Contestaţie la executare. Sentința nr. 226/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 226/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 16-01-2015 în dosarul nr. 226/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 226
Ședința publică din data de 16.01.2015
Instanța constituita din:
P. E. L.
GREFIER Z. F.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare privind pe contestatoarea C. C. G. în contradictoriu cu intimata S. Județean de Urgență A. și terții popriți I. B. N.V. AMSTERDAM – Sucursala București și A. B. Romania S.A.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatoarea, prin apărător V. L. D., cu împuternicirea avocațială la fila 7 dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect contestație la executare, precum și faptul că intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare și a fost depus dosarul de executare.
Contestatoarea, prin apărător depune la dosarul cauzei dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru în cuantum de 806 lei, conform chitanței nr._/12.01.2015. Cu privire la solicitarea instanței de a se certifica pentru conformitate cu originalul înscrisurile aflate la dosarul cauzei, arată că acele înscrisuri necertificate sunt înscrisuri din dosarul de executare.
La interpelarea instanței, apărătorul contestatoarei arată că a luat cunoștință de întâmpinare, arătând că întâmpinarea si înscrisurile aferente acesteia nu au fost comunicate terților popriți. În cazul in care instanța nu va aprecia utilă comunicarea întâmpinării solicită acordarea cuvântului pe propunere de probe, arătând că a solicitat si încuviințarea probei cu expertiză contabilă.
Instanța acordă cuvântul părților pe excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată de intimată, prin întâmpinare.
Contestatoarea, prin apărător, solicită respingerea excepției, având in vedere disp. art. 373 alin. 2 C.pr.civ., precum si textele ulterioare, precum și faptul că instanța de executare este Judecătoria Sector 6 București, motivat de faptul că cererea executării silite a fost adresată acestei instanțe, urmând, ca prin raportare art. 3731 C.pr.civ., să se rețină că Judecătoria Sector 6 București este competentă să soluționeze si contestația la executare, întrucât, în caz contrar si încheierea de încuviințare a executării silite ar fi lovită de nulitate. Mai arată că încuviințarea executării silite a fost dată de Judecătoria Sector 6 București, iar faptul că B. are sediul in municipiul A. nu atrage competența la Judecătoria A., întrucât nu există nici un text in procedura civilă care să impună acest fapt. Având in vedere argumentele de drept arătate solicită respingerea excepției necompetenței teritoriale a instanței.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale a instanței.
După rămânerea in pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale a instanței, dar nu înainte de terminarea ședinței de judecată, se prezintă apărătorul contestatoarei care depune la dosarul cauzei concluzii scrise.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.12.2014 sub nr._, contestatoarea C. C.-G., în contradictoriu cu intimatul-creditor S. Județean de Urgență A., terțul-poprit I. B. NV Amsterdam - Sucursala București și terțul-poprit A. B. România SA, a formulat contestație la executare împotriva executării silite ce formează obiectul dosarului nr. 38/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc Z. G. S., prin care a solicitat, în principal, să se constate perimarea executării silite întreprinse în cadrul dosarului de executare silită nr. 38/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc Z. G. S., să se constate intervenirea prescripției dreptului de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 1629/R/16.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de muncă și Asigurări sociale, de către creditorul S. Județean de Urgență A. iar, pe cale de consecință, anularea tuturor actelor de executare întreprinse în cadrul dosarului de executare silită nr.38/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc Z. G. S. și obligarea intimatului S. Județean de Urgență A. la plata cheltuielilor de judecată. În subsidiar, în situația în care instanța va considera neîntemeiate capetele de cerere de mai sus, contestatoarea a solicitat să se dispună anularea somației nr. 38/2011 din 09.12.2014 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc ZIătan G. S., prin care acesta a calculat în mod eronat în sarcina debitoarei suma de 47.496,76 lei, reprezentând indicele de inflație în perioada martie 2009 - octombrie 2014 aplicat la debitul principal, precum și anularea adreselor de înființare a popririi din_,2014, emise de același birou către terții popriți I. B. NV Amsterdam - Sucursala București și A. B. România SA, pentru aceeași sumă calculată eronat și obligarea intimatului S. Județean de Urgență A. la plata cheltuielilor de judecată.
Totodată, contestatoarea a solicitat ca, în baza art. 403 alin. 1, 3 și 4 din codul de procedură civilă de la 1865, să se dispună, prin încheiere, suspendarea executării silite ce face obiectul dosarului de executare silită nr.38/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc Z. G. S. până la soluționarea prezentei contestații la executare.
