Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 997/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 997/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 997/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 997
Ședința din Camera de Consiliu din data de 04.02.2015
Instanța constituită din
P. C. A. E.
GREFIER A. V.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă, privind pe reclamanta E. E. MUNTENIA SA și pe pârâta P. P. TRADING SRL.
La apelul nominal făcut in Camera de Consiliu, la prima și la cea de-a doua strigare a cauzei, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, care învederează instanței că pârâta a depus la dosar, prin serviciul registratură, formular de răspuns și răspuns la interogatoriul reclamantei, iar reclamanta a depus la dosar răspuns la apărările pârâtei.
Instanța, din oficiu, având în vedere dispozițiile art. 131 alin. 1 C.p.c. constată că este competentă general, material și teritorial să judece cererea, raportat la dispozițiile art. 1028 C.p.c. și art. 107 alin. 1 C.p.c.
De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 238 alin. 1 C.p.c., în raport de actele dosarului, estimează durata necesară cercetării procesului la o perioadă de 30 de zile, durata medie de soluționare a cauzelor având ca obiect cerere de valoare redusă.
În baza art. 255 C.p.c. rap. la art. 258 C.p.c. încuviințează reclamantei proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtei, iar pârâtei proba cu înscrisuri.
Instanța rămâne în pronunțare cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată prin formularul de răspuns și pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Prin formularul de cerere înregistrat pe rolul instanței la data de 26.11.2015, sub nr._, reclamanta E. E. Muntenia SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta P. P. Trading SRL, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1712,65 lei, reprezentând contravaloare servicii prestate și neachitate, obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 2118,86 lei și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că intre părți s-au derulat raporturi contractuale, pârâtei fiindu-i atribuit codul de client_, raporturi in baza cărora a livrat energie electrica către parată, iar corelativ s-a născut obligația de plata a acesteia pentru serviciile de care a beneficiat, conform facturilor fiscale emise.
Astfel, începerea derulării relațiilor contractuale s-a realizat la data in care debitorul a început sa consume energie electrica, însușindu-și totodată toate obligațiile care deriva din beneficiul acestui serviciu si din contractul de furnizare a energiei electrice.
In conformitate cu contractul semnat, contract care este standard si aplicabil la nivel național, reglementat prin act normativ (Decizia președintelui A.N.R.E. nr. 57/1999 pentru aprobarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 21 decembrie 1999 si Ordinul nr. 5 din 21 februarie 2003 privind modificarea contractelor - cadru de furnizare a energiei electrice), E. E. Muntenia SA avea obligația sa furnizeze energie electrica, iar paratul avea obligația sa achite contravaloarea serviciilor prestate in baza facturilor emise de către societatea furnizoare, in termenul de scadenta de 10 zile de la data emiterii facturilor, data emiterii facturilor si termenul de scadenta fiind înscrise pe factura (art. 14 din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice).
Întrucât actele normative antenor-mentionate au fost publicate in forma inițiala in Monitorul Oficial al României, nimeni nu poate invoca necunoașterea acestora si neinsusirea clauzelor prevăzute in acestea, mai ales ca prin art. 33 din Regulamenul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin Hotararea de Guvern nr. 1007/2004, se prevede ca furnizarea energiei electrice se face numai pe baza de contract de furnizare incheiat de un furnizor cu consumatorul, pe cale de consecința, rezulta ca acel consum care nu se realizeaza in baza unui contract intra sub incidența Codului Penal.
Potrivit art. 11 lit. a) din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice la micii consumatori finali, industriali si similari, la tarife reglementate, aprobat prin Decizia A.N.R.E. nr. 57/1999, consumatorul are obligația sa achite integral si la termen facturile emise de furnizor.
De asemenea, potrivit art. 14 alin. 1 si 3 din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice la micii consumatori finali, industriali si similari, la tarife reglementate, aprobat prin Decizia A.N.R.E. nr. 57/1999: (1) Factura emisa pentru plata contravalorii energiei electrice va fi achitata In termenul de scadenta de 10 zile de la data emiterii facturii, data emiterii facturii si termenul de scadenta fiind înscrise pe factura. (3) Neachitarea facturii de către consumator In termen de 30 de zile de la data scadentei atrage penalitati de întârziere, dupa cum urmeaza: a) penalitatile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilit conform reglementarilor legale In vigoare; b) penalitatile se datoreaza începând cu prima zi dupa data scadentei.
