Pretenţii. Sentința nr. 1632/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1632/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 1632/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1632
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 27.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: R. S.
GREFIER: A.-R. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, privind pe reclamanta Asociația de proprietari . cu pârâtul O. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat reclamanta, prin avocat, Boantă I. A., în baza împuternicirii avocațiale ._/2015, pe care o depune la dosar, lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Reclamanta, prin avocat depune chitanțele . nr. 1363/23.12.2014 și . nr. 1545/03.02.2015 și arată că debitul solicitat a fost achitat, rămânând doar cheltuielile de judecată, ocazionate de acest proces, detaliate în concluziile scrise și anexate acesteia. Pârâtul nu a dorit să achite și cheltuielile de judecată. Depune concluzii scrise și un set de înscrisuri.
Nemaifiind cereri prealabile formulate, nici excepții invocate, instanța acordă cuvântul cu privire la propunerea de probe.
Reclamanta, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Constatând că proba propusă de părți este pertinentă, concludentă și utilă, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 din noul Cod de procedură civilă,instanța încuviințează reclamantei și pârâtului, proba cu înscrisuri.
Totodată, instanța respinge proba cu expertiză contabilă, solicitată de pârât, prin întâmpinare, apreciind că nu este utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanta, prin avocat, solicită respingerea acțiunii, ca rămasă fără obiect și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că există o culpă procesuală a pârâtului și apreciază că poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate de acest proces. Depune concluzii scrise și un set de înscrisuri.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 23.10.2013, sub nr._, reclamanta Asociația de Proprietari . ca prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu pârâtul O. I., să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 9438,60 lei, reprezentând restanțe întreținere pentru perioada 01.01.2009 – 01.09.2013 în cuantum de 2731,96 lei, penalități de întârziere în cuantum de 6586,64 lei, cât și fond de rulment în cuantum de 120 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la 04.02.2013 a notificat pentru ultima dată pârâtul cu somarea acestuia ca în termen de 15 zile de la primirea notificării să achite contravaloarea cotelor de întreținere restante, cât și a penalităților aferente.
Reclamanta a susținut că pârâtul a fost înștiințat în mod constant cu obligația de a-și achita cotele la întreținere restante, notificări la care acesta nu a înțeles să dea curs, motiv pentru care, astfel cum s-a hotărât prin procesul verbal al adunării de constituire a asociației de proprietari din 06.03.2004 la pct. 3 s-a dispus de către asociație obligarea pârâtei la plata penalităților în cuantum de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere începând cu expirarea celor 30 de zile de la data termenului de plată.
Reclamanta a învederat, faptul că în acest moment pârâtul are o restanță la plata cotei de întreținere în cuantum de 9438,60 lei, reprezentând sume neachitate din cursul lunii ianuarie 2009, penalități, cât și fond de rulment.
Având în vedere cuantumul sumei datorate, cât și faptul că pârâtul nu a înțeles să-și achite obligațiile care îi revin, reclamanta la rândul ei a rămas restantă la plata utilităților, acumulând datorii la apă și la gaze, iar în cursul lunii aprilie a fost debranșată de la rețeaua de gaze din cauza datoriilor care nu au putut fi achitate, deoarece restanțierii nu au înțeles să își achite obligațiile.
Reclamanta a învederat că sumele restante sunt din luna ianuarie a anului 2009 ceea ce nu a denotat reaua voință a pârâtului la plata întreținerii și asumarea responsabilităților.
Faptul că au fost acumulate de către rău platnici sume atât de mari la cotele de întreținere, reclamanta a considerat că face să-i prejudicieze și pe ceilalți locatari, motiv pentru care nu a dorit ca în sezonul rece să riște oprirea căldurii, apei calde sau a celorlalte utilități din cauza imposibilității de plată a acestora.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1469 și urm. Cod Civil, cât și 1516 Cod Civil.