În motivarea contestației la executare, contestatoarea a arătat că, la data de 24.01.2001, a încheiat contractul de muncă nr. 10 cu Centrul Medical V., unde a funcționat ca medic rezident an 1, specialitatea obstetrică - ginecologie. În cursul anului 2003, Centrul Medical V. a fost desființat în baza Ordinului Ministerului Sănătății nr. 864/2003, contestatoarea fiind redistribuită, conform adresei nr. V. d/IB/4793/2003 a aceluiași minister, la S. Județean de Urgență A. (denumit în continuare SJUA).
Ca urmare, la data de 07.11.2003, contestatoarea a încheiat cu SJUA contractul de muncă nr. 35, pe durată nedeterminată, aceasta urmând să ocupe în cadrul acestei instituții funcția de medic rezident, specialitatea obstetrică - ginecologie, începând cu data de 01.07.2003.
La data de 23.02.2006, contestatoarea a formulat o cerere de încetare a contractului de muncă având în vedere faptul că, în urma promovării unui examen, am fost numită în poziția de asistent universitar în cadrul Universității de Medicină și farmacie „C. D.” - București, la disciplina obstetrică - ginecologie a Spitalului Clinic de Urgență „Sfântul P.” - Facultatea de Medicină.
Prin Decizia nr.47/06.03.2006, conducerea SJUA a dispus încetarea contractului de muncă încheiat între părți, începând cu data de 27.02.2006.
La data de 13.07.2006, intimatul SJUA a promovat o acțiune împotriva contestatoarei, înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr._, prin care a solicitat ca aceasta să fie obligată la plata sumei de 38.772 lei, reprezentând 36 de salarii medii pe economie din perioada renunțării, conform actului adițional încheiat la contractul individual de muncă nr. 35/07.11.2003.
Deși nu a fost legal citată pe tot parcursul procesului, Tribunalul Teleorman a admis acțiunea și a dispus obligarea contestatoarei la plata sumei sus-menționate.
Luând la cunoștință întâmplător de existența acestei hotărâri judecătorești la data de 23.11.2007, prin angajații serviciului financiar - contabil al Spitalului Clinic de Urgență „Sfântul P.” din București (unde își desfășura activitatea la acea dată), contestatoarea a declarat recurs împotriva acesteia, pe motivul imposibilității exercitării dreptului la apărare, urmare a nelegalei citări și a lipsei comunicării către mine a hotărârii Tribunalului.
Recursul a fost admis de Curtea de Apel București la data de 15.02.2008, cauza fiind trimisă rejudecare Tribunalului Teleorman.
Practic, cu rea-credință, SJUA nu a întreprins niciun demers potrivit obligațiilor procedurale ce îi reveneau la momentul introducerii cererii de chemare în judecată (în speță, de a depune diligențe pentru identificarea adresei la care contestatoarea locuia la momentul respectiv), astfel încât procesul să fie judecat într-adevăr în contradictoriu. Acesta s-a limitat la indicarea unei adrese de domiciliu vechi din București, .. 96, ., apartament 88, sector 6, deși era evident că aceasta nu era valabilă, fapt confirmat prin dovezile returnate la dosarul cauzei cu mențiunea „destinatar mutat de la adresă fără a se comunica actualul domiciliu”.
Mai mult, având datele contestatoarei de contact (telefon mobil), precum și datele de contact ale noului loc de muncă al acesteia din București, la acea dată, reprezentanții SJUA puteau să ia la cunoștință de adresa de domiciliu corectă chiar și fără a apela la diverse autorități (spre ex., Serviciul de Evidență a Persoanelor), cum se procedează în mod normal în astfel de situații. În schimb, intimatul a preferat să obțină un titlu executoriu nul, fără participarea contestatoarei în proces, încercând ulterior chiar să pună în executare acest titlu.
În rejudecare, s-a format dosarul nr. 3537._, înregistrat la același Tribunal Teleorman. Contestatoarea a precizat că, încă din cuprinsul cererii de recurs, a indicat domiciliul curent de la acea vreme, respectiv București, ..1, . 4, etaj 1, apartament 7, sector 3. În urma rejudecării, pretențiile SJUA au fost respinse. Totuși, în urma recursului declarat de către intimat, Curtea de Apel București a admis calea de atac și a modificat sentința recurată, în sensul admiterii acțiunii și a obligării contestatoarei la plata sumei de 38.772 lei, reprezentând 36 salarii medii pe economie, calculate la nivelul lunii februarie 2006, pronunțând cu această ocazie titlul executoriu invocat în prezenta procedură, și anume decizia civilă nr. 1629/R/16.03.2009.
