Contestaţie la executare. Sentința nr. 1011/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1011/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 1011/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1011
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.02.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE M. D.
GREFIER O.-L. H.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare – suspendare executare silită privind pe contestatoarea F. M. în contradictoriu cu intimatul I. M. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Având în vedere dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, în raport de înscrisurile existente la fila 13 din dosar, instanța invocă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 6 București și reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București la data de 21.12.2015, contestatoarea F. M., în contradictoriu cu intimatul I. M. D., a formulat contestație împotriva executării silite și a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța:
1. să anuleze actul de executare reprezentat de somația întocmită la data de 17.04.2015 în dosarul nr. 640/2015 al B. „I. T. D.” prin care s-a comunicat un debit în valoare de_.04 lei, din care debit conform titlului executoriu în valoare de_.00 lei și 2351.04 lei onorariul judecătoresc și cheltuieli de executare în suma de 2306.00 lei compusă din 186.00 lei cheltuieli procedurale, 2.000 lei onorariu avocat, 20.00 lei taxa judiciară de timbru, ca fiind nelegală, 100.00 lei taxe carte funciară;
2. să anuleze actul de executare reprezentat de încheierea nr. 640 din data de 17.04.2015 privind stabilirea cheltuielilor de executare silită din data de 17.04.2015 prin care s-au stabilit cheltuielile și onorariu de executare în valoare de 2306.00 lei și 2351.04 lei onorariu executor în sarcina contestatoarei, motivat de modul nelegal de stabilire a acestora;
3. să suspende executarea în temeiul dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin actele de executare enumerate, respectiv decizia civilă nr. 1228A/15.09.2014 pronunțată de Tribunalul București secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/303/2013, somația din dosarul de executare nr. 640/2015, cele două încheieri din data de 17.04.2015 privind stabilirea cheltuielilor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 640/2015, contestatoarea a fost înștiințată cu privire la înființarea popririi pentru suma de 2306.00 lei ce reprezintă cheltuieli de executare și 2351.04 lei ce reprezintă onorariu executor și_.00 lei, creanța-sultă.
Cu privire la capătul de cerere referitor la procesul verbal de calcul al debitului și de stabilire a cheltuielilor de executare silită, în cauză a fost întocmită o documentație care nu are o bază legală, și în acest sens contestatoarea a invocat chiar cuprinsul acestui act, prin care se indică în mod simplist că aceste cheltuieli au fost stabilite conform Legii nr. 188/2008 și OMJ 2550/2006.
În realitate, însă suma de 2306.00 lei, ce reprezintă onorariu de executor și 2000 lei onorariu avocat, este calculată în mod nelegal și flagrant; executorul la solicitarea creditorului I. M. D. transformându-se în „recuperator legal”.
În situația în care, deși contestatoarea a fost de buna-credință și a așteptat redactarea și comunicarea deciziei civile nr. 1228A/15.09.2014, pentru a achita debitul în valoare de_ de lei, și a depus toate diligențele de la primirea acesteia prin poștă, la începutul lunii aprilie 2015, în sensul că i-a trimis dl. I. M. D. o adresă, în care i-a solicitat să îi comunice contul IBAN și banca comercială, în care urmează să vireze suma prevăzută ca sultă, evitând în acest mod un dosar de executare, contestatoarea a observat că în acest moment este executată silit, existând posibilitatea popririi conturilor personale și retragerea în mod flagrant a sumelor mai-sus evidențiate.
Însă cu rea-credință i se comunică o somație și două încheieri pro causa cu scopul vădit al îmbogățirii fără justă cauză a creditorului, așa cum reiese și din atitudinea avută pe tot parcursul desfășurării procesului (fond și apel) având ca obiect lichidarea regimului matrimonial, sume care bănuiește că nu au fost achitate de către creditor executorului judecătoresc.
