Contestaţie la executare. Sentința nr. 02/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 02/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 02-02-2016 în dosarul nr. 886/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.
Ședința publică din data de 02.02.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. G.
GREFIER: Ș. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul M. BUCUREȘTI - PRIN PRIMAR GENERAL în contradictoriu cu intimatul M. V., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 19.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea pentru azi, 02.02.2016, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 21.09.2015, sub nr._, contestatorul M. BUCUREȘTI prin PRIMAR GENERAL, în contradictoriu cu intimatul M. V. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea somației din 4.09.2015 și a încheierii 349/04.09.2015, date în dosarul de executare nr. 349/2015 aflat pe rolul B. P. E. L..
În motivarea contestației în fapt, contestatorul a învederat instanței faptul că prin sentința civilă nr.4113 din 11.09.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția a – IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr_, instanța a admis în parte cererea intimatului și a obligat contestatorul să-i atribuie acestuia, din fondul de stat, prin cumpărare sau închiriere, fără licitație, un spațiu comercial sau de prestări servicii corespunzător, cu o suprafață utilă de până la 100 mp, ori să îi atribuie prin concesionare sau închiriere, fără licitație, o suprafață de teren de până la 100 mp din domeniul public pentru construirea unui spațiu comercial sau de prestări servicii, sub sancțiunea plății unei penalități de 100 lei/zi de întârziere, calculată după împlinirea termenului de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea efectivă a obligației.
Contestatorul a mai precizat că prin respectiva sentință s-a stabilit că vor fi calculate penalități pe zi de întârziere după împlinirea termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței și până la executarea efectivă a obligației, respectiv de la data de 30.09.2014 până la data de 20.03.2015, dată la care a fost pusă în executare respectiva sentință, astfel cum reiese din nota nr.944/20.03.2014 de repartizare a spațiului cu altă destinație către intimat, notă emisă de Direcția Generală de Dezvoltare Urbană – Serviciul Spațiu Locativ și cu altă Destinație din cadrul PMB. În acest sens, contestatorul a mai menționat că intimatul a luat la cunoștință de nota de repartizare a spațiului cu altă destinație în data de 20.04.2015, notă pe care a semnat-o de primire.
Totodată, contestatorul a precizat că penalitățile pe zi de întârziere au fost calculate în mod eronat, în opinia sa, până la data de 4.09.2015 și nu până la data punerii în executare a sentinței, respectiv 20.03.2015, când intimatului i-a fost atribuit spațiul.
Față de cele învederate, contestatorul a solicitat instanței să admită contestația și să dispună anularea somației din 4.09.2015 și a încheierii 349/04.09.2015, date în dosarul de executare nr. 349/2015 aflat pe rolul B. P. E. L..
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 712 din NCPC.
În susținerea contestației, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: somația_/7.09.2015, încheierea nr. 349/4.09.2015, încheierea din 3.09.2015, sentința civilă nr. 4113/11.09.2013, adresa nr._/11.09.2015, nota 1006/18.03.2015, adresa 1430/5.05.2015, adresa 1723/12.05.2015, adresa 1430/1522/4.06.2015, confirmare de primire, adresa 1915/18.06.2015, adresa_/09.09.2015.
La data de 22.10.2015 B. P. E. L. a depus la dosarul cauzei dosarul de executare nr. 349/2015 în copie certificată pentru conformitate cu originalul (filele 50 – 63).
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 30.10.2015, intimatul M. V. a solicitat instanței respingă contestația la executare formulată de contestator.
În motivarea întâmpinării, în fapt, intimatul a apreciat că simpla emitere de către contestator a Notei de repartizare a spațiului cu altă destinație nr. 944/20.03.2015 nu echivalează cu îndeplinirea efectivă a obligației, în sensul prevăzut de art.5 alin.(1) lit.k) din Legea nr.341/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și a obligației instituite în sarcina contestatorului prin titlul executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 4113/11.09.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a C. administrativ și fiscal în dosarul nr._, dacă această procedură nu este finalizată prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare sau un contract de închiriere.
Intimatul a precizat că la data de 20.04.2015 i-a fost comunicată Nota de repartizare a spațiului cu altă destinație nr. 944/20.03.2015, iar la data de 28.04.2015, în prezența reprezentanților contestatorului, a vizionat spațiul repartizat, situat în ., . 4, București. Ulterior, în temeiul dispozițiilor a (1) lit. k) [din Legea nr. 341/2004, intimatul a precizat că a formulat mai multe cereri pentru cumpărarea spațiului repartizat, la care însă contestatorul nu a dat curs, invocând în acest sens dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 341/2004. În continuare, intimatul a arătat că prin Sentința civilă nr. 4113/11.09.2013, pârâtul a fost obligat să atribuie reclamantului, din fondul de stat, prin cumpărare sau închiriere, fără licitație, un spațiu comercial sau de prestării servicii corespunzător, cu o suprafață utilă, de până la 100 mp, ori să îi atribuie, prin concesionare ori închiriere, fără licitație, o suprafață de teren de până la 100 mp din domeniul public pentru construirea, unui spațiu comercial sau de prestări servicii, sub sancțiunea plății unor penalității de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, calculate după împlinirea termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezenței sentințe și până la executarea efectivă a obligației.