Ulterior, la data de 15.02.2011 (la aproape 2 ani de la data pronunțării Deciziei), intimatul SJUA s-a adresat Biroului Executorului Judecătoresc Z. G. S. din A., solicitând punerea în executare silită a Deciziei. În mod inexplicabil, în această procedură, intimatul a înțeles să furnizeze aceeași adresă greșită din București, . 6, deși tocmai în rejudecarea dosarului de mai sus acesta luase la cunoștință de faptul că această adresă de domiciliu nu mai era valabilă, fiindu-i indicată totodată noua adresă la care contestatoarea domicilia.
În acord cu această indicație a creditorului-intimat, B. Z. a solicitat încuviințarea executării silite a deciziei la Judecătoria Sectorului 6 București, care a devenit astfel instanță de executare în prezenta procedură. Aceasta a admis cererea B. Z. prin încheierea dată la data de 18.02.2011 în dosarul nr._ .
Ca urmare a culpei intimatului-creditor, ceea ce a urmat în procedura execuțională a fost un întreg șir de comunicări și somații efectuate la adresa indicată în mod greșit (chiar cu rea-credință, având în vedere cunoașterea noii adrese de domiciliu a contestatoarei) de către acesta, comunicări ce s-au întors invariabil cu mențiunea „destinatar mutat”. Astfel, timp de mai mult de 3 ani de la data încuviințării executării silite, într-o modalitate parcă trasă la indigo din dosarul nr._ (în care hotărârea dată a fost casată pentru nelegala citare și nelegala comunicare a sentinței către contestatoare), aceasta a fost subiect al unei executări silite de care nu a putut să ia la cunoștință.
În mod miraculos, la data de 10.12.2014, contestatoarea a primit prin poștă, la adresa de domiciliu actuală, o comunicare a unei somații în dosarul de executare nr.38/2011 instrumentat de B. Z., care nu conținea nici copia titlului executor pe care se întemeia, nici dovedirea sumelor pretinse (38.772 lei debit conform deciziei, și 47.496,76 lei, reprezentând „indicele de inflației pe perioada martie 2009 - octombrie 2014”). Procedând la fel ca în noiembrie 2007, la data de 15.12.2014, contestatoarea s-a deplasat la sediul B. Z. pentru a lua la cunoștință de actele dosarului de executare silită împotriva contestatoarei.
După cum se observă din actele aflate la dosarul de executare al B. Z., succesiunea faptelor a fost următoarea: la data de 18.02.2011, Judecătoria Sectorului 6 București a încuviințat executarea silită în raza teritorială a acestei instanțe a titlului executoriu reprezentat de Decizie;
La data de 13.04.2011, a fost întocmită somația nr. 38/2011, comunicată prin poștă la adresa eronată a contestatoarei din București, . 6 și întoarsă la B. Z. cu mențiunea „destinatar mutat” necunoscându-se noua adresă;
La data de 12.07.2011, intimatul SJUA a solicitat B. Z. să insiste în executarea silită începută împotriva contestatoarei;
La data de 02.08.2011, B. Z. a emis o adresă de înființare a popririi către S. Clinic de Urgență „Sfântul P.”, în calitate de terț poprit, căreia spitalul i-a răspuns la data de 05.08.2011, menționând că aceasta avea suspendat contractul individual de muncă cu această unitate, aflându-se în concediu fără plată;
La data de 05.04.2012, după mai mult de 6 luni de la ultimul act de executare, 14.09.2012, 30.07.2013 (din nou, după mai mult de 6 luni de la precedenta solicitare în acest sens), respectiv 04.12.2013, intimatul SJUA a solicitat din nou B. Z. să insiste în executarea silită începută împotriva contestatoarei, solicitări neurmate însă de efectuarea vreunui act de executare din partea B. Z.; abia la data de 05.12.2013 s-a emis o nouă somație, expediată însă la aceeași adresă eronată din București, . 6;
După mai mult de 3 ani scurși de la data încuviințării executării silite de către Judecătoria Sectorului 6 București, la 19.03,2014, B. Z. a găsit de cuviință să emită o adresă către Inspectoratul Teritorial de Muncă Teleorman, deși știa că nu domicilia în acest județ, întrebând dacă contestatoarea figurează în evidența acestui inspectorat cu contract de muncă (răspunsul fiind evident negativ);
La data de 04.07.2014, intimatul SJUA a solicitat din nou B. Z. să insiste în executarea silită începută împotriva contestatoarei, solicitarea fiind urmată abia la data de 21.11.2014 (după mai mult de 6 luni de la ultimul act de executare) de o adresă către Serviciul Public Comunitar Județean pentru Evidența Persoanelor - Teleorman, prin care s-a solicitat comunicarea domiciliului contestatoarei.
