Contestaţie la executare. Sentința nr. 1210/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1210/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 11-02-2016 în dosarul nr. 1210/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECTIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1210
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.02.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. G.
GREFIER: A. J.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect contestație la executare formulată de contestatorul M. București prin Primar General în contradictoriu cu intimata C. G. și terțul poprit D. - A. de Trezorerie și contabilitate Publică.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, la prima strigare, nu s-a prezentat niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților să se prezinte, conform art. 121 al. 5 HCSM 1375/2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, la a doua strigare, nu s-a niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța ia act de faptul că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către contestator.
Instanța, față de prevederile art. 714 al/.1 raportat la art. 651 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, constată că este competentă să soluționeze prezenta cauză.
În baza art. 238 Noul Cod Procedură Civilă, instanța estimează durata necesară pentru cercetarea prezentei cauze la o zi.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de părți îndeplinește condițiile prevăzute de art. 255 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, respectiv este admisibilă și de natură să ducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, instanța o încuviințează.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 27.10.2015 contestatorul
M. București, prin Primar General, în contradictoriu cu intimata C. G. și terțul poprit D.G.F.P.M.B.- A. de Trezorerie și contabilitate Publică, a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare - înștiințarea, somația, adresa de înființare a popririi nr.2224/12.10.2015, încheierea din 12.10,2015 de stabilire a cheltuielilor de executare emise în dosarul de executare nr.2224/2015 al B.E.J. R. G. I., precum și împotriva executării silite înseși, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, în temeiul art. 719 alin. l Cod procedura civila, să se dispună anularea actelor de executare silita emise precum și a actelor de executare ce se vor emite ulterior prezentei și încetarea executării silite înseși, iar în temeiul art. 718 alin. 1 Cod de procedura civila, suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că, potrivit art. 622 N.C.proc.civ. obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
Prin adresa înregistrată sub nr._/16.10.2015 i s-a comunicat faptul că s-a înființat poprirea asupra conturilor instituției, pentru suma de 4.144 lei, cheltuieli de executare, având în vedere titlul executoriu reprezentat de sentința civila nr. 749/12.04.2013 pronunțată de către Tribunalul București, secția a V-a Civila, în dosarul nr._/3/2012, îndreptată prin încheierea din 06.12.2013 a Tribunalului București și decizia civila nr. 1202/08.09.2014 a Curții de Apel București, prin care M. București a fost obligat să emită dispoziție cu propunere de măsuri compensatorii prin puncte pentru imobilul situat în București, Calea Crângași nr.96 sector 6.
Prin încheierea din 09.10.2015 emisă de B. R. G. I., la cererea creditorului C. G., s-a dispus obligarea Municipiului București la plata următoarelor sume:
- 4.144 lei cheltuieli de executare formate din 31 lei cheltuieli de declanșare a executării silite, 31 lei cheltuieli necesare continuării executării silite, 300 lei onorariu de avocat, 3.720 lei onorariu executor judecătoresc, 62 de lei cheltuieli cu încetarea executării silite.
În ceea ce privește cheltuielile la executare stabilite prin încheierea din 12.10.2015 în cuantum de 4.144 lei, consideră că acestea sunt exagerat de mari.
Contestatorul a arătat că raportat la prevederile Legii nr. 188/2000 si ale O.M.J. nr. 2550/2006, onorariul stabilit de executor este cel pentru notificarea si comunicarea actelor de procedura și nu cel stabilit prin raportare la creanța cu privire la care se formulează cererea de executare. Prin urmare solicită aplicarea Ordinului nr. 2550/2006 și să se aibă în vedere stabilirea unui onorariu de executor mai mic, în raport de munca depusă de executor.
A mai arătat că prin titlul executoriu a fost obligat M. București sa emită dispoziție cu propunere de masuri compensatorii prin puncte pentru imobilul situat în București, Calea Crângași nr.96 sector 6 - fiind o veritabilă “obligație de a face”, iar onorariul de executare este de 200 lei +48 lei TVA, adică 248 lei, astfel cum prevede pct.10 din OMJ nr.250/2006. Legea nr. 188/2000 si Ordinul MJ nr.2550/2006 nu prevăd onorariul pentru activitatea prestată privind executarea obligațiilor de “a face” . Prin urmare, onorariul maxim care poate fi stabilit de executor este cel de la pct.10 “orice alte acțiuni sau operațiuni date prin lege”, respectiv 200 lei la care se adaugă TVA de 48 lei, în total onorariul maximal fiind de 248 lei.
