Plângere contravenţională. Sentința nr. 9602/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9602/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 9602/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 6 BUCUREȘTI
......
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9602/2015
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F.-C. M.
Grefier V. A. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul N. C. și pe intimata D.G.P.M.B. - S. 20 POLITIE, având ca obiect plângere contravențională PA NR._/09.03.2015.
La apelul nominal efectuat în ședința publică a răspuns contestatorul personal, lipsă fiind intimata.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, mandatul de aducere nu a fost executat, după care:
Instanța aduce la cunoștință contestatorului că doamna C. la adresa din București, ., nu a fost găsită. A fost găsită o altă doamnă C. A., care a declarat că ea locuiește acolo de circa 15 ani. De asemenea, doamna C. nu a fost găsită nici la adresa din ..
Instanța constată imposibilitatea executării mandatului și acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Contestatorul solicită anularea procesului-verbal, deoarece acesta nu este corect. Arată că nu este nimic adevărat din ce s-a consemnat în procesul-verbal, motiv pentru care solicită anularea amenzii aplicate. Menționează că discuția cu doamna C. a plecat de la lumină, deoarece i-a oprit curentul de la cameră pentru că nu plătise. Arată că doamna C. a venit cu scandal la el la ușă, cu cuțitul și a început să îi adreseze injurii, motiv pentru care a sunat la 112, însă poliția l-a amendat. Precizează că locuia în aceeași casă cu chiriașa.
Având în vedere dispozițiile art. 394 alin. 1 NCPC, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 23.03.2015, sub nr._, contestatorul N. C., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună anularea procesului-verbal . NR._ din data de 09.03.2015.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că în data de 09.03.2105, în fața imobilului de la adresa sa a fost oprit și agresat fizic și verbal de către C. I. L., drept pentru care a sunat la 112.
Contestatorul a precizat că s-a legitimat echipajului de poliție venit la fața locului și a explicat ce s-a întâmplat, rugând să se ia măsurile necesare.
A menționat contestatorul că nu s-a comportat agresiv, nu a proferat injurii și nu a fost tulburată liniștea publică așa cum scrie în procesul-verbal.
Contestatorul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.
Contestatorul a depus la dosarul cauzei procesul-verbal . NR._ din data de 09.03.2015, copie plic.
Contestatorul a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru conform chitanței aflată la fila 12 în dosarul cauzei.
La data de 14 mai 2015, prin Serviciul Registratură, intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Sub aspectul fondului cauzei, intimata a arătat că prin procesul-verbal de contravenție . NR._ din data de 09.03.2015, s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 2 pct. 25 din Legea nr. 61/1991 (republicată), constând în aceea că la data de 09.03.2015, ora 17:30, în București, sector 6, Calea Giulești nr. 311, contestatorul a fost observat tulburând liniștea publică prin strigăte și țipete și a adresat injurii în prezența copiilor în timp ce se afla pe trotuar.
Potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 (republicată) constituie contravenție „săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice”.
Analizând legalitatea procesului-verbal atacat, intimata a arătat că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv dispozițiile art. 17 ale actului normativ, prevăzute sancțiunea nulității absolute. Astfel, actul constatator al contravenției cuprinde nume prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, fiind îndeplinite condițiile de formă cerute de lege.
Conform Deciziei nr. XXII din 19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție „...situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță... în raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act”.
Intimata a solicitat ca instanța să aibă în vedere faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 269 din Codul de procedură civilă, actul constatator al contravenției are valoare de înscris autentic iar conform dispozițiilor art. 270 din același act normativ “înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii.”
De asemenea, în conformitate cu art. 249 din codul de procedură civilă “cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”.
Mai mult decât atât, fapta contravențională descrisă în procesul - verbal contestat, a fost probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ - actul fiind emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, coroborat cu prezumția de autenticitate - actul emanând de la instituția emitentă cât și cu prezumția de veridicitate.
Prin decizia Curții Constituționale nr. 183/08.05.2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 425/17.06.2003 s-a statuat faptul că, prevederile O.G. nr.2/2001 sunt constituționale și în deplin acord cu dispozițiile art. 6 din CEDO, deoarece permit persoanei interesate să se adreseze justiției, cât și să îi fie respectate garanțiile procesuale generale și speciale, prevăzute de acest text.
