Contestaţie la executare. Sentința nr. 114/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 114/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 12-01-2016 în dosarul nr. 114/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 114
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 12.01.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul B. E. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, conform listei întocmite în condițiile prevăzute de art. 215 alin. 3 C.pr.civ. se prezintă contestatorul, prin avocat Bosoancă L. cu împuternicire avocațială aflată la fila 15 dosar, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: cauza are ca obiect civil- contestație la executare, termenul de judecată a fost acordat pentru ca B. T. O. B. să comunice dosarul de executare nr. 5047/2014 care s-a depus prin serviciul registratură al instanței la data de 07.01.2016, la data de 12.01.2016 prin serviciul registratură al instanței contestatorul a depus înscrisuri, după care;
Contestatorul arată că odată cu dosarele de executare silită B. T. B. a formulat o cerere de restituire a cheltuielilor de fotocopiere dosar, precizând că vor achita aceste cheltuieli.
Cu prioritate, instanța, din oficiu, pune în discuție excepția tardivității formulării plângerii contravenționale și a contestației la executare și acordă cuvântul contestatorului asupra acestei excepții.
Contestatorul solicită respingerea excepției invocate, întrucât contestația la executare silită a fost formulată în termenul legal, termen care a început să curgă de când a luat cunoștință de primul act de executare silită – respectiv de poprire, actul de executare fiind comunicat la sfârșitul lui iulie 2015. În opinia contestatorului, acțiunea principală a fost introdusă în termenul legal de 15 zile. Acesta subliniază faptul că prin această cerere de chemare în judecată s-a contestat inclusiv titlul, drept pentru care această contestație la executare poate fi primită în orice moment al executării, indiferent de respectarea vreunui termen de 15 zile.
La interpelarea instanței, dacă există nelămuriri cu privire la modalitatea de aplicare a titlului executoriu, respectiv înțelesul, întinderea și aplicarea acestuia sau dacă titlul executoriu a fost contestat prin prisma plângerii contravenționale, în procedura prealabilă fiind purtată și o corespondență sub acest aspect – dacă contestatorul înțelege să formuleze plângere contravențională vis-a-vis de apărările formulate, apărătorul contestatorului arată că a formulat plângere contravențională. Avocatul contestatorului specifică că a formulat contestație la titlu, pentru că atunci a luat la cunoștință existența titlului executoriu, dar în aceeași măsură s-a formulat capătul de cerere privind contestația privind lămurirea și întinderea titlului executoriu pentru că titlul executoriu reprezentat de acest proces-verbal de constatare a contravenției conține niște dispoziții asupra cărora instanța poate să se pronunțe pentru că aplicabilitatea lor a fost modificată de legiuitor și acesta este momentul la care instanța poate să se pronunțe în ce măsură acesta mai este executoriu. În titlul executoriu sunt cuprinse mai multe sume, iar B. a pus în executare o parte din acest proces-verbal iar această contestație la executare se îndreaptă împotriva acestei părți a titlului executoriu. Cu privire la acea amendă de circulație aceasta nu face obiectul contestației, însă acel tarif de despăgubire formează obiectul contestației la executare.
Cu privire la tardivitatea formulării plângerii contravenționale, avocatul contestatorului indică faptul că a luat la cunoștință despre existența procesului-verbal de constatare a contravenției ulterior înființări popririi asupra contului, de la executorul judecătoresc, chiar ulterior formulării contestației la executare, pentru că actele de executare silită s-au obținut ulterior, motiv pentru care în opinia contestatorului, plângerea contravențională este formulată în termenul legal.
În ceea ce privește cererea de restituire a cheltuielilor de fotocopiere dosar de executare formulată de către B., contestatorul arată că în măsura în care instanța dorește ca aceste cheltuieli să fie achitate anterior pronunțării unei soluții nu se opune achitării acestora, iar în măsura în care instanța se va pronunța asupra acestora odată cu soluționarea cauzei solicită obligarea intimatei la plata contravalorii acestora.
Instanța în temeiul art. 394 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, declară închise dezbaterile în fond și, față de poziția părților, actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității, asupra fondului și asupra cererii de restituire a cheltuielilor de fotocopiere dosar de executare formulată de către B..
