Plângere contravenţională. Sentința nr. 464/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 464/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 464/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.464
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 22.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE M. D.
GREFIER A. BĂDILA
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe contestatorul B. A. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA-CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În conformitate cu prevederile art. 131 Cod proc. civ., verificând competența, instanța apreciază că este competentă general, material si teritorial să soluționeze cauza în conformitate cu prevederile art. 94 pct.4 C.p.c. și art.101 din Ordonanța de Guvern nr.15/2002.
Având în vedere faptul că prin cererea de chemare în judecată intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.06.2014, contestatorul B. A., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (CNADNR) – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică, a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 02.06.2014, încheiat de agent constatator M. Hriscu angajat al CNADNR SA-CESTRIN, cu autorizația de control nr. 082, și, pe cale de consecință, anularea măsurii de sancționare contravențională, iar în subsidiar, scutirea de la plata amenzii menționate în procesul-verbal sus menționat și confirmarea anulării procesului-verbal.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că motivul solicitării anulării procesului-verbal îl constituie faptul că vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare_, nu se mai afla în proprietatea sa la data constatării contravenției, acesta fiind înstrăinat către Ghinet M. M. în data de 25.11.2012, conform contractului de vânzare-cumpărare anexat și scos din evidența serviciului public pentru finanțe publice locale sector 6 în data de 28.11.2012.
Ca atare, la data menționată în procesul-verbal, și anume 02.06.2014, acesta nu era în proprietatea contestatorului.
De asemenea, contestatorul a menționat că înștiințarea a primit-o în cutia poștală în data de 24.06.2014, neexistând dovezile comunicării către acesta la o dată anterioară celei menționate mai sus.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus la dosar, în copie, proces-verbal de scoatere din evidență a mijlocului de transport la data 28.11.2012, proces-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului-verbal de contravenție contestat, procesul-verbal de constatare a contravenției contestat, contract de vânzare-cumpărare al autoturismului încheiat la data de 25.11.2012 si cartea de identitate a contestatorului.
La data de 29.07.2014, contestatorul a depus la dosar o cerere prin care a arătat că motivul de drept pe care se întemeiază cererea în anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 02.06.2014 încheiat de agentul constatator M. H., angajat al CNADNR, a fost acela că la data constatării contravenției și încheierii acestui proces verbal partea sancționată în procesul-verbal nu corespunde cu proprietarul de drept al autoturismului, fapt dovedit de procesul-verbal de scoatere din evidență mijloace de transport anexat la dosar.
La data de 16.10.2014, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca fiind nefondată și neîntemeiată iar, în subsidiar, menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției ca fiind temeinic și legal.
În fapt, la data de 12.12.2013, pe DN 15D Km 9+250m, pe raza localității Girov, vehiculul cu numărul de înmatriculare_, aparținând lui A. B., a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă, sens în care, la data de 02.06.2014, a fost întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ de către C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz.
Intimata a menționat că procesul-verbal de constatare a contravenției îndeplinește toate condițiile prevăzute de OG nr.15/2002 coroborat cu OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 9 alin. 2 și 3 din OG nr.15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a rovinietei - SIEGMCR, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Din coroborarea prevederilor art.7 din Legea nr.455/2001 cu prevederile art.19 din OG nr.2/2001, reiese că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale. Mai mult, procesul-verbal contestat conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator, cu certificatul calificat emis de CertSIGN SA.
Din analiza dispozițiilor art. 7 și 8, coroborate cu cele cuprinse în art. 1, alin. 1, pct. B din OG nr.15/2002 reiese, cu claritate, că responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise în cartea de identitatea autoturismului ca deținător sau utilizator al autoturismului, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul la momentul constatării contravenției.
Înscrierea în cartea de identitatea a utilizatorului este o condiție de opozabilitate, iar formalitățile prevăzute de dispozițiile OG nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România sunt necesare pentru a face actul încheiat de părți opozabil și persoanelor ce nu au participat la încheierea lui. Această formă de opozabilitate este obligatorie, iar nerespectarea sa se sancționează cu impozabilitatea actului juridic față de terți, el producând efecte doar între părțile contractante, nu și față de terți.
Intimata a solicitat instanței să ia în considerare faptul că, dacă în urma contractului de vânzare-cumpărare noul proprietar nu face demersurile necesare transcrierii dreptului de proprietate, acesta nu poate fi imputat CESTRIN.
Atâta timp cât petentul figurează ca proprietar al autovehiculului în certificatul de înmatriculare, cât și în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări, și nici o altă persoană nu este menționată în calitate de utilizator, acesta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, potrivit disp. art. 8 coroborat cu art. 1 lit. B din OG nr.15/2002, și acestuia îi revine obligația de a face dovada valabilității rovinietei.
Potrivit art. 7 coroborat cu art. 1 al. 1 lit. b din OG nr.15/2002, obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare, utilizator fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.
Conform Ordinului nr.1501/2006 privind procedura înmatriculării, radierii și eliberării autorizației de circulație provizorie sau probe a vehiculelor, art.24 al.2 lit. d, petentul avea obligația să procedeze la efectuarea formalităților privind înstrăinarea autoturismului, în sensul radierii acestuia de pe numele său și în baza de date a MAI - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, tocmai pentru opozabilitate. Cum petentul nu a depus diligențe pentru transferul dreptului de proprietate asupra vehiculului și pentru radierea acestuia din baza de date a instituției mai sus menționate, acesta rămâne menționat în cartea de identitate a vehiculului ca fiind proprietar și utilizator, situație în care răspunderea contravențională în sarcina acestuia s-a angajat conform OG nr.2/2001 și OG nr.15/2002.