De asemenea, intimata a solicitat instanței să aibă în vedere și hotărârea pronunțată la data de 03.04.2012 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. (cererea nr._/05) prin care s-a statuat că este „cert că instanțele naționale așteaptă ca petenții să aducă elemente de probă contrare faptelor stabilite de agenții constatatori și nu este mai puțin adevărat că această abordare este justificată de regimul juridic aplicabil în materie contravențională, care se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei revine celui care pretinde ceva în fața instanței”. Totodată, vă rugăm să observați că prezumția de nevinovăție a petentului nu are caracter absolut și, față de aceasta, primează prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal: „autoritățile naționale, dând prioritate prezumției de legalitate și validitate a procesului-verbal în defavoarea prezumției de nevinovăție, au respectat garanțiile art. 6 din Convenție, având în vedere că nu există posibilitatea înlocuirii sancțiunii aplicate cu o sentință privativă de libertate în caz de neplată” (decizia de inadmisibilitate pronunțată de C.E.D.O. la data de 28.06.2011 în cauza I. P. contra României – cererea_/04).
În acest sens s-a pronunțat Tribunalul București prin mai multe decizii. Astfel, intimata a menționat Decizia Civilă nr. 700/06.03.2008, conform căreia „corespunde adevărului susținerea recurentei, potrivit căreia incidența art. 6 din CEDO nu se regăsește în prezența cauză, agentul constatator neavând obligația de a proba existența faptelor, față de împrejurarea că materia contravențională, prin reglementările în vigoare în prezent, nu poate fi asociată materiei penale, în condițiile în care au fost abrogate dispozițiile ce permiteau aplicarea sancțiunii închisorii contravenționale”.
Prin urmare, intimata a arătat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor reprezintă un act autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate până la proba contrară ce revine celui care contestă actul respectiv.
De asemenea, intimata a menționat că au fost respectate de către agentul constatator, atât dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, sancțiunea aplicată în cauză fiind în cuantum de 1000 de lei.
Intimata a solicitat instanței încuviințarea probei testimoniale și a probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei procesul-verbal . nr._ din 09.03.2015, proces-verbal din data de 09.03.2015, confirmare de primire.
La data de 29 mai 2015, prin Serviciul Registratură, contestatorul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare prin care a arătat că nu este de acord cu concluziile intimatei întrucât procesul-verbal a fost întocmit din rea voință.
În cauză, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială, în cadrul căreia a fost audiat martorul Dijmăncescu M., la acest termen de judecată instanța constatând imposibilitatea administrării probei testimoniale prin audierea martorei C. I. L..
Analizând plângerea contravențională prin prisma motivelor de nulitate invocate și a prevederilor legale incidente în speță, instanța reține că prin procesul-verbal . nr._/09.03.2015, contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1000 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
S-a reținut că în data de 09.03.2015, la orele 17,30, pe Calea Giulești nr. 311, contestatorul a fost observat tulburând liniștea publică prin strigăte și țipete și a adresat injurii în prezența copiilor în timp ce se afla pe trotuar.
În drept, potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii (...).
Analizând legalitatea formală a procesului-verbal contestat, instanța reține că procesul-verbal contestat cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 pe care instanța este obligată să le analizeze și din oficiu, iar contestatorul nu a invocat alte neregularități formale.
În ceea ce privește temeinicia, instanța reține că precum orice act administrativ, și procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, prezumție ce nu a fost considerată, în sine, contrară disp. art.6, paragraful 2 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, nici de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, atât timp cât aceasta se păstrează în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare (Cauza_/03, A. împotriva României, paragraful 60), contravenientul având dreptul de a propune probe în răsturnarea acestei prezumții relative, iar instanța având rol activ în administrarea acestora.
În cuprinsul procesului-verbal contestat se reține că petentul a fost observat tulburând liniștea publică prin strigăte și țipete și a adresat injurii în prezența copiilor în timp ce se afla pe trotuar, iar din fișa sesizării, atașată la fila 18, rezultă că fapta a fost constatată personal de agentul constatator. Astfel, potrivit situației consemnate în fișa sesizării, contestatorul ar fi fost surprins că adresa injurii numitei C. I.-L., care, la rândul său, i-a adresat injurii contestatorului de față cu lucrătorii de poliție.
Din depoziția martorului Dimancescu M. – P. (fila 34) rezultă însă o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul-verbal și care este de natură să conducă la concluzia că procesul-verbal de contravenție este netemeinic.
Astfel, martorul D. a declarat că petentul este cel care a chemat poliția (aspect ce rezultă și din fișa de intervenție întocmită de agenții constatatori), întrucât martora C. I. – L., care locuia în casă cu contestatorul, în calitate de chiriaș, l-a amenințat pe contestator cu un cuțit, refuzând să-i plătească lumina și întreținerea.
În momentul în care au sosit polițiștii la fața locului, contestatorului nu i s-a permis să vorbească, martorul precizând că „Au luat de bun tot ce a spus doamna și au început să completeze procesul-verbal”. Martorul a mai declarat că înainte de sosirea agenților de poliție au avut loc discuții între contestator și numita C. I.-L., pe un ton ridicat, însă nu au fost adresate înjurături, contestatorul întrebând-o pe aceasta de ce nu îi plătește, iar ea i-a spus că nu are de unde și i-a replicat „chiorule lasă-mă-n pace că nu mai pot”.