INSTANȚA
Deliberând constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 06.08.2015, sub nr._, contestatorul B. E., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună anularea executării silite și a actelor de executare silită pornite împotriva sa în dosarul de executare nr. 5047/2014 (în continuare „Dosarul de executare") de B. T. B. O. (în continuare„B.”), inclusiv a măsurii popririi instituite asupra conturilor personale, a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare.
Contestatorul a contestat inclusiv titlul executoriu din prezenta cauză, respectiv procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/24.10.2011, pe care l-a considerat nul absolut față de considerentul lipsei semnăturii olografe asupra procesului-verbal precum și față de nelegalitatea imputării tarifului de despăgubire de 28 EUR, conform art. II din Legea nr. 144/23.06.2012.
Contestatorul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că în data de 24.10.2011, ora 09:26, în .. 401A, sector 6, București s-a întocmit de către domnul M. Zâne, agent constatator CNADNR, Procesul Verbal de constatare a contravenției . NR._/24.10.2011 (în continuare „Procesul verbal” ), pe numele subsemnatului, prin care se constată faptul că în data de 26.04.2011, ora 19:45, pe A2 KM 12+45om, Glina, jud. IF, un vehicul aparținând subsemnatului a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Fapta săvârșită constituia și constituie și în prezent contravenție conform art.8 alin. (1) din O.G nr. 15/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 144/2012.
Potrivit art. 8 alin. (3) al O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările de la data emiterii Procesului Verbal, contravenientul era obligat să achite și tariful de despăgubire, a cărui contravaloare și mod de achitare se regăsesc în înștiințarea de Plată care însoțește Procesul verbal.
În data de 24 iulie 2012 s-a publicat în M. Of. nr. 509, Legea nr. 144/2012 privind modificarea O.G nr. 15/2002 care abrogă, printre altele, și art. 8 alin (3) privind tariful de despăgubire.
La data de 21.07.2015, asupra conturilor subsemnatului s-a înființat măsura popririi pentru suma de 28 EUR și 495,55 RON, de către B. T. B. O., reprezentând tariful de despăgubire și cheltuieli de executare.
Executarea silită este nelegală întrucât creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, contravenind principiului legii contravenționale mai favorabile.
Existența unui titlu executoriu sau a unei simple creanțe nu îl autorizează pe creditor să demareze procedura de executare. Astfel, pentru a se asigura respectarea garanțiilor procedurale, creanța trebuie să îndeplinească la rândul său anumite cerințe stricte.
Art. 662 alin. (1) C.pr.civ. statuează faptul că „executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă”. în plus, alin. (2), (3), (4) al articolului menționat mai sus definesc aceste noțiuni.
Pe cale de consecință, creanța este certă numai atunci când existența sa neîndoielnică rezultă din chiar titlul executoriu; creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui; creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Raportând cele de mai sus la Dosarul de executare, se ajunge la următoarele concluzii: creanța din Procesul Verbal a fost certă, lichidă și exigibilă până la data de 24 iulie 2012; creanța din titlul executoriu invocat mai sus, nu este certă, lichidă și exigibilă în prezent, conform principiului legii contravenționale mai favorabile.
Astfel, Legea nr. 144/2012 prevede în articolul I alin. (2) abrogarea tarifului de despăgubire: “La articolul 8, alineatele (3), (31) și (6) se abrogă”.
În plus, potrivit art. II din aceeași lege, ,.Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezenței legi se anulează,”
Se poate lesne observa că de la data de 24 iulie 2012 legiuitorul a considerat că plata amenzii contravenționale este singura sancțiune aplicabilă circulației pe drumurile publice fără rovinietă, fiind înlăturată plata tarifului de despăgubire consacrat prin OG nr. 25/2002.
De altfel, prevederile art. II din legea de abrogare sunt extrem de clare în ceea ce privește anularea acestor tarife aplicate până la data intrării în vigoare a legii. A impune unor contravenienți plata acestui tarif de despăgubire în condițiile în care pentru alții el a fost anulat, fără a avea vreo altă justificare în afara lipsei unei contestații în instanță, reprezintă o încălcare a drepturilor fundamentale stabilite de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Este evident că intenția legiuitorului a fost aceea i) de a elimina tariful pentru cei cărora li s-a aplicat și ii) de a nu mai aplică acest tarif în viitor.
În concluzie, creanța în ceea ce privește tariful de despăgubire a fost certă, lichidă și exigibilă până la data de 24 iulie 2012, nemaifiind datorată după această dată.
