Contestaţie la executare. Sentința nr. 363/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 363/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 20-01-2016 în dosarul nr. 363/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 363
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 20.01.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare formulată de contestatorul M. București prin Primar General în contradictoriu cu intimata S. M. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata, personal și asistată de avocat substituient P. A. I., care depune delegație de substituire la dosar, lipsind contestatorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la data de 5.01.2016, prin serviciul registratură, au fost înaintate la dosar de către B. N. S. înscrisurile din dosarul de executare nr. 469/2015, iar la data de 8.01.2015, contestatorul a înaintat la dosar cerere prin care solicită acordarea unui nou termen în vederea achitării contravalorii fotocopierii înscrisurilor din dosarul de executare, după care,
Instanța, în conformitate cu prevederile art.131 Cod procedură civilă, pune în discuția intimatei competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei.
Intimata, prin avocat, arată că Judecătoria sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În conformitate cu prevederile art. 651 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța apreciază că Judecătoria sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În ceea ce privește timbrajul, instanța constată că M. București prin Primar General este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
La solicitarea instanței de a preciza durata rezonabilă de soluționare a cauzei, intimata, prin avocat, arată că estimează o durată de soluționare a cauzei de 1 lună.
În conformitate cu dispozițiile art.238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata de timp necesară soluționării prezentei cauze la 1 lună.
Instanța acordă intimatei cuvântul pentru propunere de probe.
Intimata, prin avocat, solicită proba cu înscrisuri în cadrul căreia înțelege să se servească de înscrisurile depuse la dosar, precum și înscrisurile din dosarul de executare, obiectul prezentei contestații la executare constituindu-l încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, respectiv onorariul executorului judecătoresc. La dosarul de executare atașat mai există o altă încheiere de executare pe baza căreia a fost emisă și somația, în somație fiind vorba de onorariul executorului judecătoresc, precum și cheltuielile de judecată din dosarul în cauză. Depune la dosar încheierea pronunțată la data de 17.12.2015 de B. N. S. din care rezultă că au fost executate cheltuielile de judecată și cheltuielile de executare.
În ceea ce privește proba cu înscrisurile depuse la dosar, precum și înscrisurile din dosarul de executare, astfel cum s-a solicitat de către contestator, intimata, prin avocat, arată că nu se opune încuviințării acesteia.
În conformitate cu prevederile art. 258 Cod procedură civilă raportat la art.255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru contestator proba cu înscrisurile depuse la dosar, precum și înscrisurile din dosarul de executare pentru dovedirea netemeiniciei și nelegalității încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 7.05.2015, dosar de executare nr.469/2015, sub aspectul stabilirii onorariului de executor, iar pentru intimată, încuviințează, de asemenea, proba cu înscrisurile din dosarul de executare, în contraprobă față de ceea ce tinde să dovedească contestatorul apreciind-o ca fiind concludentă și admisibilă pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea contestației la executare, având în vedere în primul rând executarea obligației ca fiind lipsită de interes, atât cu privire la cheltuielile de judecată, cât și la cele de executare, precum și respingerea cererii de suspendare a executării silite, având în vedere că pârâtul a fost executat, astfel încât cererea de suspendare a rămas fără obiect.
Solicită, de asemenea, respingerea contestației la executare cu privire la obligația de a face, respectiv de a emite o decizie în baza notificării Legii nr.10/2001. Solicită obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, urmând a se stabili achitarea contravalorii fotocopierii înscrisurilor din dosarul de executare în sarcina contestatorului, cuantumul acestora fiind stabilit la filele 19-20 dosar. Depune la dosar chitanța nr. 440/15.06.2015 privind plata onorariului de avocat.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București, la data de 19.05.2015, sub nr._, contestatorul M. București prin Primar General, în contradictoriu cu intimata S. M. D., a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună anularea actelor de executare, a somației și a proceselor verbale și încheierilor întocmite în dosarul de executare nr. 469/2015 de către B. D. M. și N. S., exonerarea de la plata cheltuielilor în suma de 9348,74 lei ori în subsidiar micșorarea cuantumului acestora, întrucât le considerată nejustificat de mari, respectiv suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestării în temeiul art. 718 alin. 1 Cod procedura civilă.
Contestatorul a arătat că prin încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare silită în dosarul execuțional nr. 469/2015 s-a solicitat plata sumei totale de 9.348,74 lei, din care 3.000 lei - onorariu stabilit pentru obligația de a face.
