Pretenţii. Sentința nr. 147/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 147/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 13-01-2016 în dosarul nr. 147/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 147
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 13.01.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții privind pe reclamantul C. S. C. în contradictoriu cu pârâtul H. Mihamad K..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul, reprezentat de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar și pârâtul, reprezentat de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în conformitate cu prevederile art.131 Cod procedură civilă, pune în discuția părților competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei.
Reclamantul, prin avocat, arată că Judecătoria sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Pârâtul, prin avocat, arată că pune aceleași concluzii.
În conformitate cu prevederile art. 94 pct.1 litera k și art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța apreciază că Judecătoria sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În ceea ce privește timbrajul, instanța constată că taxa judiciară de timbru a fost achitată cu respectarea dispozițiilor art. 40 din OUG nr.80/2013, conform chitanței aflate la fila 20 dosar
La solicitarea instanței de a preciza durata rezonabilă de soluționare a cauzei, reclamantul, prin avocat, arată că estimează o durată de soluționare a cauzei de 3 luni.
Pârâtul, prin avocat, arată că pune aceleași concluzii.
În conformitate cu dispozițiile art.238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata de timp necesară soluționării prezentei cauze la 1 lună.
Instanța acordă părților cuvântul pentru propunere de probe.
Reclamantul, prin avocat, solicită proba cu înscrisuri în cadrul căreia înțelege să se servească de înscrisurile depuse la dosar pentru a se dovedi efectuarea cheltuielilor de judecată aferente litigiului indicat prin cererea de chemare în judecată, respectiv întrunirea condițiilor prev. de art. 453 Cod procedură civilă.
Pârâtul, prin avocat, solicită la rândul său încuviințarea probei cu înscrisuri, în contraprobă față de ceea ce tinde să dovedească reclamantul, respectiv aceleași înscrisuri depuse de către reclamant.
În conformitate cu prevederile art. 258 Cod procedură civilă raportat la art.255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru reclamant proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru dovedirea întrunirii condițiilor prev. de art. 453 Cod procedură civilă, iar pentru pârât încuviințează, de asemenea, proba cu înscrisuri, în contraprobă față de ceea ce tinde să dovedească reclamantul, apreciind-o ca fiind concludentă și admisibilă pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul, prin avocat, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, urmând a se dispune obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantumul indicat prin cerere, fiind întrunite condițiile prevăzute de lege, cheltuielile fiind dovedite, întrucât partea adversă a căzut în pretenții în toate etapele procesuale ale litigiului fond, apel, recurs.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat în principal respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, arătând că aceste cheltuieli de judecată puteau fi solicitate în 2 moduri: fie cu prilejul soluționării fiecărei etape procesuale în parte, fie pe cale separată. La acest moment cheltuielile sunt solicitate pe cale separată, neexistând consemnat în niciuna dintre hotărârile pronunțate de instanțe cu privire la renunțarea la aceste cheltuieli. Renunțarea la cheltuielile de judecată, așa cum este regula cu privire la orice renunțare la vreun drept procesual nu poate fi prezumată. Nu există instituția decăderii din dreptul de a mai solicita cheltuielile de judecată dacă nu a făcut-o cu prilejul soluționării fondului, apelului și recursului. Ca urmare, susținerile pârâtului în acest sens sunt nefondate, solicitând să fie înlăturate.
În ceea ce privește cea de-a doua apărare făcută în subsidiar de cenzurare a cuantumului acestor cheltuieli, nu există niciun criteriu în raport de care să se dispună cenzurarea acestora în sensul diminuării, nefiind vorba de o sumă excesivă, cuantumul cheltuielilor vizând în fapt toate cele 3 etape procesuale, astfel încât se impune respingerea solicitării pârâtului în acest sens.
Pârâtul, prin avocat, solicită, în principal, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, urmând a se avea în vedere că facturile și chitanțele au fost datate ulterior soluționării irevocabile a dosarului nr._/3/2012, respectiv data de 21.04.2015, chitanțele fiind emise la data de 17.07.2015, 20.07.2015 și 21.07.2015.
