Plângere contravenţională. Sentința nr. 9486/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9486/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 18-11-2015 în dosarul nr. 9486/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECTIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9486
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 18.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE A. N.
GREFIER C. C.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul G. V.-A. în contradictoriu cu intimatul M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR – INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE-D.G.P.M.B. SECTOR 6 BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatorul, personal și intimatul, prin consilier juridic, G. F.-M., care depune delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța procedează la audierea martorilor C. D. și Ornoiu M.-C., sub prestare de jurământ declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Instanța având în vedere că pe parcursul procesului contestatorul a solicitat audierea celor doi gardieni din magazinul Auchan pune în vedere contestatorului să indice numele și adresele acestora.
Contestatorul arată că nu are o relație de prietenie cu acești gardieni, îi cunoaște doar din vedere, este acționar la o cafenea, și precizează că renunța la audierea celor 2 martori.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Contestatorul solicită admiterea plângerii, anularea procesului-verbal, arătând că, toată această situație este creată de faptul că în urmă cu o lună, agentul de poliție cu încă alți 4 polițiști l-au încătușat l-au dus la secția de poliție, era internat în spital, l-au amendat cu 4.000 lei, mai având un alt dosar pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, unul dintre acești polițiști era la . Afi Cotroceni, care era cu un alt coleg polițist, doi agenți de ordine și un cetățean, la . cu martora C., cu care este doar amic, el fiind logodit cu altcineva, salutând respectuos agenții de securitate și întrebarea ce mai faceți, întrucât cunoștea agenții de securitate, mergând foarte des în acel magazin pentru a face cumpărături, reținându-se în procesul-verbal că a început să aducă o . amenințări acestora pe fondul unei situații vechi, tulburând liniștea publică prin țipete și larmă, provocând indignarea cetățenilor, intimata nu a adus niciun martor care să dovedească că ar fi tulburat liniștea public, nu există nici un martor, singurul care a auzit ceva este Ornoiu M.-C., i–a salutat, i-a întrebat ce fac, iar în acel moment agent de poliție i-a spus cum adică ce faceți, agent care i-a spus că de câte ori îl vede îl amendează, agent cu care se vede foarte des pentru că stă lângă AFI COTROCENI, dar se ferește, se întoarce cu spatele, își întoarce privirea, tocmai pentru a nu-i da niciun motiv să vorbească cu el, i-a făcut plângere la parchet, l-a bătut, l-a încătușat, l-a lovit aiurea, mai mult decât ceilalți, a fost și la comandant, a contestat și procesul-verbal din data de 21, pentru că este întocmit necorespunzător, contestă faptul că l-a amenințat și că a țipat, nu i-a cerut cartea de identitate.
Intimata prin apărător solicită respingerea plângerea, menținerea procesului-verbal ca legal și temeinic întocmit, să se aibă în vedere că nu este incident niciun caz de nulitate absolută prevăzut la art. 17 și art. 18 din O.G. nr. 2/2001, faptele au fost constatate de agentul constatator prin propriile simțuri, drept pentru care procesul-verbal se bucură de prezumția de veridicitate și de autenticitate, prezumții pe care martorul nu a reușit să o răstoarne, depoziția martorei C. este cel puțin subiectivă, având în vedere relația acesteia de prietenie cu contestatorul, iar declarația acesteia are același conținut ca plângerea formulată de contestator, aceleași detalii cu privire la oră, zi, astfel cum a relatat și martorul propus de intimată, contestatorul a avut o atitudine nepotrivită la adresa polițiștilor, spunând din ce a auzit martorul că nu știe să scrie, că nu au învățat parte, fiind doar o parte din cuvintele jignitoare pe care le-a adresat, agenții fiind jigniți, contestatorul a provocat larmă, altfel nu s-ar fi oprit martorul propus de intimată.
Contestatorul arată că nu a amenințat, i-a spus că procesul-verbal nu este scris corespunzător și că vor merge în instanță.
