Pretenţii. Sentința nr. 661/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 661/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 27-01-2016 în dosarul nr. 661/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 661
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 27.01.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții privind pe reclamanta C. P. SRL prin lichidator Valesi Consult IPURL în contradictoriu cu pârâta E. București SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În conformitate cu prevederile art. 94 pct.1 litera k și art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța apreciază că Judecătoria sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În ceea ce privește timbrajul, instanța constată că reclamanta este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în conformitate cu dispozițiile art.77 din Legea nr. 85/2006, societatea fiind în insolvență.
În conformitate cu dispozițiile art.238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata de timp necesară soluționării prezentei cauze la 1 lună.
În conformitate cu prevederile art. 258 Cod procedură civilă raportat la art.255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar, pentru dovedirea motivelor expuse prin cerere, iar pentru pârâtă încuviințează, de asemenea, proba cu înscrisuri, în contraprobă față de ceea ce tinde să dovedească reclamanta, apreciind-o ca fiind concludentă și admisibilă pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 la data de 16.09.2015 sub nr._, reclamanta C. P. SRL, societate în faliment, prin lichidator . a chemat în judecată pe pârâta E. București SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 4.401 lei, cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr._ /a7 al Curții de Apel Cluj, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată suportate în prezenta acțiune.
În motivare, reclamanta a arătat că în fapt, în dosarul nr._ /a7 al Curții de Apel Cluj s-a judecat recursul declarat de pârâtă împotriva sentinței nr. 932/2014 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud.
Reclamanta a precizat că a încheiat cu CA S. M. contractul de asistență juridică nr. CJ/_/03.02.2015, precum și actul adițional nr. 1/04.02.2015 la acest contract, fiindu-i eliberată factura nr. 6/03.02.2015. Prin aceste contract, reclamanta și-a asumat obligația de a achita onorariu de avocat în cuantum de 1.000 euro, echivalent în lei, obligație pe care a îndeplinit-o prin achitarea sumei în două tranșe: 2.000 lei în 06.02.2015, respectiv 2.401 lei în 20.02.2015.
Dovada îndeplinirii obligației asumate a făcut-o cu chitanța nr._/06.02.2015 ce atesta plata sumei de 2.000 lei, respectiv cu OP nr. 39/20.02.2015 ce atesta plata sumei de 2.401 lei, rezultând un total de 4.401 lei, echivalentul a 1.000 euro la cursul de 4.401 lei/1 Eur.
Reclamanta a solicitat să se aibă în vedere prevederile art. 1357 Cod civil, articol care stabilește cele patru condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru angajarea răspunderii civile delictuale și, implicit, pentru nașterea dreptului la repararea prejudiciului cauzat: existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
De asemenea, reclamanta a mai arătat că instanța a respins atât contestația E. București SA împotriva tabelului suplimentar de creanțe al debitoarei C. P. SRL în dosarul nr._ /a7, cât și recursul declarat împotriva acestei soluții. În acest context, rezulta cu claritate că se afla în fața unei fapte ilicite a pârâtei, faptă ce consta în promovarea recursului în dosarul nr._ /a7, recurs respins de Curtea de Apel Cluj.
Existența prejudiciului suferit de către reclamantă este dincolo de orice îndoială, fiind nevoită să achite onorarii avocațiale în sumă totală de 4.401 lei pentru a-și asigura apărarea în fața Curții de Apel Cluj, în recurs. Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu este evident: în recursul la care a făcut referire au fost achitate cheltuieli de judecată reprezentând onorar avocațial, acestea fiind un rezultat direct al faptei ilicite a pârâtei. În ceea ce privește vinovăția pârâtei, aceasta se manifestă sub forma culpei procesuale în cadrul dosarului nr._ /a7.
Având în vedere întrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale și luând în considerare dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă de la 1864, art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă din 2010, care stabilesc obligația părții care cade în pretenții de a achita, la cerere, cheltuielile de judecată, reclamanta a solicitat instanței de judecată obligarea pârâtei la plata sumei de 4.401 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în dosar nr._ /a7 al Curții de Apel Cluj.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1357 Cod civil, art. 453 Cod procedură civilă.
