Pretenţii. Sentința nr. 4449/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4449/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 4449/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4449
Ședința publică de la 09.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. D. G.
Grefier: B. I. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta . SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâta prin mandatar L. E. A., lipsind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat faptul că prin serviciul Registratură s-a depus de către reclamantă o cerere de judecare în lipsă.
Pârâta prin mandatar depune precizări și arată că potrivit art. 5 din contract, nu răspunde pentru eventualele pagube.
Pârâta prin mandatar arată că acțiunea a fost introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pârâta prin mandatar arată că este de acord să achite suma de 82,83 euro reprezentând despăgubiri pentru pierderea coletului respectiv.
Instanța, verificându-și competența în temeiul art. 131 Cod de procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial, să soluționeze prezenta cerere.
În temeiul art. 238 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța apreciază că procesul se va soluționa la acest termen de judecată, deci într-un termen optim și previzibil.
Instanța, apreciind că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, constată că proba cu înscrisurile depuse la dosar este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 258 Cod de procedură civilă, și o încuviințează din oficiu pentru ambele părți.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Pârâta prin mandatar arată că recunoaște parțial debitul.
Pârâta prin mandatar arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la dată de 27.02.2015, sub nr._, reclamantul . a chemat în judecată pârâta T. W. WIDE SERVICES SRL, solicitând că prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.448,23 lei, echivalentul a 316 euro, reprezentând contravaloare marfă, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 50 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în fapt, . a comandat și achitat din Germania, de la firma . în valoare de 504 euro prin factură Nr.2014-_/16.12.2014. Având relații comerciale de transport marfă cu ., de mai mult timp, trebuia să efectueze și acest transport către E. SRL conform comenzilor și discuțiilor aferente. Marfă a fost ridicată de către "XIExpress" din Germania și adusă în România, în depozitul CARGUS, reprezentantul T. Worldwide SRL pentru România. Deși Cargus a primit marfa integral, pe traseul către E., a pierdut marfă în valoare de 316 euro din cei 504 euro comandați de E., livrând din cele 2 colete doar un colet în valoare de 188 euro, coletul celălalt cu 2 imprimante Argox declarându-l pierdut.
Reclamantul a învederat că deși a solicitat să i se plătească contravaloarea mărfii pierdute (316 euro), aspect cu care T. a fost de acord inițial, punându-l să emită și factura Nr.2548/20.01.2015 în suma de 1.448,23 lei, reprezentând 316 euro la cursul din ziua respectivă, ulterior a refuzat să plătească contravaloarea integrală în cuantum de 316 euro.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1025 și urm. C.pr.civ.
În susținerea cererii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei, în copie, reclamație, avize transport, conversații purtate în sistem electronic, planșe foto.
La data de 31.03.2015, prin serviciul registratură, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea în parte a pretențiilor reclamantului, respectiv acordarea contravalorii de 66,64 Drepturi Speciale de Tragere DST (XDR) din totalul solicitat de acesta și respingerea acțiunii pentru partea care excede acestei valori, precum și respingerea pretențiilor privind contravaloarea cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
A arătat că, în fapt, prin emailul din dată de 15.12.2014, reclamanta E. SRL a comandat servicii de expediere internațională cu preluare din Germania. În calitate de transportator internațional, a efectuat (prin subcontractori) transportul comandat de reclamantul E. SRL, pentru 2 colete pe ruta Germania - România (la sediul reclamantului E. SRL din București).
Astfel, pentru expedierea cu numărul XU-_-XU-1 din 18.12.2014, unul dintre colete în greutate 2.46 kg, înregistrat cu numărul TLH 28383739C a ajuns în bune condiții la destinație, în timp ce al doilea colet cu o greutate 8 kg înregistrat cu numărul TLHX15083494U, a fost declarat în dată de 20.01.2015 pierdut de către subcontractorul responsabil de transport.
Întrucât la dată lansării comenzii nu mai există un contract valabil între părți, a considerat că relațiilor dintre părți li se aplică Condițiile generale privind furnizarea serviciilor de operare ale societății, reguli care sunt aprobate de operatorul care i-a acordat licență pentru servicii poștale și care sunt publice pe site-ul http://www.tceholding.ro/Conditii+Generale având următorul conținut:
" Pentru expedierile efectuate pe parcurs internațional precum și pentru trimiterile de marfă patetizată sau camioane complete, legislația aplicabilă este legislația în vigoare privind transportul rutier de marfă, convenții sau legi internaționale la care România a aderat, respectiv:
CONVENȚIA DE LA GENEVA- CMR 1965 - pe care o găsiți aici, precum și modificările și actualizările acesteia.
De asemenea, marfă și transportul în cauza este supus legislației în țară de origine, destinație sau de tranzit.”