I N S T A N T A
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.04.2015, contestatorul G. V.-A., în contradictoriu cu intimatul M. Administrației și Internelor Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Generală de Poliție a Municipiului București Sector 6 Poliție, a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare contravențiilor . nr._, încheiat la data de 03.04.2015, cu exonerarea contravenientului de la plata amenzii contravenționale în sumă de 1.200 lei.
Contestatorul a arătat că procesul-verbal a fost întocmit cu nerespectarea prevederilor imperative ale OG nr.2/2001, mai mult fapta nu există, iar în subsidiar, în măsura în care instanța va considera că se impune totuși menținerea acestui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției, contestatorul a solicitat instanței de judecată ca, în temeiul art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3, raportat la art. 7 din OG nr.2/2001 cu modificările și completările ulterioare, să procedeze la individualizarea sancțiunii amenzii contravenționale în sensul înlocuirii acesteia cu avertismentul.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că, prin procesul-verbal mai sus menționat, a fost sancționat de către agentul constatator, reținând că ar fi săvârșit contravenția, anume „în timp ce se afla în AFI Palace Cotroceni, în zona Auchan, la observarea organelor de poliție a început să aducă o . amenințări acestora pe fondul unei situații vechi. Totodată, a tulburat liniștea publică prin țipete și larmă, provocând indignarea cetățenilor”.
În speță, contestatorul a invocat nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție atacat pentru următoarele:
Această contravenție contestatorul a considerat-o nefiind săvârșită, atâta vreme cât s-a reținut săvârșirea contravenției, constând în aceea că petentul contestator ar fi adresat amenințări pe fondul unei situații mai vechi, respectiv faptul că a tulburat liniștea publică și a provocat indignarea cetățenilor când, în realitate, în data de 03.04.2015, la . din cadrul Mall Afi Cotroceni, contestatorul s-a întâlnit cu acest agent de poliție, care era cu încă un coleg polițist, lângă aceștia aflându-se alți doi agenți de ordine de la Auchan cu un cetățean beat străin care, din câte a înțeles, a băut în magazin, iar agenții magazinului au chemat Poliția ....contestatorul trecând pe lângă aceștia, a salutat respectuos agenții de securitate de la magazinul Auchan, adresându-le și întrebarea „Ce mai faceți?”. Contestatorul a precizat că se cunoaște cu aceștia, mergând foarte des în acel supermarket pentru a face cumpărături, observându-l pe dl. polițist cu care a avut un incident în data de 21.03.2015, pentru care i-a formulat plângere penală pentru abuz în serviciu și alte fapte prevăzute de legea penală. Acesta, fiind foarte indignat, cum de și-a permis contestatorul să-l întrebe așa ceva, amenințându-l că acesta îl va amenda ori de câte ori se va întâlni cu contestatorul pe stradă, găsind un motiv pentru care să îl amendeze de fiecare dată, contestatorul răspunzându-i că, oricum și celalalt proces-verbal întocmit în data de 21.03.2015 l-a contestat în instanță, mai mult, i-a făcut și o plângere penală, pentru faptele penale săvârșite, abuz în serviciu, lipsire de libertate ...., moment în care contestatorul a întors spatele și a plecat, fiind însoțit de prietena sa, C. D., toată această discuție nu a durat mai mult de 1 minut.
Pe parcursul acestor discuții, în nici un moment agentul de poliție nu i-a solicitat să prezinte vreun document de identitate, acest dialog a avut loc la o distanță de 5 - 6 metri între părți, fără a exista vreun moment în care să ridice vocea sau să fie amenințat.
De față la tot acest eveniment nu au fost alte persoane decât cele indicate mai sus, 2 agenți de poliție de la DGPMB Sector 6 Poliție, doi agenți de ordine de la Auchan și cetățeanul străin care părea a fi în stare de ebrietate, alte persoane nefiind în zonă.