Abia la data de 25.11.2014, intimatul SJUA a solicitat B. Z. să procedeze efectiv la executarea silită a contestatoarei prin toate modalitățile de executare (inclusiv poprire), solicitând de asemenea actualizarea debitului principal de 38,772 lei cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până în prezent;
În urma răspunsului comunicat de Serviciul Public Comunitar pentru Evidența Persoanelor - Teleorman, care menționa domiciliul actual și corect al contestatoarei, B. Z. a emis somația nr.38/2011 din data de 09.12.2014, comunicată contestatoarei la data de 10.12,2014.
Potrivit doctrinei, executarea silită, ca ultimă fază a procesului civil și una din formele de manifestare a acțiunii civile, este guvernată de principiul disponibilității. Actele de executare, care sunt de competența executorului judecătoresc, se îndeplinesc la cerere, dacă legea nu dispune altfel.
Atât timp cât creditorul a declanșat procedura execuțională prin cererea de executare silită adresată executorului judecătoresc, acesta trebuie să fie diligent, deoarece printr-o îndelungată lipsă de stăruință în executarea silită, se consideră că a pierdut orice interes în soluționarea cererii sale, intervenind astfel perimarea executării silite, sancțiune procesuală care constă în desființarea tuturor actelor de executare îndeplinite în dosarul execuțional.
În redactarea Codului de procedură civilă de la 1865, art. 389 alin. 1 prevede că: „Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei”.
De asemenea, creditorul ia cunoștință despre diligență de care trebuie să dea dovadă în executarea silită începută și din cuprinsul contractului pe care îl încheie cu executorul judecătoresc, în sensul că i se aduce la cunoștință faptul că organul de executare este împuternicit, în urma cererii făcute de creditor, să procedeze la efectuarea actelor de executare solicitate de creditor.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 129 alin.1 din Codul de procedură civilă de la 1865: „Părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procesuale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.
Este cunoscut faptul că o parte a creditorilor urmăritori care au pornit în executarea silită, având deja constituit un dosar de executare, formulează periodic cereri de continuare a executării silite, fără să precizeze exact actul de urmărire pe care îl vor îndeplinit de către executorul judecătoresc (de ex.: cererea pentru efectuarea unei expertize tehnice sau contabile, actualizarea creanței din titlu, modalitatea de urmărire etc.) cu puțin înaintea împlinirii termenului de 6 luni, tocmai pentru a împiedica să opereze perimarea de drept.
Scopul legii, acela de a realiza grabnic dispozițiile cuprinse în titlul executoriu, se realizează prin acte firești de urmărire. Aceasta înseamnă ca, odată declanșată urmărirea, creditorul urmăritor va trebui să se implice în activitatea execuțională - conform prevederilor art. 129 alin.1, iar nu să se limiteze doar la a depune periodic cereri de „continuare” a executării silite, cereri pe care executorul judecătoresc uneori doar le înregistrează și le depune în dosarul de executare fără să facă nici un act efectiv de urmărire, astfel cum este cazul și în cauza de față.
Dacă creditorul urmăritor a formulat periodic cereri de continuare a executării silite, de fiecare dată cu puțin timp înaintea împlinirii termenului de 6 luni, aceasta nu este de natură a împiedica perimarea să opereze de drept, întrucât: pe de o parte, cererea de continuare a executării silite nu constituie prin ea însăși act de executare (spre deosebire de cererea de executare silită în baza căreia începe executarea silită), și pe de altă parte, creditorul are la îndemână un mijloc procesual pentru obligarea executorului să continue executarea silită, în măsura în care acesta ar refuza să o facă, respectiv plângerea prevăzută de art. 53 din Legea nr. 188/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Deși în Codul de procedură civilă de la 1865 nu este prevăzută in terminis o definiție a noțiunii de „act de executare”, contestatoarea a considerat că sfera conținutului acestei noțiuni poate fi stabilită foarte ușor dacă s-ar avea în vedere dispozițiile art. 388 din același act normativ, conform cărora „Pentru toate actele de executare pe care le efectuează, executorul judecătoresc este obligat să încheie procese-verbale”.