În dovedire reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, și a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: act adițional la contractul de asistență juridică nr. CJ/_/2015, contractul de asistență juridică nr. CJ/_/2015, factura nr. 6/03.02.2015, ordin de plată nr. 39/20.02.2015, chitanța nr._/06.02.2015, decizia civilă nr. 1291/2015/05.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, sentința civilă nr. 2007/05.11.2013 a Tribunalul Bistrița-Năsăud.
La data de 16.11.2015, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii că fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că E. București S.A. a formulat o cerere de admitere a creanței, pentru termenul din data de 18.09.2014 în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului Bistrița - Năsăud - Secția a - II - a Civila, C. Administrativ și Fiscal, prin care a solicitat suplimentarea tabelului creditorilor în cadrul procedurii de insolvență deschisă împotriva debitoarei C. P. SRL, cu suma de_,13 lei, reprezentând contravaloare garanție de bună execuție constituită în baza contractului de subantrepriză nr. 190.06/12.12.2006, având ca obiect “lucrări de uzinare, transport, montaj, grunduire și vopsire structura metalica pentru obiectivul de investiții: sala de sport școlara cu nivel de practica sportiva competițională locală, teren de handbal și 150 locuri pentru spectatori, .-Năsăud...”.
Pârâta a precizat că în cadrul procedurii de insolvență, la termenul din data de 05.11,2013 administratorul judiciar Valesi Consult IPURL a depus anexat tabelul definitiv al creanțelor. În acest tabel definitiv, la poziția nr. 39, pârâta figura cu o creanță admisă în valoarea de 652.500 lei din totalul de 733.071.13. Suma de 80.571,13 lei, reprezentând garanție de buna execuție reținută de debitoare în baza contractului nr. 190.06/12,12.2006, nu a fost inclusă în tabelul definitiv ai creanțelor, obligația de restituire născându-se la data de 20.12.2010, respectiv după data deschiderii procedurii de insolventă. Prin sentința civilă nr. 932/2014, pronunțată în ședința publică din data de 10.06.2014 în dosarul nr._ /a7, aflata pe rolul Tribunalului Bistrița - Năsăud - Secția a II a Civila, C. Administrativ și Fiscal, s-a dispus respingerea contestației formulate de societatea pârâtă, împotriva tabelului suplimentar al creanțelor debitoarei S.C. C. P. SRL
De asemenea, pârâta a arătat că împotriva soluției date prin sentința civilă nr. 932/2014 pronunțată în ședința publică din data de 10.06.2014, în dosarul nr._ /a7 aflat pe rolul Tribunalului Bistrița - Năsăud - Secția a II a Civila, C. Administrativ și Fiscal, a formulat recurs considerând ca soluția instanței de fond nu este corectă. Prin Decizia civilă nr. 1291/2015 pronunțată în ședința publică din data de 05.02.2015 în dosarul nr._ /a7 aflat pe rolul Curții de Apel Cluj - Secția a II-a Civila, C. Administrativ și Fiscal a respins recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 932/10.06.2014 pronunțată în dosarul nr._ /a7 al Tribunalului Bistrița Năsăud, pe care a menținut-o în întregime.