În contextul în care contestatorului nu i s-a permis să vorbească la sosirea agenților de poliție, instanța constată că aspectele consemnate în procesul-verbal de contravenție în sensul că petentul a fost observat tulburând liniștea publică prin strigăte și țipete și a adresat injurii în prezența copiilor în timp ce se afla pe trotuar, nu corespund realității, întrucât, nefiindu-i permis sa vorbească, este logic ca petentul nu avea cu sa adreseze, adică sa articuleze, injurii la adresa numitei C..
Prin urmare, de vreme ce contestatorului nu i s-a permis să vorbească la sosirea agenților de poliție, ci doar numitei C. I.-L., contestatorul nu putea fi, în mod obiectiv, observat de către agenții adresând injurii numitei C. I.-L..
De asemenea, instanța mai reține că nici aspectul referitor la faptul că de față ar fi fost numai agenți constatatori care nu pot avea calitatea de martor și că petentul ar fi refuzat să semneze procesul-verbal și că ar fi afirmat că are relații la finaciar și va anula amenda, nu corespunde realității. Din depoziția martorului audiat în cauză, rezultă că petentul a refuzat să semneze procesul-verbal întrebând că „de ce să semneze, ce a făcut”, nefiind lăsat să vorbească, iar la fața locului, în afară de martorul D., de contestator și de chiriașa C., mai erau de față și alte persoane, chiriași vecini, precum și unul dintre copii numitei C. I.-L..
Deși acest din urmă aspect nu are importanță în ceea ce privește existența contravenției, elementele constitutive ale acesteia fiind prestabilite de lege, este, nu mai puțin, o circumstanță ce reprezintă un indiciu pentru instanță că agentul constatator a constatat alte aspecte decât cele care s-au întâmplat în realitate, de natură să pună sub semnul îndoielii veridicitatea și a situației de fapt calificată de acesta ca fiind contravenția prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
Potrivit art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, Constituie contravenție (…) săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.
În speță, așa cum a rezultat din depoziția martorului D., contestatorul nu a adresat injurii pe Calea Giulești nr. 311, numitei C. I. L., iar atât din depoziția martorului, cât și din fișa de intervenție la eveniment întocmită de agentul constatator, rezultă că petentul a solicitat intervenția poliției pentru aplanarea unui conflict existent între contestator și chiriașă, legat de neplata de către aceasta a utilităților, contestatorul solicitând agenților de poliție și să-l ajute să-și recupereze o sumă de bani de la chiriașă care, așa cum rezultă din depoziția martorului, avea datorii față de contestator, acesta ținând și un caiet în care consemna datoriile chiriașei, caiet înfățișat de copilul acesteia agenților de poliție cu ocazia sosirii acestora la fața locului.
Încercarea contestatorului de a-și realiza interesele patrimoniale, nu reprezintă, în sine, o conduită ilicită și nu poate fi considerată ca încălcând obligația contestatorului de a adopta un comportament civic, moral și responsabil, în spiritul legilor țării și al normelor de conviețuire socială, în sensul art. 1 din Legea nr. 61/1991. De asemenea, împrejurarea că petentul a avut convingerea că interesul său patrimonial, respectiv recuperarea datoriilor de la numita C. I. L., poate fi realizat prin concursul organelor de poliție, nu este nici ea, în sine, o încălcare a normelor de conduită socială.
Or, în speță, contestatorul nu a încercat valorificarea acestui interes patrimonial, prin săvârșirea în public –adică pe Calea Giulești, a unor fapte, acte sau gesturi obscene sau prin proferarea de injurii la adresa numitei C. I. L., care să fie de să tulbure ordinea și liniștea publică, ci, pe fondul conflictului existent între cei doi, a solicitat intervenția agenților de poliție pentru aplanarea conflictului, context în care nu sunt întrunite condițiile constitutive ale contravenției reținute în sarcina contestatorului.
Ca atare, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța va admite plângerea contravențională și va anula procesul-verbal . nr._/09.03.2015, exonerând contestatorul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 1000 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de contestatorul N. C., având CNP-_, cu domiciliul în București, Calea Giulești nr. 311, sector 6, în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. - SECȚIA 20 POLITIE, cu sediul în București, Calea Victoriei nr. 19, sector 3.
Anulează procesul-verbal . nr._/09.03.2015 și exonerează contestatorul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 1000 de lei.
Cu drept numai de apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea și motivele de apel se depun, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
F. – C. M. V. – A. M.
Red.F.M /Thred.TPC
Comunicat 2 exemplare.
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 03/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 9603/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
