Plata lucrului nedatorat. Sentința nr. 6974/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6974/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 6974/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6974
Ședința publică din data de 22.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. GEOGETA
GREFIER: Ș. G.
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe reclamanta R. L., în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, având ca obiect plata lucrului nedatorat.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința sedința publică din data de 08.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea pentru azi, 22.09.2015, când a hotărât următoarele
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 13.03.2015, sub nr._, reclamanta R. L., în contradictoriu cu pârâta . REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 582,62 lei, actualizată la rata inflației până la data restituirii, cu titlu de plată nedatorată și obligarea pârâtei la cheltuielile de judecată ocazionate cu acest proces.
În motivarea cererii în fapt, reclamanta a învederat instanței faptul că la data de 08.09.2014 a efectuat o plată nedatorată în sumă totală de 582,62 lei compusă din: 123,22 RON - tarif despăgubire echivalentul a 28 Euro și 466,40 lei reprezentând onorariu executor și cheltuieli executare, sume stabilite în baza titlului de executare silită în dosarul nr. 1819/2013 al B.E.J. A. A.. Obiectul acestui dosar îl constituie cererea formulată la data de 16.10.2013 de CNADNR S.A. - D.R.D.P. București prin care solicita executarea silită a presupusei creanțe stabilită în baza procesului verbal de constatare a contravenției . 11 nr._ din 12.05.2011 pentru că la data de 30.11.2010 a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe drumurile publice fără a deține rovinietă.
Totodată reclamanta a arătat că datoria pentru care a făcut plata nu există din punct de vedere juridic pentru că în luna august 2013 prin ordinul de încasare nr._ din data de 01.08.2013, a achitat contravaloarea de 28 euro reprezentând despăgubirea de utilizare a infrastructurii de transport rutier pentru o autoturisme pentru o perioadă de 1 an (acoperind perioada 27.10._11) obligație stabilită în baza procesului verbal nr. . nr._ încheiat la data de 22.03.2011 pentru ca în ziua de 27.10.2010 a circulat cu autoturismul pe care îl dețin în proprietate cu numărul de înmatriculare_ pe drumurile publice, fără a deține rovinietă valabilă, temeiul legal al acestei despăgubiri constituindu-l art 8 al. 3 din O.G. nr. 15/2002. Conform anexei 1 din același act normativ suma 28 euro reprezintă despăgubirea de utilizare a infrastructurii de transport rutier pentru o autoturisme pentru o perioadă de 1 an. După achitarea acestei despăgubiri, la data de 06.08.2013, a arătat că a făcut dovada plății către pârâtă pe adresa de e-mail, atașând și copia chitanței în dovedirea stingerii creanței. Prin urmare, reclamanta a apreciat că pârâta nu mai era îndreptățită să solicite executarea silită a sumei de 28 euro cu titlu de despăgubire a utilizării infrastructurii de transport rutier pentru autoturisme pentru o perioadă de 1 an stabilită în baza procesului verbal . nr._ din 12.05.2011 pentru că la data de 30.11.2010 a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe drumurile publice fără a deține rovinietă.
În continuare, reclamanta a arătat că, prin achitarea sumei de 582,62 lei s-a efectuat o plată nedatorată și o îmbogățire fără just temei, pentru care se consideră îndreptățită să ceară restituirea sumei actualizată la rata inflației calculată până în momentul restituirii, împreună cu cheltuielile ocazionate cu judecarea acestui proces. În acest sens, a invocat dispozițiile art. 8 al. 5 din OG 15/2002, precum și pe cele ale art. 5 din același act normativ tarifele de utilizare a infrastructurii de transport rutier sunt structurate în funcție de durata de parcurs și de staționare pe rețeaua rutieră din România, astfel: o zi, 7 zile, o lună, 6 luni și un an. Legea nu face distincție referitoare la modalitatea de plată a tarifului de despăgubire pentru autoturisme pentru o perioadă de 12 luni de 28 de euro motiv pentru care reclamanta a considerat că a plătit tariful de despăgubire prin ordinul de încasare nr._-01.08.2013 pentru perioada 28.10._11, și obligarea sa la plata unui alt tarif de despăgubire pentru procesul verbal care constituie titlu executoriu în cauză, întrucât nu avea achitat tariful de despăgubire la data de 2.10.2010, este inechitabilă, împovărătoare pentru debitoare și îmbogățire fără justă cauză pentru creditoare. În acest sens, a invocat dispozițiile Legii nr. 144 din 23 iulie 2012, art. 15 al. 2 din Constituția României și Decizia nr. 228 din 13 martie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În aceste condiții, dând eficiență principiului neretroactivității legii contravenționale, cu valoare constituțională, reclamanta apreciază nu mai poate fi trasă la răspundere contravențională, obligația acesteia de a plăti 28 de euro nemaiavând nici un suport legal, așa cum stabilește Decizia CC nr.112/2014.