Plângere contravenţională. Sentința nr. 9484/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9484/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 18-11-2015 în dosarul nr. 9484/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9484
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE N. A.
GREFIER C. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatoarea D. G. în contradictoriu cu intimatul C. L. SECTOR 6-DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă intimata, prin consilier juridic, P. I., care depune delegație la dosar, lipsind contestatoarea.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța având în vedere că în cauză este primul termen de judecată, în conformitate cu art. 131 din Noul codul de procedură civilă pune în discuție competența generală, materială și teritorială a instanței.
Intimata prin apărător arată că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă să judece cererea, conform art. 94 pct. 3 Cod proc.civ. și art. 118 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere locul săvârșirii faptei.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece cauza, în temeiul art. 94 pct. 3 Cod proc.civ. coroborat cu art. 31 - 32 O.G. nr. 2/2001, având în vedere locul săvârșirii contravenției.
Instanța în temeiul art. 238 alin. 1 din Noul Codul de procedură civilă acordă cuvântul părților cu privire la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.
Intimata prin apărător estimează durata de soluționare a cauzei la 3 luni.
Instanța, în temeiul art. 238 din Noul Codul de procedură civilă estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 1 lună.
Instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Intimata prin apărător solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și probei cu mijloacele materiale, respectiv planșele foto depuse la dosar.
Instanța, în baza art. 255 noul Cod proc.civ apreciind că proba cu înscrisuri este admisibilă și poate duce la dezlegarea pricinii, încuviințează contestatoarei și intimatei proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Intimata prin apărător solicită respingerea plângerii, ca neîntemeiată, pentru considerentele expuse în întâmpinare.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 09.07.2015, sub nr._, contestatorul D. G., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6, a solicitat instanței anularea procesului verbal . nr.00G62867 din 24.06.2015, pe motiv că această faptă a fost petrecută în urmă cu 5 luni, respectiv în data de 04.02.2015.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că în data de 04.02.2015, pentru faptă că ar fi parcat în loc nepermis, i s-a ridicat auto nr._ și depozitat în zona special amenajata a Direcției Generale de Poliție Locale Sector 6, operațiune pentru care i s-a perceput suma de 677.32 Ron, cuprinzând Ridicare auto, Transport auto, Depozitare auto, potrivit facturii nr._/_ din data de 04.02.2015, sumă pe care a și achitat-o în aceeași zi, potrivit bonului fiscal nr. 15 din data de 04.02.2015.
Contestatorul a precizat că aceste documente privind așa zisa parcare în loc nepermis nu i-au mai fost întocmite și nici aduse la cunoștință sau înmânate personal nici de către societatea care a efectuat ridicarea auto, nici de către agentul de Poliție Locală Sector 6 care conlucra cu societatea sus menționată.
În mod cu totul surprinzător, în data de 25.06.2015 a primit la domiciliu o recomandată care cuprindea Procesul Verbal menționat mai sus din care a constatat că după scurgerea unei perioade de 5 luni, agentul constatator însărcinat să efectueze anumite operațiuni i-a întocmit Proces Verbal în data de 24.06.2015 pentru 0 contravenție petrecută în urmă cu 5 luni de zile. Or, dacă la data săvârșirii faptei/contravenției, agentul constatator a constatat că prin fapta sa nu s-au întrunit condițiile suficiente pentru a săvârși o contravenție și în mod tacit a fost trimis să achite doar taxa de ridicare, nu înțelege de ce acum, în 24.06.2015, când nu a săvârșit nicio faptă similară, i s-a întocmit Procesul Verbal . nr.00G62867 din 24.06.2015.
Pentru aceste motive, în raport de cele prezentate mai sus, contestatorul a solicitat instanței să constate că acțiunea agentului constatator întreprinsă în data de 24.06.2015, atunci când a întocmit Procesul Verbal . nr_, cu rea credința pentru o faptă pe care nu a comis-o, este inoportună, nelegală și caducă, și pe cale de consecința să dispună instanța admiterea cererii.
De asemenea, contestatorul a adus la cunoștință faptul că procesul verbal nu respectă instrucțiunile de completare și emitere prin faptul că deși a fost întocmit după 5 luni de zile, acesta a fost întocmit în lipsa sa, la rubrica Contravenient nu există nici specificație, lucru nepermis în metodologia și normele de întocmire a Proceselor Verbale, când era obligatoriu întocmirea acestuia în prezența ambelor părți, respectiv a agentului constatator și a contravenientului.
Contestatorul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei factura nr._/_ din 04.02.2015, bon fiscal, dispoziție de ridicare . nr._ din 04.02.2015, proces-verbal din data de 04.02.2015, proces-verbal . nr._.
La data de 16 iulie 2015, prin Serviciul Registratură, contestatorul a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei (f. 14).