A mai arătat că, ținând cont de faptul că la preluarea comenzii nu a fost solicitat serviciul „ASIGURARE SUPLIMENTARE MARFĂ" cu plata unui tarif suplimentar conform valorii declarate a care ar fi determinat despăgubirea la valoarea integrală a mărfii pierdute, conform factură beneficiar, pentru despăgubire se aplică CONDIȚIILE GENERALE DE TRANSPORT T. WORLDWIDE avizate de Autoritatea Națională în domeniu, aplicabile tuturor expedierilor de marfă aflate în regim intern și internațional, care precizează că „T. WORLDWIDE răspunde pentru trimiterile poștale internaționale în conformitate cu prevederile acordurilor internaționale la care România este parte", „expedierile efectuate în regim rutier pe parcurs internațional se supun CONVENȚIEI CMR GENEVA 1956 modificată prin Protocol la CMR în 1979 la care România este parte care prevede despăgubire în valoare de 8,33 Drepturi Speciale de Tragere (DST) per kilogram greutate brută pentru marfă pierdută, distrusă parțial sau total”.
Pârâta a învederat că reclamantul nu a acceptat propunerea privind despăgubirea prevăzută de legislația in vigoare aplicabila expedierilor in regim internațional pentru care nu s-a declarat valoarea si nu s-a plătit asigurare suplimentara, înaintând instanței prezenta acțiune. De asemenea, a arătat că nu a contestat niciodată faptul ca a preluat coletele și că unul dintre colete a fost pierdut și nici valoarea mărfii pierdute, dar conform legislației si a polițelor de asigurare pentru expediții in regim internațional. A mai arătat că în lipsa valorii declarate și a plații unei cote suplimentare din valoarea declarată, poate despăgubi numai în valoarea prezentata mai sus, așa cum a fost de acord să despăgubească reclamanta încă de la formularea reclamației privind pierderea coletului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1029 alin 3 si 4 NCPC.
În susținerea întâmpinării, pârâtul a depus la dosarul cauzei, în copie, comanda reclamantului - extras convenția CMR, răspunsul societății pârâte la reclamația înaintată de reclamant.
La data de 20.04.2015, prin serviciul registratură, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea cererii formulate și obligarea pârâtei la plata sumei totale de 1.448,23 lei, reprezentând contravaloarea coletului pierdut.
Instanța a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri..
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma cererilor și a apărărilor formulate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, neridicată formal de pârâtă, instanța constată că reclamanta a avut raporturi contractuale cu pârâta și nu cu societatea Cargus care a pierdut coletul.
Pe fondul raporturilor contractuale dintre părți, s-a încheiat prin e-mail, filele 40-42, la data de 15 decembrie 2014, contractul de transport de bunuri din Germania, respectiv două colete, primul de 2,46 kg, recepționat în bune condiții la destinație și al doilea de 8 kg, conținând două imprimante Argox în valoare totală de 1.448,23 lei, filele 14, 26, 27, care a fost declarat pierdut de pârâtă, filele 43-44.
Potrivit art. 1.984 coroborat cu art. 1.985 cu referire la art. 1.959 din Codul civil, transportatorul răspunde pentru prejudiciul cauzat prin pierderea totală (…), survenită pe parcursul transportului. În caz de pierdere a bunurilor, transportatorul trebuie să acopere valoarea reală a bunurilor pierdute (…), se va avea în vedere valoarea bunurilor la locul și momentul predării. Transportatorul nu poate exclude sau limita răspunderea sa decât în cazurile prevăzute de lege.
Conform art. 1.269, alin. 2 din Codul civil, stipulațiile înscrise în contractele de adeziune se interpretează împotriva celui care le-a propus.
În temeiul art. 1.359, alin. 1 din Codul civil, un anunț care exclude sau limitează răspunderea contractuală, indiferent dacă este adus ori nu la cunoștința publicului, nu are niciun efect decât dacă acela care îl invocă face dovada că cel prejudiciat cunoștea existența anunțului la momentul încheierii contractului.
Instanța înlătură ca neîntemeiate apărările pârâtei, potrivit cărora răspunderea sa este limitată la suma de 82,83 euro, deoarece pârâta nu a făcut dovada, deși era obligată de art. 249 din Codul de procedură civilă, că a adus la cunoștința reclamantei, la momentul încheierii contractului, limitarea răspunderii sale contractuale.
Față de cele arătate, instanța urmează să admită cererea și să oblige pârâta să plătească reclamantei suma de 1.448,23 lei (echivalent 316 Euro) reprezentând contravaloarea coletului pierdut ce conținea două imprimante.
În temeiul art. 451 din Codul de procedură civilă, având în vedere că pârâta a căzut în pretențiile sale și deci se află în culpă procesuală, instanța o va obliga și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 156,38 lei către creditoare, reprezentând taxe judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta ., cu sediul în mun. București, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta . SRL, cu sediul în mun. București, .. 24/26, Sectorul 6.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1.448,23 lei (echivalent 316 Euro) reprezentând contravaloarea coletului pierdut ce conținea două imprimante.
Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 156,38 lei către creditoare, reprezentând taxe judiciare de timbru.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la această instanță. Pronunțată în ședință publică azi, 9 iunie 2015.
Președinte,Grefier,
Redactor – C.D.G.
Tehnoredactor – V.E.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1304/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 4224/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