În altă ordine de idei, art. 12 alin. (1) din O.G 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor prevede că “Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ",
Referitor la sintagma „ea nu se mai sancționează”, Curtea Constituțională a reținut în Decizia 228/ 2007 că aceasta “trebuie înțeleasă în sensul că, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută."
În plus, tot Curtea Constituțională a specificat că „o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început,,
În fine, în opinia Curții Constituționale, dacă ar accepta contrariul celor mai sus menționate ar însemna să facem discriminări “între persoanele care se găsesc în aceeași situație de contravenienți, ceea ce este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție”.
În prezentă cauză nu a intervenit o dezincriminare propriu-zisă, însă a intervenit o normă contravențională mai favorabilă.
Potrivit art. 12 alin. 2 din OG 2/2001, „Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. în cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia”.
Pentru aceleași rațiuni, întrucât Legea nr. 144/2012 prevede o sancțiune mai ușoară, aceasta se aplică și executărilor în curs de desfășurare, deci și în prezența speță. întrucât la data demarării executării silite, dispoziția contravențională mai favorabilă era în vigoare, iar această dispoziție eliminase tariful de despăgubire, această dispoziție trebuie aplicată, consecința fiind aceea a neexecutării tarifului de despăgubire.
Prin urmare, instanța de judecată trebuie să aplice în acest caz principiul legii contravenționale mai favorabile, raportat la interpretarea Curții Constituționale și să constate că executarea silită este nelegală, fiind demarată cu încălcarea acestui principiu.
În ceea ce privește nulitatea titlului executoriu, contestatorul a arătat că, după cum se poate observa din analiza procesului verbal depus în prezenta cauză de către intimata CNADNR SA, procesul verbal nu este semnat olograf de către agentul constatator M. Zâne, așa cum prevede OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Mai mult, ICCJ a statuat, în decizia nr. 6/16.02.2015, faptul că „procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.”
Pe cale de consecință, contestatorul a solicitat instanței să constate lipsa semnăturii olografe de Procesul Verbal de Constatare a contravenției . nr._/24.10.2011, titlul executoriu fiind astfel nul absolut.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 662 alin. (1), art. 669 alin. 4, art. 711 și urm. C.pr.civ., art. I alin. (2) din Legea nr 144/2012, art. 12 din O.G. 2/2001 și Decizia Curții Constituționale nr. 228/2007
Contestatorul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri.
Prin cererea precizatoare depusă la dosarul cauzei în data de 17.09.2015, contestatorul s-a conformat dispozițiilor instanței stabilire prin rezoluția de complinire a lipsurilor cererii de chemare în judecată din data de 03.09.2015 (f.10).
Intimata C. Naționala de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania-S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București cu sediul în loc. București, B.dul I. M. nr. 401A, sector 6 și înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. J_, având Codul Unic de înregistrare_ a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea contestației ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că, urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat că, autovehiculul aparținând domnului B. E. a circulat pe drumurile naționale fără să dețină rovinieta valabilă, așa cum este definită de art. 1 (1A1) din norma de referința, adică O.G. nr. 15/2002.
În sensul solicitării de a se anula toate actele de executare realizate pe fundamentul unui act sancționator temeinic și legal întocmit, contestatorul a invocat aplicabilitatea Legii nr. 144/2012.
Intimata a arătat că nu contrazice aplicarea unei legi aflată în vigoare și nici nu încurajează la eludarea sa, ci doar atrage atenția asupra interpretării și aplicării corecte a acesteia.
Astfel, conform dispozițiilor Legii nr. 144/2012. legiuitorul a statuat în mod evident faptul că „tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 (...) aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezenței legi se anulează. ”
Prin urmare, reiese în mod evident faptul că legiuitorul a avut în vedere numai contravenienții care au fost sancționați în baza OG nr. 15/2002 și care au contestat în instanță tarifele de despăgubire.
Astfel, norma instituita de art. II din Legea nr. 144/2012 având natură contravențională, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat în instanță.
În baza acestor considerente, precum și a principiului de drept civil „dacă legea nu prevede, nici legiuitorul nu are dreptul să o interpreteze”, a solicitat instanței de apel să constatate că în speța de față dispozițiile legii nr. 144/2012 nu își au aplicabilitate.
