Contestaţie la executare. Sentința nr. 52/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 52/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 12-01-2016 în dosarul nr. 52/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 6 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 52
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 12 ianuarie 2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. I. C.
GREFIER: P. O.
Pe rol soluționarea cauzei civile, privind pe contestatoarea M.(S.) N., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, având ca obiect – contestație la executare – suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a da posibilitatea părților să se prezinte.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul art. 131 raportat la art. 651 Cod procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.
Instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 6 luni de zile.
Instanța apreciază că se acoperă nesemnarea cererii prin depunerea de concluzii scrise semnate de către parte.
Instanța invocă excepția insuficientei timbrări a capătului de cerere privind suspendare executare silită.
Instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Instanța rămâne în pronunțare pe excepție și pe fond.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 24.09.2015, sub nr._, contestatoarea M. N., în contradictoriu cu intimata CNADNR SA DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 453/2015, să dispună reducerea cheltuielilor de executare, și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. Totodată, a solicitat instanței ca până la soluționarea contestației să dispună în temeiul art 718 NCPC suspendarea executării silite începută în dosarul nr 453/2015, în baza procesului-verbal de contravenție . 12 nr._ din 21.03.2012, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației în fapt, contestatoarea a învederat instanței faptul că a luat cunoștința de existența procesului verbal contestat la data de 15.09.2015, când B.E.J. T. G. și M. I., i-au comunicat o somație prin care i-a fost pus în vedere să plătească suma de 444,92 lei, precizând că nu a achitat tariful de 28 euro, pentru că utilizarea drumurilor publice fără a deține rovinietă valabilă. Cu privire la această sancțiune, contestatoarea a arătat că a fost stabilită prin procesul verbal nr._ din 21.03.2012, prin care s-a reținut în sarcina sa fapta de a fi condus autoturismul cu nr_, fără a deține rovinietă valabilă.
În ceea ce privește procesul verbal contestat, contestatoarea a învederat instanței faptul că acesta nu este semnat de agentul constatator fapt ce duce la anularea sa în temeiul Deciziei nr.6 pronunțată în dosarul nr. 14/2014, în ședința din 16 februarie 2015, de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Referitor la cheltuielile de executare, contestatoarea a apreciat că, cuantumul acestora nu se încadrează în nr limitele legale, stabilite prin Ordinul 2550/2006. În acest sens a menționat că aplicarea onorariului maxim nu este o regulă, cuantumul acestuia trebuind să reflecte munca executorului, astfel cum stabilesc dispozițiile art 3 din Regulamentul de aplicare a Legii nr 188/2000. Prin urmare a apreciat ca fiind în mod nelegal stabilit de executorul judecătoresc un tarif de consultanță de 124 lei și un cuantum al taxelor poștale de 409,54 lei - de șase ori majorat față de cuantumul real al cheltuielilor.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art 711-718 Cod proc civ.
În susținerea contestației, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: adresa 453/17.09.2015, confirmare de primire, încheierea din 18.03.2015, încheierea nr. 453 din 18.03.2015, procesul verbal . 12 nr._/21.03.2012, cerere de executare silită, încheierea din 18.03.2015, înștiințarea privind măsura popriri și dovada comunicării acesteia, cerere de învestire cu formulă executorie, factura fiscală B. IG 191/17.09.2015.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 13.11.2015, intimata CNADNR SA – DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, a solicitat instanței să respingă contestația la executare formulată de contestator ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării în fapt, intimata a învederat instanței faptul că urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat că autovehiculul aparținând contestatorului a circulat pe drumurile naționale fără să dețină rovinieta valabilă, așa cum este definită de art. 1 din O.G. nr. 15/2002. În scopul sancționării faptei contravenționale, precum și a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, în temeiul art. 8 alin. 1 și 3 din același act normativ menționat anterior, intimata a arătat că a fost emis procesul verbal în cauză, în termenul legal de 6 luni de Ia data săvârșirii faptei prevăzut de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001-privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, intimata a apreciat că agentul constatator a emis actul coercitiv astfel cum legea dispune imperativ, sub sancțiunea anularii procesului verbal, în interiorul termenului de 6 luni.
În ceea ce privește comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției în cauză, intimata a învederat instanței faptul că aceasta s-a făcut conform dispozițiilor art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare, fiind consemnată în procesul verbal de afișare, semnat de reprezentantul intimatei și un martor. Cu privire la procesul verbal de afișare, intimata a apreciat că acesta îndeplinește cerințele art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001-privind regimul contravențiilor coroborat cu cele ale art. 164 NCPC, în sensul că are în conținutul său informații atât suficiente cât și concludente nu doar cu privire la datele de identificare ale martorului, dar și cu celelalte dispoziții ale acestora. Mai mult, prin simetrie juridică a apreciat că afișarea efectuată în virtutea art. 27 din O.G. nr. 2/2001 echivalează afișării reglementata de prevederile art. 168 NCPC.