Din câte se poate observa, agentul constatator a menționat datele unui martor asistent, care a fost consemnat ca fiind martor ocular ori, în situația în care se va depune de către Mall Affi Palace Cotroceni, înregistrarea din data de 03.04.2015 de la orele 16 - 18, din zona magazinului Auchan, se va putea constata faptul că, martorul nu a existat, dovedindu-se în totalitate susținerile contestatorului.
Înainte de toate, sub aspectul legalității procesului-verbal, contestatorul a arătat faptul că acesta a fost întocmit cu încălcarea prevederilor imperative ale OG nr. 2/2001.
Potrivit art. 16, alin.1 din OG nr. 2/2001 „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea”.
Astfel, având în vedere contravenția pentru care contestatorul a fost sancționat, se impunea descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor în care s-a săvârșit fapta. Ori, în speță, la cea mai sumară lectură a cuprinsului procesului verbal de contravenție se poate observa că fapta reținută în sarcina contestatorului este insuficient descrisă, neconținând elemente de natură a asigura o corectă apreciere a gravitații ei, ceea ce echivalează cu nedescrierea ei.
Descrierea generică a faptei contravenționale, fără consemnarea datelor și elementelor concrete din care să rezulte latura obiectivă a contravenției incriminată de lege, echivalează cu nedescrierea faptei contravenționale.
Contestatorul a considerat că descrierea concretă a faptei contravenționale prin reproducerea textului ce o incriminează nu echivalează cu descrierea ei efectivă, întrucât, în absența descrierii modalității concrete, a acțiunii ori omisiunii ce înfrânge legea, nu se pot determina circumstanțele săvârșirii, urmările ei, gradul real de pericol social, gradul culpei și, în consecință, nici nu individualizează sancțiunea.
Astfel, în măsura în care procesul-verbal sus amintit este scris ilizibil, acesta este lovit de nulitate. Temeiul anulării procesului verbal ilizibil constă în lipsa descrierii faptei contravenționale, nulitate expresă prevăzută în art. 17 al OG nr.2/2001. Neputându-se înțelege scrisul, este evident faptul că nu se poate aprecia dacă fapta contravențională reținută în procesul-verbal a fost descrisă.
Legalitatea și temeinicia unui proces-verbal de contravenție nu poate fi verificată decât prin prisma descrierii faptei cuprinsă în procesul-verbal și prin prisma contravenției pentru care sancțiunea a fost aplicată, orice alte precizări ulterioare ale organului constatator care exced conținutului procesului-verbal fiind irelevante.
Nedescrierea faptei contravenționale echivalează cu lipsa mențiunii privind fapta săvârșită, lipsa care, conform art. 17 din OG nr. 2/2001, atrage nulitatea procesului-verbal.
Potrivit art.16 alin.1 din OG nr. 2/2001 prevede în mod expres faptul că procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; Din interpretare textului de lege se poate concluziona faptul că agentul constatator are obligația ca, în momentul constatării săvârșirii faptei contravenționale să înscrie în procesul verbal de constatare și sancționare respectivele elemente.
Contestatorul a solicitat a se observa însă faptul că agentul, cu ocazia întocmirii procesului verbal de sancționare a înțeles să-și consemneze numele într-un mod ilizibil, ceea ce echivalează în mod cert cu lipsa mențiunii acestuia, solicitând în acest sens să se facă dovada că agentul constatator nu mai are nici un nume sau prenume.
Mai mult, a omis să înscrie în cuprinsul acestuia ocupația și locul de muncă al contravenientului cu toate că, în practica judiciară se consideră că orice lipsă cu privire la datele de identificare a contravenientului (inclusiv ocupația și locul de muncă al contravenientului) determină anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției (Tribunalul București secția a IV - a civilă, decizia nr.680/2000, în Al. Ticlea, Reglementarea contravențiilor, Ed. Lumina Lex 2001 p. 1185).
Astfel, contestatorul a apreciat că, lipsa unor mențiuni obligatorii imperative și limitative stabilite de legiuitor trebuie sancționate, sancțiune ce nu poate fi alta decât aceea a constatării nulității procesului-verbal.