În temeiul art. 20 NCPC judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea și să respecte el însuși principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancțiunile prevăzute de lege.
Intimata a învederat instanței de judecata faptul că începând cu data comunicării procesului - verbal în cauză, contestatorul a avut la dispoziție posibilitatea formulării plângerii împotriva acestuia în conformitate cu dispozițiile OG nr. 2/2001.
Or, contestatorul nu a apelat la această cale procesuală, deși comunicarea procesului - verbal în cauză s-a făcut conform dispozițiilor legale, și prin urmare în cazul de față nu au aplicabilitate prevederile art. II din Legea nr. 144/2012.
Prin urmare, atât timp cât procesul verbal de contravenției adresat pe seama debitorului nu a fost contestat neexistând o hotărâre judecătorească de anulare chiar și în parte a măsurilor dispuse prin acesta, respectiv a tarifului de despăgubire ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012, subscrisa deține un titlu executoriu apt de executare silită pentru valorificarea creanței prevăzută în actul sancționator, care a intrat în putere de lucru judecat.
De asemenea, în ceea ce privește aprecierea contestatorului conform căreia art. II din Legea Nr. 144/2012 introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării PVCC într-o anumită perioadă, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta este nelegală și netemeinică.
În acest sens, a învederat instanței faptul că prin Decizia 112/06.03.2014 Curtea Constituțională a constatat că cele două categorii de persoane se află în situații juridice diferite, aspect ce justifică tratamentul diferit aplicabil de legiuitor, neputând fi reținută o încălcare a prevederilor art. 16 din Constituție.
De asemenea, a precizat faptul că în speța de față nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silită a creanțelor rezultată dintr-un proces verbal întocmit anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 care nu a fost contestat în instanță.
Totodată, Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale referitoare la prevederile art. 12, alin. (1) din OG nr. 2/2001, potrivit căruia “dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ”, nu este aplicabilă în speță, întrucât Legea nr 144/2012 nu dezincriminează fapta de a circula fără rovinieta valabilă, ci exclude doar obligația de plată a tarifului de despăgubire.
De asemenea, intimata a învederat faptul că sancțiunea este întemeiata, creanța încadrându-se art. 662 Noul Cod proc. Civ. „executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibila”, astfel:
Creanța este certa, în lumina art. 662 alin. 2 Cod proc. civ., deoarece existența sa reiese din procesul verbal de constatare a contravenției reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire.
Creanța este lichidă, în sensul prevederilor art. 662 alin. 3 Cod proc. civ., deoarece câtimea (Întinderea) acesteia este determinată pecuniar prin chiar conținutul procesul verbal de constatare a contravenției.
Creanța este exigibila, conform dispozițiilor art. 662 alin 4 întrucât scadența obligației de plată a tarifului de despăgubire este ferm stabilită prin procesul verbal de constatare a contravenției.
Intimata a arătat că tariful de despăgubire datorat de contestator are caracterul unei creanțe certe, lichide și exigibile și, deci, cererea de executare silită formulată de creditoare îndeplinește toate condițiile pentru a fi recuperat debitul.
În ceea ce privește aspectele legate de lipsa semnăturii olografe a agentului constatator din cuprinsul procesului - verbal de contravenție ridicate de către contestatoare, intimata a solicitat instanței de judecata să constate faptul că acestea sunt nefondate.
Conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001 procesul - verbal de contravenție a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator angajat al CNADNR - SA - CESTRIN, ca o condiție de valabilitate a unui act juridic și i s-a asociat logic semnătura electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat emis de către CERTSIGN SA - furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii.
Aceste mențiuni se regăsesc și în subsolul procesului — verbal de constatare în cauză.
În acest caz, dispozițiile art. 7 din Legea nr. 455/2001 prevăd ca “în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în forma electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică a extinsă, bazată pe un certificat calificat și generata prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii”.
Prin urmare, susținerea contestatoarei potrivit căreia lipsește semnătura agentului constatator și astfel procesul - verbal este nul, semnătură electronică nefiind menționată în OG nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, este neîntemeiata și nu poate fi luată în considerare ca motiv de nulitate a procesului de constatare a contravenției în cauză.
Astfel, dispozițiile art. 17 din OG nr.2/2001 cu modificările și completările ulterioare, sancționează lipsa semnăturii agentului constatator.