La data de 29 septembrie 2015 intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivarea cererii, intimata a arătat că în data, locul și ora menționate în procesul verbal, o echipă operativă a Poliției Locale 6, a identificat autovehiculul, marca DACIA, cu numărul de înmatriculare_, în timp ce staționa neregulamentar, în stația mijloacelor de transport public local în regim TAXI, în intervalul 11:49-11:56. Fapta fiind incriminată și sancționată drept contravenție de art. 142 lit. g și 143 lit. a din R.A. al O.U.G. nr. 103, și art. 100 alin. 2 și 108 alin. 1, lit. b, pct. 7 din OUG nr. 195/2002 agenții constatatori aplicând sancțiunea a 4 puncte amendă contravențională în cuantum de 390 lei și 3 puncte penalizare, cu posibilitatea achitării a jumătate din minim în termen de două zile lucrătoare de la comunicarea procesului - verbal.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, intimata a arătat că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 16 și 17 din OG 2/2001 și de dispozițiile derogatorii aplicabile în speță (art. 109 din Codul Rutier, anexa 1 D și art. 181 din R.A al Codului Rutier), cu modificările și completările ulterioare, fapt care îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută drept contravenție de actul normativ sus menționat.
Intimata a învederat instanței faptul că petentul nu a invocat cauze reale de nulitate absolută a procesului-verbal incidente în speță, iar eventualele cauze de nulitate relativă ale acestuia sun condiționate de invocarea și dovedirea de către contestator a unei vătămări și a imposibilității înlăturării în alt mod decât prin anularea procesului verbal, astfel cum a hotărât prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007 Înalta Curte de Justiție și Casație, admițând recursul în interesul legii declarat de procurorul general al parchetului de pe lângă I.C.C.J., în sensul că toate celelalte cauze de nulitate în afara celor prevăzute în mod expres și limitativ de art. 17 din O.G. 2/2001, atrag nulitatea relativă a procesului verbal. Astfel, procesul verbal este legal întocmit, cuprinzând elementele cerute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității, respectiv descrierea faptei, constând în staționarea neregulamentară, precum și data, ora și locul săvârșirii faptei, precum și marca și nr. de înmatriculare al vehiculului, numele contravenientului și al agentului constatator, etc.
Intimata a precizat că procesul-verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului, fapta fiind constatată cu ajutorul planșelor foto la fața locului de agenții constatatori, astfel încât procesul-verbal a fost încheiat în formă specială prevăzută de anexa 1 D, conform dispozițiilor art. 109 și 181 din OUG nr. 195/2002 și Regulamentul de aplicare.
A menționat intimata că în speță au fost aplicabile dispozițiile speciale, derogatorii ale art. 181 și 109 din RA al OUG nr. 195/2002 și Codul Rutier, care prevăd că în situația în care procesul verbal este întocmit în lipsa contravenientului, fapta fiind constată cu ajutorul mijloacelor tehnice (în speță planșe foto), aceasta va avea formă specială, prevăzută în anexa 1 D, din care lipsesc rubricile referitoare la ocupația și locul de muncă al contravenientului, obiecțiunile contravenientului, menționarea unui martor sau a măsurii tehnico administrative care se dispune prin dispoziția de ridicare, act administrativ individual. În această formă, procesul verbal cuprinde o rubrică în care sunt menționate mijloacele tehnice folosite (aparat foto Nikon).
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal contestat, intimata a menționat că, din economia art. 34 al OG nr. 2/2001, rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie, completată prin probele administrate (planșe foto)și face dovada până la proba contrară. Din planșele foto efectuate la fața locului de agenții constatatori rezultă că autoturismul a staționat neregulamentar la ora și în locul menționate în procesul verbal contestat.
Mai mult, a menționat intimata că procesul verbal nu mai trebuie să cuprindă mențiunile prevăzute de normele generale, acesta fiind întocmit în forma specială prevăzută de anexa 1D, conform dispozițiilor 109 din OUG nr. 195/2002 și art. 181 și Regulamentul său de aplicare, deoarece fapta a fost constatată în lipsa contravenientului cu ajutorul mijloacelor tehnice (planșe foto), situație în care potrivit art. 109 din Codul Rutier nu este necesară nici indicarea unui martor, justificat de faptul că există planșele foto care susțin veridicitatea mențiunilor din cuprinsul procesului verbal.
În ceea ce privește încadrarea faptelor și sancțiunea aplicată, intimata a considerat că fapta a fost corect încadrată și sancțiunea a fost individualizată în mod corect și legal, față de gradul de pericol social al faptei și împrejurările de săvârșire a acesteia, ținând cont de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, iar sancțiunile se încadrează în limitele prevăzute de lege. În speță agenții constatatori au ținut cont de numărul și cuantumul valorii punctului amendă prevăzute de lege aplicând amenda contravențională în limitele prevăzute de lege, în cuantum de 360 lei cu posibilitatea achitării a jumătate din minimul prevăzut de lege în termen de 2 zile de la comunicarea procesului-verbal.