În aceste condiții se impune constatarea sancțiunii nulității procesului verbal, sancțiune pe care legiuitorul a înțeles a o aplica unui proces verbal întocmit cu nesocotirea dispozițiilor imperative ale OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Pe de altă parte, în măsura în care instanța va trece peste cele mai sus indicate, contestatorul a solicitat a se constata caracterul nelegal și netemeinic al celor reținute în sarcina contestatorului și a proceda la anularea procesului verbal atacat pe considerentul că, fapta reținută în sarcina contestatorului nu există.
În susținerea tezei celor indicate mai sus, conform art. 6 par. 1 din CEDO, contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele unei acuzații în materie penală întrucât câmpul de aplicare al Legii nr. 61/1991 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are un caracter represiv și preventiv.
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile procedurale specifice în materie penală, în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție prevăzută de par. 2 al art. 6 din CEDO.
Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că, în cazul plângerilor contravenționale, cel care trebuie să facă dovada existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o precum și a vinovăției acesteia este organul constatator.
Totodată, procesul-verbal nu poate face dovada prin el însuși, astfel încât să conducă la răsturnarea prezumției de nevinovăție care funcționează în favoarea subsemnatului petent, acesta reprezentând doar actul prin care petentul este acuzat de săvârșirea contravenției.
În subsidiar, în măsura în care instanța va trece peste toate aspectele mai sus indicate, contestatorul a solicitat a se dispune - în conformitate cu art. 21 alin. 3 raportat la art. 7 din OG nr. 2/2001, înlocuirea măsurii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului.
Contravenția este definită ca fiind „fapta săvârșită cu vinovăție, care prezintă un grad redus de pericol social, stabilită și sancționată ca atare prin lege, hotărâri ale Guvernului……”.
În conformitate cu art. 5 pct. 5 din OG nr. 2/2001 „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”.
Pe de altă parte, în conformitate cu art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Ori, având în vedere împrejurările concrete în care s-ar fi săvârșit presupusa contravenție, organul constatator a reținut un grad de vinovăție în săvârșirea contravenției, și deopotrivă nejustificat, de natură a conduce la concluzia că sancțiunea contravențională a avertismentului nu este suficientă pentru scopul general de prevenire și educare în materie contravențională.
Având în vedere cele mai sus arătate, precum și din interpretarea definiției dată de doctrina noțiunii de contravenție este evident că, nu poate fi vorba despre săvârșirea vreunei contravenții de către contestator și, cu atât mai puțin de existența vinovăției acesteia pentru nerespectarea normelor imperative ale Legii nr.136/1995.
În legătură cu modul de aplicare al sancțiunii contravenționale, art. 7 alin. 2 al OG nr.2/2001 prevede că „în cazul în care fapta este de o gravitate redusă se aplică sancțiunea avertismentului”, sancțiune ce poate fi aplicată „și în cazul în care actul normativ de stabilire și aplicare a contravenției nu prevede această sancțiune”, așa cum arată art. 7 alin. 3 al aceluiași act normativ.
În acest context, organul constatator, cu ocazia aplicării măsurii contravenționale trebuia să țină cont de principiul justeței sau proporționalității răspunderii, în conformitate cu care se impune corelarea răspunderii sau pericolului ei social sau a întinderii pagubei, a formei vinovăției cu care a fost săvârșită fapta, printr-o corectă stabilire, individualizare sau proporționalizare a sancțiunii.
În conformitate cu art. 5 pct.5 din OG nr. 2/2001, „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”.
Este de subliniat faptul că, atât sancțiunea principală cât și cea complementară sunt sancțiuni de natură contravențională, care trebuie dozate cu respectarea dispozițiilor art. 5 și 21 din OG nr. 2/2001.