Obligația de plata a consumatorilor pentru energia electrica consumata este expres prevăzută de Legea energiei electrice, astfel:
Potrivit prevederilor art. 54 din vechea lege a energiei electrice nr. 13/2007 ,,în conformitate cu prevederile contractului, consumatorul este obligat sa plateasca contravaloarea energiei electrice consumate”.
Potrivit prevederilor art. 59 din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice si gazelor naturale ,,în conformitate cu prevederile contractului, clientul final este obligat sa plateasca contravaloarea energiei electrice consumate la prețul si in condițiile prevăzute In contractul de furnizare a energiei electrice”.
În conformitate cu art. 61 alin. 2 din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice si gazelor naturale (art. 56 alin. 2 din vechea lege a energiei electrice nr. 13/2007), nerespectarea contractului de furnizare a energiei electrice de catre clientul final poate atrage suportarea următoarelor consecințe, dupa caz: penalizari, sistarea temporara a furnizării energiei electrice, rezilierea contractului de furnizare a energiei electrice.
In ceea ce privește suportarea de catre consumator a cheltuielilor furnizorului/operatorului de rețea pentru deconectarea si reconectarea la rețea, aceasta este reglementata de art. 200 alin. 5 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin Hotararea de Guvern nr. 1007/2004.
In dovedirea recunoașterii si insusirii derulării contractului dintre debitor si E. E. Muntenia SA, sta si faptul ca acesta a efectuat o . plați catre societatea creditoare, asa cum rezulta si din situatia financiara a debitorului, anexata.
Expedierea facturilor de energie electrica se realizeaza cu operatorul național din domeniul serviciilor poștale si care se afla in proprietatea statului roman, acesta fiind furnizor unic al acestui serviciu universal in orice punct de pe teritoriul României.
Facturarea, respectiv emiterea facturilor se realizeaza conform Codului fiscal - art. 155, unde alin. 28 precizeaza ca semnarea si stampilarea facturilor nu constituie elemente obligatorii pe care trebuie sa le conțină factura.
Mai mult decât atat, practica judiciara in materie - Decizia nr. 29/E/12.01.2005 emisa de secția comerciala a Curții de Apei lasi in care aceasta a admis un recurs formulat deoarece in prima instanta, Judecatoria lasi respinsese acțiunea pe motiv ca facturile depuse la dosar nu erau acceptate la plata de către parata, prin semnătură si stampila.
Similar spetei anterior mentionate, contractul încheiat intre parti si depus la dosar, are ca obiect furnizarea de energie electrica si clauzele acestuia conțin mențiuni cu privire ia durata contractului, modul de facturare, mod de calcul penalitati. Clauzele mentionate au fost acceptate de parat odata cu semnarea contractului. Astfel, obligația paratului de a plați contravaloarea energiei electrice furnizata de reclamanta s-a născut odata cu semnarea contractului (acesta reprezentând „legea părtilor" in accepțiunea art. 969 din Vechiul Cod Civil) si nu odata cu emiterea facturii lunare. Nu se poate interpreta ca obligația de plata se naște pentru fiecare factura in parte, la data acceptarii acesteia, fara a se lua în considerare existenta contractului si a clauzelor referitoare la executarea obligației de plata.
O astfel de interpretare ar da loc la refuzul abuziv de acceptare a facturilor si, deci, la nerespectarea clauzelor contractuale de către beneficiar.
Pentru aceleași considerente, solicita instantei admiterea acțiunii si obligarea paratului la plata pretențiilor solicitate, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
Mai arată creditoarea ca in prezenta acțiune ar fi nelegala interpretarea potrivit careia neacceptarea la plata a facturii echivaleaza cu nedovedirea acțiunii, in condițiile in care contractul încheiat intre parti si atașat prezentei, reprezintă „legea părtilor” (art. 1270 Noul Cod Civil, respectiv art. 969 Vechiul Cod Civil), iar obligația de plata s-a născut, asa cum a aratat si Curtea de Apei Iasi in speța anterior mentionata, ca efect al încheierii contractului si nu ca efect al emiterii ori acceptarii facturii.