În plus, O.G. 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplică pe procesele verbale de constatare a contravenției, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice, valorificând principiul de drept “ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus” (unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem).
Totodată, semnătura electronică este o modalitate reglementată de lege, astfel încât nu se poate considera a ca nelegală o asemenea semnătură pe procesul - verbal contravențional.
Coroborând acest aspect cu certificatul calificat al agentului constatator rezultă că procesul - verbal este legal semnat, nefiind nul.
Având în vedere cele menționate și că, în speță, momentul epuizării contravenției continue îl reprezintă anul 2011, intimata a învederat instanței de judecată de aplicarea dispozițiilor în vigoare, înainte de apariția Deciziei nr 6/2015 pronunțată de ICCJ.
Prin urmare, datorită faptului că fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă, astfel cum este definită și reglementată de OG nr 15/2002, precum și că legea contravențională aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese în mod evident faptul că, în speță, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivității legii contravenționale.
De asemenea, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că Deciziile pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egală cu cea a legii cu caracter interpretativ.
Prin urmare, aplicarea Deciziei nr 6/2015 a ICCJ în speța de față, deci pentru o situație anterioară momentului pronunțării, ar fi echivalentă cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale.
Ori norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material, ci instituie o dispoziție procedurală căreia nu i se aplică principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.
Prin urmare, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv.
Conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționai plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Prin urmare, debitorul a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului - verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
Or, debitorul nu a apelat la această cale procesuală și prin urmare până la desființarea acestora, titlurile executorii își mențin puterea executorie.
În altă ordine de idei, intimata a solicitat instanței de judecata să constate faptul că în speța de față executarea silită s-a făcut în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca și prin urmare motivele invocate de către contestatoare în contestația formulată reprezintă motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu și prin urmare nu vot fi luate în considerare întrucât în legătură cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Prin urmare, motivele invocate de către debitor constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, aceste aspecte neputând fi analizate pe calea contestației la executare.
Astfel, atât timp cât exista calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele legate de generarea și semnarea electronică a procesului - verbal de contravenție ridicate de către contestator nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot și trebuie să fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 NCPC.
Pentru considerentele expuse, intimata a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiata, cu consecința menținerii procesului verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/24.10.2011, ce reprezintă titlu executoriu, a derulării în continuare a procedurii de executare silită, fără suspendare, fără anularea actelor de executare deja îndeplinite, în sensul obligării debitoarei la achitarea contravalorii tarifului de despăgubire reținut în procesul verbal de constatare a contravenției, precum și a tuturor cheltuielilor de executare care decurg din declanșarea acestei proceduri.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 Noul Cod proc. civ. precum și cele care se regăsesc în cuprinsul prezentei.
În dovedirea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 07.01.2016, B. T. B. O. a comunicat copii din dosarul de executare nr. 5047/2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În dosarul de executare nr.5047/2014 al B. T. B. O., creditorul CNADNR a solicitat punerea în executare silită a creanței constând în suma de 28 EUR reprezentând tarif de despăgubire stabilit prin titlul executoriu – proces-verbal de contravenție . nr._/24.10.2011 întocmit de CNADNR și comunicat petentului prin poștă la data de 07.11.2011, care a și certificat prin semnătură primirea actului (f.45).
La data de 22.12.2014 executorul judecătoresc a comunicat contestatorului somația nr.5047/16.12.2014 împreună cu copia titlului executoriu, cu încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare și cu copia de pe încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, astfel cum rezultă din procesul-verbal de predare atașat la fila 53.
În ceea ce privește plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/24.10.2011, instanța reține că petentul era îndreptățit sa formuleze acțiunea în termenul defipt de art. 31 din O.G. nr. 2/2001, respectiv in 15 zile de la data înmânării sau comunicării actului, calculat in conformitate cu dispozițiile art. 181 alin. 1 pct.2 Cod procedura civila, (07.11._11).
Cum termenul limita de depunere a plângerii era 23.11.2011, instanța constată că petentul nu s-a conformat dispozițiilor menționate, formulând plângerea la data de 05.08.2015, cu încălcarea termenului de decădere instituit prin lege. Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția tardivității si va respinge plângerea contravențională ca tardiv formulată.