Contestatorul a apreciat că, norma în baza căreia ar fi trebuit constatată presupusa contravenție are caracter general și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar sancțiunea aplicată nu are scop reparator, ci de prevenire și pedepsire. În aceste condiții, contestatorul a apreciat că, acesta beneficiază și în materie contravențională de prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională revine în primul rând organului constatator și nu contestatorului.
De asemenea, contestatorul a considerat cu sinceritate că, raportat la pericolul social extrem de redus al faptei reținute în sarcina sa, aplicarea cuantumului maxim al amenzii prevăzut de art. 3 alin. 1 lit. b și b din Legea nr.61/1991 republicată, nu se justifică aplicarea amenzii maxime prevăzută de lege, că raportat la gradul concret de pericol social al faptei săvârșite, aplicarea unui avertisment ar fi avut același de prevenire și educare în materie contravențională, așa cum arată prevederile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 136/1995.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 31 si art. 34 din OG nr.2/2001.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus la dosar, în copie, procesul-verbal de contravenție contestat, cartea sa de identitate, extras plângere contravențională, pentru procesul-verbal din data de 21.03.2015, adresată Judecătoriei Sectorului 6 București în data de 01.04.2015, cu numărul de dosar_, extras plângere penală nr. 810 din data de 31.03.2015, adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București.
La data de 25.08.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare, arătând că prin procesul-verbal de contravenție sus-menționat, s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea faptelor prevăzute de dispozițiile art. 2 pct. 1 și 25 din Legea nr. 61/1991 (republicată), constând în aceea că la data de 03.04.2015, ora 17:20, în București, sector 6, .. 4, în timp ce se afla în dreptul AFI Palace Cotroceni în zona Auchan, la observarea organelor de poliție, a început să aducă o . amenințări acestora, pe fondul unor situații mai vechi. Totodată, a tulburat liniștea publică prin țipete și larmă, provocând indignarea cetățenilor.
Potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1. din Legea nr.61/1991 (republicată) reprezintă contravenție „săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.
Potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 25 din Legea nr. 61/1991 (republicată) constituie contravenție „tulburarea, fără drept, a liniștii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte sau larmă.
După cum se poate observa, faptele reținute în sarcina petentului întrunesc toate elementele constitutive ale contravențiilor prevăzute de textele normative redate anterior.
Analizând legalitatea procesului-verbal atacat, intimata a considerat că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv dispozițiile art.17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute. Astfel, actul constatator al contravenției cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, fiind îndeplinite condițiile de formă cerute de lege.
Conform Deciziei nr. XXII din 19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție „...situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță... în raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenție să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act”.
Sub aspectul temeiniciei actului constatator, intimata a solicitat a se avea în vedere dispozițiile art. 270 din codul de procedură civilă conform cărora „înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii” coroborate cu dispozițiile art. 269 din Codul de procedură civilă conform căror „înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat ca autoritate publică, în forma și condițiile stabilite de lege; autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului; este, de asemenea, autentic orice alt înscris emis de către o autoritate publică și căruia legea îi conferă acel caracter”.
De asemenea, în conformitate cu art. 249 din Codul de procedură civilă „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”.
Mai mult decât atât, fapta contravențională descrisă în procesul-venal contestat este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ - actul fiind emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, coroborat cu prezumția de autenticitate - actul emanând de la instituția emitentă cât și cu prezumția de veridicitate.
Prin decizia Curții Constituționale nr. 183/08.05.2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 425/17.06.2003 s-a statuat faptul că, prevederile OG nr.2/2001 sunt constituționale și în deplin acord cu dispozițiile art. 6 din CEDO, deoarece permit persoanei interesate să se adreseze justiției, cât și să îi fie respectate garanțiile procesuale, generale și speciale, prevăzute de acest text.