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile dispozițiile art. 1341 și urm.C. civ.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: copiile chitanțelor cu care a efectuat plata nedatorată; copia ordinului de încasare nr._ din data de 01.08.2013 (dovada stingerii creanței) prin care a achitat despăgubirea de 28 euro; copia e-mail din 6.08.2013 prin care a făcut dovada stingerii creanței pe adresa de e-mail a CNADNR, procesele verbale . nr._ încheiat la data de 22.03.2011 și . nr._ din 12.05.2011, dosar 1819/2013 al B.E.J. A. A., dovada stingerii creanței pe adresa de e-mail a CNADNR.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 11.05.2015, pârâta . REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI a solicitat instanței să respingă cererea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării în fapt, pârâta a învederat instanței faptul că, urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat că în data de 30.11.2010, vehiculul aparținând reclamantei, circula pe drumurile naționale fără să dețină rovinietă valabilă, așa cum este definită de art. 1 din O.G. nr. 15/2002. În scopul sancționării faptei contravenționale, precum și a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, în temeiul art. 8 alin. 1 și 3 din același act normativ menționat anterior, pârâta a arătat că a fost emis procesul verbal R 11 nr._/12.05.2011, în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, potrivit art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001-privind regimul juridic al contravențiilor. În acest sens, pârâta a arătat că agentul constatator a emis actul coercitiv astfel cum legea dispune imperativ, sub sancțiunea anularii procesului verbal, în interiorul termenului de 6 luni. Pârâta a întrucât reclamantei i-a fost comunicat PVCC la data de 18.05.2011, avea posibilitatea de a formula plângere contravenționala împotriva acestuia în termenul legal de 15 zile de la comunicare, conform art.31 alin.1 din OG 2/2001, în caz contrar, procesul verbal a devenit titlu executoriu fără vreo altă formalitate. De asemenea, a arătat că, chiar dacă ar fi luat la cunoștința de existența PVCC_/12.05.2011, nu la data afișării (18.05.2011), ci la data comunicării somației de către executor, avea posibilitatea de a depune plângere contravenționala împotriva PVCC prin care să invoce motive de nelegalitate și netemeinicie, motive ce nu pot fi invocate decât pe calea plângerii contravenționale prevăzută de lege (art.31 alin.1) din OG 2/2001. Mai mult, a considerat că, întrucât pârâta nu și-a valorificat dreptul conferit de a ataca în instanță procesul verbal, în termenul procedural, și nici nu a plătit în mod voluntar până să intervină procedura coercitivă a executării silite, acesta devenit titlu executoriu, iar creanța de drept comun în cuantum de 28 euro –reprezentând tariful de despăgubire, din acest considerent, îndeplinește cumulativ condițiile imperative ale art. 379 Cod proc. Civ.
Pârâta a arătat că reclamanta a fost executată silit pentru suma de 582,62 lei reprezentând debitul, respectiv tariful de prevăzut în PVCC R11 nr._/12.05.2011, onorariul executorului și cheltuielile de executare. În acest sens pârâta a precizat că, dacă reclamanta nu ar fi fost de acord cu executarea silită, avea la îndemână calea de atac constând în contestație la executare, în temeiul art.711 C.Proc.civ, iar în cazul în care avea obiecțiuni cu privire la titlul executoriu, avea la îndemână calea plângerii contravenționale, prevăzută de OG 2/2001, prin care putea invoca motiva de fapt și de drept referitoare la fondul cauzei.
În acest caz, întrucât reclamanta nu a uzat în termenul prevăzut de lege, de aceste căi de atac, iar executarea silită s-a efectuat în baza unui act care, nefiind contestat prin plângere contravenționala, a devenit titlu executoriu, și, pe cale de consecință, pârâta a considerat că executarea silită privind tariful de despăgubire și cheltuielile ocazionate de aceasta s-a efectuat conform legii, și a solicitat respingerea acțiunea reclamantei ca neîntemeiată. Plata efectuată de reclamanta în data de 01.08.2013, reprezentând tarif de despăgubire conform procesului verbal . nr._/22.03.2011, nu are legătură cu cauza., acestea trebuind, în opinia pârâtei să fie invocate, pe calea plângerii contravenționale sau a contestației de către reclamantă. Prin urmare, deoarece procesul verbal comunicat în timp util și neatacat În termen legal prin plângere contravențională a devenit titlu executoriu, în temeiul art. 37 din O.G. nr. 2/2001, pârâta a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 144/2012, întrucât contestatorul nu a atacat pe fond actul sancționator cu plângere contravenționala, făcând astfel încă de la bun început, inaplicabile prevederile acestei legi.