Prin urmare, E. E. Muntenia SA si~a onorat obligația de a furniza debitorului energie electrica, fara ca acesta din urma sa-si fi îndeplinit intocmai obligația corelativa de achitare a facturilor, in contextul in care nu a tăgăduit existenta raportului juridic obligational invocat de creditoare ca izvor al pretențiilor si nici nu a opus împrejurarea neexecutarii culpabile de către aceasta a obligațiilor contractuale, dupa cum nu a formulat niciodata vreo obiectiune cu privire la obligația de plata a debitului restant.
Pentru serviciile prestate și neachitate la termen, s-au calculat penalitati in valoare de 2118.86 lei conform contractului, respectiv art. 14 din din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice, penalitati egale cu nivelul majorarii de întârziere datorat pentru neplata la termen a obligațiilor catre bugetul de stat, conform reglementarilor legale in vigoare.
Facturile fiscale privind valoarea penalitatilor de întârziere sunt anexate cererii, iar in cuprinsul acestora se evidentiaza expres modul de calcul, mentionandu-se facturile asupra carora sunt calculate penalitatile, perioada de calcul, numărul de zile de întârziere si coeficientul de calcul aplicat-potrivit reglementarilor in vigoare la data calculului si valoarea acestora.
Potrivit art. 1516, alin. 1 Noul Cod Civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrala, exacta si la timp a obligației, iar conform art. 1535, alin. 1 Noul Cod Civil, in cazul in care o suma de bani nu este plătită la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana in momentul plații, in cuantumul convenit de parti sau, in lipsa, in cel prevăzut de lege, fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul sa faca dovada ca prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plații ar fi mai mic.
A încercat rezolvarea pe cale amiabila a litigiului, prin notificări si apeluri telefonice adresate debitorului, insa demersurile nu au avut niciun rezultat.
În aceste condiții, a înțeles sa se adreseze instanței, considerând îndeplinite condițiile cerute de art. 1025 Cod Procedura Civila privind procedura cererilor de valoare redusa.
În drept, creditoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 150 alin. 1 si 2, art. 223 alin. 3, art. 277, art. 453, art. 628 alin. 2, art. 662, art. 1025-1032 C.p.c., art. 1270, art. 1516, art. 1535 Cod civil, art. 969 si următoarele, art. 1073 Vechiul Cod civil, art. 120 alin. 7 Cod Procedura Fiscala (OG nr. 92/2003), art. 155 alin. 28 Cod fiscal, art. 156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG nr. 1007/2004; Decizia A.N.R.E. nr. 57 din 11 octombrie 1999 pentru aprobarea contractelor-cadru de furnicare a energiei electrice; Ordinul nr. 5 din 21 februarie 2003 privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice; Vechea legea energiei electrice nr. 13/2007 publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 51 din_ ; Legea energiei electrice si a gazelor naturale nr. 123/2012, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 485/16 iulie 2012.
În susținerea cererii, creditoarea a depus la dosar situația facturilor restante, certificat constatator ONRC, somație nr. 63/01.09.2014 și confirmare de primire, somație nr. 64/01.09._ și confirmare de primire, factura fiscală nr. 2MF8098645 din data de 13.08.2012, factura fiscală nr. 2MF9566244 din data de 14.09.2012, factura fiscală nr. 2MF11456702 din data de 13.11.2012, factura fiscală nr. 2MF03016194 din data de 22.03.2013, factura fiscală nr. 4MF09932504 din data de 19.09.2014, contract de furnizare a energiei electrice nr. 1007 -_ - 1 din data de 06.03.2006.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei.
