Contestaţie la executare. Sentința nr. 4616/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
Comentarii |
|
Sentința nr. 4616/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 26-05-2016 în dosarul nr. 4616/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4616
Ședința publică din data de 26.05.2016
Instanța constituită din
P. C. A. E.
GREFIER A. V.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatorul M. E. și pe intimata DIRECȚIA DE I. ȘI T. L. S. 6.
La apelul nominal făcut in ședință publică se prezintă contestatorul, prin apărător V. A. care depune împuternicire avocațială la dosar și intimata, prin consilier juridic L. C. care depune delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, constatând că este primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, conform art. 131 C.p.c. pune în discuție competența.
Contestatorul, prin apărător, arată că instanța este competentă general, material și teritorial să judece cererea.
Intimata, prin consilier juridic, arată că Judecătoria S. 6 București este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 131 alin. 1 C.p.c. constată că este competentă general, material și teritorial să judece cererea, raportat la dispozițiile art. 172 alin. 4 Vechiul Cod de procedură fiscală, în vigoare la data începerii executării silite, art. 714 alin. 1 C.p.c. și art. 651 C.p.c.
De asemenea, având în vederea dispozițiile art. 238 alin. 1 C.p.c. pune în discuție durata necesară pentru cercetarea procesului.
Contestatorul, prin apărător, arată că dosarul poate fi soluționat la termenul de astăzi.
Intimata, prin consilier juridic, arată că estimează durata necesară cercetării procesului la un termen de judecată.
Instanța, în raport de actele dosarului, estimează durata necesară cercetării procesului la un termen de judecată.
Instanța constată că prin rezoluția de completare a cererii, contestatorului i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 lei pentru capătul de cerere privind întoarcerea executării silite și taxa judiciară de timbru în cuantum de 64,78 lei aferentă contestației la executare. Conform precizărilor depuse la dosar la data de 24.03.2016, contestatorul arată că a achitat taxa de timbru în cuantum de 50 lei pentru capătul de cerere privind întoarcerea executării silite și 64,78 lei care se anexează precizării, însă în ceea ce privește chitanța de plată a taxei de 50 lei, aceasta nu se află la dosar.
Astfel, instanța, din oficiu, invocă excepția netimbrării capătului de cerere privind întoarcerea executării silite.
Contestatorul, prin apărător, arată că lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la excepția invocată.
Intimata, prin consilier juridic solicită admiterea excepției.
Instanța admite excepția netimbrării capătului de cerere privind întoarcerea executării silite.
Instanța acordă cuvântul cu privire excepția tardivității depunerii contestației, invocată de intimată.
Intimata, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției în ceea ce privește somația, având în vedere că potrivit art. 173 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală în vigoare la momentul începerii executării silite, somația a fost comunicată legal prin poștă, ulterior prin anunț colectiv prin publicitate.
Contestatorul, prin apărător, solicită respingerea excepției, având în vedere că anterior înființării popririi nu a primit nici un act.
Instanța constată că în speță se formulează contestație la executarea silită însăși, solicitându-se anularea tuturor actelor de executare, iar termenul de 15 zile ar curge conform de la data comunicării somației sau de la data la care s-ar fi luat cunoștință de primul act de executare, conform art.173 Cod procedură fiscală în vigoarea la data începerii executării silite. Somația a fost emisă la data de 23.07.2014, însă deși se afirmă că, în speță comunicarea acesteia s-a făcut prin publicitate, o atare comunicare ar fi fost legal făcută conform art.44 alin.3 Cod procedură fiscală, dacă prima comunicare prin scrisoare recomandată ar fi fost în mod legal întocmită, ori așa cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila nr. 33 dosar, respectiv din confirmarea de primire, nu se menționează ce acte au fost comunicate. Cum contestatorul neagă primirea, neexistând nicio certitudine că somația ar fi fost comunicată cu confirmarea de primire depusă la fila 33 dosar, comunicarea ulterioară prin publicitate nu este legală.