Cu privire la dreptul său la cumpărarea și închirierea spațiului comercial/prestări de servicii, intimatul a apreciat că acesta este un drept născut ope legis, legiuitorul nelăsând contestatorului nicio posibilitate de a impune beneficiarilor Legii speciale nr. 341/2004 modalitatea de atribuire a spațiului comercial ori de prestări de servicii, opțiunea cu privire la cumpărarea sau închirierea spațiului comercial sau de prestări servicii fiind un drept exclusiv al beneficiarilor legii speciale, așa cum este și intimatul. În plus, a arătat că prin Sentința civilă nr. 4113/11.09.2013 s-au stabilit în sarcina contestatorului obligații identice cu cele prevăzute art. 5 alin. (1) lit. k) [fostă lit. c)] din Legea 41/2004, sub sancțiunea plății unor penalități, calculată până la executarea efectivă a obligației.
În cauză, intimatul a învederat instanței faptul că partea contestatoare nu și-a executat efectiv obligația în sensul încheieri unui contract de vânzare - cumpărare sau încheieri unui contract de închiriere a spațiului repartizat, intimatul fiind nevoit ca, pentru realizarea dreptului de cumpărare a spațiului repartizat să formuleze mai multe cereri înregistrate la Registratura PMB, cereri la care a primit mai multe răspunsuri, prin răspunsul nr._/18.09.2015 emis de P.M.B./Direcția Juridic, comunicându-i-se punctul de vedere al contestatorului asupra sensului Legii nr.341/2004 și a Sentinței civile nr. 4113/11.09.2013 cu privire la sintagma "cumpărare sau închiriere” interpretată de contestator ca o modalitatea de atribuire în beneficiul autorității publice și nu a intimatului. Acesta din urmă a apreciat respectivul punct de vedere ca fiind netemeinic și nelegal.
În acest sens,intimatul a precizat că dreptul de cumpărare a spațiului comercial sau de prestări servicii este prevăzut art. 5 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 341/2004, fiind un drept născut și actual, o neîndeplinire a obligației corelative a acestui drept de către contestator, nedând curs cererilor intimatului de cumpărare a spațiului comercial repartizat, transformând dreptul patrimonial respectiv într-unul lipsit de substanța sa, iar normele legale care îi consacră existența a apreciat că dobândesc un simplu caracter formal, lipsit de orice finalitate practică. Totodată, intimatul a apreciat că edictarea de acte normative, neurmată de aplicarea lor, reprezintă un nonsens al statului de drept, a cărui esență este tocmai reglementarea relațiilor sociale prin norme de aplicabilitate imediată.
Pe de altă parte, a considerat că, în ipoteza închirierii spațiului cu altă destinație repartizat, Nota de repartizare nr. 944/20.03.2015 conține unele prevederi abuzive și nelegale, care urmau să se regăsească și în contractul de închiriere, iar spațiul cu altă destinație repartizat se află practic într-o stare de degradare care îl fac inutilizabil în scop comercial sau de prestări servicii. În acest sens a învederat instanței faptul că, potrivit Sentinței civile nr. 4113/11.09.2013 dar și potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 341/2004, acesta are dreptul la ”cumpărarea sau închirierea cu prioritate, fără licitație, din fondul de stat a unui spațiu comercial ori de prestări de servicii corespunzător„
Intimatul a mai precizat că respectivul drept i-a fost recunoscut atât de legiuitor cât și de către instanță, având în vedere finalitatea sa utilă, respectiv faptul că va beneficia în mod concret și efectiv de un spațiu corespunzător sau cel puțin utilizabil, în scop comercial sau de prestări servicii. În acest sens a m ai precizat că spațiul cu altă destinație care i-a fost repartizat nu poate fi utilizat, deoarece necesită reparații capitale, cum ar fi tencuieli și zugrăveli; refacerea instalației electrice, inclusiv prize, întrerupătoare și corpuri de iluminat; refacerea instalației de apă și canalizare, înlocuirea ușilor de acces și geamurilor, etc. În ceea ce privește Nota de repartizare nr. 944/20.03.2015, intimatul a arătat că în cuprinsul acesteia se regăsesc unele prevederi pe care le-a considerat ca fiind abuzive și nelegale, cum ar fi obligația sa de a efectua reparațiile necesare și utile spațiului pe speze proprii, imposibilitatea de a formula pretenții pentru restituirea, cheltuielilor efectuate cu repartizarea spațiului etc. În acest sens,a invocat dispozițiile art. 1787 din Noul Cod Civil. Intimatul a considerat că partea contestatoare nu și-a îndeplinit aceste obligații legale privind starea spațiului, nu a efectuat nici cel puțin lucrările de conservare a spațiului în cauză, care nu puteau avea ca rezultat încheierea contractului de închiriere, în consecință a apreciat că, contestatorul nu poate susține că și-a executat efectiv obligația stabilită în sarcina sa.