Intimata a solicitat a se avea în vedere și hotărârea pronunțată la data de 03.04.2012 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. (cererea nr._/05) prin care s-a statuat că este „cert că instanțele naționale așteaptă ca petenții să aducă elemente de probă contrare faptelor stabilite de agenții constatatori și nu este mai puțin adevărat că această abordare este justificată de regimul juridic aplicabil în materie contravențională. care se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă potrivit căruia. în materie de probe. este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei revine celui care pretinde ceva în fața instanței”.
Totodată, prezumția de nevinovăție a petentului nu are caracter absolut și, față de aceasta, primează prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal: „autoritățile naționale, dând prioritate prezumției de legalitate și validitate a procesului-verbal în defavoarea prezumției de nevinovăție, au respectat garanțiile art.6 din Convenție, având în vedere că nu există posibilitatea înlocuirii sancțiunii aplicate cu o sentință privativă de libertate în caz de neplată” (decizia de inadmisibilitate pronunțată de CEDO la data de 28.06.2011 în cauza I. P. contra României - cererea_/04).
În acest sens s-a pronunțat Tribunalul București prin mai multe decizii, intimata menționând astfel decizia civilă nr. 700/06.03,2008, conform căreia „corespunde adevărului susținerea recurentei, potrivit căreia incidența art. 6 din CEDO nu se regăsește în prezenta cauză, agentul constatator neavând obligația de a proba existența faptelor, față de împrejurarea că materia contravențională, prin reglementările în vigoare în prezent, nu poate fi asociată materiei penale. în condițiile în care au fost abrogate dispozițiile ce permiteau aplicarea sancțiunii închisorii contravenționale”.
Prin urmare, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor reprezintă un act autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate până la proba contrară ce revine celui care contestă actul respectiv.
Totodată, intimata a solicitat a se ține cont de faptul că, înscrisurile de la dosar se coroborează nemijlocit cu constatarea personală a faptei de către agentul de poliție, precum și cu actul constatator al contravenției.
Constatarea personală a agentului de poliție semnifică aprecierea nemijlocită de către acesta a acțiunilor și inacțiunilor ilicite, a gradului de pericol social, a circumstanțelor contravenției, a celorlalte împrejurări care țin de fapta sau persoana contravenientului pentru a putea stabili fapta săvârșită și a-i aplica regimul juridic corespunzător.
De asemenea, au fost respectate de către agentul constatator, atât dispozițiile art.5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, sancțiunea aplicată în cauză fiind amenda în cuantum total de 1200 de lei (700 de lei+500 de lei).
Față de cele expuse mai sus, intimata a considerat că măsurile luate de agentul constatator sunt adecvate unei astfel de situații, motiv pentru care a solicitat respingerea plângerii formulată de petentul G. V. A. ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție . nr._/03.04.2015, ca legal și temeinic întocmit.
Totodată, în ceea ce privește încuviințarea pentru contestator a probei testimoniale, intimata a arătat că se opune audierii în calitate de martor a vreunei persoane prevăzută în art. 315 Cod procedură civilă.
Instanța a încuviințat pentru contestator proba cu înscrisuri și proba testimonială în cadrul căreia urmează să fie audiați martorii C. D. și O. M. C., iar pentru intimată proba cu înscrisuri și proba testimonială în cadrul căreia urmează să fie audiat martorul O. M. C..
La data de 22.09.2015, intimata a depus la dosar, în copie, procesul verbal de contravenție contestat, confirmare de primire, raport din data de 24.03.2015 întocmit de agent constatator Andreiov G. A., fișă eveniment.
La termenul de judecată din data de 18.11.2015, instanța a procedat la audierea martorilor C. D. și Ornoiu M. C., iar contestatorul a renunțat la audierea ca martori a 2 gardieni din magazinul Auchan.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat de un agent al intimatei la data de 03.04.2015, contestatorul a fost sancționat cu amenda de 700 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.2 pct.1 din Legea nr.61/1991 și cu amenda de 500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.2 pct.25 din Legea nr.61/1991. S-a reținut în procesul-verbal că la data de 03.04.2015, ora 17.20, contestatorul, în timp ce se afla în AFI Palace Cotroceni în zona Auchan, la observarea organelor de poliție, a început să aducă o . amenințări acestora, pe fondul unor situații vechi, totodată a tulburat liniștea publică prin țipete și larmă, producând indignarea cetățenilor.