Astfel, raportat la dispozițiile art. 173 lit. a din Vechiul Cod de procedură fiscală, în forma în vigoare la data începerii executării silite, instanța va calcula termenul de 15 zile de la data comunicării popririi, dată care rezultă din înscrisul aflat la fila nr. 42 dosar, respectiv 07.03.2016, contestația fiind depusă la data de 11.03.2016, în termen legal, motiv pentru care respinge excepția tardivității.
Instanța constată de asemenea că se invocă prescripția dreptului la executarea silită, aceasta nefiind o excepție de procedură ci o apărare de fond, în sensul că executarea silită nu este legală datorită faptului că ar fi intervenit prescripția dreptului, urmând a fi analizată ca atare.
Instanța acordă cuvântul pentru propunere de probe.
Contestatorul, prin apărător, având cuvântul pe probe, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune la dosar înștiințare privind încetarea executării silite.
Intimatul, prin consilier juridic, având cuvântul pe probe, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța în baza art. 255 C.p.c. rap. la art. 258 C.p.c. încuviințează părților proba cu înscrisuri.
Constată cercetarea judecătorească terminată, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru concluzii pe fond.
Contestatorul, prin apărător, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, anularea tuturor actelor de executare, precum și restituirea sumelor indisponibilizate ca urmare a înființării popririi și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, arătând că în data de 15.02.2016 s-a luat măsura înființării popririi, având ca obiect executarea amenzilor contravenționale aplicate. Este vorba de trei procese verbale distincte; în ceea ce privește primul proces verbal emis la data de 14.07.2010, amenda fusese deja achitată la momentul înființării popririi, al doilea proces verbal din data de 19.08.2010, deși amenda nu fusese executată, a intervenit prescripția executării silite, având în vedere că potrivit art. 215 Cod procedură fiscală, dreptul organului de executare de a cere executarea silită a creanțelor fiscale, se prescrie în termen de 5 ani de la data de 01.01 a anului următor a celui în care a luat naștere acest drept; termenul de prescripție se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale. În această situație termenul de prescripție începe să curgă la data de 01.01.2011 și se împlinește în data de 02.01.2016. În ceea ce privește cea de-a treia amendă aplicată prin procesul verbal din data de 10.03.2011, aceasta a fost achitată, astfel încât în urma înființării popririi s-ar ajunge la executarea de două ori a aceleiași obligații.
Intimata, prin consilier juridic, solicită respingerea contestației, având în vedere că deși contestatorul a depus la dosar două chitanței din care rezultă că amenzile ar fi fost achitate la CEC, una dintre chitanțe este ilizibilă, cea pentru procesul verbal din data de 14.07.2010, contestatorul nu a depus chitanța la organul constatator potrivit art. 28 alin. 2 din OG nr. 2/2001 pentru ca acesta să ia cunoștință de achitarea amenzilor. Față de procesul verbal despre care se afirmă că nu a fost pus în executare, în somație a fost cuprinsă și această amendă, iar somația despre care se afirmă că nu ar f fost comunicată, poartă data de 19.08.2010, astfel încât abia în data de 19.08.2016 ar fi fost prescrisă. De asemenea, solicită respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.03.2016, contestatorul M. E., în contradictoriu cu intimata Direcția de I. și T. L. S. 6 București, a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea tuturor actelor de executare privitoare la înființarea popririi cu numărul_ din data de 15.02.2016, precum și restituirea sumelor indisponibilizate ca urmare a măsurii popririi. De asemenea, contestatorul a solicitat constatarea intervenirii prescripției dreptului de a cere executarea silită.
În motivarea contestației la executare, contestatorul a arătat că, față de acesta, s-a luat în data de 15.02.2016, măsura înființării popririi cu nr._, conform adresei de înființare a popririi, comunicată către OTP Bank în data de 25.02.2016, obiectul popririi constituindu-l executarea amenzilor contravenționale cu care a fost sancționat contestatorul.
