Plângere contravenţională. Sentința nr. 1059/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
Comentarii |
|
Sentința nr. 1059/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 05-02-2016 în dosarul nr. 1059/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECTIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1059
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.02.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: R. S.
GREFIER: A. R. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de contestatoarea .. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.-Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică-CESTRIN.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, a cauzei nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților să se prezinte, conform art. 121 pct. 5 din HCSM nr. 1375 din 17 decembrie 2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 18.09.2015, sub nr,._, contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (CNADNR) - Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica-CESTRIN, a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 08.09.2015, prin care a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal susmenționat și, pe cale de consecință anularea măsurii de sancționare contravențională; cheltuielile de judecata ocazionate de soluționarea prezentei cauze, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertismentul.
În motivarea plângerii, contestatoarea a arătat că din cele relatate în conținutul procesului verbal de contravenție mai sus menționat, în data de 10.05.2015, vehiculul cu numărul de înmatriculare_ a circulat la ora 08:13 pe DN28 Km60+250m, pe raza localității Letcani, jud. Iași, fără a deține rovinietă valabilă.
Motivul pentru care înțelege să conteste contravenția este că la data constatării contravenției circulării pe drumurile publice de către autovehiculul marca BMW cu numărul de înmatriculare_, fără a deține rovinietă valabilă, acesta nu se mai afla în proprietatea societății.
Prin contractul de vânzare-cumpărare vehicul folosit din 31.03.2009, s-a transferat proprietatea asupra autovehiculului sus menționat, vânzătoarea nemaifiind de iure și de facto proprietara asupra acestuia de la data semnării respectivului contract, așa încât orice eveniment ulterior în legătură cu autovehiculul, noul proprietar și/sau utilizatorul acestuia nu mai privește și nu mai atrage răspunderea juridică a societății în niciun fel.
Așadar, contestatoarea nu are nicio obligație de plată a amenzii contravenționale în valoare de 250 lei în termenul de 15 zile de la data comunicării PVCC atacat prin prezenta, neaplicându-i-se în vreun fel sancțiunea stabilita de CNADNR prin agent constatator, în mod eronat în sarcina societății.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art.31 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor în probațiune, depunem dovada cu înscrisurile atașate prezentei.
În dovedirea plângerii, contestatoarea a depus în copie procesul verbal de contravenție . nr._/08.09.2015, proces verbal de scoatere din evidență mijloc de transport din data de 13.05.2009, adresa nr.93/20.07.2015, certificat de înmatriculare autoturism, comunicare nr._/14.07.2015, certificat constatator nr._/18.03.2015 emis de ONRC, certificat de căsătorie . nr._.
La data de 21.10.2015, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare.
În fapt, intimata a arătat că procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, coroborat cu O.G, nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Procesul verbal a fost întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 si 3 din O.G. nr. 15/2002.
Intimata a învederat faptul că, petenta, după încheierea contractului de vânzare cumpărare, nu a solicitat radierea din evidentele Serviciului Public Comunitar - Direcția Permise si înmatriculări Auto, așa cum este stabilit prin Ordinul 1501/2006 actualizat, art. 24 - punctul 2), alin d.si art. 11, alin. 10 din OUG 195/2002, astfel ca, acesta figurează în continuare ca si proprietar, în accepțiunea legii, fiind o confuzie faptul ca radierea roiului fiscal este operațiunea implicita a radierii din evidențele serviciului mai sus menționat.
Astfel, factura fiscală sau orice alt document legal își produce efectele asupra transmiterii dreptului de proprietate al autovehiculului dar, fără radiere, acest lucru nu implică și modificarea datelor în baza de date a Ministerului Afacerilor Interne - Direcția Regim Permise Conducere si înmatriculări Vehicule, astfel că, petenta I. SRL, figurează în continuare, în baza de date accesata, ca și proprietar.
În josul paginii tipizatului pentru contractul de vânzare cumpărare a unui vehicul folosit este Certificatul de Radiere, unde este specificat Inspectoratul de Politie - serviciul circulație, document obligatoriu a fi completat și vizat, nicidecum facultativ. Pe spatele contractelor tipizate se află detaliată procedura de vânzare cumpărare, radiere și înmatriculare a unui vehicul, unde există clar menționată procedura de radiere “ vânzătorul și cumpărătorul se prezintă la serviciul circulație unde este înmatriculat vehiculul cu următoarele documente: cele trei exemplare ale contractului de vânzare cumpărare ( și ale certificatului de radiere), cartea de identitate în care vânzătorul este înscris de către serviciul circulație, certificatul de înmatriculare cu mențiunea vânzătorului privitoare la înstrăinare, fișa de înmatriculare completată. Vânzătorul primește exemplarul 3 al contractului de vânzare cumpărare și al certificatului de radiere, iar cumpărătorul celelalte două exemplare ale contractului, cartea de identitate având menționată radierea din circulație, precum și fișa de înmatriculare pe care a prezentat-o.”