În subsidiar, solicită cenzurarea cheltuielilor de judecată până la concurența unei necesare, reale și rezonabile, urmând a se avea în vedere jurisprudența CEDO care a statuat faptul că aceste cheltuieli de judecată pot fi recuperate doar în măsura în care acestea constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
În replică, reclamantul, prin avocat, în ceea ce privește datarea chitanțelor, reprezintă faptul că plata efectivă a sumelor s-a făcut la data stabilită de către părți prin contractul de asistență juridică. Nu există niciun text de lege nici în Codul de procedură civilă, nici în Legea de organizare a profesiei de avocat care să arate că, cheltuiala trebuie făcută efectiv între momentul declanșării litigiului și momentul pronunțării hotărârii de către instanța. Cheltuiala trebuie făcută pentru acel proces. Faptul că s-a semnat un contract de asistență juridică și faptul că partea a beneficiat efectiv de consultanță și reprezentare în acele proces nu schimbă cu absolut nimic termenii obligației de a restitui cheltuielile de judecată. Aceste cheltuieli au fost făcute pentru aceste dosare și au un caracter necesar, partea câștigând fondul și apelul și a pregătit și apărările pentru recurs.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 04.08.2015, sub nr._, reclamantul C. S.-C., în contradictoriu cu pârâtul H. M. K., a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de_ lei, reprezentând cheltuieli de judecata reprezentând onorariul de avocat efectuate de reclamant în dosarul cu nr._/3/2013, soluționat irevocabil de către ICCJ la data de 21.04.2015.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că între el și pârâtul a existat un litigiu în care dl. H. M. K. a avut calitatea de reclamant, iar dl. C. calitatea de pârât. Acest fapt l-a determinat pe pârât să apeleze la serviciile unui avocat A. M., cu care a încheiat contractul nr._/2013, prin care s-a stabilit plătirea onorariului pentru fiecare stadiu procesual în parte după soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului. Au fost epuizate astfel toate fazele de judecată, respectiv fond, apel și recurs, solicitările părții adverse fiind de fiecare dată respinse.
Ca urmare a dobândirii de către dl. C. S.-C. a calității procesuale în dosarul_/3/2013, acesta a realizat cheltuieli de 10.000 lei, cum reiese din facturile și chitanțele emise de avocat, ce se găsesc atașate cererii de chemare în judecată. Pentru fiecare dintre fazele de fond și de apel a fost necesară suma de 4500 lei, iar pentru faza recursului s-au făcut cheltuieli de 1000 lei. Pe parcursul derulării contractului între client și avocat, cel din urmă și-a schimbat forma de exercitare a profesiei din „cabinet individual” în „societate civilă profesională” așa cum rezultă din copia actului adițional la contract și din nota de informare atașate prezentei.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 453 Cod procedură civilă care stabilesc acordarea cheltuielilor de judecată de către partea care pierde procesul celei care câștiga, la cererea acesteia din urmă. Întrucât cererea a fost respinsă în totalitate, în toate fazele procesuale, reclamantul a pretins întreaga suma de 10.000 lei alocată de dl. C. S.-C. procesului.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele: contractul de asistență juridică nr._/10.06.2013, facturile nr. 232/21.07.2015, 230/17.07.2015, nr. 231/20.07.2015, chitanțele nr. 052/17.07.2015, nr. 054/21.07.2015, nr. 053/20.07.2015, Decizia Baroului București nr. 1240/26.05.2014, Decizia nr. 795/13.10.2014 pronunțată în dosarul nr._/3/2013, Decizia nr. 614/13.02.2014 pronunțată în dosarul nr._/3/2013.
La data de 12.11.2015, pârâtul H. M. K. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, în subsidiar, cenzurarea cheltuielilor de judecată până la concurența unei sume necesare, reale și rezonabile.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că la data de 16.05.2012 a introdus pe rolul Tribunalului București cerere de chemare în judecată împotriva domnului Cuțurela S. C. și a altor persoane fizice și juridice, înregistrată sub numărul nr._/3/2012. Această cerere a avut drept obiect acțiune în anulare a hotărârii Adunării Generale a Asociaților.
La data de 16.05.2013, instanța a dispus disjungerea unui capăt de cerere, formându-se, astfel dosarul cu nr._/3/2013.
În data de 13.02.2014, Tribunalul București s-a pronunțat asupra capătului de cerere ce a făcut obiectul dosarului nr_/3/2013 (cerere de constatare a nulității notificării privind rezilierea unei convenții), respingând cererea ca nefondată, iar la data de 27.05.2014 pârâtul a formulat apel, care, la data de 13.10.2014, a fost respins ca fiind nefondat.
Ca urmare a respingerii apelului formulat, la data de 02.12.2014, a promovat recurs împotriva Deciziei civile nr. 795/13 octombrie 2014 ce a fost anulat ca netimbrat la data de 21.04.2015.
Pretinsele dovezi (facturi și chitanțe emise) cu privire la valoarea cheltuielilor de judecată efectuate nu pot fi reținute de instanță în condițiile în care acestea nu au fost efectuate pe parcursul derulării procesului, aceste înscrisuri fiind datate ulterior soluționării irevocabile a dosarul nr._/3/2013. În acest sens, facturile și chitanțele furnizate de către SCP V., M., C. și Asociații au fost emise la data de 17.07.2015, 20.07.2015 și 21.07.2015, în condițiile în care ICCJ a soluționat irevocabil recursul la data de 21.04.2015.