În susținerea cererii, reclamanta a atașat următoarele înscrisuri: certificat de informare nr. 1 din 22.10.2013, proces verbal încheiat la data de 29.04.2013, proces verbal 31.03.2013, certificat de înregistrare fiscală_/14.05.2004, încheiere din ședința de la 27.04.2004 pronunțată în dosarul cu nr. 51 .. înregistrată sub nr. 4/047/14.04.2004, încheiere nr._/22.10.2002, act constitutiv anexa la statut 06.03.2004, proces verbal al Adunării de Constituire a Asociației de P. . data de 06.03.2004, lista de semnături – proces verbal al Adunării Generale din data de 06.03.2004, acord de asociere privind constituirea Asociației de P. . semnarea acordului de asociere, statutul Asociației de P., fișă de cont pentru operații diverse O. I., liste de plată ianuarie 2013 - august 2013, ianuarie 2012 – decembrie 2012, august 2011 – decembrie 2011, iulie 2010, iulie 2011, ianuarie 2011 - mai 2011, decembrie 2010 – ianuarie 2010, decembrie 2009 – ianuarie 2009.
La data de 03.12.2013, prin Serviciul Registratură, pârâtul a depus la dosar întâmpinare (f. 151), prin care a invocat pe cale de excepție, inadmisibilitatea acțiunii în raport de dispozițiile art. 193 Cod Procedură Civilă potrivit cărora “sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Potrivit art. 60 ind. 1 din Legea nr. 192/2006, modificată, în litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de soluționare a conflictelor, părțile și/sau partea interesată, după caz, sunt ținute să facă dovada că au participat la ședința de informare cu privire la avantajele medierii, în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei.
Pârâtul a învederat că, având în vedere că valoarea pretențiilor reclamantei se situează sub această limită, reclamanta avea obligația de a încerca soluționarea litigiului prin procedura de mediere, invitând partea pârâtă ia un mediator în vederea informării asupra avantajelor medierii.
Pârâtul a subliniat faptul că, din punctul său de vedere, există această disponibilitate de a soluționa acest conflict prin procedura de mediere.
Această procedură prealabilă a fost introdusă prin modificările aduse Legii 192/2006 privind medierea pusă în acord cu noile dispoziții ale Codului de procedură civilă, unde la art. 227 este prevăzută obligația instanței de a încerca, în tot cursul procesului, împăcarea părților, putând acorda termen în vederea prezentării părților la mediator pentru a fi informați cu privire la avantajele medierii, părțile putând alege să soluționeze conflictul prin mediere.
Pe fondul cauzei, pârâtul a învederat instanței că, față de plățile parțiale pe care acesta le-a efectuat în perioada 2009 - 2013, este posibil să mai existe vreun rest de plată, reprezentând cote de întreținere aferente apartamentului nr. 198 situat în București, .. 14, ., ., debit pe care din păcate, nu-l poate identifica în mod concret din listele depuse de reclamantă, pretențiile reclamantei nefiind actualizate în raport de plățile parțiale efectuate de pârât până la acest moment.
Mai mult, listele de plată lunare, astfel cum au fost ele prezentate, sunt întocmite în mod greșit, fără a fi evidențiate în mod distinct cotele de întreținere pentru fiecare luna în parte și în mod distinct, penalitățile aferente fiecărei luni restante, astfel cum prevăd dispozițiile legale în vigoare.
Pârâtul a învederat că în listele prezentate de reclamantă se poate lesne observa că în suma aferentă flecarei luni, reprezentând "Total cote", se regăsesc incluse și penalități de întârziere, fără ca acestea să poată fi determinate (prin evidențierea sumei restante la care sunt aplicate, a numărului de zile de întârziere la care sunt aplicate).
Pârâtul a precizat că includerea penalităților în "Total cote", pentru fiecare lună și preluarea acestora ca debit în calculul restant al lunii următoare este interzis de lege.
Potrivit art. 49 din Legea nr.230/2007 a Asociațiilor de P.: ART. 49 (1) Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restantă, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat. (2) Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice, (n.n. de 15 zile în speța de față) (3) Sumele rezultate din aplicarea penalităților de întârziere vor face obiectul fondului de penalități al asociației de proprietari și se vor utiliza numai pentru plata penalizărilor impuse asocia/iei de proprietari de către terți și pentru cheltuieli cu reparațiile asupra proprietății comune sau alte cheltuieli de natură administrativă.
Pârâtul a considerat că din verificarea aleatorie a calculelor pur aritmetice ale penalităților, evidențiate în fișele depuse de reclamantă, a rezultat greșeli aritmetice de adunare, înmulțire.
