Plângere contravenţională. Sentința nr. 9504/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9504/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 18-11-2015 în dosarul nr. 9504/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9504
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 18.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe petentul P. M. G. în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B.-Secția 25 Poliție..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă martorul asistent E. S. M., lipsind petentul și intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la data de 11.11.2015, prin serviciul registratură a fost a fost înaintată la dosar de către Inspectoratul Județean de Poliție O. dovada de neîndeplinire a mandatului de aducere privind pe martorul E. S. M.,, după care,
Instanța procedează la audierea martorului asistent E. S. M., sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar.
Nemaifiind probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.04.2015 sub nr._, petentul P. M. G., în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București - Secția 25 de Poliție, a formulat plângere contravențională prin care a solicitat anularea procesului verbal . nr._/19.09.2013 și exonerarea de plata amenzii dispuse de către agentul constatator în cuantum de 720 lei, precum și a celor 9 puncte de penalizare.
Petentul a solicitat a se reține, examina și a se pronunța asupra prescripției executării procesului verbal de constatare a contravenției, în raport de incidența dispozițiilor art. 14 alin.1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare:
Conform dispozițiilor art. 14 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, legiuitorul a stabilit faptul că „executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de cel mult 2 luni de la data aplicării sancțiunii”.
Pe această cale, petentul a menționat faptul că, așa cum rezultă din documentele anexate prezentei acțiuni, procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/19.09.2013, precum și procesul verbal de afișare întocmit la data de 10.10.2013, i-au fost comunicate la data de 23.03.2015 prin intermediul Direcției Impozite și Taxe Locale Sector 6 București, la data la care a procedat la achitarea obligațiilor fiscale ce-i reveneau.
Petentul a precizat că nu a avut cunoștință despre comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/19.09.2013, precum și a procesului verbal de afișare întocmit la data de 10.10.2013, întrucât acesta nu mai locuiește la adresa de domiciliu din Drumul Valea Doftanei nr. 47 - 51, sector 6 de la data de 05.09.2012, când proprietarul imobilului în care locuia a înstrăinat imobilul în baza contractului de vânzare cumpărare anexat prezentei în fotocopie.
Urmare acestui fapt, începând cu data de 12.07.2012 și până la data de 30.09.2013, petentul și-a stabilit reședința în București, .. 2, ., . reiese din copia cărții de identitate anexată în fotocopie.
Prin urmare, chiar dacă procesul verbal de afișare întocmit la data de 10.10.2013 a fost „afișat” la adresa Drumul Valea Doftanei nr. 47-51, ., ., sector 6, acesta nu îi putea fi adus la cunoștință petentului întrucât, de la data de 01.10.2012 nu mai locuia la adresa indicată mai sus ci, la adresa de reședință din București, .. 2, ., ..
În concluzie, în raport de data comunicării - respectiv 23.03.2015 și data întocmirii procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ - respectiv data de 19.09.2013, au trecut mai mult de 2 luni de la data aplicării sancțiunii, petentul a solicitat să se constate faptul că operează de drept dispozițiile art. 14 alin.1 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, sens în care a solicitat să se constate că executarea sancțiunilor contravenționale sunt prescrise.
În măsura în care instanța va aprecia că nu a intervenit termenul de prescripție instituit de art. 14 alin.1 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, petentul a solicitat a se reține, examina și pronunța cu privire la nulitatea procesului verbal de constatare a contravenției, pentru lipsa mențiunii termenului de exercitare a căii de atac și a organului la care se depune plângerea, mențiune obligatorie conform dispozițiilor art. 16 alin. 1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd că: „procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea”.
Având în vedere faptul că legiuitorul a stabilit în mod imperativ care sunt elementele care trebuie să fie menționate în conținutul procesului verbal de constatare a contravențiilor, precum și a faptului că agentul constatator a omis menționarea termenului de exercitare a căii de atac și a organului la care se depune plângerea, consider că sunt întrunite condițiile constatării nulității procesului verbal de constatare a contravenției.
Lipsa mențiunii obiecțiunilor formulate de contestator, conform dispozițiilor art. 17 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 care prevăd că: „în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte mențiuni”, sub sancțiunea nulității procesului-verbal”.
La comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției, petentul a observat faptul că agentul constatator a menționat la rubrica „Alte mențiuni” faptul că acesta „va fi chemat de șefii săi dimineața pentru a da explicații în acest sens”.
În realitate, petentul i-a adus la cunoștință agentului constatator faptul că deține autorizații (însă nu le avea asupra sa) care îl îndreptățesc să conducă autoturismul pe drumurile publice care să aibă aplicată folia auto atât pe geamurile laterale spate cât și pe geamurile laterale față însă, acesta nu a dorit să menționeze la rubrica „Alte mențiuni” acest fapt.
Autorizațiile emise în susținerea aspectelor arătate mai sus le va depun prezentei, în fotocopie.
c. Lipsa martorului în raport de incidența dispozițiilor art. 19 alin.1 și 2 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, sens în care petentul a arătat următoarele:
La fața locului, precum și la momentul în care agentul constatator a dorit să-i aducă la cunoștință procesul verbal de constatare a contravenției nu se afla vreun martor care să confirme aspectele petrecute. Singurul martor care se afla la momentul încheierii procesului verbal de constatare a contravenției era colegul agentului constatator care, tot timpul a rămas în mașina din dotare.
În situația în care martorul menționat în procesul verbal de constatare a contravenției este un alt agent constatator, operează de drept interdicția legiuitorului prevăzută la art. 19 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, care stipulează că „nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator”.
În acest sens, pentru a proba temeinicia afirmațiilor petentului, precum și temeinicia întocmirii procesului verbal de constatare a contravenției, petentul a solicitat citarea de către instanța de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 33 alin. 1 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, a martorului E. S. M., identificat conform procesului verbal cu CNP_.
În măsura în care instanța va respinge excepțiile invocate mai sus, petentul a solicitat a se avea în vedere faptul că procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu rea credință, întrucât a adus la cunoștința agentului constatator faptul că deține autorizații pentru folia aplicată pe geamurile laterale față și spate ale autoturismului însă nu le aveam asupra sa, acesta a procedat la întocmirea procesului verbal contestat.
După cum se poate observa cu ușurință din confruntarea înscrisurilor anexate prezentei acțiuni, rezultă faptul că, din data de 03.08.2011, petentul deține autorizație pentru geamurile laterale spate și lunetă, iar de la data de 20.03.2012, deține autorizație pentru geamurile laterale față.
Aceste aspecte îl îndreptățesc să considere faptul că agentul constatator a întocmit procesul verbal de constatare a contravenției cu rea credință, dând dovadă de subiectivism, în condițiile în care putea să aplice măsura prevăzută la art. 7 din OG nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, respectiv avertismentul întrucât fapta constatată era de o gravitate redusă, cu atât mai mult cu cât, a adus la cunoștința agentului constatator că se obligă a se prezenta în cel mai scurt timp la sediul Secției de poliție pentru a constata veridicitatea afirmațiilor sale.
Având în vedere aspectele prezentate, petentul a solicitat admiterea prezentei acțiuni, anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/19.09.2013 cu consecința anulării amenzii în cuantum de 720 lei.
În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 31 alin.1, art. 32 alin.1 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și pe dispozițiile art. 194 și urm. Noul Cod de procedură civilă.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar, în copie, contract de vânzare cumpărare din data de 05.09.2012, act adițional la contractul de închiriere nr._/02.03.2011, contract de închiriere nr. 525.146/26.09.2012.
La data de 08.06.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare la plângerea formulată de petentul P. M. G., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/19.09.2013, întocmit de Secția 25 Poliție din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, solicitând respingerea acesteia, ca nefondată.
În temeiul art. 245 și urm. din Codul de procedură civilă, intimata a invocat excepția tardivității introducerii plângerii.
Astfel, în conformitate cu art. 31, alin. 1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor „împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 75 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia în speță, procesul-verbal de constatare a contravenției a fost încheiat la data de 19.09.2013, fiind comunicat prin afișare la data de 10.10.2013 și petentul a formulat plângere contravențională în data de 07.04.2015, depășind cu mult termenul legal de 15 zile.