Față de obiectul acestei popriri, contestatorul a menționat următoarele:
În data de 14.07.2010, a fost întocmit procesul verbal de contravenție . nr._ prin care acestuia i s-a aplicat o amendă în cuantum de 60 lei. În acest sens, contestatorul a solicitat a se lua act de faptul că, respectiva amendă a fost achitată de acesta, astfel cum reiese din chitanța nr._/1.
De asemenea, contestatorul a fost din nou sancționat contravențional, într-o primă ocazie în data de 19.08.2010, în baza procesului verbal de contravenție . nr._, amendă ce nu a fost executată.
Apoi, a fost aplicată o noua amendă contravențională în sarcina contestatorului prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 10.03.2011. Contestatorul a dorit să sublinieze faptul că, și cu privire la această contravenție, amenda a fost achitată, astfel cum reiese din chitanța nr._/1.
Astfel, așa cum rezultă din cele prezentate, amenzile în cauză au fost achitate, motiv pentru care prezenta executare declanșată de către D.I.T.L. S. 6 împotriva acestuia a rămas fără obiect.
De asemenea, conform dispozițiilor legale în materie, astfel cum sunt acestea enunțate în Legea nr.207/2015, art. 230 stabilește obligația executorului cu privire la somarea debitorului.
Astfel, „(1) Executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu emis de organul de executare silită.
(2) Somația cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 46, următoarele: numărul dosarului de executare; suma pentru care se începe executarea silită; termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, precum și indicarea consecințelor nerespectării acesteia”. Or, în prezenta cauză, nu s-a comunicat niciun fel de somație.
Cu alte cuvinte, coroborând dispozițiile articolului 230 cu cele ale art.236 alin. 5 privitoare la executarea silită prin poprire „(5) Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se înființează de către organul de executare silită, printr-o adresă care se comunică terțului poprit, cu respectarea termenului prevăzut la art.230 și cu înștiințarea debitorului despre înființarea popririi”, rezultă neîndeplinirea procedurii prealabile înființării popririi constând în somarea debitorului.
Mai mult, având în vedere faptul că în discuție sunt amenzi contravenționale constatate prin procese verbale încheiate la data de 14.07.2010, 19.08.2010, respectiv 10.03.2011, contestatorul a solicitat să se constate intervenirea prescripției executării silite, astfel cum rezultă din prevederile Legii nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, art. 215 și următoarele.
Concret, cu privire la problema prescripției, articolul 215 al Legii nr.207/2015 stabilește referitor la începutul termenului de prescripție următoarele: (1) Dreptul organului de executare silită de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
(2) Termenul de prescripție prevăzut la alin.1 se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale”.
Astfel, în legătură cu primul proces verbal, întocmit în data de 14.07.2010, termenul de prescripție începe să curgă la data de 01.01.2011 și se va împlini, după 5 ani, în data de 02.01.2016
În ce privește cel de al doilea proces verbal, întocmit în data de 19.08.2010, termenul de prescripție a început să curgă în data de 01.01.2011 și se va socoti împlinit după 5 ani, în data de 02.01.2016.
În concluzie, sunt în discuție 3 (trei) amenzi, constatate prin procese verbale distincte, din care: prima amendă, constatată prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 14.07.2010 fusese deja executată la data înființării popririi, astfel că s-ar ajunge la plata de două ori a aceleiași obligații.
A doua amendă, constatată prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 19.08.2010, deși nu a fost executată de contestator, se constată împlinirea la data de 02.01.2016 a termenului de prescripție a executării silite, încetând dreptul creditorului de a cere obligarea acestuia de a o executa.