Executorul nu a justificat modul în care a stabilit valoarea onorariului de 3.720 lei pentru executarea obligației de a face.
Astfel, cât timp nu se prevede expres de lege cuantumul onorariului pentru această activitate, nu se poate percepe decât onorariul de la pct.10 din OMJ nr.2550/2006, cu atât mai mult cu cât în cadrul obligațiilor de a face sau de a nu face nu se rezumă decât la obținerea încuviințării silite, emiterea somației si comunicarea ei, restul procedurilor fiind prevăzute de art. 903 și urmat. C.proc.civ, neimplicând participarea executorului.
Conform textului legal invocat onorariul este de 200 lei + 48 lei TVA, adică 248 lei.
În consecința, onorariul executorului judecătoresc trebuie să reprezinte echivalentul muncii prestate de acesta pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești și nu să constituie un mijloc de rotunjire a veniturilor în detrimentul debitorului urmărit.
Contestatorul a solicitat să se aibă în vedere că onorariul de avocat în cuantum de 300 lei în faza de executare silită este cel puțin exagerat, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 132 din Statutul profesiei de avocat specifică clar criteriile pentru stabilirea onorariului unui avocat raportat la munca prestată:
a) timpul și volumul de muncă solicitat pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client;
b) natura, noutatea și dificultatea cazului;
c) importanța intereselor în cauză;
d) împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigații suplimentare;
e) notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului;
f) conlucrarea cu experți sau alți specialiști impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului;
g) avantajele și dezavantajele obținute pentru profilul clientului, ca urmare a muncii prestate de avocat;
h) situația financiară a clientului;
i) constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.
Față de acest aspect urmează să se constate că onorariul de avocat este pe cât de exagerat pe atât de nejustificat, acesta trebuie să privească efectiv activitatea desfășurată de către avocat. De altfel, nu s-au prezentat niciun fel de dovezi privind munca prestată de avocat.
Așadar, onorariul de avocat în cuantum de 300 lei este total disproporționat, având în vedere faptul că, până în prezent actele de executare efectuate au fost emiterea somației și întocmirea procesului verbal de executare, iar din conținutul dosarului de executare rezulta ca singurul act întocmit de avocat nu putea fi decât cererea de executare silită. În concluzie contestatorul apreciază faptul că onorariul de avocat este evident disproporționat, urmând să se dispună reducerea acestuia.
Or, art. 669 alin 4 NCPC prevede că instanța de judecată poate dispune în cadrul contestației la executare aplicarea art. 451 alin 2 NCPC, reducând motivat onorariul avocatului când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei.
Totodată, a solicitat să se constate că suma percepută pentru adrese, încheieri de îndeplinire a procedurii, somație, adrese de înființare a popririi, adrese și xerocopii, este cel puțin exagerată și neavenită, nefiind prezentate defalcat sumele care reprezintă costul fiecărui document emis în dosarul de executare, al xerocopiilor, cât s-a achitat pentru xerocopia unei pagini, câte pagini s-au xerocopiat și chitanța aferentă acestor costuri.
Contestatorul a menționat că nu este de acord cu plata acestor sume, întrucât potrivit art. 1 din OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice stabilite prin titlurile executorii astfel cum a fost modificata prin Legea 110/2007 ‘‘creanțele stabilite prin titlurile executorii în sarcina instituțiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora ...’’Prin urmare, nu este nici etic, nici moral si nici legal să fie obligat la plata unor creanțe nejustificate, din banii publici.
Față de acestea, contestatorul a solicitat admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 și urm. N.C.proc.civ.
În dovedirea cererii, contestatorul a depus în copie următoarele înscrisuri: înștiințarea debitorului nr.2224/12.10.2015, încheiere privind soluționarea încuviințării executării silire, încheiere de la 5.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă în dosarul nr._/3/2012, sentința civilă nr.749/12.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, încheiere de la 06.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă în dosarul nr._/3/2012, decizia civilă nr.1202/08.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie, somație nr.2224/12.10.2015, adresă de înființare a popririi, încheiere cheltuieli de executare.
La data de 20.01.0216, prin serviciul registratură, B. R. G. – I., a înaintat copia dosarului de executare nr.2224/2015. (f.54-86).
Intimata C. G. a formulat întâmpinare, prin care a arătat că onorariul executorului a fost stabilit potrivit prevederilor pct. 2 din OMJ 2550/2006, coroborat cu art. 37 lit d din Legea 188/2000, cu respectarea limitelor minimale și maximale stabilite de lege. A mai arătat că onorariul de avocat este justificat față de obiectul cererii, deoarece activitatea avocatului împuternicit în dosarul de executare trebuie raportată la studierea actelor, documentelor, hotărârilor judecătorești, consultanța dată în această procedură, alegerea celor mai potrivite modalități de soluționare, plata taxelor aferente, deplasări la biroul executorului,urmărirea executării, corespondența cu executorul, etc.
Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 749/12.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă (filele 63-68 dosar declinat) în dosarul nr._/3/2012, astfel cum a fost schimbată în parte prin decizia civilă nr. 1202/8.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a III-a Civilă și Pentru Cauze CU Minori și de Familie s-a admis în parte acțiunea formulată de intimată, iar contestatorul a fost obligat să emită o dispoziție cu propunere de acordare măsuri compensatorii prin puncte cu privire la imobilul situat în București, Calea Crângașinr. 96, Sector 6, potrivit Legii 165/2013.
La cererea creditoarei intimate C. G., depusă la B. R. G. –I. la data de 8.10.2015, prin încheierea nr. 2224/09.10.2015 (fila 79 dosar) emisă de executorul judecătoresc R. G. –I. s-a încuviințat executarea silită a obligației de “a face”, în baza titlurilor executorii mai sus arătate.
În vederea executării silite a contestatorului din prezenta cauză s-a format dosarul de executare nr. 2224/2015 instrumentat de B. R. G. –I..
Prin încheierea nr. 2224 emisă la data de 12.10.2015 (fila 80 dosar) în dosarul arătat s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 4.144 lei (TVA inclus), după cum urmează: 31 lei cheltuieli necesare declanșării executării silite, 31 lei cheltuieli necesare continuării după încuviințare, 3720 lei onorariul executorului, 300 lei onorariu de avocat și 62 lei cheltuieli după încetarea executării, iar aceste cheltuieli sunt contestate prin cererea ce face obiectul prezentei cauze.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată că această contestație este întemeiată doar în parte, sens în care reține că în art. 622 alin 1 Cprciv se prevede că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în alineatul 2 că, în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită.
Prin urmare, prin aceste dispoziții legale se consacră principiul conform căruia o obligație stabilită printr-un titlu executoriu se execută de bunăvoie de către debitor, și se stabilește că, numai în caz contrar, se va putea recurge la executarea silită.
În speță, de la data de 8.09.2014, când a fost pronunțată decizia irevocabilă, și până la data de 08.10.2015, când s-a adresat intimata executorului judecătoresc, contestatorul a avut posibilitatea să execute de bunăvoie obligația, fiind parte în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea ce constituie titlu executoriu și cunoscându-i prin urmare dispozițiile cărora avea obligația de a le da curs din proprie inițiativă.
Față de aceste considerente, instanța reține că debitorul-contestator este în culpă pentru declanșarea procedurii de executare silită, fiind așadar obligat să suporte cheltuielile de executare, conform art. 670 alin 2 Cprciv.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de executare, instanța apreciază întemeiate în parte susținerile contestatorului.
Prin încheierea nr. 2224 emisă la data de 12.10.2015 executorul a stabilit onorariul său la valoarea de 3.720 lei, arătând că acesta a fost stabilit conform art.39 din Legea 188/2000, însă instanța reține că textul de lege menționat se referă numai la onorariile datorate în cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani. În cazul obligației de a face, având în vedere specificul acesteia, instanța constată că nu poate fi adusă la îndeplinire decât prin acțiunea voluntară a celui obligat la aceasta, iar activitatea executorului în cazul executării silite a obligațiilor de a face care nu pot fi îndeplinite decât de debitor se rezumă doar la comunicarea unei somații cu semnificația unei acțiuni de constrângere și nu de realizare efectivă a obligației, neputând fi încadrată la executări directe.
Ca atare, instanța consideră că în ceea ce privește cuantumul onorariului ce poate fi perceput pentru punerea în executare a obligației de a face stabilită prin titlul executoriu se aplică punctul 12 din anexa Ordinului 2550/2006– Orice alte acte sau operațiuni date prin lege, unde se încadrează operațiunile care nu au primit reglementare precisă la alte puncte. Față de cele arătate, instanța reține că onorariul datorat de contestator pentru serviciile prestate de executor în vederea punerii în executare a dispozițiilor titlului executoriu privind obligația de a face, conform pct. 12 din anexă este de 200 lei + TVA, în total 248 lei, și nu de 3.720 de lei, rezultând o diferență nejustificată de onorariu în cuantum de 3.472 lei.