Intimata a solicitat a se considera lipsită de relevanță susținerea petentului că i-a fost adus la cunoștință cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției abia la data de 23.03.2015, când a primit somația de la DITL Sector 6, atât timp cât amenda i-a fost afișată pe ușa apartamentului unde domiciliază, încă de la data de 10.10.2013. În plus, cu ocazia întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenției, contravenientului i-a fost reținut certificatul de înmatriculare, fiindu-i eliberată o dovadă în acest sens, dovadă în cuprinsul căreia se prevedea expres . numărul procesului-verbal de constatare a contravenției, precum și descrierea faptei săvârșite. Așadar, domnul P. M. G., a luat la cunoștință faptul că i-a fost întocmit un proces-verbal de constatare a contravenției, fiindu-i înmânată cu aceeași ocazie dovada reținerii certificatului de înmatriculare.
Pentru aceste considerente, intimata a solicitat admiterea excepției astfel cum a fost formulată și respingerea plângerii ca fiind tardiv introdusă.
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției, s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 148 pct. 11 din Regulamentul de aplicare a OUG nr 195/2002 (HG nr. 1391/2006), constând în aceea că, la data de 19.09.2013, ora 23:25, în timp ce se afla în București, sector 6, „a fost depistat în timp ce conducea auto cu numărul de înmatriculare_ pe . . Valea Doftanei, iar în urma opririi am constatat faptul că auto are montat folie pe geamuri atât pe cele din față cât și pe cele din spate, cel în cauză neavând autorizație în acest sens”.
Art. 102 alin. 1 pct. 35 din OUG nr. 195/2002 prevede ca și contravenție: „aplicarea tratamentelor chimice sau a foliilor pe parbriz, lunetă sau pe geamurile laterale, cu excepția celor omologate și/sau certificate de către autoritatea competentă și care sunt marcate corespunzător”.
După cum se poate observa, fapta reținută în sarcina petentului întrunește toate elementele constitutive ale contravenției prevăzute de textul normativ redat anterior.
Intimata a solicitat respingerea excepției prescripției executării amenzii, întrucât deși contravenientul a pretins că nu i-a fost comunicat procesul-verbal în termenul de 2 luni de la data aplicării sancțiunii, însă respectivul act a fost comunicat la domiciliul contravenientului la data de 10.10.2013;
2. Contravenientul a pretins că procedura de afișare ar fi trebuit să se realizeze la adresa de reședință din București, sector 6, .. 2, ., apartament 103 și nu la adresa de domiciliu din București, sector 6, .. 47-51, ., etaj 1, apartament 103.
În urma interogării bazei de date DEPABD, intimata a constatat că viza de reședință pentru adresa din București, sector 6, .. 2, ., apartament 103 a expirat la data de 30.09.2013, iar domnul P. M. G. nu a depus diligențe pentru reînnoirea vizei de reședință, contractul de locațiune expirând la acea dată. Așadar, procedura de afișare s-a realizat în mod legal la adresa de domiciliu la data de 10.10.1013, așa cum figurează în DEPABD cu mențiunea „activ” din data de 12.03.2010 până în prezent. Contravenientul, deși a afirmat că nu mai locuiește la adresa de domiciliu, nu a declarat o altă adresă pentru a fi luat în evidențe, încălcând astfel dispozițiile art. 39 din OUG nr. 97/2005, care prevede că: persoanele care își schimbă domiciliul sau își stabilesc reședința sunt obligate să ceară înscrierea în cartea de imobil la noua locuință în termen de 15 zile de la mutare. Dacă petentul ar fi continuat să locuiască la adresa de reședință după expirarea vizei, era obligația acestuia să declare acest lucru pentru a se opera modificările în baza de date, așa cum prevede art.9 din OUG nr.97/2005: actualizarea datelor din RNEP se realizează de DEPABD și de serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor, pe baza documentelor prezentate de persoana interesată. Deși domnul P. M. G. a afirmat că nu mai locuiește la adresa de domiciliu încă din data de 05.09.2012, când imobilul a fost înstrăinat, petentul nu a făcut niciun demers pentru schimbarea domiciliului la altă adresă, așa cum s-a putut observa chiar și din primul paragraf al plângerii contravenționale, unde a trecut la domiciliu adresa din București, sector 6, .. 47-51, ., etaj 1, apartament 103. Conform art. 90 Cod civil, reședința va fi considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut In lipsă de reședință, persoana fizică este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu. iar dacă acesta nu se cunoaște, la locul unde acea persoană se găsește. Conform art. 91 Cod civil, dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane.