Pârâta a specificat că promovarea căilor de atac pentru obținerea unor soluții favorabile societății constituie un drept atunci când aceasta consideră că i-au fost încălcate drepturile. Acțiunea sa este o acțiune licită, săvârșită cu respectarea prevederilor legale în conformitate cu art. 62-76 și 107 alin.(4) și art. 108 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Cheltuielile efectuate de reclamantă prin angajarea unei case de avocatura pentru a-și apăra interesele în fața Curții de Apel Cluj în dosarul nr. 4434/_/a7 nu constituie un prejudiciu pentru S.C. Valesi Consult IPURL, ținând cont de prevederile art. 41 din Ordonanța de urgență nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență. Conform normelor legale în domeniul practicienilor în insolvență, lichidatorul este obligat sa își exercite atribuțiunile legate de calitatea sa de reprezentant al debitorului, conform mandatului de reprezentare stabilite exclusiv în sarcina sa de judecătorul sindic în procedurile de insolvență. În speța în cauză, angajarea unei casa de avocatură de care lichidator, excede mandatului acordat de judecătorul sindic precum și a atribuțiunilor expres prevăzute prin lege,
Pârâta a considerat în opinia sa că, acțiunea formula împotriva tabelului creanțelor întocmit de lichidator nu întrunește elementele unei răspunderi civile delictuale dispuse conform art. 1357 Cod civil, întrucât fapta nu este ilicită pe simplul argument că, aceasta a fost respinsă de cele două instanțe de fond și de recurs.
Pârâta a precizat că, nu poate exista raport de cauzalitate în situația în speța, atât timp cât nu exista prejudiciu cauzat printr-o fapta ilicită și nici o vinovăție pusă în sarcina sa.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod Procedură civilă și prevederile Ordonanța de urgență nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență.
În dovedire, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri.
La data de 13.12.2015, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare însoțită de un set de înscrisuri în copie filele 44-51.
Aalizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2007/05.11.2013 a Tribunalul Bistrița-Năsăud, instanța a respins contestația E. București SA împotriva tabelului suplimentar de creanțe al debitoarei C. P. S.R.L. în dosarul nr._ /a7, soluția rămânând definitivă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 1291/2015/05.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj.
În conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedură civilă civil, instanța poate obliga partea care pierde procesul, la cererea părții care a câștigat, să plătească cheltuieli de judecată. Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil și sunt compuse în principiu din taxa judiciară de timbru, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei și onorariul de expert, etc.
Efectuarea tuturor cheltuielilor amintite mai sus trebuie dovedită prin înscrisuri depuse în acest sens la dosarul cauzei de partea care a solicitat prin cererea de chemare în judecată sau cerere reconvențională ori întâmpinare obligarea la plată a părții ce a căzut în pretenții.
Față de situația de fapt reținută mai sus, instanța apreciază că, în speță, sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, pe temeiul dispozițiilor art. 1357 Cod civil, trebuind să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să existe un prejudiciu, să existe o faptă ilicită, să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, să existe vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
Fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale este orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând altei persoane.
La aprecierea caracterului ilicit al faptei trebuie avute în vedere atât normele juridice, cât și normele de conviețuire socială, în măsura în care reprezintă o continuare a prevederilor legale și conturează însuși conținutul, limitele și modul de exercitare a drepturilor subiective recunoscute de lege.
Astfel, referitor la prejudiciul cauzat, instanța reține că acesta este pe deplin dovedit din probele administrate la dosarul cauzei și constă în contravaloarea onorariului de avocat achitat de reclamantă apărătorului care i-a reprezentat/asistat in dosarul nr._ /a7 al Tribunalului Bistrița Năsăud, astfel cum rezulta din factura nr. 6/03.02.2015, ordin de plată nr. 39/20.02.2015, chitanța nr._/06.02.2015, aferente contractului de asistență juridică nr. CJ/_/2015.
Instanța retine ca fundamentul angajării răspunderii pârâtului in prezenta cauza este determinat de culpa procesuala a acestea in litigiul in care reclamanta a efectuat cheltuielile solicitate in acest litigiu. Culpa pârâtului este reprezentata de întregul comportament al acestuia pe parcursul soluționării dosarului nr._ /a7 al Tribunalului Bistrița Năsăud, ceea ce înseamnă ca, daca pârâtul nu ar fi provocat litigiul menționat, nu ar fi determinat reclamanta la angajarea unui avocat si, implicit, la efectuarea cheltuielilor cu onorariu avocațial pretins.