Contestatoarea a considerat că prin „act de executare se înțelege orice operațiune juridică sau înscrisul care o constată, întocmit de către executorul judecătoresc sau de organe sau persoane care îndeplinesc atribuții în acest sens, cărora legea le conferă consecințe juridice și prin care se urmărește, în condițiile legii, realizarea activității de executare silită și se marchează o etapă în cadrul acestei proceduri”.
Totodată, trebuie constatat faptul că simplele cereri de continuare a executării silite, fără a se indica nici măcar actul ce se dorește a fi făcut, nu dobândesc nici o valență juridică, întrucât legiuitorul nu a prevăzut în niciun text de lege posibilitatea sau necesitatea unor „cereri de continuare” sau de „stăruință” prin care petentul, după ce a învestit instanța/executorul judecătoresc cu cererea de chemare în judecată/de executare silită să solicite din nou, prin diverse cereri, „să se continue” soluționarea litigiului pendinte.
Această practică a unor creditori are ca scop șicanarea debitorului și perpetuarea la nesfârșit a unei situații care ar putea fi foarte bine finalizată, dacă creditorul ar dori cu adevărat realizarea dreptului recunoscut prin titlul ce se execută, prin formularea unei plângeri, pusă la dispoziție de legiuitor prin art. 53 din Legea nr.188/2000, prin introducerea unei contestații la executare sau chiar prin depunerea unor diligențe personale.
În prezenta cauză, contestatoarea a solicitat să se constate perimarea de drept a executării silite ce face obiectul dosarului nr. 38/2011 al B. Z., întrucât: începând cu data de 18.02.2011, B. Z. nu a efectuat nici un act de urmărire împotriva contestatoarei, nefiindu-i comunicat niciun astfel de act până la data de 10.12.2014 (3 ani și 10 luni mai târziu); între data de 02.08.2011, la care B. Z. a emis o adresă de înființare a popririi către S. Clinic de Urgență „Sfântul P.”, și data de 05.12.2013, la care același B. a emis următoarea somație către contestatoare, s-au scurs aproape 27 de luni, cu mult peste termenul de 6 luni prevăzut pentru perimarea executării silite de art. 389 alin.1; între data de 19.03.2014, dată la care B. Z. a emis o adresă către ITM Teleorman, și 21.11.2014, dată la care același B. a emis adresă către Serviciul Public Comunitar Județean pentru Evidența Persoanelor - Teleorman, prin care se solicita comunicarea domiciliului contestatoarei, s-au scurs 8 luni de la ultimul act de executare; chiar dacă instanța va fi de părere că simplele adrese prin care intimatul SJUA a solicitat insistarea în executarea silită ar avea efectul întreruperii termenului de perimare, în pofida considerațiilor expuse mai sus, totuși contestatoarea a solicitat a se observa că între data de 02.08.2011, la care B. Z. a emis o adresă de înființare a popririi către S. Clinic de Urgență „Sfântul P.”, și data de 05.04.2012, la care intimatul a emis o nouă adresă, solicitând insistarea în executare, s-au scurs mai mult de 8 luni de la ultimul act de executare efectuat în cauză; actul prin care se solicită comunicarea domiciliului contestatoarei de la Serviciul Public Comunitar Județean pentru Evidența Persoanelor - Teleorman era o diligență la îndemâna creditorului, care trebuia făcută la începutul executării silite, o dată cu întoarcerea primei somații cu mențiunea „destinatar mutat”, iar nu la sfârșitul executării, după trecerea a mai mult de 3 ani și jumătate, timp pentru care tot creditorul este cel care solicită calcularea de sume suplimentare la debit, constând în indicele de inflație; practic, creditorul își invocă propria turpitudine, constând în nedepunerea unor diligențe de bază pentru aflarea domiciliului debitorului, pentru a profita de cauzele legale de întrerupere a termenelor de perimare/prescripție a executării silite, pentru a se îmbogăți abuziv cu sumele suplimentare calculate în această perioadă în sarcina contestatoarei.
Având în vedere intervenirea perimării de drept, potrivit argumentelor expuse anterior, contestatoarea a solicitat a se observa aplicabilitatea corelată a art. 405 alin.3 din Codul de procedură civilă de la 1865, în conformitate cu care prescripția dreptului de a cere executarea silită „nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea”.
Potrivit acestui text, în situația în care executarea silită s-a perimat, creditorul mai poate porni o nouă executare silită în baza aceluiași titlu executoriu numai în situația în care se mai află în termenul de prescripție reglementat de art. 405 alin.1 din același act normativ, care se consideră că nu a fost niciodată întrerupt prin cererea de executare silită perimată.