Mai mult, pârâta a invocat Decizia Curții Constituționale nr. 228/2007, referitoare la excepția de neconstituționalitate a art.12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, precum și prevederile art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002-privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. În lumina acestor texte legale reclamanta a învederat instanței faptul că actul sancționator cu sancțiunile aferente, a fost încheiat pentru o faptă considerată contravenție și la momentul întocmirii acestuia, precum și la data intrării în vigoare a legii contravenționale mai favorabile. Totodată, deoarece procesul verbal respectiv și implicit tariful de despăgubire conținut de acesta, nu a fost contestat în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012, pârâta a considerat că procesul verbal are valoare de titlu executoriu în cuprinsul său, tariful de despăgubire conținut fiind susceptibil de executare silită.
Față de cele învederate pârâta a solicitat instanței să dispună respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiata, întrucât plata a fost datorată și executată silit, conform legii.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 Noul Cod proc. civ. precum și celelalte dispoziții legale invocate.
În susținerea întâmpinării, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: procesul verbal . nr._/12.05.2011; procesul verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a PVCC R 11 nr._/12.05.2011, încheierea de admitere a cererii de executare silită.
Cerere legal timbrată.
In probațiune s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că
Potrivit înscrisurilor de la filele 4-15 împotriva reclamantei s-a început procedura execuțională în dosarul nr.1819/2013 al B.E.J. A. A., la cererea creditorului CNADNR S.A. pentru recuperarea unei creanțe în sumă de 123,22 RON reprezentând tarif despăgubire (echivalentul a 28 Euro ) stabilite în baza procesului verbal de constatare a contravenției seriaR11, nr._/12.05.2011 și a sumei de 466,40 lei, reprezentând cheltuieli executare - sumele achitate la data de 08.09.2014 (conform dovezi plată f.4).
Reclamanta pretinde că datoria pentru care a făcut plata nu există din punct de vedere juridic pentru că în luna august 2013, prin ordinul de încasare nr._ din data de 01.08.2013, (f.373) a achitat contravaloarea de 28 euro reprezentând despăgubirea de utilizare a infrastructurii de transport rutier pentru o autoturisme pentru o perioadă de 1 an (acoperind perioada 27.10._11), obligație stabilită în baza procesului verbal nr. . nr._/ data de 22.03.2011, întocmit de pârât.
Instanța reține că plata efectuată de contestatore la data de 01.08.2013 a stins numai ceea ce datora –respectiv contravaloarea tarifului de despăgubire stabilit potrivit procesului verbal . nr._/22.03.2011, iar executarea efectuată în dosarul nr.1819/2013 al B.E.J. A. A. s-a făcut în temeiul altui titlu executoriu, respectiv procesului verbal de constatare a contravenției ., nr._/12.05.2011.
Aspectul că reclamanta a achitat contravaloarea tarifului de despăgubire stabilit printr-un proces verbal nu este de natura să o exonereze de plata tarifului de despăgubire stabilit prin alt proces verbal, în măsura în care se execută un alt titlu executoriu, din moment ce nu s-a făcut dovada de către reclamanta că a contestat această obligație și titlul executoriu a fost desființat pe cale judecătorească.
Altfel spus, în măsura în care reclamantei i s-au întocmit mai multe procese verbale de contravenție, care au devenit titluri executorii prin neatacare în termenul prevăzut de OG nr.2/2001 sau dacă plângerea a fost respinsă de instanță (iar soluția este definitivă), nu are relevanță faptul că aceasta a achitat o sumă care reprezintă tariful de despăgubire pentru un an, din moment ce nu a înțeles să achiziționeze rovinieta aferentă aceleiași perioade și a circulat pe drumul public în mod repetat fără să dețină rovinietă, fiind astfel sancționată în mod repetat.
Pe de altă parte instanța mai retine că acțiunea în plată nedatorată este o acțiune subsidiară, poate fi folosită doar în absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către cel care și-a micșorat patrimoniul a pierderii suferite.
Ori în speță, reclamanta avea deschisă fie calea plângerii contravenționale (în care să invoce aspectele alegate cu privire la dezincriminarea sancțiunii contravenționale), pentru a obține anularea actului sancționator, cu consecința exonerării de la plata tarifului de despăgubire, dacă se constată ca actul nu întrunește exigentele legale, fie calea contestației la executare, în care să arate că nu datorează ceea ce se execută, iar nu procedura reglementată de art. 1341 -1348 cod civ. în care instanța nu poate să examineze dacă reclamanta mai poate ori nu fi trasă la răspundere contravențională, ori dacă excutarea silită s-a făcut cu respectarea dispoziților legale pertinente.
Pentru cele anterior reținute instanța va respinge acțiune ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta R. L., cu domiciliul ales în București, ., .. 4, ., sector 6, în contradictoriu cu pârâta S.C. CNADNR S.A. DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul ales la sediul Secției Drumuri Naționale B., ., jud. B., ca neîntemeiată.
Cu apel in termen de 30 zile de la comunicare, cererea se depune la Judecătoria Sectorului 6 Bucuresti.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
G. A. G. Ș.
Red. AG/ Tehnored. PAS/4 ex/ 12.10.2015
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 7000/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8765/2015. Judecătoria... → |
|---|