Contestatorul a solicitat instanței diminuarea cheltuielilor de executare, având în vedere faptul că depășesc cuantumul maxim prevăzut în punctul 3 din Anexa la Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/14.11.2006.
Referitor la stabilirea onorariului executorului este tendențios de mare, raportat la dispozițiile art. 39 din Legea nr. 188/2000 conform căruia onorariul maximal pentru creanțe mai mari de 100.000 lei este de 6.300 lei plus 1% din suma ce depășește 100.000 lei din valoarea creanței, astfel că onorariul executorului este nejustificat de mare.
A solicitat contestatorul anularea actelor de executare având în vedere onorariul în cuantum de 3.000 lei, deoarece a apreciat că suma solicitată este nejustificată și nedovedită.
În sensul celor arătate este și jurisprudența CEDO care fiind investită cu soluționarea pretențiilor de rambursare a cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat ca acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita cuantumului rezonabil. Totodată, nu s-au făcut niciun fel de dovezi privind munca prestată de avocat, precum niciunui alt criteriu determinant pentru fixarea unui onorariu la această valoare.
Este indubitabil că obligația contestatorului de a emite dispoziția nu poate fi îndeplinită decât de către acesta, motiv pentru care executorul judecătoresc a emis doar o somație, demersul său (al executorului) încheindu-se aici și neputând să folosească forța de constrângere a statului, cu care este investit în mod normal, pentru a aduce la îndeplinire prevederile din titlul executoriu referitoare la obligația de a face.
În ceea ce privește cuantumul onorariului de executor stabilit, contestatorul a menționat că modul de angajare a unei astfel de negocieri urmărește în mod necesar interesul debitorilor, suma în discuție fiind una superioară complexității derulării unor formalități minime pentru punerea în executare a titlului executoriu.
Raportat la prevederile Legii nr.188/2000 și ale O.M.J. nr.2550/2006, onorariul stabilit de executor este cel pentru notificarea și comunicarea actelor de procedura și nu cel stabilit prin raportare la creanța cu privire la care se formulează cererea de executare. În consecință a solicitat anularea procesul-verbal privind cheltuielile de executare deoarece este întocmit anterior somației și cu nerespectarea termenului de 6 luni de la data la care creditorul este înștiințat de obligația de plată.
Prin intermediul procesului-verbal s-au stabilit cheltuieli aferente fazei de executare silită compuse din onorariu executor judecătoresc. Cuantumul acesta a fost liber stabilit de creditor și executor. Sunt aplicabile în faza de executare silită și dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă.
Față de aceste argumente, contestatorul a solicitat admiterea contestației la executare și anularea actelor de executare din dosar nr 469/2015, exonerarea de plata cheltuielilor de executare ori în subsidiar micșorarea cuantumului acestora, întrucât le consideră nejustificat de mari cât și suspendarea de la plata cheltuielilor de executare conform art. 669 Cod procedură civilă.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 711, art. 712 -719 Cod procedură civilă.
La data de 17.06.2015, intimata S. M.-D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare împotriva formelor de executare silită din dosarul de executare nr. 469/2015 al B. D. M. și Nuța S., respingerea cererii de suspendare a executării silite, respectiv obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că prin sentința civilă nr. 722/17.06.2014, Tribunalul București - Secția a IV a Civilă a admis în parte acțiunea precizată și a dispus obligarea pârâtului M. București, prin Primarul General, să emită dispoziție cu propunere de acordare de măsuri reparatorii în echivalent prin compensare, prin puncte, pentru imobilul aflat în litigiu, respectiv să achite suma de 2700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat și onorariul aferent raportului de expertiză topografică.
Sentința primei instanțe a fost modificată în parte în faza de recurs, prin decizia civilă nr. 39/13.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV a Civilă în același dosar, care a decis că din măsurile reparatorii cuvenite reclamanților se va scădea valoarea actualizată a despăgubirii de 80.000 lei primită la momentul preluării imobilului de către stat și a menținut restul dispozițiilor sentinței recurate, recurentul M. București, prin Primar General, fiind obligat la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată suportate în faza recursului.
Prin urmare, sentința civilă nr. 722/17.06.2014 a Tribunalului București - Secția a IV a civilă din dosarul nr._/3/2011, astfel cum a fost modificată în parte de Curtea de Apel București, a rămas irevocabilă la data de 13.01.2015, în urma soluționării recursului declarat de M. București, prin Primar General.