A treia amendă, constatată prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 10.03.2011, a fost de asemenea achitată anterior înființării popririi, motiv pentru care s-ar ajunge, prin poprire, la executarea ei de două ori, astfel că poprirea rămâne fără obiect.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile Legii nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală: art. 260 și următoarele privind contestația la executare, art. 227 și urm. privind executarea silită și executarea silită prin poprire, precum și art. 215 și urm. privind prescripția dreptului de a cere executarea silită.
În dovedirea contestației, contestatorul a depus la dosar, în copie, cartea sa de identitate, adresa de înființare a popririi nr._ din data de 25.02.2016, chitanță CEC Bank . nr._, procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 14.07.2010, chitanța CEC Bank . nr._, procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 10.03.2011, borderou pentru primirea extrasului de cont nr._ din data de 10.03.2016, extras de cont.
Prin compartimentul registratură, la data de 07.04.2016, intimata a depus la dosar întâmpinare la contestația formulată de M. E., prin care a solicitat admiterea excepției tardivității contestației la executare cu privire la somație, respingerea excepției prescripției executării cu privire la somație, respingerea contestației ca neîntemeiată, respingerea capătului de cerere prin care s-a solicitat obligarea instituției intimate la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata a solicitat admiterea excepției tardivității contestației la executare cu privire la somație, întrucât, în conformitate cu art. 173 alin.1 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când: a) contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod.
Or, în data de 23.07.2014 a fost întocmită somația nr._ care, după ce fost trimisă prin scrisoare cu confirmare de primire, iar plicul a fost returnat cu mențiunea „destinatar lipsă domiciliu”, a fost comunicată prin afișarea pe pagina de internet a instituției intimate.
Astfel, în data de 27.08.2014 s-a trecut la procedura comunicării somației prin afișarea anunțului colectiv cu nr. 286-14-_, atât la sediul centrului din Calea Giulești nr. 125, sector 6, centru de care aparține contestatorul, cât și pe pagina de internet www.taxelocale6.ro.
În fapt, în data de 23.07.2014, potrivit dispozițiilor art. 145 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, DITL S. 6 i-a întocmit contestatorului M. E., somația nr._/23.07.2014, cu suma de 854, 00 lei, pentru 3 titluri executorii reprezentate de 3 amenzi contravenționale: procesul verbal . nr._/14.07.2010, cu suma de 120 lei; procesul-verbal . nr._/19.08.2010, cu suma de 600 lei și procesul-verbal . nr._/10.03.2011, cu suma de 134 lei.
Organul constatator, emitent al celor trei procese-verbale de contravenție și care i le-a comunicat în vederea luării în debit, este DGPMB BR din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Prin comunicarea prin afișare în data de 27.08.2014 a somației, a fost întrerupt termenul de prescripție pentru toate cele trei amenzi contravenționale, dintre care două au fost întocmite în anul 2010, iar una, în anul 2011.
Astfel, în motivarea respingerii excepției prescripției executării, intimata a invocat dispozițiile art. 131 din OG nr.92/2004 privind Codul de procedură fiscală: (1) Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept. (2) Termenul de prescripție prevăzut la alin.1 se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale.
Aceleași dispoziții sunt prevăzute și de art. 215 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală: (1) Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
(2) Termenul de prescripție prevăzut la alin.1 se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale”.
Ulterior afișării somației pe pagina de internet a instituției intimate, în data de 18.02.2016, s-a continuat executarea silită prin înființarea popririi, respectiv a adresei de înființare a popririi cu nr._/15.02.2016 (cu număr de ieșire 021-16-_/18.02.2016) comunicată terțului poprit OTP Bank România) și, de asemenea, a adresei de înființare a popririi cu nr._/02.03.2016 (cu nr. de ieșire 116-16-_/07.03.2016) comunicată terțului poprit ..
Concomitent, contestatorului i-a fost trimisă prin scrisoare cu confirmare de primire, înștiințarea popririi, cu nr. 021 -16-_/18.02.2016.
Aceasta a fost returnată cu mențiunea „expirat termen păstrare”.