La stabilirea cuantumului amenzii agentul constatator a avut în vedere dispozițiile art. 98 din OUG nr. 195/2002, prin care legiuitorul a stabilit clase de sancțiuni în funcție de gravitatea faptei reținute și gradul de periocl social pe care aceasta îl prezintă.
Intimata a învederat instanței faptul că reclamantul nu a făcut dovada existenței unui eveniment imprevizibil care ar putea constitui un caz fortuit în înțelesul dispozițiilor art. 11 din OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare pentru a fi incidente în speță dispozițiile referitoare la înlăturarea caracterului contravențional al faptei și pe cale de consecință și a răspunderii contravenționale.
Totodată, intimata a învederat că procesul verbal a fost întocmit în termenul de șase luni prevăzut de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 de la data săvârșirii faptei și comunicat contravenientului în termenul de două luni prevăzut de art. 14 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 de la data aplicării sancțiunii.
Procesul-verbal atacat se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie fiind emis de către autoritățile publice cu respectarea dispozițiilor legale iar reclamantul nu a arătat în ce ar consta cauzele de nulitate ale acestora și nu a făcut dovada contrară, pentru a răsturna probele administrate și prezumțiile invocate.
În drept, intimata a invocat dispozițiile Codului de procedură civilă, O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 155/2010, OUG nr. 195/2002, H.G. nr. 1391/2006 și a tuturor actelor normative menționate în cuprinsul prezentei întâmpinări.
Intimata a depus la dosar următoarele înscrisuri: dispoziția de ridicare . nr._ din 04.02.2015, nota de constatare . nr._, proces-verbal din 04.02.2015, planșe foto, proces-verbal . nr._, dovadă comunicare.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat de un agent al intimatei la data de 24.06.2015, contestatoarea a fost sancționată cu amenda de 390 lei și aplicarea a 3 puncte de penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.143 lit.a raportat la art.142 lit.g din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002. S-a reținut în procesul-verbal că la data de 04.02.2015, contestatoarea a staționat neregulamentar autoturismul marca Dacia nr._ pe Calea Plevnei nr.143, în intervalul orar 11.49-11.56, în stația mijloacelor de transport public local în regim de taxi.
Instanța nu a reținut motivele de nelegalitate a procesului-verbal invocate de contestatoare. Astfel, în privința încheierii procesului-verbal la peste 4 luni de la săvârșirea faptei, instanța reține că nici OG 2/2001 și nici OUG 195/2002 sau Regulamentul de aplicare al acesteia nu impun un anumit termen în care să se încheie procesul-verbal de contravenție. OG 2/2001 prevede în art.13 doar că aplicarea amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Însă acest termen a fost respectat în speță, întrucât între data săvârșirii faptei, 04.02.2015, și data încheierii procesului-verbal, 24.06.2015, nu au trecut 6 luni.
Nici motivul de nelegalitate constând în faptul că procesul-verbal a fost întocmit în lipsa petentei, nu a fost reținut de instanță, întrucât din reglementarea art.19 din OG 2/2001 rezultă că procesul-verbal poate fi întocmit și în lipsa contravenientului.
În privința temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute prin procesul-verbal în sarcina sa, aspect dovedit prin planșele foto depuse la dosar, realizate pe baza înregistrării video efectuate de intimată, din care rezultă că petenta a staționat vehiculul în stația mijloacelor de transport public local în regim de taxi.
Însă reținând că fapta nu fost săvârșită într-o perioadă de trafic intens și că din planșele fotografice rezultă că toate celelalte locuri destinate taxiurilor erau libere, practic contestatoarea neîngreunând în vreun fel staționarea taxiurilor, instanța apreciază că fapta prezintă un grad redus de pericol social, iar scopul educativ și preventiv al sancționării contravenționale poate fi atins prin aplicarea sancțiunii avertismentului.
În temeiul art.7 din OG 2/2001 instanța va admite în parte plângerea și va dispune înlocuirea amenzii de 390 lei aplicată contestatoarei prin procesul-verbal . nr._ încheiat de intimată la data de 24.06.2015, cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de contestatoarea D. G., CNP-_, cu domiciliul în București, ., sector 1, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – BRIGADA RUTIERĂ, cu sediul în București, sector 6, ., C.I.F_.
Dispune înlocuirea amenzii de 390 lei aplicată contestatoarei prin procesul-verbal . nr._ încheiat de intimată la data de 24.06.2015, cu sancțiunea avertismentului.
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.N.A /Thred.TPC4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9513/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9504/2015.... → |
|---|