Instanța nu a reținut susținerea contestatorului că scrisul din procesul-verbal nu ar fi lizibil, ceea ce ar atrage anularea procesului-verbal. Procesul-verbal este lizibil, putând fi lecturate toate mențiunile agentului din cuprinsul actului. În privința numelui agentului constatator, instanța reține că a fost indicat atât numele, cât și prenumele acestuia, iar actul este și semnat de agent, astfel că nu există nici un dubiu cu privire la identitatea agentului constatator. Nici motivul de nelegalitate constând în faptul că în procesul-verbal nu au fost trecute ocupația și locul de muncă ale contravenientului nu a fost reținut de instanță, întrucât încălcarea art.16 alin.1 din OG 2/2001 sub acest aspect atrage nulitatea relativă, condițională de dovedirea producerii unei vătămări. Or, contestatorul nu a dovedit ce vătămare i s-a produs prin faptul că în procesul-verbal nu au fost indicate ocupația și locul său de muncă, mai mult, acesta nu a dovedit ce relevanță ar fi avut aceste împrejurări cu privire la faptele contravenționale pentru care a fost sancționat.
Instanța constată însă că în privința primei contravenții, cea prevăzută de art.2 pct.1 din Legea 61/1991, procesul-verbal nu respectă condiția impusă de art.16 alin.1 din OG 2/2001 privitoare la descrierea faptei săvârșite. Astfel, instanța constată că agentul intimatei nu a precizat în concret cuvintele adresate de contestator agenților de poliție, punând astfel instanța în imposibilitate de a constata dacă acestea au constituit, într-adevăr, amenințări și, drept urmare, dacă fapta săvârșită de contestator întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.2 pct.1 din Legea 61/1991. Prin urmare, instanța reține constatând că prin încheierea procesului-verbal în acest mod, s-a produs contestatorului o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal sub aspectul acestei fapte.
În privința celei de a doua contravenții, prevăzute de art.2 pct.25 din Legea 61/1991, instanța constată că procesul-verbal respectă prevederile art.16 alin.1 din OG 2/2001, fapta fiind suficient descrisă, astfel încât nu se impune anularea procesului-verbal pe motive de nelegalitate. Însă în ce privește temeinicia procesului-verbal legat de această faptă, instanța reține că martorul Ornoiu M.-C. (f.66) – martorul-asistent din procesul-verbal – a declarat că era agent de pază la Auchan și că erau de față contestatorul, soția acestuia și doi-trei polițiști. Martorul a declarat că trecea în fugă, cam la 7 metri de acest grup, și că tonul folosit de contestator era puțin ridicat, de aceea martorul a încetinit, să vadă ce se întâmplă. Instanța reține că nu se poate aprecia ca întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.2 pct.25 din Legea 61/1991, întrucât folosirea unui ton „puțin ridicat”, cum a declarat martorul-asistent, nu se circumscrie noțiunilor de „strigăte” sau „larmă” vizate de norma juridică enunțată. În plus, instanța reține că art.2 pct.25 incriminează faptele dacă acestea au ca urmare tulburarea liniștii locuitorilor. Or, în mod evident în speță nu putea fi vorba despre liniștea unor locuitori, în condițiile în care incidentul a avut loc la . din completul AFI Palace Cotroceni.
Din considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG 2/2001, instanța va admite plângerea și va anula procesul-verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de contestatorul G. V.-A., cu domiciliul în București, ., ., etaj II, apartament 191, sector 6, CNP_, în contradictoriu cu intimatul M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR-INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE - DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 6.
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._/03.04.2015 încheiat de intimat.
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.NA/Thred.MV/5 ex
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7453/2015. Judecătoria... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 9394/2015.... → |
|---|