Față de cele învederate, ținând cont de faptul că Nota de repartizare nr. 944/20.03.2015 nu a avut, în opinia intimatului, o finalitate practică, în sensul încheierii unui contract de vânzare-cumpărare ori a unui contract de închiriere așa cum prevăd dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. k) [fostă lit. c) din Legea nr. 341/2004 și Sentința civilă nr. 4113/11.09.2013, din motive imputabile contestatorului, intimatul a solicitat instanței să respingă contestația la executare formulată de contestator ca neîntemeiată și să mențină actele de executare reprezentate de somația din data de 04.09.2015 și încheierea nr. 349/04.09.2015 dispuse în dosarul de executare nr. 349/2015.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-206 din Codul de procedură civilă, art. 5 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 341/2004 și art. 1787 din noul Cod civil.
În susținerea întâmpinării, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: cererea nr._/08.05.2015 către Primăria Municipiului București; răspuns nr._/19.05.2015 emis de Administrația Fondului Imobiliar/ Serviciul SRSCAS; cererea nr._/08.05.2015 către Consiliul General al Mun. București; răspuns nr. 1723/13.05.2015 emis de P.M.B./S.G./Direcția Asistență Tehnică și Juridică; răspuns nr. SRSCAS/ați/1530/27.05.2015 emis de CGMB/Direcția de Asistență Socială a Municipiului București; răspuns nr. 1430/1522/04.06.2015 emis de P.M.B./D.G.D.U./ Serviciul spațiu Locativ și cu Altă Destinație; cererea nr._/05.06.2015 către Primăria Municipiului București; cererea nr._/16.06.2015 către Consiliul General al Mun. București; răspuns nr. 2237/24.06.2015 emis de P.M.B./S.G./Direcția Asistență Tehnică juridică; cererea nr._/05.08.2015 către Primăria Municipiului București; răspuns nr._/21.08.2015 emis de P.M.B./D.G.A./Direcția Contracte; cererea nr._/04.09.2015 către Primăria Municipiului București; răspuns nr._/14.09.2015 emis de PMB/DGA/Direcția Contracte; răspuns nr. 2215.1/29.09.2015 emis de P.M.B./D.G.A./Direcția Contracte; răspuns nr._/18.09.2015 emis de PMB/Direcția Juridic; cererea nr._/07.10.2015 către Primăria Municipiului București; răspuns nr._/12.10.2015 emis de P.M.B./Direcția Juridic.
Prin cererea completatoare înregistrată pe rolul instanței la data de 2.11.2015, intimatul a învederat instanței faptul că prin cererea nr._/4.05.2015 a adus la cunoștință contestatorului faptul că spațiul cu altă destinație se afla într-o stare necorespunzătoare. Datorită acestui fapt, având în vedere disp. art. 1787 din Codul Civil, având în vedere că starea imobilului a apreciat că se datorează exclusiv culpei contestatorului, a considerat că nu trebuia încheiat contractul de închiriere. În aceste condiții, intimatul a apreciat că obligația stabilită în sarcina sa prin Sentința civilă nr. 4113/11.09.2013 nu a fost îndeplinită efectiv de către contestator, fapt ce a considerat că atrage calcularea de penalități pe zi de întârziere până la executarea efectivă a obligației.
În susținerea cererii completatoare, pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: cererea nr._/4.05.2015, răspunsul nr. 1430/1522/4.06.2015 emis de PMB/DGDU/Serviciul Spațiu Locativ și cu Altă Destinație.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că,
Potrivit titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.4113/11.09.2013, pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr_, definitivă si irevocabilă prin decizia civilă nr.6866/29.09.2014 a Curții de Apel București, instanța a admis în parte cererea intimatului și a obligat contestatorul –M. Bucuresti prin Primar, să-i atribuie acestuia, din fondul de stat, prin cumpărare sau închiriere, fără licitație, un spațiu comercial sau de prestări servicii corespunzător, cu o suprafață utilă de până la 100 mp, ori să îi atribuie prin concesionare sau închiriere, fără licitație, o suprafață de teren de până la 100 mp din domeniul public pentru construirea unui spațiu comercial sau de prestări servicii, sub sancțiunea plății unei penalități de 100 lei/zi de întârziere, calculată după împlinirea termenului de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea efectivă a obligației.