La data de 15.01.2016, pârâta a depus la dosar formular de răspuns, arătând că nu este de acord cu cererea și pretențiile reclamantei, având în vedere că în contractul depus la dosar nu este detaliat punctul de lucru unde ar fi fost livrată, nu unde s-a făcut consumul de energie. Nu i-au fost comunicate facturile enumerate de reclamantă, are mai multe contracte încheiate cu reclamanta și este la zi cu plățile. Facturile ce fac obiectul prezentului dosar, atât pentru debitul principal cât și pentru penalități sunt din perioada 2008 – 2012, mult peste termenul de 3 ani prevăzut de Decretul Lege nr. 167/1958.
Astfel, pârâta invocă excepția prescripției dreptului la acțiune, având în vedere data facturilor depuse de reclamantă și data formulării cererii.
Factura din data de 24.09.2012 a fost emisă neîntemeiat, având în vedere că în cuprinsul facturi din data de 23.08.2012 s-a menționat faptul că a fost debranșată.
Contractul este din anul 2006, iar reclamanta nu a anexat nici un act care să facă dovada plății unor facturi anterioare pentru punctul de lucru indicat, nu s-a făcut în nici un fel dovada furnizării energiei electrice, dovada conectării/branșării la rețeaua de energie electrică, dovada citirii contorului.
La data de 03.02.2016, reclamanta a depus la dosar răspuns la apărările pârâtei, solicitând respingerea excepțiilor invocate si admiterea acțiunii asa cum a fost formulata pentru urmatoarele motive:
E. E. Muntenia SA a incheiat cu P. P. Trading SRL contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii mici nr. 1007-_- 1/06.03.2006.
Contractul încheiat intre parti si depus la dosar, are ca obiect furnizarea de energie electrica si clauzele acestuia conțin mențiuni cu privire la durata contractului, modul de facturare, mod de calcul penalitati. Clauzele mentionate au fost acceptate de parat odata cu semnarea contractului.
Astfel, obligația paratului de a plăti contravaloarea energiei electrice furnizata de reclamanta s-a născut odata cu semnarea contractului (acesta reprezentând „legea părtilor") si nu odata cu emiterea facturii lunare. Nu se poate interpreta ca obligația de plata se naște pentru fiecare factura in parte, la data acceptarii acesteia, fara a se lua în considerare existenta contractului si a clauzelor referitoare la executarea obligației de plata. O astfel de interpretare ar da ioc la refuzul abuziv de acceptare a facturilor si, deci, la nerespectarea clauzelor contractuale de către beneficiar.
Debitele solicitate la plată nu sunt prescrise avand in vedere ca in data de 01.09.2014 debitorul a primit somația nr. 63 in care a fost informat cu privire la debitul restant. De asemenea somația transmisa s-a intors cu confirmare de primire semnata de către debitor depusa la dosarul cauzei, astfel incat P. P. Trading SRL a luat ia cunoștință de debitul restant.
De asemenea, facturile care fac obiectul prezentului dosar sunt MF_/13.08.2012, MF_/14.09.2012, MF_/13.11.2012, MF_/22.03.2013 si factura MF_/19.09,2014 pentru locul de consum ., .. B, ., București, astfel cum reiese si din contractul încheiat intre parti, avand in vedere data emiterii facturilor depuse la dosar termenul de prescripție nu este legal îndeplinit.
Mai mult, debitorul mentioneza perioada de prescripție cuprinsa intre_12, astfel încât solicită sa se constate faptul ca in data de 09.03.2011 conform listei de creanțe atașată la dosar, paratul a efectuata ultima plata, ceea ce inseamna ca si-a insusit facturile si a recunoscut debitul restant.
Cu privire la aspectele invocate de către parat ,,nu am primit nici una din facturile enuntate de reclamanta"", arată că are autorizarea de a emite facturile doar intru-un singur exemplar pe suport de hârtie, potrivit Ordinului nr. 1077/ 2003 al Ministerului Finanțelor Publice privind condițiile in care se pot edita, ., facturile fiscale cu regim special de tipărire, înscriere si numerotate, utilizate in activitatea financiara si contabila, autorizare care se acorda furnizorilor cu un număr mare de client, sfera de activitate a agenților economici este prestarea de servicii sau livrarea bunurilor de utilitate publica cum sunt, furnizarea energiei electrice, termice, a gazelor naturale si a apei, canalizarea, telefonia mobila si fixa, transmisia de programe TV si radio si altele similare, iar rațiunea acestei autorizari exclude obținerea acceptului de plata a facturii in varianta clasica a semnării de către client pe exemplarul doi si remiterea facturii cu semnătura acestuia către furnizor.