În continuare, intimata a invocat dispozițiile art. 165 pct. 1 NCPC și dispozițiile art. 273, alin. NCPC, arătând că, de la data comunicării procesului - verbal de contravenție și până la data începerii executării silite, contestatorul nu a îndeplinit de— bună voie plată creanțelor stabilite în titlurile executorii, deși procedura de comunicare a acestora a fost îndeplinită cu respectarea dispozițiilor legale. În acest sens, a invocat dispozițiile art. 622, alin. 1 și 2 NCPC, apreciind că contestatoarea a dat dovadă de rea – credință care a refuzat în mod nejustificat să-și îndeplinească obligațiile legale, dar și faptul că încearcă prin prezenta solicitare de suspendare a executării silite să inducă în eroare instanță prin manopere dolosive. În sens contrar, intimata a apreciat că a dat dovadă nu numai de bună - credința și indulgenta în toată această perioadă, sperând ca debitorul să iasă din pasivitate și să-și execute de bună voie obligația stabilită prin titlul executoriu. Prin urmare, intimata a solicitat instanței să dispună respingerea cererii de suspendare a executării silite formulată de către contestatoare, ca nefondată.
Referitor la aspectul legat de lipsa semnăturii olografe a agentului constatator din cuprinsul procesului - verbal de contravenție ridicate de către contestatoare, intimata l-a apreciat ca nefondat în temeiul dispozițiilor art. 7 din Legea 455/2001. În cauză, intimata a arăt că procesul - verbal de contravenție contestat a fost generat și semnat electronic în forma scrisă ca o condiție de valabilitate a unui act juridic și i s-a asociat logic semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat, respectiv certificatul emis de către CERTSIGN SA - furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii. Prin urmare, intimata a apreciat că susținerea contestatoarei potrivit căreia lipsește semnătură agentului constatator și astfel procesul - verbal este nul, semnătură electronică nefiind menționata în OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, este neîntemeiata și nu poate fi luată în considerare că motiv de nulitate a procesului - verbal de constatare a contravenției în cauză.
În acest sens, intimata a arătat că dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, sancționează lipsa semnăturii agentului constatator. Totodată, a arătat că semnătura electronică este o modalitate reglementată de lege, astfel încât nu se poate considera că nelegala o asemenea semnătură pe procesul - verbal contravențional. Coroborând acest aspect cu certificatul calificat al agentului constatator a apreciat că rezultă că procesul - verbal este legal semnat, nefiind nul. În acest sens, a invocat dispozițiile Deciziei nr. 6/2015 pronunțata de către ICCJ.
Față de cele învederate și de faptul că momentul epuizării contravenției continue îl reprezintă anul 2012, intimata a învederat instanței faptul că aplicarea dispozițiilor în vigoare, înainte de apariția Deciziei nr. 6/2015 pronunțata de ICCJ, prevedeau ca procesul verbal este generat și tipărit cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR și conform prevederilor art. 7 al Legii nr. 455/2011 privind semnătură electronică, are asociata semnătură electronică extinsă a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare de semnături electronice. În plus, a arătat că O.G 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplică pe procesul verbal, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice, valorificând principiul de drept “ ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
Prin urmare, intimata a considerat că, datorită faptului că fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continua, astfel cum este definită și reglementata de OG nr. 15/2002, precum și ca legea contravenționala aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, a arătat că în cauză este vorba despre o excepție de la principiul retroactivității legii contravenționale. În aceste condiții, intimata a apreciat că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale.
În ceea ce privește procedura de comunicare a procesului verbal contestat,intimata a invocat dispozițiile art. 37 din OG 2/2001, arătând că din momentul comunicării procesului - verbal contestat, partea contestatoarea a avut posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001. În cauză însă, contestatorul a arătat că acesta nu a apelat la această cale procesuală și prin urmare până la desființarea acestora, titlurile executorii își mențin puterea executorie. Prin urmare, a arătat că în cauză executarea silită s-a făcut în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca și prin urmare motivele invocate de către contestatoare în contestația formulată reprezintă motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu și prin urmare nu pot fi luate în considerare întrucât în legătură cu aceste aspecte Iegea prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lui. Astfel, intimata a apreciat că motivele invocate de către partea contestatoare constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, aceste aspecte neputând fii analizate pe calea contestației executare. Astfel, atât timp cât exista calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele legate de generarea și semnarea electronică a procesului - verbal de contravenție ridicate de câți contestatoare nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot și trebuie s fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 NCPC.
Față de cele învederate, intimata a solicitat instanței să dispună respingerea contestației la executare, ca nelegală și netemeinica, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de B. T. G. și M. I. în baza titlurilor executorii menționate și continuarea executării silit far a suspendare, fără anularea actelor de executare deja îndeplinite, în sensul obligării contestatoarei la achitarea contravalorii tarifului de despăgubire, precum și a tuturor cheltuielilor de executai care decurg din declanșarea acestei proceduri.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 NCPC precum și pe dispozițiile legale invocate.
În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și orice alte probe a căror necesitate ar reieși din dezbateri.
La data de 7.01.2015 B. T. G. și M. I. a depus la dosarul cauzei dosarul de executare nr. 453/2015 în copie certificată pentru conformitate cu originalul (filele 50 -81).