În susținerea cererii, pârâtul a atașat următoarele înscrisuri, în copii, certificate conform cu originalul: chitanța nr. 2285/28.01.2010, chitanța nr. 2202/21.01.2010, chitanța nr. 2383/09.02.2010, chitanța nr. 2433/18.02.2010, chitanța nr. 0344/04.05.2010, chitanța nr. 1012/10.08.2010, chitanța nr. 1855/16.12.2010, chitanța nr. 0610/15.06.2010, chitanța nr. 4185/06.12.2011, chitanța nr. 4692/01.03.2012, chitanța nr. 2349/24.02.2011, chitanța nr. 2134/25.01.2011, chitanța nr. 4880/05.02.2013, chitanța nr. 5045/21.02.2013, chitanța nr. 0652/22.08.2013, chitanța nr. 5165/14.03.2013.
La data de 18.12.2013, prin Serviciul Registratură, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției de inadmisibilitate invocată de către pârâtă, având în vedere că au fost îndeplinite condițiile art. 193 Cod Procedură Civilă în sensul că s-a procedat la informarea cu privire la acceptarea medierii, astfel cum prevăd dispozițiile art. 43 ind. 1 și art. 60 pct. 2 din Legea 192/2006.
În aceste condiții, reclamanta a solicitat respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, ținând cont și de reaua credință a pârâtului, care, deși a susținut prin întâmpinarea depusă că are disponibilitatea de a soluționa litigiul prin procedura medierii, nu face altceva decât să încerce tergiversarea soluționării acestei cauze.
Reclamanta a învederat că în cazul în care susținerile acestuia ar fi reale, pârâtul și ar fi achitat sumele pe care le consideră că le are restante și ar fi încercat și dânsul soluționarea conflictului prin mediere.
Reclamanta a solicitat să se observe că pârâtul a achitat sporadic cotele de întreținere, depunând la dosarul cauzei chitanțe cu dovada plății din anul 2010, deși sumele datorate sunt încă din anul 2009, când pe tot parcursul anului 2009 acesta nu a înțeles să achite nici măcar o lună din cotele de întreținere.
Reclamanta a învederat, de asemenea, că se poate lesne observa că prin plățile efectuate, pârâtul nu a reușit să achite nici măcar un sfert din sumele acumulate ca datorii aferente anului 2009, deoarece acesta a făcut dovada prin chitanțele datate din anul 2010, a plăților în suma totală de 1200 lei, deși cota lunară de întreținere este de aproximativ 200 lei.
În ceea ce privește sumele achitate de către pârât în perioada anului 2011 în cuantum de 1100 lei, în speță achitarea prin 3 chitanțe pe tot parcursul anului 2011, reclamanta a considerat că acestea nu acopereau nici măcar sumele restante acumulate de către pârât pe parcursul anului anterior, fără a mai lua în calcul cotele de întreținere afișate la zi.
Reclamanta a susținut că în anul 2012, pârâtul a înțeles să achite pe tot parcursul anului suma de 400 lei, observându-se totodată buna sa credință.
Pe toată perioada anului 2013, pârâtul a achitat cotele de întreținere de 4 ori, în valoare totală de 2000 lei din care 1000 lei erau restanțe acumulate din anul 2009.
Reclamanta a învederat că astfel s-a ajuns ca pârâtul să acumuleze suma de 9438,60 lei ca sumă restantă a cotelor de întreținere aferentă perioadei 01.01._13, suma de 2731,96 reprezentând debit neachitat și suma de 6586,64 lei reprezentând penalități de întârziere, cât și 120 suma restantă la fondul de rulment.
Reclamanta a considerat că reaua credință a pârâtului a rezultat din susținerile acestuia din întâmpinarea depusă, în sensul că acesta a învederat că: „debitul nu-l poate identifica în mod concret din listele depuse, pretențiile nefiiind actualizate în raport de plățile parțiale efectuate” susțineri care nu sunt reale astfel cum lesne se poate observa din listele de întreținere depuse la dosar.
Astfel, reclamanta a menționat că din centralizatorul depus rezultă: La rubrica 1: luna restantă și cota fără penalizări: - La rubrica 2: penalizările aferente flecarei luni; - La rubrica 3: totalul cotelor de achitat, respectiv suma restanta + penalizări.