Sumele de 2351.04 și 2306.00 lei, prevăzute în încheiere nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Mai mult, contestatoarea a considerat că executarea silită începută împotriva sa este nelegală și abuzivă. Aceasta a solicitat așadar anularea executării silite din dosarul execuțional nr. 640/2015.
De asemenea, contestatoarea a arătat faptul că această încheiere de stabilire a cheltuielilor este nelegală întrucât nu cuprinde situația exactă a cheltuielilor efectuate, ci doar la onorarii și tarife ce sunt practicate de un executor judecătoresc și o avocată; această încheiere nu dovedește existența cheltuielilor, ci doar atestă o . sume care sunt pretinse de executor de la debitor.
Prin urmare, contestatoarea a considerat că și pe acest aspect acest act este nelegal, urmând să fie anulat pe calea prezentei contestații la executare silită.
Cererea de suspendare a executării silite are caracterul unei cereri incidentale, ce se referă la luarea unor măsuri vremelnice în cadrul și în legătură cu soluționarea contestației la executare.
În raport de situațiile arătate mai sus, contestatoarea a solicitat să se anuleze și actul rezultant – somația întocmită la 17.05.2015 emisă în dosarul execuțional nr. 640/2015, întrucât se bazează pe acte nelegale și, față de motivele de nulitate ale actelor componente, se impune desființarea sa.
Pe cale de consecință, contestatoarea a solicitat instanței să admită contestația la executare, astfel cum a fost dovedită și motivată, și să anuleze toate actele de executare nelegal efectuate.
De asemenea, a solicit instanței să constate că procedura de executare silită s-a urmat în mod nelegal, și că actele pe care le contestă au grave vicii de fond și de formă, fiind evident că se impune anularea lor pentru nerespectarea dispozițiilor care le guvernează.
În consecință, contestatoarea a solicitat admiterea contestației de față și anularea celor trei acte de executare silită contestate pentru motivele invocate. Totodată, a solicitat cheltuieli de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. art. 399 ș.u. Cod procedură civilă, art. 401 alin 1 lit. a) și c) Cod procedură civilă, art. 578-580 Cod procedură civilă, art. 274 vechiul Cod procedură civilă; art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
În dovedirea cererii, contestatoarea a depus, în copie, adresă către I. M. D. și dovadă de comunicare.
La data de 09.06.2015, contestatoarea a depus la dosar cerere modificatoare, prin care a arătat că renunță la capătul de cerere cu privire la suspendarea executării, având în vedere că întreaga sumă ce face obiectul dosarului de executare a fost achitată; contestă nu legalitatea executării ci temeinicia acesteia; contestă cheltuielile de executare (taxe onorarii etc.) cu precădere onorariul avocatului și al executorului și solicită întoarcerea executării în ceea ce privește cheltuielile de executare.
În fapt, contestatoarea a arătat că decizia civilă nr. 1228A/15.09.2015 care a stat la baza întocmirii dosarului de executare, i-a fost comunicată în data de 06.04.2015 conform datei de poștă, aceasta fiind data la care a luat la cunoștință de obligațiile ce îi revin față de dl. I. M.. În data de 24.04.2015, contestatoarea i-a trimis o comunicare prin curieratul rapid, la singura adresă pe care o cunoștea, aceea a mamei lui. Din informațiile pe care le deține contestatoarea, acesta locuiește în zona S. într-un apartament moștenit de la tatăl său, însă niciodată nu a cunoscut adresa exactă. Prin adresa expediată, îi solicita să îi comunice adresa și un cont în care să vireze suma de bani prevăzută în Decizia Civilă. Nici până la această dată nu a primit un răspuns de la acesta. În aceeași zi a primit și notificarea de la executor. Până la primirea acestei notificări, a fost în imposibilitatea de a lua legătură cu dl. I. deoarece nu avea datele sale de contact.