În apărarea sa, contestatorul a precizat că, două dintre amenzi, respectiv procesul verbal . nr._/14.10.2010 și procesul verbal . nr._/10.03.2011, au fost achitate la CEC Bank, anterior emiterii popririi, și că a treia amendă aplicată prin procesul verbal . nr._/19.08.2010 nu a fost executată, în sensul că nu ar fi fost emisă somație.
Față de afirmația că două dintre cele două amenzi au fost achitate la CEC Bank, intimata a invocat dispozițiile art. 28 alin.2 din OG nr. 2/2001 (2) „….” amenzile cuvenite bugetelor locale se achită la Casa de Economii și Consemnațiuni - CEC - SA sau la casieriile autorităților administrației publice locale ori ale altor instituții publice abilitate să administreze veniturile bugetelor locale, indiferent de localitatea pe a cărei rază acestea funcționează, de cetățenia, domiciliul sau de reședința contravenientului ori de locul săvârșirii contravenției, precum și la ghișeul unic din punctele de trecere a frontierei de stat a României. O copie de pe chitanță se predă de către contravenient agentului constatator sau se trimite prin postă organului din care acesta face parte, potrivit dispozițiilor alin. 1”.
Or, contestatorul nu și-a îndeplinit această obligație legală de a preda sau de a trimite prin poștă agentului constatator, copii de pe chitanțe, pentru a evita comunicarea amenzilor către instituția intimată, pentru a fi puse în executare.
Față de susținerea contestatorului că procesul verbal . nr._/19.08.2010 nu a fost pus în executare, intimata a precizat, așa cum a menționat anterior că, toate cele 3 amenzi au fost cuprinse în somația nr._/23.07.2014, prin urmare au fost puse în executare.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă, art. 149 (8), (9), art. 145, art. 131 din OG nr.92/2003, republicată privind Codul de procedură fiscală, art. 215 din Legea nr.207 privind Codul de procedură fiscală, art. 28 alin.2 OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat, în copie, somație nr._ din data de 23.07.2014, confirmare de primire, procesul verbal . nr._/14.10.2010, procesul verbal . nr._/19.08.2010, proces verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare din data de 24.08.2010, procesul verbal . nr._/10.03.2011, proces verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate nr. 286-14-_ din data de 27.08.2014 și 286-14-_ din data de 28.08.2014, anunț colectiv pentru comunicarea prin publicitate nr. 286-14-_ din data de 27.08.2014, înștiințare poprire, adresă de înființare a popririi din data de 15.02.2016, adresă de înființare a popririi din data de 02.03.2016, confirmări de primire.
La termenul de judecată din data de 26.05.2016, contestatorul a depus la dosar note scrise.
La termenul de judecată din data de 26.05.2016 instanța a respins excepția tardivității invocată de intimată, cu motivarea din partea introductivă a hotărârii și a încuviințat părților proba cu înscrisurile depuse la dosar
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 23.07.2014 se emite somația_ prin care se pune în vedere contestatorului să achite suma de 120 lei aferentă procesului verbal de contravenție . nr._/14.07.2010, suma de 600 lei aferentă procesului verbal de contravenție . nr._/19.08.2010 și suma de 134 lei aferentă procesului verbal de contravenție . nr._/10.03.2011-fila 30 dosar.
La data de 18.02.2016 se emite și adresa de înființare a popririi pentru sumele aferente acelorași procese verbale - fila 7 dosar.