Cu privire la așa-zisa lipsă a mențiunii termenului de exercitare a căii de atac și a organului la care se depune plângerea, vă rugăm să observați că procesul-verbal cuprinde aceste mențiuni, petentul nefăcând altceva decât să încerce inducerea în eroare a instanței.
Referitor la pretinsa lipsă a obiecțiunilor formulate de petent, se observă clar că agentul a consemnat obiecțiunile contravenientului, respectiv: „susține că polițistul care l-a sancționat va fi chemat de șefii săi pentru a da explicații în acest sens ”.
În ceea ce privește așa-zisa lipsă martorului-asistent, intimata a solicitat a se observa că agentul constatator a procedat conform dispozițiilor art. 19 alin. 2, procesul-verbal cuprinzând datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
În legătură cu reaua-credință de care ar fi dat dovadă agentul constatator, intimata a solicitat a se observa că niciuna din criticile aduse de petent nu este sustenabilă, motiv pentru care a considerat că singura persoană care a dat dovadă de rea-credință este însuși petentul, sens în care a solicitat instanței să dispună amendarea domnului P. M. G. conform art. 187 alin. 1 lit. a Cod procedură civilă, pentru introducerea cu rea-credință a unei cereri principale, vădit netemeinică.
Analizând legalitatea procesului-verbal atacat, intimata a considerat că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv dispozițiile art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, actul de constatare a contravenției cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, fiind îndeplinite condițiile de formă cerute de lege.
Conform Deciziei nr. XXII din 19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție „ ...situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță... În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act”. Mai mult, intimata a învederat instanței faptul că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 19 din OG nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei actului de constatare, intimata a solicitat a se avea în vedere dispozițiile art. 270 din noul Cod de procedură civilă conform cărora „înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii” coroborate cu dispozițiile art. 269 din noul Cod de procedură civilă conform cărora „înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma și condițiile stabilite de lege; autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului; este, de asemenea, autentic orice alt înscris emis de către o autoritate publică și căruia legea îi conferă acest caracter”.
Intimata a invocat și prevederile art. 249, conform căruia „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”.
De asemenea, intimata a învederat faptul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezintă un înscris autentic, ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate, solicitând a se avea în vedere faptul că cele reținute în procesul-verbal au fost constatate ex propriis sensibus de agentul constatator care l-a întocmit ca persoană special împuternicită de lege în acest sens, constatările acestuia prezumându-se a fi conforme cu realitatea.
Intimata a solicitat a se avea în vedere și hotărârea pronunțată la data de 03.04.2012 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. (cererea nr._/05) prin care s-a statuat că este „cert că instanțele naționale așteaptă ca petenții să aducă elemente de probă contrare faptelor stabilite de agenții constatatori și nu este mai puțin adevărat că această abordare este justificată de regimul juridic aplicabil în materie contravențională, care se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă potrivit căruia, în materie de probe. este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei revine celui care pretinde ceva în fața instanței”.
Totodată, intimata a solicitat a se observa că prezumția de nevinovăție a petentului nu are caracter absolut și, față de aceasta, primează prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal: „autoritățile naționale, dând prioritate prezumției de legalitate si validitate a procesului-verbal în defavoarea prezumției de nevinovăție, au respectat garanțiile art.6 din Convenție, având în vedere că nu există posibilitatea înlocuirii sancțiunii aplicate cu o sentință privativă de libertate în caz de neplată” (decizia de inadmisibilitate pronunțată de CEDO la data de 28.06.2011 în cauza I. P. contra României - cererea_/04).
În același sens s-a pronunțat și Tribunalul București prin mai multe decizii, intimata menționând cu titlu de exemplu decizia civilă nr. 700/06.03.2008, conform căreia „incidența art.6 din CEDO nu se regăsește în prezenta cauză, agentul constatator neavând obligația de a proba existenta faptelor față de împrejurarea că materia contravențională, prin reglementările în vigoare în prezent, nu poate fi asociată materiei penale, în condițiile în care au fost abrogate dispozițiile ce permiteau aplicarea sancțiunii închisorii contravenționale”.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, aceasta a fost aplicată în limitele prevăzute de actele normative și a fost aplicată astfel încât să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Prin urmare, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor reprezintă un act autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate până la proba contrară ce revine celui care contestă actul respectiv.
