Plângere contravenţională. Sentința nr. 9625/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9625/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 20-11-2015 în dosarul nr. 9625/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9625
Ședința publică din data de 20.11.2015
Instanța constituita din:
P. B. L.
GREFIER Z. F.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul A. T. în contradictoriu cu intimata D. – B. DE POLIȚIE RUTIERĂ.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 13.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 20.11.2015.
După deliberare,
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 19.01.2015, sub nr._, contestatorul A. T. în contradictoriu cu intimata D. – B. de Poliție Rutieră, a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 06.01.2015.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că, în ziua de 06.01.2015orale 0,21, a fost oprit de Poliția Rutieră pe . dreptul fostei fabricii de confecții Apaca, aducându-i-se la cunoștință faptul că nu îi funcționa stopurile, ceea ce nu era adevărat. Agentul de poliție a urcat în mașină pentru a încheia procesul verbal de contravenție contestat și dovada ridicării talonului, iar între timp contestatorul a oprit ca martor un taximetrist pentru a verifica dacă funcționează sau nu stopurile.
Contestatorul a arătat că stopurile pe frână funcționau, iar agentul de poliție când a văzut că există și un martor, a schimbat încadrarea în procesul verbal, fiind încheiat pe motiv că nu a păstrat centura de siguranță, ceea ce nu este adevărat. De asemenea, contestatorul a menționat în procesul verbal contestat că cele relatate nu sunt adevărate, precum și nici faptul că a oprit la Lujerului cu I. M., ci a fost oprit pe I. M. la APACA, care se află la o distanță de 3 stații RATB.
În consecință, contestatorul a solicitat anularea procesului verbal de contravenție, deoarece nu a fost încheiat corect.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus în copie cartea de identitate, permisul de conducere, certificat de înmatriculare și procesul verbal de contravenție . nr._/06.01.2015.
Plângerea a fost legal timbrată.
Intimata a depus întâmpinare la data de 15.07.2015 prin serviciul Registratură prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În fapt, intimata a arătat că, la data de 06.01.2015, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe . cu . poarte: centura de siguranță, obligatorie în timpul mersului. Petentul se afla singur în autovehicul.
Prin faptul că nu a purtat centura de siguranță, petentul a încălcat prevederile art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. și totodată și-a pus în pericol integritatea fizică, în cazul producerii unui accident de circulație.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, conform art. 109 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. și nu au fost întocmite alte înscrisuri. Procesul-verbal de contravenție, fiind întocmit în urma constatării nemijlocite a unei situații de fapt de către un agent constatator, învestit cu exercitarea prerogativelor de putere publică, se bucură de prezumția de veridicitate inerentă oricărui act administrativ. Jurisprudența CEDO în materie contravențională (cauza I. P. c. României, decizie de inadmisibilitate din 28.06.2011, H. și alți 16 c. României, decizie de inadmisibilitate ) din 13.03.2012) a statuat că prevederile contravenționale nu înlătură prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci impun un echilibru între prezumția de nevinovăție specifică materiei penale și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție. Procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională face dovadă deplină a situației de fapt consemnate prin încheierea lui, până la proba contrarie, petentului revenindu-i obligația de a propune și aduce probe care să dovedească netemeinicia actului de; constatare a contravenției.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art.16 și 17 din OG nr.2/2001, precum și art.36 alin.2 din OUG nr.195/2002.
Intimata a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus copia procesului verbal de contravenție contestat, istoric sancțiuni din 30.06.2015 și plicul cu care a fost comunicat procesul verbal de contravenție.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/06.01.2015 (fila 5), contestatorul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 195 lei reținându-se că, la data de 06.01.2015, a condus auto cu nr._ pe . purta centura de siguranță pe timpul deplasării.
Analizând plângerea, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul condițiilor de formă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit, fiind respectate dispozițiile art. 16-17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal contestat conținând toate mențiunile obligatorii prevăzute de aceste dispoziții legale.
Astfel, instanța constată că, în cauză, contestatorul nu a făcut dovada că a fost oprit pentru control în alt loc față de cel consemnat în procesul-verbal deși sarcina probei îi incumba potrivit art, 249 NCPC. Mai mult, instanța constată că acest aspect nu afectează întrunirea elementelor constitutive ale contravenției reținute în sarcina contestatorului.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere rațiunea care stă la baza recunoașterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat, se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenționale.
Sub acest aspect instanța constată că procesul-verbal de contravenție nu face dovada absolută a aspectelor consemnate în conținutul său, prezumția de temeinicie având caracter relativ, persoana sancționată având posibilitatea de a propune probe din care să rezulte o altă situație de fapt.
Astfel, instanța constată că, în cauza A. c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat faptul că în orice sistem legal operează prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu interzice, în principiu, astfel de prezumții, cu condiția ca acestea să respecte anumite limite rezonabile precum și că, în funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus petentul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera o prezumție, fiind, totodată, necesar să se asigure respectarea drepturilor apărării.
Având în vedere aceste aspecte, instanța apreciază că procesul-verbal contestat, ca act administrativ emanând de la un agent constatator aflat în exercițiul funcțiunii, este temeinic întocmit în condițiile în care acesta respectă toate cerințele de legalitate.
Instanța apreciază că, prin recunoașterea faptului că procesul-verbal de contravenție, încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, face dovada situației de fapt consemnate în cuprinsul său, până la dovada contrară, și a posibilității persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, nu numai că nu este cu nimic încălcată prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate, dar se realizează și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor și interesul particular.
Afirmațiile contestatorului potrivit cărora nu a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa nu sunt susținute de nicio probă administrată în prezenta cauză, astfel încât, având în vedere și dispozițiile art. 249 Cod procedură civilă, nu pot fi reținute de către instanță.
Astfel, instanța reține că agentul constatator a constatat prin propriile simțuri că petentul nu a purtat centura de siguranță.
În consecință, instanța constată că, din probele administrate în cauză, nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal contestat, apreciind că în mod corect a fost reținută în sarcina contestatorului săvârșirea contravenției indicate în actul contestat.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța constată că, potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Analizând fapta contestatorului prin prisma criteriilor prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că sancțiunea aplicată de către agentul constatator, respectiv amenda contravențională în cuantum de 195 lei este proporțională, având în vedere că petentului i-a fost aplicată amenda în cuantumul minim prevăzut de lege.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal de contravenție contestat a fost legal și temeinic întocmit, și, în consecință, urmează a respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de contestatorul A. T., CNP_9, domiciliat în București, ., ., etaj 10, apartament 60, sector 2 în contradictoriu cu intimata D.-B. DE POLIȚIE RUTIERĂ, cu sediul în București, ..9-15, sector 3, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 20._.
P. GREFIER
Red. L.B./Dact. M.M.
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9627/2015. Judecătoria... → |
|---|
