Pretenţii. Sentința nr. 9478/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9478/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 18-11-2015 în dosarul nr. 9478/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9478
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE N. A.
GREFIER C. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect pretenții, privind pe reclamanta S.C. C. S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. D. C. S.R.L.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează depunerea la dosar în data de 21.10.2015 a unor note scrise formulate de reclamantă.
Instanța, reține cauza spre soluționare pe rămânerea fără obiect a capătului principal de cerere și pe fond pe capătul accesoriu privind cheltuielile de judecată.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 03.07.2015, reclamanta . contradictoriu cu pârâta ., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 523,90 lei, cu titlu de debit principal reprezentând contravaloare produse livrate, precum și la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți s-au desfășurat relații comerciale, constând în livrarea de produse, reprezentate de materiale de construcții.
Pentru produsele livrate, reclamanta a emis în mod legal facturile fiscale aferente, pentru care au fost achitate către instituțiile fiscale, taxele si impozitele prevăzute de lege.
După livrarea produselor precum si a îndeplinirii în totalitate a obligațiilor ce îi reveneau, pârâta deși si-a însușit prin reprezentantul sau facturile fiscale aferente produselor livrate si cuantumul sumei ce urma a fi achitata, ulterior la data scadentei facturilor fiscale acesta a refuzat în mod nejustificat efectuarea plații lor, fără nici un fel de motiv, care sa o îndreptățească să facă acest lucru, situație care denota rea-credința din partea acesteia.
Reclamanta a precizat, faptul că nu a recepționat de la pârâtă nici o notificare scrisa legata de neacceptarea facturilor fiscale emise si valoarea acestora nu a fost niciodată contestată.
Reclamanta a precizat ca factura reprezintă un înscris care cuprinde elementele esențiale ale unei operațiuni comerciale: identitatea pârtilor, descrierea serviciilor prestate, perioada prestării acestora,prețul etc.
În privința forței probante, factura face dovada deplina împotriva emitentului si în favoarea acelui ce o deține, adică destinatarului. Factura poate face însă dovada si în favoarea emitentului, daca este acceptata de către destinatar.
Cu toate acestea, potrivit art. 277 C.P.C. A.. (2) înscrisul nesemnat, dar utilizat în mod obișnuit în exercițiul activității unei întreprinderi pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului sau, cu excepția cazului în care legea impune forma scrisa pentru însăși dovedirea actului juridic.
Având în vedere dispozițiile art. 1240 Cod Civil, "Voința de a contracta poate fi exprimata verbal sau în scris. Voința poate fi manifestata si printr-un comportament care, potrivit legii, convenției pârtilor, practicilor statornice intre aceasta sau uzanțelor, nu lasă nici o îndoiala asupra intenției de a produce efectele juridice corespunzătoare."
Astfel, facturile fiscale emise, semnate de pârâtă, fac dovada existentei raportului juridic între părți. De asemenea, reclamanta a solicitat să se aibă în vedere faptul ca pârâta nu a negat niciodată ca a livrat produsele facturate si nici nu a contestat valoarea facturilor fiscale la momentul recepționării acestora.
Potrivit reglementarilor legale în vigoare, respectiv art. 1350 Cod Civil, (1) Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat, art. 1170 Cod Civil, potrivit cărora părțile trebuie să acționeze cu buna-credința atât la negocierea si încheierea contractului, cat si pe tot timpul executării sale, ele neputând înlătura sau limita aceasta obligație, cele ale art. 1270 Cod Civil, potrivit cărora contractul valabil încheiat are putere de lege intre părțile contractante, acesta putându-se modifica sau înceta numai prin acordul pârtilor ori din cauze autorizate de lege si cele ale art. 1516 cod civil potrivit cărora creditorul are dreptul la îndeplinirea integrala, exactă si la timp a obligației, reclamanta a solicitat să se constate că este îndreptățita în formularea prezentei acțiuni.
Astfel, pentru considerentele de fapt si de drept expuse mai sus, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata si obligarea pârâtei la plata contravalorii sumei de 523,90 lei, cu titlu de debit principal reprezentând contravaloare produse livrate si a cheltuielilor de judecata efectuate în prezenta cauza.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1516 si următoarele Noul Cod Civil.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus în copie următoarele înscrisuri: furnizare informații de bază emise de ONRC, raport – solduri clienți, facturile fiscale nr._/17.06.2014, nr._/18.07.2014, aviz de expediție nr._/27.06.2014, factura nr._/27.06.2014.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtei.
La data de 21.10.2015, prin serviciul registratură, reclamanta a depus la dosar note scrise, însoțite de contractul de mandat nr._/12.02.2015.
Pârâta, legal citată, nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Instanța, având în vedere achitarea de către debitoare a debitului solicitat de reclamantă (conform cererii precizatoare depusă de reclamantă la dosar la data de 17.11.2015), instanța va respinge capătul de cerere privind debitul principal de 523,90 lei, ca rămas fără obiect.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă, instanța reține că acestea sunt datorate de pârâtă în conformitate cu art.454 c.proc.civ., ea fiind de drept în întârziere potrivit art.1.523 alin.2 lit.d N.c.civ. Ca atare, pârâta datorează reclamantei taxa de timbru de 42 lei aferentă cererii de față. În privința onorariului de avocat, instanța constată că reclamanta solicită suma de 950 lei cu acest titlu, conform dovezilor de la filele 64 și 70 dosar. Însă instanța va face aplicarea art.451 alin.2 c.proc.civ. și va reduce onorariul la suma de 200 lei, având în vedere activitatea efectiv desfășurată de avocat în cauza de față, care a constat dosar în depunerea notelor scrise de la fila 66 dosar, acțiunea (căreia i-au fost atașate înscrisurile și interogatoriul) fiind formulată prin reprezentantul legal al reclamantei (contractul de asistență juridică a fost încheiat în 25.08.2015, ulterior introducerii acțiunii).
Prin urmare, instanța va admite în parte cererea și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei totale de 242 lei cheltuieli de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta . sediul ales la . SRL din București, ., etaj 4, sector 6, J_, CUI_ în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în București, ..19, ., etaj 2, apartament 6, sector 6, J_, CUI_.
Respinge capătul de cerere privind debitul principal de 523,90 lei, ca rămas fără obiect.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 242 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.11.2015.
P. GREFIER
Red.A.N./Thred.MM/4 ex
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9765/2015. Judecătoria... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 9490/2015.... → |
|---|