Așa cum s-a reținut în mod constant în jurisprudența Curții Constituționale, Deciziile nr. 217/2013 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin.1 lit. b, art. 7, art. 8 alin.1, art. 9 alin.2 și 3 din OG nr. 15/2002 și nr.623/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. 1 lit. b din OG nr. 15/2002, certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, iar persoana înscrisă în certificat își asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul să fie folosit și pe rețeaua de drumuri naționale, unde deținerea unei roviniete este obligatorie, așa încât vina de a nu deține rovinieta îi aparține.
Cu privire la același aspect, acceptarea unei soluții contrare nu ar conduce decât la perpetuarea și consolidarea unei situații juridice anormale, în sensul că părțile nu vor efectua nici pe viitor demersurile necesare în vederea reglementării situației juridice dintre ele, atitudinea de pasivitate având la bază și convingerea părților contractului de vânzare-cumpărare că orice sancțiune contravențională aplicabilă fostului proprietar după data predării autoturismului va fi anulată de instanța de judecată.
Astfel, nefinalizarea formalităților de publicitate se poate transforma într-o cauză perpetuă de impunitate contravențională, iar, pe de altă parte, un vânzător diligent are la dispoziție suficiente mijloace juridice pentru îndeplinirea tuturor formalităților de publicitate prevăzute de lege, chiar și în situația unui cumpărător de rea-credință (de exemplu: acțiunea în constatare urmată de demersuri către instituțiile abilitate; acțiunea in regres împotriva cumpărătorului).
În drept, intimata a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, Ordinul MTI nr.769/2010 cu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
Intimata a depus la dosar în copie certificat calificat pentru semnătura electronică cu valoare legală, autorizația de control a agentului constatator și planse foto obținute cu sistemul SIEGMCR.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ 2.06.2014 întocmit de intimata CNADNR, contestatorul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 alin.1 din OG nr.15/2002.
În fapt, s-a reținut că, la data de 12.12.2013, a circulat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DN15D km 9+250m, pe raza localitatii Girov, fara a detine rovinieta valabila.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
De asemenea, instanța apreciază că faptei, astfel cum a fost reținută prin actul atacat, i s-a dat o corectă încadrare juridică.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal instanța reține următoarele:
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere rațiunea care stă la baza recunoașterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenționale.
Potrivit dispozițiilor art. 33 și art. 34 din OG 2/2001, instanța, odată învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale, este obligată să verifice, pe baza materialului probator administrat în cauză, legalitatea și temeinicia actului atacat.
Astfel, procesul-verbal de contravenție nu face dovada absolută a aspectelor consemnate în conținutul său, prezumția de temeinicie având caracter relativ, persoana sancționată având posibilitatea de a propune probe din care să rezulte o altă situație de fapt, chiar instanța având dreptul de a administra probele pe care le consideră necesare pentru aflarea adevărului, chiar în lipsa unei propuneri a părților în acest sens.
Instanța apreciază că, prin recunoașterea faptului că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt consemnate în cuprinsul său, până la dovada contrară, și a posibilității persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, nu numai că nu este cu nimic încălcată prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate, dar se realizează și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor și interesul particular.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul contestatorului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. Astfel, după cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora, inclusiv în materie penală pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la apărare.
În speță, din fcontractul de vanzare-cumparare încheiat la data de 25.11.2012 coroborat cu procesul-verbal de scoatere din evidenta mijloace de transport aflat la fila 4 dosar, rezulta ca autoturismul cu nr. de inmatriculare_ a fost instrainat de catre contestator la data de 25.11.2012, la data de 28.11.2012 operand radierea din evidentele fiscale a calitatii acesteia de detinator al autoturismului. Ca atare, contestatorul nu a circulat la data de 12.12.2013 cu acest autoturism pe DN15D fara a detine rovinieta, neavand calitatea de subiect activ al contraventiei prevazute de art.8 alin.1 din OG nr.152002.
Instanta nu poate retine sustinerea intimatei cu privire la inopozabilitatea inscrierii in evidentele Serviciului Public Comunitar Regim Permise Auto si Inmatriculari a transmiterii dreptului de proprietate de catre contestator, obligatia transcrierii dreptului de proprietate revenind dobanditorului, nu transmitatorului. Totodata, lipsa transcrierii nu poate avea drept consecinta existenta in persoana transmitatorului dreptului de proprietate a calitatii de subiect activ al faptelor de natura contraventionala care vor fi savarsite in calitate de conducator al autoturismului instrainat, raspunderea contraventionala fiind o raspundere personala.
Pe cale de consecință, instanța constată că s-a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținute în sarcina contestatorului prin actul atacat, fiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie de care se bucură actul atacat.
Prin urmare, instanța va admite plângerea si va dispune anularea procesului-verbal de contraventie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de contestatorul B. A., domiciliat în București, ., ., apartament 99, sector 6, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică, cu sediul în București, . A, sector 6.
Dispune anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/02.06.2014.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.MD/Thred.MV
4 ex./16.02.2015
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 5644/2015.... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 6045/2015.... → |
|---|