Având în vedere că M. București, prin Primar General nu s-a conformat celor dispuse de instanțele judecătorești în dosarul civil nr._/3/2011, prin notificarea înregistrată la B. Ș. P. D. sub nr. 40/30.03.2015 și comunicată contestatorului la data de 31.03.2015, i-a solicitat ca în termen de 10 zile de la data primirii notificării să emită dispoziția cu propunere de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, prin compensare prin puncte, pentru imobilul din Calea 13 Septembrie, nr. 83, colț cu ., sector 5, București, să efectueze plata sumei de 3700 lei în contul bancar nr. RO61BTRLRONCRT_ deschis în lei la Banca Transilvania -Sucursala Militari pe numele S. M.-D..
Întrucât M. București, prin Primar, nu s-a conformat notificării nr. 40/30.03.2015, comunicată acestuia tocmai pentru rezolvarea situației pe cale amiabilă, la data de 07.05.2015 a sesizat B. D. M. și N. S., prin cererea înregistrată sub nr. 469/2015, solicitând executarea silită a autorității administrative notificate, conform celor decise de instanțele judecătorești în dosarul civil nr._/3/2011.
Prin încheierea din 07.05.2015 B. D. M. și N. S. a dispus admiterea cererii de încuviințare a executării silite privind pe debitorul M. București, prin Primar General, a admis înregistrarea cererii de executare silită în registrul general al organului de executare și a admis deschiderea dosarului de executare silită nr. 469/2015 împotriva debitorului.
Prin încheierea din 07.05.2015 emisă de B. D. M. și N. S. în dosarul de executare nr. 469/2015, organul de executare a stabilit suma de 5618,93 lei, cu titlu de cheltuieli de executare silită.
Prin somația din 11.05.2015 emisă în dosarul de executare nr. 469/2015, B. D. M. și N. S. a solicitat debitorului M. București, prin Primar General, să-i achite suma de 3700 lei, reprezentând cheltuieli de judecată acordate în dosarul civil nr._/3/2011, suma de 29,81 lei, reprezentând actualizarea debitului și suma de 5618,93 lei, reprezentând cheltuieli de executare.
Față de împrejurarea că nu s-au indicat în concret actele de executare silită împotriva cărora s-a formulat contestație la executare, intimata a invocat excepția informității contestației la executare, în temeiul disp. 711 și art. 715 corob. cu art. 194, alin. 1. Lit. c Cod procedură civilă, dat fiind faptul că în absența individualizării actelor contestate, instanța nu poate verifica dacă contestația s-a formulat în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 714 Cod procedură civilă pentru fiecare act contestat, în raport de data comunicării.
Intimata a arătat că, prealabil demarării executării silite, a încercat recuperarea pe cale amiabilă a cheltuielilor de judecată și valorificarea drepturilor recunoscute prin hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul civil nr._/3/2011, prin notificarea înregistrată la B. Șomaldoc P. D. nr. 40/30.03.2015 și comunicată Municipiului București la data de 31.03.2015, notificare căreia debitorul nu i-a dat curs.
Debitorul M. București, prin Primar General, se afla de drept în întârziere dat rămânerii irevocabile a deciziei civile nr. 39/13.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr._/3/2011, pe care trebuia să o pună de îndată în executare, în condițiile în care instanțele judecătorești sesizate în acel litigiu au constat tocmai refuzul nejustificat al autorității administrative notificate în procedura Legii 10/2001, de a-i soluționa notificarea de restituire a imobilului vreme de peste 14 ani.
Alegația contestatorului potrivit căreia obligația stabilită în sarcina să nu s-ar putea realiza prin forța de constrângere a Statului, prin intermediul executorului judecătoresc, este lipsită de orice fundament legal, organele statale având aceleași drepturi și obligații decurgând din hotărârile judecătorești ce le sunt opozabile.
În ceea ce privește critica referitoare la cuantumul onorariului de executor, intimata a solicitat instanței să observe că acesta a fost corect calculat, prin raportare la disp. Legii nr. 188/2000, contestatorul aflându-se într-o gravă eroare cu privire la obiectul executării silite. Norma cuprinsă în art. 12 din Ordinul nr. 2550/2006 se referă strict la orice alte acte sau operațiuni date prin lege.
OG nr. 22/2002 invocată de contestator contravine dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudenței relevante date de CEDO, în lumina căreia dreptul la un tribunal ar deveni iluzoriu, dacă hotărârea judecătorească definitivă pronunțată în ordinea juridică internă nu ar fi pusă în executare de cei cărora ea li se opune. (Hornsby c. Greciei, Bourdov c. Rusiei) Curtea amintește că executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de sentința care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces", în sensul art. 6 alin. 1 din Convenție (Immobiliare Saffi c. Italiei).