Contestatoarea a considerat că deschiderea dosarului de executare a fost făcută cu rea credință, deoarece acesta cunoștea adresa contestatoarei și era suficient să îi comunice un număr de cont. Mai mult decât atât, conform practicii, hotărârile judecătorești sunt comunicate ambelor părți concomitent, concluzionând astfel ca la cca. 3-4 zile de la data primirii hotărârii a și deschis dosarul de executare, nefiind interesat de obținerea sultei pe cale amiabilă. Graba acestuia în întocmirea dosarului și necomunicarea de către acesta a datelor sale bancare, dovedește fără tăgadă reaua intenție a acestuia. Dovada faptului că a fost de bună credință, că nu a intenționat să amâne sau să se sustragă de la executarea obligațiilor constă în aceea că, imediat cum a avut un număr de cont, a achitat imediat suma solicitată pe care, de altfel, o deținea de mult timp în acest scop.
Art. 622 alin 1 și 2 Noul Cod procedură civilă prevede că procedura executării silite se utilizează în situațiile în care debitorul nu își îndeplinește de bunăvoie obligațiile sale. Contestatoarea a fost pusă în imposibilitatea de a achita de bunăvoie această obligație, atât prin necunoașterea întinderii obligației cât și prin lipsa datelor de identificare ale creditorului (adresa, nr. de cont).
Cheltuielile de executare sunt enorme, nejustificate și neîntemeiate. Acestea au fost ocazionate din culpa creditorului care nu a înțeles că are totuși obligația de a-i comunica contul în care puteau fi virați banii. Onorariul avocatului este absurd, având în vedere că nu înțelege necesitatea prezenței unui avocat în această procedură, mai ales că singurul demers pe care l-a efectuat a fost acela de a-l sfătui pe creditor ce anume trebuie să facă sau să se deplaseze cu hotărârea la executor. Existența și întinderea onorariului acestuia nu se justifică având în vedere efortul și munca și complexitatea demersurilor efectuate, în raport cu care onorariile sunt disproporționate și nu se justifică.
Conform art. 669 Noul Cod procedură civilă, contestatoarea este exonerată de plata cheltuielilor de executare, inclusiv onorariul executorului și al avocatului, având în vedere că și-a executat imediat, achitând inclusiv onorariile pe care le contestă, tocmai pentru a-și dovedi buna credință.
Contestatoarea a reiterat faptul că solicită cheltuieli de judecată.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 451 Noul Cod procedură civilă, art. 622 Noul Cod procedură civilă, art. 666 Noul Cod procedură civilă, 669 Noul Cod procedură civilă.
Contestatoarea a atașat cererii modificatoare, în copie, dovezi de comunicare, adresă către I. M. D., 2 ordine de plată din data de 07.05.2015, un ordin de plată din data de 27.05.2015.
La data de 03.07.2015, intimatul I. M. D. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat instanței să respingă contestația la executare ca fiind neîntemeiată, precum și să oblige contestatoarea la plata cheltuielilor de judecată în baza art. 453 Cod procedură civilă.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că în baza art. 622 Cod procedură civilă obligația stabilită prin hotărârea instanței se aduce la îndeplinire de bună voie.
Astfel, contestatoarea a fost pârâtă în dosarul nr._/303/2013 la Judecătoria sector 6 București, dosar în care s-a pronunțat sentința civilă modificată prin decizia civilă 1228A/l5.09.2014 prin care s-au menținut dispozițiile stabilite în sarcina pârâtei, privind achitarea sultei către intimat, în termen de 5 luni de la data rămânerii definitive și irevocabile a deciziei, ce constituie titlu executoriu în dosarul de executare silită 640/2015 al B. I. D. T..
Contestatoarea a avut cunoștință de debitul stabilit în sarcina sa prin hotărâre, iar dacă dorea să achite de bună voie sulta trebuia să îl notifice pe intimat în acest sens, în termenul stabilit de instanță, respectiv între 15.09.2014 și 15.02.2015, când expirau cele 5 luni stabilite de instanță.