Reclamanta a susținut că nu s-au aplicat penalități la penalități (la suma restantă cu penalizări) cotele fiind calculate lunar, iar la fiecare cotă lunară s-au aplicat penalități în cuantum de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere începând cu expirarea celor 30 de zile de la data termenului de plată.
Reclamanta a precizat că astfel s-a procedat de către contabilul asociației, rezultă din centralizatorul depus la dosarul cauzei, centralizator defalcat pe luni și ani restanți.
Reclamanta a învederat că, în ceea ce privește susținerile pârâtului că penalitățile nu pot depăși suma restantă, aceste teorii nu se aplică în cazul neplății cotelor de întreținere, deoarece s-a încercat de către administratorul asociației ca din sumele încasate de la pârât să se acopere în mare parte cotele de întreținere și mai puțin de o treime din suma încasată a fost facturată ca penalități de întârziere, tocmai a se putea achita utilitățile generate către asociație.
Reclamanta a învederat că a depus la dosarul cauzei toate documentele solicitate de către pârât respectiv: - Cotele efective de cheltuieli de întreținere pentru fiecare lună în parte (fără penalizări) se regăsesc la pct. 1 pag 1 centralizator și pct. 3 pag. 2 din calcul penalizări aferente fiecărui an și defalcat pentru fiecare lună; - Penalitățile de întârziere calculate distinct pentru fiecare sumă restantă în parte se regăsesc la pct. 2 pag. 1 centralizator și pct. 9 și 10 pag 2 defalcate pe luna pentru care s-au calculat penalități, suma la care s-au calculat, data scadentă a plății fiecărei cote de întreținere, dată de la care s-au calculat penalizările, nr. de zile penalizate, suma procentuală raportat la 0.2% pe zi de întârziere, data afișării listei de întreținere, suma penalităților pe zi si totalul penalităților lunare.
Având în vedere cuantumul sumei datorate cât și faptul că pârâtul nu a înțeles să-și achite obligațiile care îi revin, reclamanta a învederat că a rămas restantă, la rândul ei, la plata utilităților, acumulând datorii la apă și gaze, iar în cursul lunii aprilie au fost debranșați de la rețeaua de gaze din cauza datoriilor care nu au putut fi achitate, deoarece locatarii nu au înțeles să își plătească obligațiile.
În susținerea cererii, reclamanta atașat următoarele înscrisuri: certificat de informare nr. 1 din 22.10.2013, tabel – penalizări calculate 2010-2013, centralizator penalizări . – 2013.
La data de 16.01.2014, prin Serviciul Registratură, s-au depus la dosar relațiile solicitate de la Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 6, prin adresa nr. 097-14-_.
Prin sentința civilă nr. 1225/21.02.2014, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea, ca inadmisibilă.
Prin decizia civilă nr. 1615A pronunțată la data28.10.2014, Tribunalul București-Secția a III-a Civilă a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă Asociația de Proprietari . civile nr. 1225/21.02.2014, pronunțate de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul_, în contradictoriu cu intimatul-pârât O. I., a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
La data de 13.02.2015, cauza a fost înregistrată în vedere rejudecării, la Judecătoria Sectorului 6 București, sub dosar nr._ .
La termenul de judecată din data de 27.02.2015, reclamanta Asociația de Proprietari . concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca rămasă fără obiect, având în vedere că pârâtul a achitat debitul solicitat prin cererea de chemare în judecată și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces, în temeiul art. 453 al. 1 C., având în vedere faptul că pârâtul este în culpă pentru declanșarea acestui litigiu deoarece nu a înțeles să se conformeze în timp util obligațiilor impuse de Legea 230/2007.
În temeiul art. 451 al. 1 C., reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata onorariilor de avocat și a celorlalte cheltuieli ocazionate de acest litigiu, în cuantum total de 3288,35 lei.