Faptul că petenta nu a folosit aceste tipizate, create special pentru a ajuta părțile implicate în așa o tranzacție să-și îndeplinească obligațiile legale, demonstrează doar faptul că acesta cunoștea procedurile de radiere iar prin neîndeplinirea acestora și-a asumat și orice posibilă urmare legală.
Motivul invocat de către petentă, cu privire la vânzarea autovehiculului nu este în măsură să înlăture concluzia temeiniciei faptei reținute în sarcina sa, în condițiile în care obligația radierii din circulație îi revenea, legiuitorul prevăzând expres faptul că “ proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane “ ( art. 24, alin. (2), lit. d - Ordinul 1501/2006- actualizat ). Adoptarea de către legiuitor a prevederilor art. 9. alin 3 din OG 15/2002 - actualizata, s-a realizat tocmai în considerarea faptului ca în baza de date a Serviciilor Publice Comunitare Regim Permise de Conducere și înmatriculare a vehiculelor, se regăsesc toate informațiile actualizate, cu privire la proprietarii și utilizatorii autovehiculelor, tocmai pentru ca în sarcina proprietarilor de autovehicule sunt instituite aceste obligații de radiere în caz de înstrăinare.
În acest sens, intimata a invocat și prevederile art. 9 alin. 3 din OG 15/2002.
Transferul dreptului de proprietate se probează, conform regulilor aplicabile contractului de vânzare, adică regulilor prevăzute pentru actele juridice cu valoare mai mare de 250 lei, în baza art. 309 alin. 2 NCPC sau art. 1191 c. civ. de la 1864. în materia opozabilității, sunt aplicabile dispozițiile art. 278 cpc sau art. 1182 c.civ de la 1864, acestea fiind regulile generale în materia probei și opozabilității contractelor de vânzare autovehicule.
În materia reglementată de OG 15/2002, adică răspunderea contravențională pentru neplata tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, legiuitorul a avut în vedere o modalitate specială de dobândire a opozabilității vânzării înscrierea în certificatul de înmatriculare și în evidenta MAI - DRPCIV.
Faptul că legiuitorul a prevăzut în acest caz, o condiție specială privind realizarea opozabilității rezultă din reglementarea art. 7 raportat la art. 1 lit. b) “persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate”. Dacă legiuitorul avea în vedere numai condiția deținerii în proprietate a autovehiculului pentru angajarea răspunderii contravenționale, nu și pe cea a opozabilității, atunci ar fi prevăzut că, răspund persoanele fizice sau juridice care au în proprietate, iar dovada proprietății și, eventual, a transferului proprietății se realizează conform Codului civil și al celui de procedura civilă.
Legiuitorul, însă a prevăzut această condiție de opozabilitate, în primul rând, tocmai pentru a putea implementa un sistem în care să existe posibilitatea reală a sancționării contravenienților, prin raportarea la evidența oficiala a MAI - DRPCIV, astfel încât să nu existe posibilitatea sustragerii de la răspundere în cazul autoturismelor care au făcut obiectul unor vânzări, fără realizarea formalităților de opozabilitate prin înscrierea în evidența oficială a DRPCIV.
Astfel, chiar dacă petenta nu mai deține calitatea de proprietar, ceea ce se dovedește conform art. 309 alin. 2 NCPC sau art. 1191 c.civ. de la 1864, el va răspunde contravențional, chiar daca contractul de vânzare cumpărare a dobândit dată certă conform art. 278 c.p.c. sau art. 1182 c.civ. de la 1864, cât timp nu s-au îndeplinit formalitățile de opozabilitate a contractului.
Fapta întrunește cumulativ cele 4 trăsături ale unei contravenții, fiind tipică ( se încadrează în modelul abstract descris în norma de incriminare a contravenției), antijuridică ( aduce atingere valorii sociale ocrotite prin norma legală ), prevăzută de lege ( art. 8 din OG 15/2002 ) și săvârșită cu vinovăție, chiar dacă nu este sub forma intenției.