Făcând un calcul matematic hotărârea a rămas definitivă la data 15.09.2014 dată la care începea să curgă termenul de 5 luni stabilit de instanță expirând la data de 15.02.2015.
În toată această perioadă contestatoarea a stat în pasivitate, iar intimatul a început executarea silită la data de 16.04.2015, deci după o perioadă de timp de 2 luni de la termenul stabilit de instanță.
Somația primită de contestatoare de la executorul judecătoresc a fost la data de 23.04.2015, iar intimatul a primit notificare de la contestatoare la data de 24.04.2015, prin care i se cerea să-i comunice un cont pentru a-și achita sulta. Intimatul a mai arătat că a fost notificat de contestatoare la o zi după ce a primit somația de la executorul judecătoresc dorind să evite cheltuielile de executare.
Astfel că, în această situație nu putem vorbi de buna credință a contestatoarei în condițiile în care pe data de 06.04.2015 a primit de la Tribunalul București decizia care constituie titlul executoriu în Dosarul de executare silită, deși nu ar fi trebuit să se raporteze la această dată, ci la data de 15.02.2015 până când trebuia achitată sulta, nici în aceste condiții contestatoarea nu a făcut nici un demers, astfel că aceasta a mai așteptat de la data de 15.02.2015 până la data de 23.04.2015 când a primit somația executorului judecătoresc.
Intimatul nu putea să mai accepte să-i comunice un nr. de cont, întrucât avea dosarul de executare silită început la data de 16.04.2015, iar dacă ar fi acceptat era obligat să achite el toate cheltuielile ocazionate cu executarea silită, respectiv onorariul de avocat care a făcut toate demersurile pentru legalizările hotărârilor pentru recuperarea sultei, precum și onorariu de executor judecătoresc.
De asemenea, dacă contestatoarea avea intenția să achite de bună voie debitul la care a fost obligată de instanță, aceasta trebuia să îi aducă la cunoștință acest fapt prin notificare în termen de 5 luni după ce sentința a rămas definitivă și irevocabilă, deci până la 15.02.2015.
Astfel că, dispozițiile legale de executare nu îl obligă să se adreseze unui executor judecătoresc atunci când are un titlu executoriu și urmează să recupereze un debit.
De asemenea legiuitorul nu impune în mod imperativ să se adreseze de bună voie debitorului și apoi să se adreseze unui executor judecătoresc.
Actele de executare silită îndeplinite în dosarul de executare silită nr. 640/2015 ale B. I. D. T. sunt legale și temeinice întrucât sunt făcute cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.
Mai mult decât atât, intimatul a depus cerere la 16.04.2015 la executorul judecătoresc, a obținut încuviințare pentru debit și pentru cheltuielile de executare silită.
În ceea ce privește afirmațiile contestatoarei care susține că onorariul de executare și cheltuielile de executare silită sunt neîntemeiate, B. a respectat dispozițiile legale în vigoare conform art. 627 Cod procedură civilă.
Astfel că, în dosarul de executare toate cheltuielile de executare sunt întemeiate și legale, proporționale cu debitul, conform chitanțelor doveditoare, în baza art. 669 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește onorariul de avocat, nu a fost inclus greșit și nejustificat în faza de executare silită așa cum afirmă contestatoarea.
Toate cererile și actele în numele intimatului, în dosarul de executare silită, au fost făcute și semnate de avocat, iar legea nu interzice ca creditorul să nu își angajeze avocat în faza de executare silită, întrucât conform dispozițiilor CEDO i s-ar încălca dreptul la apărare și la un proces echitabil.
În baza art. 669 Cod procedură civilă, în cheltuielile de executare sunt incluse și onorariul de avocat precum și orice alte taxe făcute de creditor.
Onorariul de avocat și executor este stabilit conform dispozițiilor legale a avocaturii și executorilor judecătorești și nu depășește baremul legal al onorariilor.
Pentru aceste considerente, intimatul a solicitat instanței să respingă contestația la executare silită ca fiind neîntemeiată.