Astfel, raportându-ne la data pronunțării deciziei ce reprezintă titlul executoriu, respectiv 16.03.2009, considerând că acest termen nu a fost întrerupt la data de 15.02.2011 (data cererii de executare silită perimată), este evident că intimatul SJUA nu se mai află în termenul legal de a porni o nouă executare silită în baza Deciziei, întrucât termenul de prescripție s-a împlinit la data de 16.03.2012.
În același sens a decis și Curtea de Apel București, menționând într-o decizie de speță în care a constatat perimarea executării silite că „îndeplinirea următoarelor acte începătoare de executare, din data de 24.07.2009, nu au nici un efect cu privire la prescripția dreptului de a cere executarea silită dacă, ulterior, executarea pornită în baza actului începător a fost perimată (art. 4052 alin. 3 Cod procedură civilă).
În speță, dreptul intimatei de executare silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2019 din data de 17.05.2004 s-a prescris la data de 17.05.2007. [...] Cum în cauză a intervenit însă prescripția executării silite, întrucât perimarea a lipsit de efect actele de executare silită anterioare datei de 5.05.2008, începerea unei noi executări silite este nulă, conform art. 391 Cod procedură civilă”.
Chiar dacă s-ar considera prescripția întreruptă pe data de 15.02.2011 (data cererii de executare silită perimată), totuși, având în vedere că abia la 25.11.2014 creditorul a concretizat modalitatea de urmărire pe care a înțeles să o urmeze, solicitând în mod expres urmărirea silită simultană mobiliară și imobiliară, inclusiv prin poprire, a contestatoarei, contestatoarea a apreciat că la data acestei cereri (ce poate fi asimilată unei noi cereri de executare silită), termenul de prescripție se împlinise oricum, la data de 15.02.2014.
Pentru aceste motive, contestatoarea a solicitat să se constate intervenirea prescripției dreptului de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 1629/R/16.03.2009 de către intimatul SJUA.
În subsidiar, în situația în care instanța va considera neîntemeiate capetele de cerere principale, contestatoarea a solicitat să se constate calcului eronat în sarcina acesteia a sumei suplimentare de 47.496,76 lei, reprezentând indicele de inflație în perioada martie 2009 - octombrie 2014 aplicat la debitul principal, de către B. Z., la cererea creditorului din data de 25.31.2014.
Potrivit extrasului de pe portalul Institutului Național de S. obținut la data de 25.11.2014 de către B. Z., în perioada martie 2009 - octombrie 2014, indicele prețurilor de consum total a fost de 122,46%.
Neînțelegând modul de calcul și semnificația acestui indice, B. Z. a procedat la calcularea sumei de 47.496,76 lei, ca reprezentând 122,46% din debitul principal de 38.772 lei, ulterior adunând cele două sume în sarcina contestatoarei.
Or, în acest caz, executorul nu a aplicat rata de inflație sumei principale, ci a calculat suma actualizată, adăugând-o celei inițiale, ceea ce echivalează cu o dublare a principalului, fapt nepermis de nici o lege sau regulă de bun-simț.
Executorul nu a făcut aplicarea instrucțiunilor de utilizare aferente conceptului de indice de inflație, instrucțiuni regăsite foarte clar pe pagina de internet a Institutului, menționată mai sus, în care se precizează chiar „formulele de calcul pentru actualizarea unor valori utilizând Indicele Prețurilor de Consum”. Or, chiar Institutul a precizat că, indiferent de metoda de calcul folosită, rezultatul actualizării este același, deoarece „Rata Inflației = IPC – 100”.
Concret, în cazul de față, rata inflației trebuia calculată, potrivit instrucțiunilor Institutului, la valoarea de 122,46-100 = 22,46%, ceea ce ar fi generat o sumă actualizată totală de 38.772 lei x 22,46% - 47.480,19 lei.
Față de argumentele expuse mai sus, rezultă că aparența de drept nu este în favoarea intimatului - creditor SJUA, prin simplul fapt că, de la începerea executării silite (15.02.2011), au trecut aproape 4 ani fără ca petenta contestatoare să fi fost înștiințată sau să se execute vreun act de executare în contra acesteia.
În această situație, contestatoarea a considerat că eventuala continuare a unei executări silite aparent nule i-ar prejudicia în mod foarte grav interesele (având în vederea dificultatea obținerii întoarcerii executării silite, în special în executarea mobiliară sau imobiliară a unor bunuri personale), mai ales în calitate de persoană fizică (neavând o răspundere și un patrimoniu limitat, precum persoanele juridice).