În dovedirea concluziilor scrise, reclamanta a depus la dosar, următoarele înscrisuri: chitanțele . nr. 1363/23.12.2014 și . nr. 1545/03.02.2015, fișă de cont pentru operații diverse, factura nr. 27/21.05.2013, emisă de „Cabinet de avocat F. O. B.”, în cuantum de 1000 de lei, factura nr. 30/22.10.2013, emisă de „Cabinet de avocat F. O. B.”, în cuantum de 200 de lei, factura . nr. 0255/08.04.2014, emisă de „Cabinet Avocat Boanta I. A.”, în cuantum de 500 de lei, factura . nr. 0323/26.02.2015, emisă de „Cabinet Avocat Boanta I. A.”, în cuantum de 450 de lei, factura . nr._/18.06.2013, emisă de B.N.P. F. E. G., în cuantum de 545,60 lei, factura . nr._ emisă de „B.N.P. N. și Asociații” în cuantum de 322, 40 lei, factura emisă la data de 11.06.2013 de Trodat S.R.L., în cuantum de 67,30 lei, factura emisă la data de 18.05.2013 de Trodat S.R.L., în cuantum de 111 lei, factura emisă la data de 17.10.2013 de Trodat S.R.L., în cuantum de 92,05 lei.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Raportând plățile efectuate de către pârât, conform chitanțelor depuse la dosar (f. 8), la obiectul acțiunii, instanța constată că cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă a rămas fără obiect, pârâtul achitând debitul restant după data introducerii cererii de chemare în judecată, și ulterior pronunțării deciziei nr. 1615A/28.10.2014, cererea urmând a fi respinsă în consecință.
În baza art. 453-454 Cod procedură civilă, reținând și faptul că pârâtul era de drept în întârziere, conform art. 1523 alin. 2 lit. c Cod civil, instanța va obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă cu prezentul litigiu, respectiv a sumei de 1542,75 de lei constând în 500 de lei – onorariu avocațial aferent fazei apelului, conform chitanței nr. 0185/08.04.2014 și facturii fiscale nr. 0225/08.04.2014 (f. 20), în 450 de lei reprezentând onorariu avocațial aferent fazei fondului după rejudecare, conform chitanței 0242/26.02.2015 și facturii fiscale nr. 0323/26.02.2015 (f. 19), în 270,35 de lei reprezentând contravaloare servicii fotocopiere înscrisuri (f. 12-14), în 322,4 lei reprezentând contravaloare servicii legalizare BNP N. și Asociații, conform facturii nr._/01.08.2013 și chitanței nr._/01.08.2013 (f. 15), având în vedere și copia legalizată a procesului-verbal din 29.04.2013 depusă la dosar (f. 6 dosar._ ).
Instanța apreciază neîntemeiată solicitarea obligării pârâtului la plata sumei de 1000 de lei cu titlu de onorariu avocațial, întrucât reclamanta nu a făcut dovada suportării unei atare cheltuieli, la dosar fiind depusă doar factura fiscală nr. 27/21.05.2013 care face doar dovada datorării sumei respective, nu și dovada plății de către reclamantă, chitanța depusă la dosar (singura în măsură să dovedească achitarea debitului) fiind necompletată (f.18).
Aceleași argumente sunt incidente și în privința sumei de 200 de lei reprezentând onorariu avocat în vederea informării cu privire la beneficiile medierii evidențiate în factura nr. 30/22.10.2013, și, suplimentar, instanța reține și faptul că atâta vreme cât potrivit art. 2 alin. 1 ind. 4 din Lg 192/2006, serviciile de informare asupra avantajelor medierii sunt gratuite, pârâtul nu poate fi ținut a achita această sumă.
Analizând cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata sumei de 545,6 lei reprezentând onorariu legalizare –BNP F. E. G. (f. 16), instanța reține caracterul neîntemeiat al acesteia având în vedere atât faptul că la dosar nu a fost depusă dovada achitării acestei sume, cât și faptul că la dosar nu au fost depuse înscrisuri legalizate de acest notar.
Având în vedere toate considerentele anterior expuse, instanța va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect și va obliga pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1542,75 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. . în București, .. 14, Sector 6, CUI_, în contradictoriu cu pârâtul O. I., cu domiciliul în București, .. 14, ., ., CNP_, domiciliul ales la Cabinetul de Avocat M. M., în București, nr. 43, ., ., sector 3, ca rămasă fără obiect.
Obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1542,75 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER,
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 5690/2015.... → |
|---|