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 și urm. Cod procedură civilă.
În dovedirea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În susținerea întâmpinării, intimata a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: sentința civilă nr. 722/17.06.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul cu nr._/3/2011, Decizia nr. 39 R/13.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul cu nr._/3/2011, dovadă de primire și procesul verbal de predare a notificării, notificare nr. 40/30.03.2015.
Prin Sentința civilă nr._ din 20.11.2015, Judecătoria Sector 2 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 București.
Dosarul cu nr._ a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sector 6 București la data de 18.12.2015.
La data de 05.01.2016, B. N. S. a comunicat copia dosarului de executare nr. 469/2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 722/17.06.2014 pronunțată în dosarul nr._/3/2011, Tribunalul București - Secția a IV a Civilă instanța a admis în parte acțiunea precizată și a dispus obligarea pârâtului M. București, prin Primarul General, să emită dispoziție cu propunere de acordare de măsuri reparatorii în echivalent prin compensare, prin puncte, pentru imobilul situat în Calea 13 Septembrie, nr. 83, colț cu ., sector 5, București, respectiv să achite suma de 2700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Sentința primei instanțe a fost modificată în parte în faza de recurs, prin decizia civilă nr. 39/13.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV a Civilă în același dosar, care a decis că din măsurile reparatorii cuvenite reclamanților se va scădea valoarea actualizată a despăgubirii de 80.000 lei primită la momentul preluării imobilului de către stat și a menținut restul dispozițiilor sentinței recurate, recurentul M. București, prin Primar General, fiind obligat la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată suportate în faza recursului.
Ulterior, la data de 07.05.2015, intimata a solicitat executarea silită a debitorului în baza sentinței civile nr. 722/17.06.2014 a Tribunalului București pentru obligația de a face și drept de creanță constând în cheltuieli de judecată, constituindu-se dosarul de executare nr. 469/2015 al B. N. S., fila 47, iar, la data de 07.05.2015, a fost încuviințată executarea silită, fila 28.
La data de 11.05.2015, executorul judecătoresc a emis somație în vederea executării silite a sentinței civile nr. 722/17.06.2014 a Tribunalului București, fila 26.
În ceea privește cheltuielile de executare stabilite prin încheierea din data de 07.05.2015, în cuantum total de 5618,93 lei, fila 27, din care onorariu pentru debit restant 372 lei, iar pentru obligația de a face 3000 lei, precum și alte sume aferente executării silite, la care s-a calculat TVA în valoare de 1087,53 lei, instanța are în vedere dispozițiile art. 702 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă din care rezultă că, în ipoteza în care contestatorulnu își execută de bunăvoie obligația stabilită printr-un titlu executoriu, executarea silită are loc până la achitarea inclusiv a cheltuielilor de executare – dispoziția legală întemeindu-se în mod firesc pe culpa debitorului în declanșarea acestei proceduri.
Cuantumul cheltuielilor ocazionate de îndeplinirea procedurilor de executare silită se stabilește potrivit anexei la Ordinul ministrului justiției nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești.
Astfel, instanța apreciază că onorariul aferent obligației de a emite propunere pentru dispoziție de despăgubire prin echivalent, face se încadrează în categoria creanțe din anexa Ordinului nr. 2550/2006, astfel că nu se impune reducerea onorariului acestuia.
Se va mai reține că ne aflăm în situația unui executări silite directe privitoare la puneri în posesie, grănițuiri, servituți, predări de bunuri etc., întrucât dispoziția pe care contestatorul a fost obligat o emită privește restituirea imobilului în echivalent, iar nu în natură pentru a putea fi asimilat categoriei de onorarii specifice.
Prin urmare, respinge ca neîntemeiată contestația la executare îndreptată împotriva actelor de executare efectuate în dosarul nr. 469/2015 al B. N. S., contestatorul urmând a fi obligat, în baza art. 717 alin. 2 Cod procedură civilă, la plata către executorul judecătoresc a sumei de 52,08 lei, contravaloarea fotocopierii dosarului de executare nr. 469/2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul M. București prin Primar General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6, cod fiscal_, în contradictoriu cu intimata S. M. D., având CNP-_, cu domiciliul în ., .. A, ., sector 6, București.
În baza art. 717 alin. 2 Cod procedură civilă obligă contestatorul la plata către executorul judecătoresc a sumei de 52,08lei, contravaloare fotocopierii dosarului de executare nr. 469/2015.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.01.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.A.C../Thred.TPC
4 ex./
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 1570/2016.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1011/2016. Judecătoria... → |
|---|