Aprecieri similare urmează a fi făcute și în ceea ce privește contestația la executare, și anume, potrivit art.715 Cod procedură civilă, „dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când: 1. contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă; 2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit; 3. debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație. (2) Contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 15 zile de la comunicare”.
Verificând conținutul dosarului de executare, instanța constată că la data de 22.12.2014 (f.53) i s-au comunicate contestatorului primele acte din dosarul de executare nr. 5047/16.12.2014, inclusiv încheierea B. T. B. O. privind stabilirea cuantumului creanței de executat și a cheltuielilor de executare. Raportat la acest moment – 22.12.2014, instanța reține că termenul de 15 zile calculat conform art.181 Cod procedură civilă, s-a împlinit la 07.01.2015, aceasta fiind ultima zi pentru depunerea cererii. Din mail-ul comunicat instanței și atașat la fila 2 rezultă însă că data depunerii contestației a fost la 05.08.2015, adică după împlinirea termenului stabilit de lege, împrejurare ce conduce la soluția admiterii excepției tardivității invocate din oficiu, cu consecința respingerii contestației la executare ca fiind tardiv formulată.
În ceea ce privește contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, instanța precizează că cererea, astfel cum a fost argumentată de petent la ultimul termen de judecată în cadrul concluziilor orale, în sensul înlăturării tarifului de despăgubire ca urmare a aplicării Legii nr.144/2012 ce trebuie să opereze în mod nediscriminator, nu pune în discuție necesitatea lămuririi titlului executoriu neechivoc sub aspectul înțelesului, întinderii și aplicării sale, ci vizează de fapt aspecte care țin de executarea însăși sau cel mult de fondul dreptului supus executării silite și care ar putea fi analizat în măsura în care nu există o cale procesuală specifică pentru desființarea lui, ambele ipoteze fiind în consecință suspuse acelorași reguli procedurale în aprecierea tardivității, respectiv art.715 al.1 Cod procedură civilă.
Instanța precizează încă o dată că înlăturarea tarifului de despăgubire ca efect al aplicării legii contravenționale mai favorabile este o problemă care ține de executarea însăși, ce ar desființată prin aprecierea incidenței actului normativ invocat de parte (în eventualitatea în care s-ar constata această situație) și nu o problemă de lămurire a titlului în sensul art.715 al.3 Cod procedură civilă, din cuprinsul său desprinzându-se cu claritate caracterul cert, lichid și exigibil al creanței.
Ca o consecință a admiterii excepției tardivității împotriva contestației la executare, instanța va respinge contestația la titlu ca neîntemeiată, motivele invocate pe această cale și care sunt identice cu cele expuse în cadrul contestației la executare, neputând fi primite la analiză atât timp cât petentul a pierdut termenul pentru desființarea executării înseși.
În considerarea soluțiilor ce urmează a fi pronunțate pe primele capete de cerere cu consecința menținerii atât a titlului executoriu cât și a executării silite, instanța, în temeiul art.723 Cod procedură civilă, va respinge cererea privind întoarcerea executării silite ca neîntemeiată.
În temeiul art.453 c.proc.civ, constatând culpa procesuală în sarcina contestatorului, va respinge cererea acestuia privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art.453 raportat la art.717 alin.2 și art.262 alin.2 Cod procedură civilă, instanța va obliga contestatorul la plata către B. T. B. O. a sumei de 69,20 lei cu titlu de costuri ocazionate de transmiterea dosarului de executare în fotocopie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția tardivității formulării plângerii împotriva procesului-verbal de contravenție și a contestației la executare, invocată din oficiu.
Respinge ca tardiv formulate plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție și contestația la executare, introduse de contestatorul B. E., având CNP-_, domiciliat în București, .. 8, ., . cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, cu sediul în municipiul București, .. 401A, sectorul 6, identificată prin CUI_ și având număr de înregistrare la Registrul Comerțului J_ .
Respinge contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu, ca neîntemeiată.
Respinge cererea privind întoarcerea executării silite ca neîntemeiată.
Respinge cererea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Obligă contestatorul la plata către B. T. B. O. a sumei de 69,20 lei cu titlu de costuri ocazionate de transmiterea dosarului de executare în fotocopie.
Cu apel în 10 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.01.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.V.B./Thred.TPC 4 ex./2016
| ← Pretenţii. Sentința nr. 147/2016. Judecătoria SECTORUL 6... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 571/2016. Judecătoria... → |
|---|
