Plângere contravenţională. Sentința nr. 894/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 894/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 894/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 894
Ședința publică de la 03.02.2015
Instanța constituită din
P.: E. A. T.
GREFIER: D. I. D.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul G. D. și pe intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICA – CESTRIN.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile pentru acest termen de judecată;
- din verificările efectuate s-a constatat că nu mai există alte dosare purtându-se între aceleași părți și având același obiect și cauză;
- se constată că intimata nu a depus relațiile solicitate.
Instanța, verificându-și competența, în temeiul art. 131 raportat la art. 94 pct. 4 C. și art. 10 ind. 1 din OG nr. 15/2002 constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța în temeiul art. 238 C. apreciază termenul optim și rezonabil de soluționare a cauzei la 3 luni.
Instanța, în temeiul art. 255 raportat la art. 258 C. încuviințează pentru contestator și intimată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, fiind o probă admisibilă și conducând la soluționarea cauzei.
Instanța constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei plângeri contravenționale, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 03-11-2014, sub nr._ pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, contestatorul G. D. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . 11, nr._ din 26.09.2011, încheiat de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., prin care, în baza art. 8 alin. 2 din OG 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, a arătat că a fost sancționat cu amendă contravențională în valoare de 250 lei, a cărei anulare o solicită.
În motivare a arătat că, în fapt, a fost sancționat cu amendă contravențională în valoare de 250 lei, pentru faptul că a circulat fără a deține rovinietă valabilă. În realitate, nu este vinovat de săvârșirea faptei, deoarece procesul-verbal de contravenție ., nr._ din 26.09.2011, este nul, deoarece este întocmit în formă electronică, fără îndeplinirea condițiilor obligatorii de formă și fond stabilite imperativ de prevederile art.17 din O.G. nr. 2 /2001, atrăgând astfel sancțiunea nulității absolute, procesul verbal motiv pentru care solicită admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție mai sus menționat.
A arătat că art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”
A arătat că nu a fost efectuată procedura de comunicare a procesului verbal de contravenție nr._ din 26.09.2011, în conformitate cu dispozițiile art. 27 din O.G. nr. 2/2001 la adresa de domiciliu a contravenientului, deoarece nu a semnat de primirea procesului verbal de contravenție în speță și totodată nu recunoaște că a fost afișat la domiciliul contestatorului procesul verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare din data de 25.10.2011. Conform art. 27 OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor „Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnai de cel puțin un martor”.
Arată că a luat la cunoștință pentru prima dată de procesul-verbal de contravenție . 11 nr._ din 26.09.2011, la data de 21.10.2014, în momentul în care a primit somația emisă de B. R. G. I., la data de 02.10.2014, în dosarul de executare 2380/2014.
Pentru considerentele mai sus menționate, a învederat faptul că procesul verbal de contravenție în speță este lovit de nulitate absolută pentru lipsa semnăturii agentului constatator. Având în vedere cele relatate mai sus, ținând cont de faptul că procesul-verbal de contravenție ., nr._ din 26.09.2011 i s-a comunicat pentru prima dată în același timp cu somația executorului judecătoresc în speță, fără a fi îndeplinită procedura legală de comunicare, a solicitat admiterea plângerii prealabile în speță și totodată să se anuleze procesul-verbal de contravenție ., nr._ din 26.09.2011.
În drept, a invocat dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor.
La dosar a depus următoarele înscrisuri: procesul verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/26-09-2011, procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului verbal, somație, încheierea din 16-09-2014 pronunțată în dosarul nr._/303/2014 al Judecătoriei Sectorului 6, decizia nr. 517/A/26-06-2014 pronunțată în dosarul nr._/288/2013 al Tribunalului V. – Secția a II –a Civilă de C. Administrativ și Fiscal, sentința civilă nr. 871/14-02-2014 pronunțată în dosarul nr._/288/2013 al Judecătoriei Râmnicu V., copie plic.
La data de 24-11-2014 intimata a depus întâmpinare prin care a arătat că în fapt la data de 27-03-2011, pe Dn1 km48+800m, pe raza loc. Romanești, jud. Prahova, vehiculul cu nr._, aparținând contestatorului a fost surprins circulând fără a deține o rovinientă valabilă, sens în care la 26-09-2011 s-a întocmit procesul verbal . 11 nr._. A arătat că potrivit art. 1 al. 2 din Ordonanța nr. 15/2002, începând cu data de 01-07-2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România. A solicitat a se observa că procesul verbal mai sus menționat îndeplinește condițiile prevăzute de OG nr. 15/2002 coroborat cu OG nr. 2/2001, că a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 9 al. 2 și 3 din OG nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea faptei fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei. Arată că procesul verbal este întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale și conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator Zane M., cu certificatul calificat emis de CertSIGN SA. A solicitat respingerea plângerii contravenționale ca fiind nefondată și neîntemeiată și în subsidiar menținerea procesului verbal atacat ca fiind temeinic și legal.