Pentru acest motiv și pentru argumentele expuse în cuprinsul cererii, contestatoarea a solicitat să se dispună suspendarea executării silite ce face obiectul dosarului de executare silită nr. 38/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc Z. G. S. până la soluționarea prezentei contestații la executare.
În privința legii de procedură aplicabile, contestatoarea a solicitat a se avea în vedere dispozițiile art. 25 din Codul de procedură civilă și dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Având în vedere toate considerentele de mai sus, contestatoarea a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 389, art. 399 și urm., art. 401, art. 403, art. 404, art. 405-4053 din Codul de procedură civilă de la 1865.
În dovedirea contestației la executare, contestatoarea a depus la dosar un set de înscrisuri, în copie, filele 9-49.
La termenul de judecată din data de 12.01.2015, prin compartimentul registratură, B. Z. G. S. a înaintat la dosar copii de pe înscrisurile din dosarul de executare silită nr.38/2011 (filele 69-95).
La data de 09.01.2015, prin compartimentul registratură, intimatul S. Județean de Urgență A. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei timbrajului atât față de cererea principală, cât și față de cererea de suspendare a executării silite, motiv pentru care a solicitat anularea contestației.
De asemenea, intimatul a invocat necompetența teritorială a Judecătoriei Sectorului 6 București pentru soluționarea acestei cereri, competentă pentru soluționarea contestației la executare fiind Judecătoria A. ca instanță de executare unde se află sediul B. Z. G. S. și sediul intimatului.
Intimatul a invocat, de asemenea, excepția tardivității contestației, atât față de capătul principal privind anularea tuturor actelor de executare, cât și față de capătul de cerere subsidiar privind anularea somației din data de 09.12.2014 și a adreselor de înființare a popririi, ca fiind neformulată în termenul legal de 15 zile.
În ceea ce privește cererea principală unde contestatoarea a solicitat „să se constate perimarea executării silite”, intimatul a solicitat respingerea acesteia ca nefondată deoarece, așa cum rezultă din dosarul de executare silită nr.38/2011, intimatul a insistat în executare, formulând cereri periodic, dar nu mai mult de 6 luni, articolul 389 Cod procedură civilă precizând în mod expres că perimarea intervine pentru lipsa de diligență a creditorului și nu pentru lipsa de diligență a executorului judecătoresc.
În ceea ce privește prescripția dreptului de a cere executare silită, intimatul a solicitat respingerea acesteia ca nefondată întrucât, neintervenind perimarea de drept per a contrario nu a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită.
Referitor solicitării contestatoarei de a anula toate actele de executare săvârșite în dosarul execuțional nr.38/2011, intimatul a solicitat respingerea acesteia ca tardivă deoarece cererea trebuia formulată în termen de 15 zile de la primul act de executare care a fost încheiat în anul 2011.
Din cuprinsul contestației, intimatul a înțeles că, contestatoarea a solicitat anularea somației nr.38/2011 din data de 09.12.2014 și anularea adresei de înființare a popririi.
În aceste condiții, contestatoarea nu poate solicita anularea tuturor actelor de executare, ci numai a somației din data de 09.12.2014, ca fiind ultimul act de executare.
În ceea ce privește subsidiarul contestației, prin care contestatoarea a solicitat anularea somației din data de 09.12.2014 și a adreselor de înființare a popririi din data de 12.12.2014 către terții popriți pe considerentul că B. Z. G. S. a calculat eronat indicele de inflație pentru perioada martie 2009-octombrie 2014, intimatul a solicitat respingerea acesteia ca nefondată, întrucât suma a fost corect calculată.
Referitor la procedura de citare a contestatoarei, intimatul a solicitat a se reține următoarele aspecte: la data formulării cererii privind plata despăgubirilor bănești din data de 13.07.2006, contestatoarea avea domiciliul în București, ..96, ., apartament 88, sector 6 (domiciliul din actul de identitate); prin recursul formulat împotriva sentinței civile nr.1372/20.11.2006, contestatoarea a arătat că își are domiciliul în București, ..1, ., etaj 1, apartament 7, sector 3.
Urmarea adresei de la Serviciul Public Comunitar de Evidență al Persoanelor Județului Teleorman contestatoarea își are domiciliul în București, Șoseaua M. B. nr.12, . 3, etaj 6, apartament 87, sector 2.