Totodată, instanța reține că onorariul plătit avocatului a fost potrivit față de valoarea pricinii și de munca îndeplinita de avocat, permițând justițiabilului sa beneficieze de o asistență judiciara calificată pe parcursul procesului. În aprecierea cuantumului onorariului, instanța are în vedere atât valoarea pricinii, cat si proporționalitatea onorariului cu volumul de munca presupus de pregătirea aparerii in cauza, determinat de elemente precum: complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului. Prin raportare la aceste criterii, instanța apreciază că diligenta profesionala a avocatului reclamantei a condus la soluționarea prin respingerea ca neîntemeiată atât a cererii de chemare în judecată, cât și a căii de atac exercitată împotriva hotărârii pronunțate.
Astfel, instanța apreciază ca onorariul a fost stabilit inter partes conform art. 132 din Statutul profesiei de avocat, ținând seama de elementele prevăzute in alin. 3 al textului menționat, care sunt: timpul si volumul de munca solicitate pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client; natura, noutatea si dificultatea cazului; importanta intereselor in cauza; împrejurarea ca acceptarea mandatului acordat de client il poate împiedica pe avocat sa accepte alt mandat, din partea unei alte persoane; experiența, reputația si specializarea avocatului. Prin urmare, instanța considera ca valoarea onorariului de 4401 lei este corespunzător muncii îndeplinite de avocat si complexității pricinii.
De asemenea, prejudiciul cauzat îndeplinește și condițiile cerute de lege pentru a se putea obține obligarea autorilor faptei ilicite la repararea lui și anume, de a avea un caracter cert si de a nu fi fost reparat încă. Astfel, prejudiciul este cert, deoarece din situația de fapt reținută rezultă existența sa neîndoielnică, fiind, totodată, evaluat la suma de 300 lei.
Fapta ilicită există și constă în fapta pârâtului de a determina promovarea în fața instanței de judecata a litigiului finalizat printr-o o soluție irevocabila defavorabilă acesteia, ceea ce denota culpa procesuala de necontestat din prezenta cauza în rezolvarea cererii cu care a fost investită instanța in dosarul nr._ /a7 al Tribunalului Bistrița Năsăud și ulterior al Curții de Apel Cluj.
F. de cele de mai sus, și cerința vinovăției pârâtului este de necontestat.
Instanța constată că și cerința raportului de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită este îndeplinită în speță, întrucât prejudiciul produs a fost provocat de acțiunea cauzatoare, fapta ilicită a pârâtului, rezultând ex re.
Nu se poate reține faptul că în atribuțiile lichidatorului/administratorului judiciar intra si asigurarea asistenței juridice a persoanei juridice aflate în insolvență, în temeiul dispozițiilor speciale ale Legii nr. 85/2006 intrând numai reprezentarea sa, nu și prestarea unor servicii specifice juridice, sfera atribuțiilor și aceea a cunoștințelor necesare pentru asigurarea reprezentării pe cele două planuri nesuprapunându-se.
Având în vedere că prejudiciul cauzat este consecința neîndeplinirii obligațiilor procesuale de către pârâtă, iar vinovăția pârâtului rezultă din probele administrate, în cauza devin incidente dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă, potrivit cu care partea care cade în pretenții, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Pentru toate aceste considerente, instanța urmează a obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei datorate cu titlu de cheltuieli de judecata, constând in onorariu de avocat achitat în dosarul nr._ /a7 al Tribunalului Bistrița Năsăud și ulterior al Curții de Apel Cluj în cauntum de 4401 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta C. P. S.R.L., societate în faliment, prin lichidator Valesi Constul IPURL, cu sediul în Bistrița, .. 44, C. RO21058242 a chemat în judecată pe pârâta E. BUCUREȘTI S.A. cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 227, sector 6, J_, C. RO_.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4401 lei, cheltuieli de judecată aferente dosarului nr._ /a7 al Curții de Apel Cluj.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.01.2016.
P. GREFIER
RED. AC/Thred.LD
4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 519/2016. Judecătoria... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1703/2016.... → |
|---|