Pentru aceste motive, intimata a solicitat respingerea contestației ca fiind nefondată și neîntemeiată și în subsidiar, menținerea procesului verbal de constatare a contravenției ca fiind temeinic și legal.
În temeiul art. 411 (I), pct.2 N.C.P.C., intimata a solicitat judecarea și în lipsă a prezentei cauze.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al ) contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Ordinul M.T.I nr. 769 / 2010 cu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
Întâmpinarea a fost însoțită de proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR și autorizația de control a agentului constatator.
La data de 12.11.2015, prin serviciul registratură, contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/08.09.2015, contestatoarea a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002, reținându-se că la data de 10.05.2015, pe DN 28 km 60+250m, Letcani, jud. Iași, vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare_, aparținând contestatoarei a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține următoarele:
Pe baza planșei foto depuse la dosar de către intimată, necontestată, instanța constată că la data de 10.05.2015, autoturismul cu nr._ a circulat pe raza localității Letcani, fără a se face dovada deținerii unei roviniete valabile.
Potrivit dispozițiilor art. 7 din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Noțiunea de utilizatori este definită de art. 1 lit. b din OG 15/2002 astfel persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.
Contestatoarea a invocat în susținerea netemeiniciei procesului-verbal faptul că la data săvârșirii contravenției constatate și sancționate prin procesul-verbal contestat, nu mai avea calitatea de proprietar al autoturismului nr._ întrucât acest vehicul fusese înstrăinat pe data de 31.03.2009, însă instanța constată că afirmațiile contestatoarei sub acest aspect nu sunt susținute de probe administrate în condițiile legii, deși sarcina probei revenea contestatoarei potrivit art. 249 Cod procedură civilă, astfel încât nu pot fi reținute de către instanță.
Instanța reține că prin acțiune, contestatoarea a învederat că la data de 31.03.2009 a încheiat un contract de vânzare-cumpărare vehicul folosit, iar la termenul din data de 22.01.2016 (f. 64), a menționat că nu există un contract de vânzare-cumpărare, fiind încheiată doar factura care a stat la baza modificării evidențelor fiscale.
Analizând factura fiscală nr._/27.02.2009 (f. 62), care a stat la baza modificării evidențelor fiscale, instanța reține că aceasta a fost emisă de contestatoare pe numele cumpărătoarei M. M., însă factura fiscală nu poată semnătura cumpărătoarei, nefiind, astfel acceptată expres de aceasta. De asemenea, instanța constată că pe baza probelor administrate în cauză nu se poate reține nici acceptarea tacită a facturii de către cumpărătoare.
Potrivit art. 1295 alin. 1 din vechiul cod civil (aplicabil în raport de data facturii), vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător de îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat.
Astfel, contractul de vânzare-cumpărare este un contract consensual, care este valabil încheiat prin simplul acord de voință al părților. Însă, atâta vreme cât factura fiscală emisă unilateral de către contestatoare nu a fost acceptată la plată de către cumpărător, instanța apreciază că acest înscris nu face dovada acordului de voință al cumpărătorului în sensul încheierii contractului, nefiind, astfel dovedită perfectarea contractului de vânzare-cumpărare și, pe cale de consecință, nici transferul dreptului de proprietate asupra autoturismului de la contestatoare către numita M. M..
Împrejurarea că pe baza acestei facturi fiscale s-au operat modificări în evidențele fiscale nu este de natură a conduce către o altă concluzie întrucât această operațiune asigură dobândirea datei certe a facturii, fără însă a modifica puterea doveditoare a acestui înscris și efectele juridice produse.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că societății contestatoare îi incumbau obligațiile prevăzute de art. 7 din OG 15/2002, fiind justificată angajarea răspunderii contravenționale a contestatoarei în temeiul art. 8 din OG 15/2002.
Astfel, constatând că din probele administrate în cauză nu rezultă o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul-verbal contestat, instanța apreciază că procesul-verbal a fost temeinic întocmit, sancțiunea aplicată fiind corect individualizată.
Având în vedere toate considerentele anterior expuse, instanța va respinge plângerea contravențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de contestatoarea ., cu sediul în București, ., sector 6, J_, CUIRO_ în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA-Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică-CESTRIN, cu sediul în București, . A, sector 6, J_, CVUI_.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.02.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.SR/Thred.MM
5 ex/2016
← Plângere contravenţională. Sentința nr. 29/2016.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 885/2016. Judecătoria... → |
---|