În ceea ce privește cheltuielile de executare în sumă de 124 lei, compuse din: 31 lei cheltuieli necesare declanșării executării silite, 31 lei cheltuieli necesare continuării după obținerea încuviințării și 62 lei cheltuieli după încetarea executării, instanța reține din conținutul încheierii nr. 2224 emisă la data de 12.10.2015 (fila 80 verso-dosar) că aceste cheltuieli reprezintă taxele de timbru necesare declanșării executării silite, înregistrarea cererii și deschiderea dosarului conform art. 664 Cod proc civ, efectuarea actelor executorului (încheieri, cereri, adrese, etc), alte cheltuieli necesare declanșării executării silite (redactări, fax/tel, etc), comunicarea actelor de procedură (taxe, timbre, borderouri, etc), înființare poprire (redactări, multiplicări, comunicări, etc), publicitatea popririi conform art. 784 Cod proc. Civ, xerocopiere înscrisuri din dosar pentru părți, instanțe, alte instituții, etc, transport, fax/tel, consultații juridice, alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării/încetării executării silite.
Potrivit art. 670 alin 3 Cprciv republicat, sunt cheltuieli de executare:
1. taxele de timbru necesare declanșării executării silite;
2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;
3. onorariul avocatului în faza de executare silită;
4. onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului;
5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită;
6. cheltuielile de transport;
7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
Conform alineatului 4 al aceluiași articol, sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta.
În ceea ce privește sumele pretinse pentru declanșarea executării silite, continuarea executării după obținerea încuviințării și cheltuielile după încetarea executării, instanța reține că nu se arată în concret despre ce cheltuieli este vorba, cum au fost calculate și de unde rezultă suma totală de 124 lei, și nici nu se dovedește efectuarea acestor cheltuieli cu înscrisurile depuse. Mai mult, instanța consideră că pentru toate serviciile prestate executorul judecătoresc este îndreptățit doar la onorariul prevăzut de punctul 12 din anexa Ordinului 2550/2006, având în vedere că anexa 1 a Statutului Executorilor Judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr.19/2010 a fost abrogată de Hotărârea nr.1/2013 a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești publicată în 25.06.2013.
În concluzie, instanța constată că suma de 124 lei nu este datorată de contestator cu titlu de cheltuieli de executare.
Cât privește onorariul de avocat, acesta este datorat de debitor în baza dispozițiilor art.670 alin.3 pct.3 Cod procedură civilă, creditorul făcând dovada achitării acestuia (fila 76 dosar), iar instanța apreciază că nu se impune a se cenzura cuantumul său, valoarea de 300 lei fiind apreciată de instanță ca rezonabilă.
Având în vedere cele reținute mai sus, instanța, în baza art.720 al.1 Cod procedură civilă, va admite în parte contestația la executare și va anula în parte actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 2224/2015 instrumentat de B. R. G. –I., respectiv numai în ceea ce privește suma de 3596 lei reprezentând cheltuieli de executare, din care: 3472 lei onorariul executorului judecătoresc, 31 lei cheltuieli necesare declanșării executării silite, 31 lei cheltuieli necesare continuării executării silite după încuviințare, iar 62 lei cheltuieli după încetarea executării .Totodată, instanța va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind încetarea executării, nefiind în prezența vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 703 Cprciv.
Totodată, întrucât suspendarea executării silite nu poate fi dispusă decât până la soluționarea prezentei contestații, instanța va respinge capătul de cerere privind suspendarea executării silite, ca rămas fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de contestatorul M. BUCUREȘTI prin PRIMAR GENERAL, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6, Cod fiscal_, în contradictoriu cu intimații C. G., cu domiciliul în București, . sector 2, CNP_, cu domiciliul ales în București, .-138,corp B,parter, sector5 și DGFPMB-A. DE TREZORERIE ȘI CONTABILITATE PUBLICĂ, cu sediul în București, Splaiul Unirii nr 6-8, sector 4.
Anulează în parte actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 2224/2015 instrumentat de B. R. G. –I., respectiv numai în ceea ce privește suma de 3596 lei reprezentând cheltuieli de executare, din care: 3472 lei onorariul executorului judecătoresc, 31 lei cheltuieli necesare declanșării executării silite, 31 lei cheltuieli necesare continuării executării silite după încuviințare, iar 62 lei cheltuieli după încetarea executării .
Respinge capătul de cerere privind încetarea executării ca neîntemeiat.
Respinge capătul de cerere privind suspendarea executării silite, ca rămas fără obiect.
Cu apel în 10 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.02.2016.
P. GREFIER
RED.AG/Thred.MM
5 ex/26.02.2016
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Pretenţii. Sentința nr. 1503/2016. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