Prin urmare, pârâtul a apreciat că dl. Cuțurela S. C. putea solicita cheltuieli de judecată pe cale separată numai în măsura în care aceste cheltuieli erau probate în cadrul procesului inițial și numai în condițiile în care și-ar fi rezervat în fața instanței dreptul de a le solicita separat. În situația în care instanța va trece peste susținerile sale cu privire la respingerea cererii de chemare în judecată, pârâtul a solicitat instanței să dispună cenzurarea cuantumului cheltuielilor de judecată solicitate prin prezenta cerere.
Astfel, prin aplicarea art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța, din oficiu, poate să procedeze la micșorarea onorariului de avocat atunci când acesta este vădit disproporționat în raport de valoarea sau complexitatea pricinii, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
De asemenea, a apreciat că instanța trebuie să aibă în vedere că, în cauza în care reclamantul Cuțurela S. C. a avut calitatea de pârât, apărările formulate și concluziile redactate au fost succinte, iar cauza a fost soluționată doar pe baza înscrisurilor, părțile nefiind implicate într-un probatoriu complex.
În drept, având în vedere că aceste cheltuieli de judecată nu au fost efectuate pe parcursul derulării procesului, facturile și chitanțele atașate cererii de chemare în judecată fiind datate ulterior soluționării irevocabile a dosarul nr._/3/2013, precum și față de complexitatea redusă a cauzei, având în vedere dispozițiile art. 451 alin.2 Cod procedură civilă și Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, pârâtul a solicitat, în principal, respingerea cererii de chemare în judecată, iar, în subsidiar, reducerea onorariul de avocat în cuantum ele 10.000 lei până la concurența unei sume necesare, reale și rezonabile.
În dovedirea întâmpinării, pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, aceleași înscrisuri administrate de către reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 614/13.02.2014 pronunțată de Tribunalul București secția a IV-a civilă în dosarul nr._/3/2014, instanța a respins cererea formulată de pârâtul H. Mihamad K. în contradictoriu cu reclamantul C. S.-C., ca neîntemeiată, filele 31-36.
Pârâtul a promovat apel împotriva acestei hotărâri judecătorești, respins la data de 13.10.2014 prin decivia civilă nr. 795 a Curții de Apel București secția a VI-a civilă, iar recursul declarat de aceeași parte a fost anulat ca netimbrat la data de 21.04.2015 de Înalta Curte de Casație și Justiție, filele 36-42.
În conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedură civilă civil., instanța poate obliga partea care pierde procesul, la cererea părții care a câștigat, să plătească cheltuieli de judecată. Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil și sunt compuse în principiu din taxa judiciară de timbru, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei și onorariul de expert, etc.
Efectuarea tuturor cheltuielilor amintite mai sus trebuie dovedită prin înscrisuri depuse în acest sens la dosarul cauzei de partea care a solicitat prin cererea de chemare în judecată sau cerere reconvențională ori întâmpinare obligarea la plată a părții ce a căzut în pretenții.
Față de situația de fapt reținută mai sus, instanța apreciază că, în speță, sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, pe temeiul dispozițiilor art. 1357 Cod civil, trebuind să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să existe un prejudiciu, să existe o faptă ilicită, să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, să existe vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
Fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale este orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând altei persoane.
La aprecierea caracterului ilicit al faptei trebuie avute în vedere atât normele juridice, cât și normele de conviețuire socială, în măsura în care reprezintă o continuare a prevederilor legale și conturează însuși conținutul, limitele și modul de exercitare a drepturilor subiective recunoscute de lege.
Astfel, referitor la prejudiciul cauzat, instanța reține că acesta este pe deplin dovedit din probele administrate la dosarul cauzei și constă în contravaloarea onorariului de avocat achitat de reclamantă apărătorului care i-a reprezentat/asistat in dosarul nr._/3/2014 al Tribunalului București, astfel cum rezulta din facturile nr. 232/21.07.2015, 230/17.07.2015, nr. 231/20.07.2015, filele 7-9, coroborate cu chitanțele nr. 052/17.07.2015, nr. 054/21.07.2015, nr. 053/20.07.2015, filele 10-11, reprezentând plata onorariului de avocat pentru serviciile de asistență și reprezentare juridică în dosarul menționat efectuate în temeiul contractului de asistență juridică nr._/10.06.2013, filele 5-6.
Instanța retine ca fundamentul angajării răspunderii pârâtului in prezenta cauza este determinat de culpa procesuala a acestuia in litigiul in care reclamantul a efectuat cheltuielile solicitate in acest litigiu. Culpa pârâtului este reprezentata de întregul comportament al acestuia pe parcursul soluționării dosarului nr._/3/2014 al Tribunalului București, ceea ce înseamnă ca, daca pârâtul nu ar fi provocat litigiul menționat, nu ar fi determinat reclamantul la angajarea unui avocat si, implicit, la efectuarea cheltuielilor cu onorariu avocațial pretins.