La data de 8.01.2015, contestatoarea a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Analizând excepția insuficientei timbrări a capătului de cerere privind suspendarea contestației la executare invocată din oficiu, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 33 alin. 1, 2 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat; dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță.
De asemenea, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată în condițiile legii.
Instanța a constatat că, în momentul înregistrării cererii, contestatoarea nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru pe capătul de cerere privind suspendarea contestației la executare. Astfel, instanța a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de lei pe acest capătul de cerere și 44,80 lei pe contestație executare.
Deși contestatoarea a fost legal citat cu această mențiune, aducându-i-se la cunoștință obligațiile care îi incumbă în privința timbrajului, aceasta nu a înțeles să se conformeze obligației stabilite în sarcina sa, respectiv de a timbra cu 50 de lei pe capătul de cerere privind suspendarea contestației la executare, până la termenul de judecată acordat în cauză, astfel cum impune textul legal anterior indicat.
Astfel, aceasta a înțeles sa timbreze cu 50 lei contestație la executare, arătând prin notele scrise că renunță la capătul de cerere privind suspendarea executării silite.
Prin urmare, devin incidente prevederile art. 33 alin. 2 din O.U.G. nr. 81/2013 care instituie sancțiunea anulării cererii în cazul în care nu se îndeplinește obligația de plată până la termenul stabilit.
Față de cele arătate, întrucât nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul arătat, instanța va admite excepția insuficientei timbrării a cererii de suspendare a contestației la executare, invocată din oficiu și, în consecință, va anula cererea de suspendare a contestației la executare, ca fiind insuficient timbrată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/21.03.2012, încheiat de intimată, contestatorul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din OG 15/2002, fiind obligat să achite și tariful de despăgubire în cuantum de 28 de euro, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în vigoare la acel moment.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei ca procesul verbal este lovit de nulitate deoarece ar fi intervenit decizia ICCJ nr.6/2015, instanța nu reține aceste aspect, neputând fi analizat în aceasta procedură specială, contestatoarea având la dispoziție posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001, unde trebuia invocat acest aspect.
Astfel, atât timp cât există calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele privind nelegalitatea sau netemeinicia actului sancționator sau a procedurii de emitere și comunicare a acestuia nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot și trebuie să fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 Cod de procedură civilă.
Instanța are în vedere însă că prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 28 de euro, creanță care a fost pusă în executare silită în cadrul dosarul nr. 453/2015 al B. T. G. și M. I..
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
De asemenea, conform art. 12 din OG nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ (prin Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale s-a arătat că dispoziția se referă și la executarea sancțiunilor contravenționale). Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta.
Instanța apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite de debitor, chiar dacă faptele au fost săvârșite înainte de . legii menționate.
În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța apreciază că obligația contestatorului de a plăti suma de 28 euro nu mai are niciun suport legal în prezent (deoarece această sancțiune nu mai este prevăzută de actul normativ sancționator).
Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație."
În aceste condiții, instanța a apreciat că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective.
Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivități legii contravenționale mai favorabile, instanța a înlăturat de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru motivele arătate, în baza art. 719 Cod procedură civilă, instanța va admite contestația la executare și va dispune anularea executării înseși în dosarul nr. 453/2015 al B. T. G. și M. I..
În privința cererii B. T. G. și M. I. de recuperare a cheltuielilor privind comunicarea copiei dosarului de executare, potrivit art. 716 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va pune în vedere părții interesate să achite cheltuielile ocazionate de transmiterea copiei dosarului de executare.
În speță, intimatul este partea căzută în pretenții (având interes a formula cale de atac asupra fondului și cererilor incidentale), astfel încât în baza art. 453 Cod procedură civilă, instanța va admite cererea formulată de B. T. G. și M. I. și obligă intimatul să plătească către B. T. G. și M. I. suma de 37,2 lei (reprezentând contravaloarea copiei dosarului de executare, f. 49).
În ceea ce privește cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art.453 C.proc.civ. va obliga intimata la plata către contestatoare a sumei de 44,8 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciara de timbru pe capătul de cerere- contestatie la executare (f. 82).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția insuficientei timbrării a cererii de suspendare a contestației la executare, invocată din oficiu.
Anulează cererea de suspendare a contestației la executare, ca fiind insuficient timbrată.
Admite contestația la executare, formulată de contestatoarea M.(S.) N., cu domiciliul în București, sector 6, .. 56, .. 1, ap. 6, CNP_, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, cu sediul în București, sector 6, .. 401A, CUI_, având nr. de ordine în Registrul Comerțului J40/552/15.01.2004.
Dispune anularea executării înseși în dosarul nr. 453/2015 al B. T. G. și M. I..
În temeiul art.716 alin.2 C.p.c. obligă intimata la plata către B. T. G. și M. I. a sumei de 37,2 lei.
Obligă intimata la plata către contestatoare a sumei de 44,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept doar de apel, în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.01.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
RED. CIC/THEN.PA
4 ex. 25.01.2016
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 83/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 125/2016.... → |
|---|
