Pretenţii. Sentința nr. 4575/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4575/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 4575/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR.4575
Ședința publică din data de 12.06.2015
Instanța constituita din:
P. B. L.
GREFIER Z. F.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, privind pe reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâta . SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect pretenții.
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, având în vedere lipsa părților.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect pretenții.
Instanța constată că reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța în baza art. 131 NCPC constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere, potrivit art. 94 lit. j NCPC și art. 107 alin. 1 NCPC.
Instanța în baza art. 238 NCPC față de obiectul cererii de chemare in judecată estimează durata cercetării procesului la un an.
Instanța în baza art. 255-258 NCPC încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei.
Instanța constată că, pentru acest termen de judecată, i-a fost comunicat pârâtei interogatoriul cu mențiunea de a răspunde la acesta.
Instanța constată cauza in stare de judecată și o reține spre soluționare.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 05.02.2015, sub nr._, reclamanta . SRL, în contradictoriu cu pârâta . SRL a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea debitoarei la plata debitului principal în cuantum de 10.661,64 lei, reprezentând contravaloare marfă neachitată și la plata dobânzii legale, calculate de la data scadenței facturilor până la data achitării integrale a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, între cele două părți s-au desfășurat relații comerciale având ca obiect furnizarea de produse alimentare pentru pârâtă, în urma furnizării acestor produse fiind emise către debitoare, pentru perioada 13.09._13, o . 31 de facturi fiscale în valoare totală de 10.841,19 lei.
Reclamanta a arătat că din valoarea totală a facturilor în speță, pârâta a efectuat o plată parțială, rămânând un sold de achitat în cuantum de 10.661,64 lei.
De asemenea, reclamanta a arătat că a încercat în nenumărate rânduri, fie prin transmiterea de notificări, fie prin contactării telefonice, rezolvarea amiabilă a litigiului, însă fără a se ajunge la un rezultat concret.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1516, art.1522 Cod civil, art. 194 și următoarele Cod proc. civ. și art. 453 Cod proc. civ.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriu pârâtei și a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, situația datoriilor clienților către firmă la data de 26.11.2014 și facturile fiscale neachitate.
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 27.02.2015, prin serviciul registratură, reclamanta a depus precizările solicitate de instanță prin rezoluția din data de 06.02.2015, arătând, totodată, că înțelege să renunțe la capătul de cerere referitor la dobânda legală, menținându-și pretențiile cu privire la debitul principal și cheltuielile de judecată.
Pârâta nu a depus întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și cu interogatoriul pârâtei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Între părți s-au desfășurat raporturi contractuale de vânzare-cumpărare produse, în considerarea acestor raporturi contractuale reclamanta emițând pe numele pârâtei facturile fiscale aflate la filele 7-36.
Analizând cererea precizată, instanța o apreciază ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 1270 C.civ., convențiile legale încheiate au putere de lege între părțile contractante, acestea dobândind drepturi și obligații pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună credință, conform art. 1170 C.civ., în caz contrar fiind angajată răspunderea contractuală a acestora.
În cauză, instanța constată că între părți s-au desfășurat raporturi contractuale dovedite prin facturile fiscale depusă la dosar, semnate și ștampilate de către pârâtă, care s-a obligat, în consecință, să achite reclamantei suma de 10.661,64 lei reprezentând contravaloarea produselor livrate de către reclamantă.
Având în vedere regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia, și întrucât pârâta nu a făcut dovada liberării de obligație prin plată sau alt mod prevăzut de lege, instanța reține că, pârâta, deși a beneficiat de produsele livrate de către reclamantă, până în prezent nu a achitat contravaloarea acestora.
Astfel, având în vedere că pârâta nu a făcut dovada executării obligațiilor asumate și nici nu a invocat vreo cauză exoneratoare de răspundere, constatându-se culpa acesteia în neexecutarea obligațiilor contractuale, instanța apreciază că se impune angajarea răspunderii contractuale a acesteia.
Mai mult, potrivit art. 358 NCPC, instanța, față de împrejurările cauzei, va considera nedepunerea de către pârâtă a răspunsului la interogatoriul ca o recunoaștere a pretențiilor cu privire la debitul solicitat de către reclamantă.
În consecință, instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.661,64 lei reprezentând contravaloare marfă.
În temeiul art. 453 NCPC, fiind în culpă procesuală, pârâta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 638,08 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea precizată formulată de reclamanta S.C. M. T. COMPANY S.R.L., cu sediul ales în București, ., ., J_, CUI_, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. A. ROM S.R.L. cu sediul în București, ., ., ., sector 6, J_, CUI RO_.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.661,64 lei reprezentând contravaloare marfă.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 638,08 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.EZ/Thred.EV/2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4590/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 4576/2015. Judecătoria... → |
|---|