Totodată, instanța reține că onorariul plătit avocatului a fost potrivit fata de valoarea pricinii și de munca îndeplinita de avocat, permițând justițiabililor sa beneficieze de o asistenta judiciara calificata pe parcursul procesului. În aprecierea cuantumului onorariului, instanța are in vedere atât valoarea pricinii, cat si proporționalitatea onorariului cu volumul de munca presupus de pregătirea aparerii in cauza, determinat de elemente precum: complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului, activitățile desfășurate în concret fiind detaliate în cuprinsul facturii emise. Prin raportare la aceste criterii, instanța apreciază că diligenta profesionala a avocatului reclamantei a condus la soluționarea prin respingerea cererii formulate.
Astfel, instanța apreciază ca onorariul a fost stabilit inter partes conform art. 132 din Statutul profesiei de avocat, ținând seama de elementele prevăzute in alin. 3 al textului menționat, care sunt: timpul si volumul de munca solicitate pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client; natura, noutatea si dificultatea cazului; importanta intereselor in cauza; împrejurarea ca acceptarea mandatului acordat de client il poate împiedica pe avocat sa accepte alt mandat, din partea unei alte persoane; experiența, reputația si specializarea avocatului. Prin urmare, instanța considera ca valoarea onorariului de_ lei este corespunzător muncii îndeplinite de avocat si complexității pricinii.
De asemenea, prejudiciul cauzat îndeplinește și condițiile cerute de lege pentru a se putea obține obligarea autorilor faptei ilicite la repararea lui și anume, de a avea un caracter cert si de a nu fi fost reparat încă. Astfel, prejudiciul este cert, deoarece din situația de fapt reținută rezultă existența sa neîndoielnică, fiind, totodată, evaluat la suma de_ lei, sub acest aspect fiind irelevant momentul la care s-au emis facturile și chitanțele care atestă plata onorariului de avocat, în condițiile în care s-a dovedit faptul că aceste cheltuieli au fost ocazionate de litigiul menționat anterior.
Fapta ilicită există și constă în fapta pârâtei de a determina promovarea în fața instanței de judecata a litigiului finalizat printr-o o soluție irevocabila defavorabilă acestuia, ceea ce denota culpa procesuala de necontestat din prezenta cauza în rezolvarea cererii cu care a fost investită instanța in dosarul nr._/3/2014.
F. de cele de mai sus, și cerința vinovăției pârâtului este de necontestat.
Instanța constată că și cerința raportului de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită este îndeplinită în speță, întrucât prejudiciul produs a fost provocat de acțiunea cauzatoare, fapta ilicită a pârâtului.
Având în vedere că prejudiciul cauzat este consecința neîndeplinirii obligațiilor procesuale de către pârâtă, iar vinovăția pârâtului rezultă din probele administrate, în cauza devin incidente dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă, potrivit cu care partea care cade în pretenții, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Pentru toate aceste considerente, instanța urmează a obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei datorate cu titlu de cheltuieli de judecata, constând in onorariu de avocat achitat în dosarul nr._/3/2014 în cuantum de_ lei.
În conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedura civila, instanța poate obliga la cerere partea care a căzut în pretenții să-i plătească celeilalte părți cheltuielile de judecată ocazionate de desfășurarea procesului. Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil și sunt compuse în principiu din: taxa de timbru și timbru judiciar, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei și onorariul de expert, etc..
Efectuarea tuturor cheltuielilor amintite mai sus trebuie dovedită prin înscrisuri depuse în acest sens la dosarul cauzei de partea care a solicitat prin cererea de chemare în judecată sau cerere reconvențională ori întâmpinare obligarea la plată a părții ce a căzut în pretenții.
Cercetând din acest punct de vedere actele depuse la dosar de către reclamantul, instanța constată că există la dosar înscrisuri din care rezultă efectuarea unor cheltuieli de către aceasta în vederea desfășurării în bune condiții a procesului de față, taxa judiciară de timbru, fila 51, motiv pentru care, având în vedere faptul că, în speța de față, pârâta este partea care a căzut în pretenții, va admite cererea reclamantei și, prin urmare, va obliga parata să plătească în favoarea reclamantei suma de 222,99 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul C. S.-C., domiciliat în orașul Voluntari, Județul Ilfov, bulevardul P. nr. 122 D, ._, în contradictoriu cu pârâtul H. M. K., CNP_, domiciliat în ., .. A, ., Mun. București, cu domiciliul procesual ales la „P. S. și Asociații SPRL” cu sediul în București, Splaiul Unirii nr. 4, ., Etaj 1, Birou 1.4, Sitraco Business Center.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de_ lei, cheltuieli de judecată aferente dosarului nr._/3/2013.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13.01.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. A.C./Thred.TPC
4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 238/2016. Judecătoria SECTORUL 6... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 114/2016. Judecătoria... → |
|---|