De asemenea, au fost respectate de către agentul constatator, atât dispozițiile art.5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, sancțiunile aplicate în cauză fiind amenda în cuantum de 720 de lei, precum și reținerea certificatului de înmatriculare.
Constatarea personală a agentului de poliție semnifică aprecierea nemijlocită de către acesta a acțiunilor și inacțiunilor ilicite, a gradului de pericol social, a circumstanțelor contravenției, a celorlalte împrejurări care țin de fapta sau persoana contravenientului pentru a putea stabili fapta săvârșită și a-i aplica regimul juridic corespunzător.
În sensul celor prezentate, intimata a solicitat a se observa că polițistul, conform art. 2 alin. 1 din Legea nr. 360/2002 este învestit cu exercițiul autorității publice pe timpul și în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, în limitele competențelor stabilite prin lege, iar conform art. 3 din același act normativ, își desfășoară activitatea profesională în interesul și în sprijinul persoanei, comunității și instituțiilor statului, exclusiv pe baza și în executarea legii, cu respectarea principiilor imparțialității, nediscriminării, proporționalității și gradualității.
Totodată, intimata a solicitat a se ține cont de faptul că înscrisurile de la dosar se coroborează nemijlocit cu constatarea personală a faptei de către agentul de poliție, precum și cu actul constatator al contravenției.
Față de cele expusemai sus, intimata a considerat că măsurile luate de agentul constatator sunt adecvate unei astfel de situații, motiv pentru care a solicitat respingerea plângerii formulată de petentul P. M. G. ca neîntemeiată și să mențineți procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/19.09.2013 ca legal și temeinic întocmit, iar sancțiunea ca legal aplicată și corect individualizată.
Totodată, în ceea ce privește încuviințarea pentru contestator a probei testimoniale, intimata a arătat că se opune audierii în calitate de martor a vreunei persoane prevăzută în art. 315 Cod procedură civilă.
Asupra excepției tardivității introducerii plângerii, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/19.09.2013, petentul a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 720 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de art. 148 alin.1 din RAO.U.G. nr. 195/2002, în speță, pentru că, la data de 19.09.2013, orele 23,20 a fost depistat în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . Valea Doftanei având montate folii pe geamuri atât pe cele din față, cât și pe cele din spate, fără autorizație în acest sens.
Actul de sancționare a fost comunicat petentului la data de 10.10.2013, la dresa din București .. 45-51, ., ., astfel cum rezultă din procesul verbal de afișare din această dată, fila 8, la domiciliul acestuia la data anterior menționată, fila 60.
În aceste condiții petentul era îndreptățită sa formuleze plângere contravențională, în termenul prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv în 15 zile de la data comunicării/înmânării actului, calculate în conformitate cu dispozițiile art. 181 alin. 1 pct. 2 Cod procedura civila, adică pe zile libere, neintrând la socoteala nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul, în speță, în perioada 11.10._13.
Față de faptul ca petentul nu s-a conformat dispozițiilor menționate, formulând plângerea la data de07.04.2015, astfel cum rezultă din rezoluția de primire a plângerii, cu încălcarea termenului de decădere instituit prin lege, termenul limita în care petentul putea sa formuleze plângerea fiind 26.10.2013, instanța va admite excepția tardivității și va respinge plângerea contravenționala ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția tardivității introducerii plângerii, invocată de intimată.
Respinge ca tardivă plângerea formulată de petentul P. M. G., domiciliat în București, . nr. 47 - 51, ., ., sector 6 și cu domiciliul ales în București, ., ., ., sector 6, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - SECȚIA 25 DE POLIȚIE, cu sediul în București, Calea Victoriei nr. 19, sector 3, îndreptată împotriva procesului verbal . nr._/19.09.2013.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. AC/Thred. MV
5 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9484/2015.... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 9535/2015.... → |
|---|