Intimata a solicitat judecarea în lipsă.
În drept, a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001, OG nr. 15/2002, Legea nr. 455/2001, Ordinul MTI nr. 769/2010.
La dosar a depus următoarele înscrisuri: certificat calificat, probe foto și copie plic corespondență.
La data de 09-12-2014, contestatorul a depus răspuns la întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/26.09.2011 (fila 4 dosarul), contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, în temeiul art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din același act normativ. De asemenea, în temeiul art. 8 alin. 3 din același act normativ, petentul are obligația să achite și contravaloarea tarifului de despăgubire în valoare de 28 Euro (118,21 lei).
În sarcina contestatorului a fost reținut faptul că, la data de 27-03-2011, pe DN1 km48+800m, pe raza loc. Romanești, jud. Prahova, vehiculul cu nr._ , aparținând contestatorului, a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă.
De asemenea, instanța constată că proba care a stat la baza încheierii procesului-verbal o reprezintă înregistrarea efectuată cu sistemul SIEGMCR (fila 32 ).
Potrivit art. 31 din O.G. nr. 2/2001 împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
În ceea ce privește formularea plângerii în termenul legal, având în vedere înscrisurile de la fila 5 instanța reține că nu s-a făcut dovada comunicării procesului verbal de contravenție la domiciliul contestatorului, prin poștă, cu confirmare de primire conform art.27 din OG 2/2001 și deciziei nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, sens în care instanța apreciază că petentul este în termenul legal să formuleze plângerea.
Potrivit art. 6 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, utilizatorii români au obligația legală de a achita tariful de utilizare în lei, la cursul de schimb al zilei comunicat de Banca Națională a României, valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării tarifului, iar în conformitate cu art. 7 din același act normativ, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Nerespectarea acestei obligații legale, respectiv fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă în cuantumul stabilit de anexa nr. 2, așa cum prevede art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției cu privire la lipsa semnăturii agentului contravențional, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 5 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, înscrisul sub formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică estinsă bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale cu înscrisul sub semnătură privată.
Art. 4 din Legea nr. 455/2001, republicată, stipulează că, în sensul prezentei legi, datele în formă electronică sunt reprezentări ale informației în formă convențională adecvată creării, prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloacele în formă electronică, iar înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă., destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.
Prin urmare, semnătura electronică este specifică înscrisurilor generate și utilizate în sistem electronic, fapt enunțat încă din art. 1 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, potrivit căruia „Prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în forma electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice”.
Din aceste dispoziții legale, rezultă că semnătura electronică poate fi încorporată unui înscris în formă electronică destinat a fi citit prin intermediul unui program, nefiind posibilă încorporarea unei semnături electronice unui alt înscris decât cel electronic.
Or, procesul-verbal contravențional emis în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 din prezenta cauză este generat și semnat electronic, fiind transmis contravenientului nu prin intermediul unui sistem electronic, ci prin afișare la domiciliul acestuia.
În aceste condiții, rezultă că înscrisul comunicat de agentul constatator intitulat procesul verbal de contravenție nu constituie un proces verbal de contravenție semnat, ci reprezintă dovada faptului că agentul constatator a încheiat „proces – verbal de contravenție” în format electronic. Însă, în această modalitate de a încheia procesul verbal nu sunt respectate condițiile de valabilitate ale proceselor verbale de contravenție sub sancțiunea nulității, datorită lipsei semnăturii olografe.
Potrivit Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modificată și completată, rezultă că procesul verbal de constatare a contravenției trebuie să îmbrace forma scrisă și să cuprindă mențiunile prevăzute în mod expres de lege.
Opinie de altfel conturată și prin decizia în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 6 din data de 16.02.2015, încă nepublicată în Monitorul Oficial.
În ceea ce privește prescripția răspunderii contravenționale, analizată din oficiu, instanța reține că, prin derogare de la art. 13 din O.G. nr. 2/2001, art. 9 alin. 3 teza finală din O.G. nr. 15/2002 prevede că procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din același act normativ.