In executarea dispoziției cuprinse în titlu executoriu, creditorul a formulat la data de 03.09.2015, cerere de executare silită, formându-se dosarul de executare nr.349/2015, instrumentat de către Biroul executorului judecătoresc P. E. L., care prin încheiere din data de 03.09.2015 a încuviințat executarea silită a obligației de plată a penalităților stabilite in sarcina debitoarei (f.22).
Prin încheiere din data de 04.09.2015, executorului judecatoresc a stabilit că debitul solicitat de creditor este de 30.900 lei (100lei x 309 zile calculate de la data de 29.10.2014 și până la zi, 04.09.2015), precum și cheltuieli de executare în sumă de 3849 lei. (f.21).
In executarea obligației, debitorul, M. București prin Primar, a emis nota de repartiție nr.5/20.03.2015, prin care a repartizat intimatului, spre închiriere, spațiul cu altă destinație situat în ., sector 4 –intimatul a luat cunostință de act la data de 20.04.2015, conform mențiunii olografe (fila 34 verso).
Ulterior, intimatul a formulat mai multe cereri către contestatoare prin care invoca starea necorespunzătoare a spațiului, faptul că nu a fost consultat pentru a-și exprima opțiunea de cumpărare a spațiului, etc.(f.36).
Din adresa de la fila 39, reiese că PMB a solicitat intimatului să precizeze dacă menține refuzul spațiului repartizat.
Analizând contestația prin prisma motivelor invocate, instanța retine că, Sentința civilă nr.4113/11.09.2013 a rămas definitivă și irevocabilă la data de 29.09.2014, prin Decizia civila nr.6866/29.09.2014 a Curții de Apel București, astfel că debitorul putea îndeplini obligația stabilită în sarcina sa fără a datora penalități pentru fiecare zi de întârziere până la împlinirea termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței.
Prin emiterea notei de repartiție nr.5/20.03.2015, debitorul și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa, obligația fiind una alternativă, respectiv să atribuie intimatului, din fondul de stat, un spațiu comercial, fără licitație, prin cumpărare sau închiriere.
Contestarea de către creditor a modalității de atribuire a spațiului -respectiv prin închiriere, iar nu prin vânzare, cum dorește acesta, nu poate face obiectul examinării instanței în prezenta procedură, față de motivele de contestație deduse judecății, însă nici nu poate fi interpretată în sensul că debitorul nu și-ar fi îndeplinit obligația stabilită prin titlu, astfel cum încearcă intimatul să acrediteze ideea prin apărările formulate.
Prin urmare, se apreciază întemeiate, în parte, criticile formulate, de către contestator, în sensul că, în mod eronat executorul judecătoresc a calculat penalități la zi, respectiv până la data de 04.09.2015.
Instanța retine că, în fapt, executorul judecătoresc, putea calcula penalități cel mult până la data de 20.04.2015, când creditorul a luat cunoștință de nota de repartiție, fiind fără relevanță că nota a fost emisă de către contestator la data de 20.03.2015, relevantă fiind data la care creditorul obligației a luat efectiv cunostință că i s-a repartizat spre închiriere spațiul comercial, doar ulterior acestei date, putea prelua spatiul .
Prin urmare, instanța va admite în parte contestația la executare, potrivit art.720, alin.1 cod proc. civ. va îndreaptă actele de executare efectuate în dosarul nr.349/2015, de către B. P. E. L., în sensul că executarea se consideră a fi valabil efectuată, pentru creanța în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere înmulțit cu numărul de zile de întârziere, calculată de la data de 29.10.2014 până la data de 20.04.2015, inclusiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de M. BUCUREȘTI - PRIN PRIMAR GENERAL, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.291-293, sector 6, CF_ în contradictoriu cu intimatul M. V., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 4.
Îndreaptă actele de executare efectuate în dosarul nr.349/2015, de către B. P. E. L., în sensul că executarea se consideră a fi valabil efectuată, pentru creanța în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere înmulțit cu numărul de zile de întârziere, calculată de la data de 29.10.2014, până la data de 20.04.2015, inclusiv.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea se depune la Judecatoria Sectorului 6 București.
Pronunțată in ședința publica azi, 02.02.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
G. A. G. Ș.
Red.A.G./Thred.PAS
4 ex./08.02.2016
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 196/2016. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 860/2016. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