În baza art. 453 Cod procedură civilă, intimatul a solicitat obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, respectiv onorariu avocat.
În consecință, pentru aceste motive, intimatul a solicitat instanței să respingă contestația la executare ca fiind neîntemeiată.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 622-632, 662-671, 713 Cod procedură civilă.
La data de 25.08.2015, contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că deschiderea dosarului de executare împotriva acesteia de către intimatul I. M. D. reprezintă doar un act șicanator și, așa cum a arătat prin contestația la executare, aceasta nu a cunoscut adresa acestuia niciodată. Mai mult decât atât, intimatul avea obligația de a comunica un număr de cont pentru a putea vira banii. Contestatoarea nu avea obligația de a efectua cercetări pentru a afla datele de contact ale intimatului, iar un număr de cont bancar este imposibil de aflat, acestea fiind date confidențiale. Singura adresă cunoscută era adresa unui cabinet de avocatură.
În privința cheltuielilor de executare, contestatoarea a arătat că își susține afirmația că sunt exagerate și necuvenite. Afirmația că avocatul își merită onorariul pe motiv că a legalizat hotărârile este ilară, având în vedere că hotărârile sunt legalizate de instanțele emitente și nu de avocați.
La data de 10.11.2015, B. I. T. D. a înaintat copia dosarului de executare nr.640/2015.
Prin sentința civilă nr._/10.11.2015, Judecătoria sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 21.12.2015.
La termenul din data de 4.02.2016, instanța a invocat excepția necompetentei teritoriale.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva competentei teritoriale, instanța reține următoarele:
Prin decizia civila nr.1228/15.09.2014 a Tribunalului Bucuresti-Sectia a IV-a civila, contestatoarea F. M. a fost obligata la plata către intimat a sumei de_ de lei cu titlu de sulta.
În temeiul acestei hotarari, la data de 16.04.2015, intimatul I. M. D. a solicitat executarea silita împotriva contestatoarei cu privire la suma de_ de lei, formandu-se dosarul de executare nr.640/2015 al B. I. T. D..
În conformitate cu prevederile art.651 alin.1 Cod procedura civila, instanța de executare este judecatoria în circumscriptia careia se afla domiciliul/sediul debitorului la data sesizarii organului de executare, iar potrivit disp. art.651 alin.3 Cod procedura civila, instanța de executare solutioneaza contestatiile la executare.
Astfel cum reiese din actul de identitate al contestatoarei (fila 12 din dosarul declinat), la data sesizarii organului de executare, 16.04.2015, domiciliul acesteia era în Bucuresti, ..14, sector 3. Din perspectiva competentei reglementate de art.651 Cod procedura civila, este lipsit de relevanta faptul ca debitorul a avut pe parcursul judecarii dosarului de fond domiciliul pe raza sectorului 6 Bucuresti, dispozitiile procedurale având drept criteriu pentru competenta, domiciliul debitorului la data sesizarii organului de executare, iar nu resedinta sau alte locuinte anterioare ale acestuia.
În consecinta, instanța va admite excepția necompetentei teritoriale și va declina competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucuresti.
În temeiul dispozițiilor art.133 pct.2 Cod procedura civila, instanța va constata ivit conflictul de competenta cu Judecătoria sectorului 3 Bucuresti, astfel incat in baza art.135 alin.1 Cod procedura civila, va dispune înaintarea dosarului către Tribunalul Bucuresti in vederea soluționării conflictului negativ de competenta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea F. M., cu domiciliul în București ..14, ., parter, ., în contradictoriu cu intimatul I. M. D., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 4, în favoarea Judecătoriei sector 3 București.
Constată conflictul negativ de competență.
Sesizează Tribunalul București cu soluționarea conflictului negativ de competență.
Nesupusă niciunei căi de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi 4.02.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.MD/Thred.OH
4 ex./29.02.2016
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 363/2016. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1211/2016. Judecătoria... → |
|---|