Astfel, termenul de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 se referă atât la întocmirea procesului-verbal, cât și la comunicarea acestuia, legiuitorul având intenția de a reglementa în mod distinct prescripția răspunderii contravenționale în ceea ce privește contravențiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, prin derogare de la termenul de 6 luni prevăzut de O.G. nr. 2/2001. Instanța apreciază că, în situația în care intenția legiuitorul ar fi fost doar de a prevedea faptul că în termenul de 30 de zile nu se pot întocmi alte procese-verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției, acesta nu ar fi menționat în mod expres că procesul-verbal trebuie să fie întocmit și comunicat în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, fiind suficient să se prevadă că procesul-verbal trebuie doar să fie comunicat în termen de 30 de zile, perioadă în care nu se pot încheia alte procese-verbale pentru aceeași faptă, termen de altfel prevăzut și de art. 14 din O.G. nr. 2/2001.
Prin urmare, instanța apreciază că, în cazul contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, procesul-verbal trebuie întocmit în termen de 30 de zile de la data constatării faptei, și nu în termenul de 6 luni prevăzut de art. 13 din O.G. nr. 2/2001.
Totodată, instanța reține că art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 a fost modificat prin Legea nr. 144/2012, ulterior întocmirii procesului-verbal, dar anterior sesizării instanței. Astfel, având în vedere că actuala reglementare prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai mic decât cel prevăzut de O.G. nr. 2/2001, iar succesiunea de legi a intervenit între momentul comiterii contravenției și momentul soluționării plângerii, instanța urmează să dea eficiență principiului legii contravenționale mai favorabile și să aplice forma actuală a acestui text de lege la cauza dedusă judecății.
Similar materiei penale, abordare impusă în speță prin prisma art. 47 din OG 2/2001, legea mai favorabilă se aplică retroactiv dacă succesiunea de legi a intervenit pe tot parcursul perioadei dintre data comiterii presupusei fapte contravenționale și data aplicării sancțiunii, respectiv momentul executării integrale a sancțiunii.
Totodată, instanța reține că intră în sfera noțiunii de „lege mai favorabilă” nu doar actele normative care se referă la conținutul constitutiv al contravenției și al sancțiunii aplicabile ci și prevederile legale care guvernează materia condițiilor în care se poate angaja răspunderea contravențională, respectiv prescripția aplicării acesteia. În acest sens sunt și dispozițiile deciziei Curții Constituționale nr. 1092 din 18 decembrie 2012 care devin aplicabile, mutatis mutandis, și în materie contravențională.
Astfel, Curtea Constituțională a constatat că prin efectele sale prescripția înlătură răspunderea penală, instituția aparținând dreptului penal material și nu dreptului procesual penal. Aceasta cauză face să înceteze dreptul de a trage la răspundere penala și a obligației corespunzătoare. Prescripția are așadar, în opinia Curții Constituționale caracterul unei renunțări a statului de a mai aplica pedeapsa pentru o fapta săvârșită, cu condiția trecerii unui anumit termen sau interval de timp de la data săvârșirii faptei. Prin urmare, s-a apreciat că, dat fiind caracterul de normă de drept penal material a prescripției răspunderii penale soluția de urmat în cazul succesiunilor legilor în timp este cea dictată de art. 15 alineatul 2 din Constituție, neimpunându-se, în consecință adoptarea unor dispoziții tranzitorii.
Analizând procesul-verbal contestat, instanța reține că fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă a fost săvârșită la data de 27.03.2011, ora 01:18, așa cum rezultă și pe baza planșei foto depuse de către intimată (fila 32 dosar). Astfel, având în vedere că fapta a fost constatată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei – S.I.E.G.M.C.R., deci constatarea a avut loc prin mijloace tehnice și nu în mod personal de către agentul constatator, termenul de 30 de zile începe să curgă de la constatarea efectivă a acesteia, și nu de la data interogării înregistrării.
Astfel, deși procesul-verbal a fost întocmit la data de 26.09.2011, în mai puțin de 30 zile de la data constatării faptei de către agentul constatator, 26.09.2011 (data interogării – fila 32), instanța apreciază că nu au fost respectate prevederile art. 9 alin. 3 teza finală din O.G. nr. 15/2002, procesul-verbal . nr._/26.09.2011 fiind întocmit cu depășirea termenului de 30 de zile (27.03.2011 față de 26.09.2011).
În consecință, având în vedere toate aceste considerente, instanța reține că, în cauză, a fost împlinit termenul de prescripție a răspunderii contravenționale, motiv pentru care va admite plângerea contravențională și anula procesul-verbal . nr._/26.09.2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de contestatorul G. D., CNP_, cu domiciliul în București, sector 6, ., ., . cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICA – CESTRIN, cu sediul în sector 6, București, .. 401A.
Anulează procesul-verbal contestat cu . nr._/26.09.2011.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
4 ex/26-02-2015
Red EAT
Tehnored DID
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 897/2015. Judecătoria... → |
|---|