Față de aceste considerente, intimatul a solicitat respingerea contestației și menținerea ca legale și temeinice a formelor de executare, cu cheltuieli de judecată.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă vechi.
Intimatul a anexat în copie un set de înscrisuri (filele 107-143).
La termenul de judecată din data de 16.01.2015, contestatoarea a depus la dosar note scrise de ședință.
Analizând excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București, instanța o apreciază ca fiind întemeiată, urmând a o admite, pentru următoarele considerente:
Instanța constată că, față de momentul formulării cererii de executare silită (anul 2011), executarea silită este guvernată de dispozițiile Codului de procedură civilă în vigoare la acel moment, și anume de dispozițiile art. 400 alin. 1 C.pr.civ. și nu de cele ale art. 650 din Noul C.pr.civ., astfel încât instanța constată că, pentru stabilirea competenței instanței, nu prezintă relevanță sediul executorului judecătoresc, contrar susținerilor intimatei SJUA.
Astfel, instanța constată că, potrivit art. 400 alin. 1 C.pr.civ., contestația se introduce la instanța de executare, iar potrivit art. 373 alin. 2 C.pr.civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.
Față de modalitatea de redactare a acestor dispoziții legale, instanța constată că nu prezintă relevanță pentru stabilirea instanței competente să soluționeze contestația la executare instanța care a pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite, ci instanța în circumscripția căreia se desfășoară executarea silită.
Instanța constată că, potrivit art. 454 alin. 1 C.pr.civ., poprirea se înființează prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, și anume persoana care datorează sau va datora debitorului bunuri mobile incorporale în temeiul unor raporturi juridice existente.
A.. 2 al art. 454 C.pr.civ., prevede că, în adresa de poprire, se va pune în vedere celei de-a treia persoane care devine, potrivit alin. 1, terț poprit, interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i le datorează ori pe care i le va datora, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.
Analizând aceste dispoziții legale, prin prisma modului concret în care se derulează executarea silită prin poprire, instanța apreciază că adresa de înființare a popririi are o dublă natură, atât de act prealabil, preparator, prin care se urmărește identificarea persoanelor cu privire la care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 452 Cod procedură civilă, cât și de act de executare propriu-zisă.
Astfel, odată cu primirea adresei de înființare a popririi, persoana vizată, verifică dacă datorează sume de bani, titluri de valoare sau bunuri mobile incorporale debitorului, sau dacă există raporturi juridice în baza cărora le va datora în viitor, etapă în care adresa emisă de executorul judecătoresc își produce efectul preparator. În cazul în care rezultatul verificărilor este pozitiv, actul emis de executorul judecătoresc devine un act de executare efectiv, în temeiul său înființându-se poprirea, persoana dobândind calitatea de terț poprit și operând interdicția de plată către debitor, în măsura necesară pentru realizarea creanței executate.
În cazul în care, în urma verificărilor se constată că între debitor și persoana căreia executorul judecătoresc a comunicat adresa de înființare a popririi nu există raporturi juridice din categoria celor prevăzute în art. 452 Cod procedură civilă, destinatarul adresei nu dobândește calitatea de terț poprit, iar actul emis de executorul judecătoresc nu devine un act de executare propriu-zis, producându-și doar efectul de act premergător.
În cauză, instanța constată că adresa de înființare a popririi emisă către A. B. Romania S.A. (fila 67) reprezintă un act de executare propriu-zis, din adresa ANAF aflată la fila 68 și 68 verso rezultând faptul că, în cauză, contestatoarea are cont deschis la această bancă.
Având în vedere faptul că unul dintre terții popriți are sediul în sectorul 1 București precum și faptul că niciun criteriu legal nu atrage competența Judecătoriei Sectorului 6 București, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea C. C.-G., domiciliată în București, Șoseaua M. B. nr. 12, . 3, etaj 6, apartament 87, sector 2, cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură în București, ..6, ., etaj 1, apartament 4, sector 5, la Cabinet de Avocat L. D. V., în contradictoriu cu intimatul-creditor S. Județean de Urgență A., cu sediul în municipiul A., ., județul Teleorman, terțul-poprit I. B. NV Amsterdam - Sucursala București, cu sediul în București, . nr. 48, sector 1, cod de identificare fiscală RO_, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București sub nr. J40/_/1994 și terțul-poprit A. B. România SA, cu sediul în București, Calea Dorobanților nr. 237B, sector 1, cod de identificare fiscală R05062063, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București sub nr. J40/_/1993, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.EL/Thred.MV/2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 229/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 327/2015.... → |
|---|