În ceea ce privește sumele aferente proceselor verbale de contravenție . nr._/14.07.2010 și . nr._/10.03.2011, instanța reține că, în conformitate cu chitanțele de la filele 8,9 dosar, contestatorul a achitat jumătate din minimul amnezii în termen legal, astfel că executarea silită a acestor creanțelor este lipsită de obiect, creanțele fiind recuperată prin plată benevolă. Instanța nu poate reține apărările intimatei în sensul că nu se poate lua act de chitanța aferentă procesului verbal de contravenție . nr._/14.07.2010, deoarece, aceasta, deși greu lizibilă, permite identificarea seriei și datei procesului verbal. În cea ce privește apărarea în sensul că debitorul nu și-a îndeplinit obligația legală de a preda sau de a trimite prin poștă agentului constatator, copii de pe chitanțe, pentru a evita comunicarea amenzilor către instituția intimată, pentru a fi puse în executare, instanța reține că o asemenea împrejurare nu poate conferi legalitate executării silite. Chiar în lipsa comunicării dovezilor de plată către agentul constatator, cât timp pe chitanțe se identifică procesul verbal în baza căruia s-a făcut plata, organele fiscale, titulare ale contului în care s-a făcut plata trebuie să țină evidența creanțelor fiscale deja recuperate, acestea nemaiputând face obiectul executării silite cât timp au fost stinse prin plată.
Astfel fiind, în baza art.174 Cod procedură fiscală din 2003, instanța va anula actele de executare silită efectuate cu privire la creanțele fiscale rezultând din titlurile executorii proces verbal de contravenție . nr._/14.07.2010 și proces verbal de contravenție . nr._/10.03.2011.
În ceea ce privește creanța în cuantum de 600 lei aferentă procesului verbal de contravenție . nr._/19.08.2010, contestatorul a recunoscut că nu a făcut plata acesteia, invocând că dreptul de a obține executarea silită a acesteia s-a prescris.
Conform art.131 Cod procedură fiscală din 2003 dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
Conform art. 133 lit. c Cod procedură fiscală din 2003 termenul de prescripție se întrerupe pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită;
La data de 23.07.2014, așa cum s-a reținut mai sus, intimata a emis somația de plată-fila 30 dosar, astfel termenul de prescripție de 5 ani care a început să curgă la data de 01.01.2011 a fost, din data de 23.07.2014 curgând un nou termen de prescripție, prin urmare apărarea privind prescripția dreptului de a obține executarea silită este neîntemeiată, în mod legal contestatorul fiind urmărit pentru această creanță.
Față de cele reținute mai sus, instanța va admite în parte contestația la executare și va anula executarea silită numai în ceea ce privește actele de executare silită efectuate cu privire la creanțele fiscale rezultând din titlurile executorii proces verbal de contravenție . nr._/14.07.2010 și proces verbal de contravenție . nr._/10.03.2011.
Va anula capătul de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite, ca netimbrat, față de admiterea excepției netimbrării în ședința din data de 26.05.2016.
În baza art.45 din OUG 80/2013 instanța va dispune restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru de 20,32 lei, stabilită proporțional cu admiterea cererii, achitată cu chitanța seria_ nr._/24.03.2016 emisă de DITL sector 6, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art.453 Cod procedură civilă va obligă intimata să plătească suma de 200 lei contestatorului, cu titlu de cheltuieli de judecată, onorariu de avocat, proporțional cu admiterea cererii, conform facturii și chitanței depuse la ultimul termen de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de contestatorul M. E., cu domiciliul în București, .-57, sector 6, CNP:_, în contradictoriu cu intimata Direcția de I. și T. L. S. 6 București, cu sediul în București, .. 18, sector 6.
Anulează actele de executare silită efectuate cu privire la creanțele fiscale rezultând din titlurile executorii proces verbal de contravenție . nr._/14.07.2010 și proces verbal de contravenție . nr._/10.03.2011.
Anulează capătul de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite, ca netimbrat.
Dispune restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru de 20,32 lei, stabilită proporțional cu admiterea cererii, achitată cu chitanța seria_ nr._/24.03.2016 emisă de DITL sector 6, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Obligă intimata să plătească suma de 200 lei contestatorului, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 de zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.05.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.CAE/Thred.MV/4 ex./09.06.2016
← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4269/2016. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 4377/2016. Judecătoria SECTORUL 6... → |
---|