De asemenea, potrivit art. 46 Cod comercial, obligațiunile comerciale se probează cu acte autentice, acte sub semnătură privata, facturi acceptate, prin corespondenta, prin telegrame, cu registrele părtilor, cu martor, sau cu orice alte mijloace alte mijloace de proba admise de legea civila. Prin urmare, legea comerciala nu limiteaza proba obligațiilor comerciale la facturi acceptate la plata.
In ceea ce privește suportarea de catre consumator a cheltuielilor furnizorului/operatorului de rețea pentru deconectarea si reconectare la rețea, aceasta este reglementata de art. 200 alin. 5 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin Hotararea de Guvern nr. 1007/2004.
Astfel, solicita instanței obligarea pârâtului la achitarea întregului debit solicitat la plata în prezenta cauza.
La termenul de judecată din 04.02.2016 instanța a încuviințat părților proba cu înscrisurile de la dosar și a rămas în pronunțare cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă și cu privire la fondul cauzei.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Cu prioritate asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, instanța reține, plecând de la art. 6 alin. (4) C.civ. și art. 201 din Legea nr. 71/2011 că legea aplicabilă prescripției extinctive, sub toate aspectele este legea în vigoare la data la care prescripția a început să curgă. Pentru situația concretă, prescripția extinctivă a început să curgă de la data scadenței fiecărei facturi parte, având în vedere că prestațiile contractuale erau succesive (atât art.12 din D 167/1958 cât și art.2526 N civ prevăd că în acest caz prescripția curge de la data la care fiecare prestație devine exigibilă). În speță, având în vedere data scadenței facturilor, în vigoare la data la care prescripția a început să curgă era Noul Cod Civil, astfel că, instanța reține că în speță sunt aplicabile disp.art.2537 pct.4 N c civ care prevăd că prescripția se întrerupe prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripția este pus în întârziere.
În speță, așa cum rezultă din actele dosarului, pârâta a fost pusă în întârziere prin somația de la fila 18 dosar, comunicată la data de 02.09.2014-fila 19 dosar, astfel că la această dată cursul prescripției s-a întrerupt, începând să curgă o nouă prescripție conf.art.2541 alin.2 N c civ, motiv pentru care la data de 26.11.2015 termenul de prescripție nu era împlinit, astfel că excepția prescripției dreptului la acțiune urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține că între părți a fost încheiat contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii mici nr. 1007-_- 1/06.03.2006, prin care reclamanta se obliga să furnizeze energie electrică pârâtei pentru locul de consum din .,iar pârâta se obliga să achite facturile fiscale în termen de 10 zile de la emiterea facturii.
Instanța reține că facturile pe care reclamanta își întemeiază pretențiile au ca obiect contravaloarea energie electrică, contravaloarea servicii deconectare rău platnic și accesorii-penalități.
În ceea ce privește energia electrică, instanța reține că prestarea serviciului de furnizare energie electrică urma să se efectueze succesiv. Astfel reclamanta, pentru a pretinde contravaloarea serviciilor prestate, trebuia să facă dovada furnizării în fapt a energiei în perioadele menționate în facturi, cât timp pârâta a negat la interogatoriu prestarea serviciilor .
Față de împrejurarea că în baza contractului încheiat prestațiile urmau a se executa succesiv, simpla existență a convenției nu atrage răspunderea contractuală a pârâtei, instanța reținând că nu a fost solicitată administrarea de probe din care rezulte că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale și a furnizat energia în cantitatea și în perioada menționată în facturi. Instanța reține că nu au fost depuse înscrisuri din care să rezulte modul de citire al indexului și deci de stabilire a consumului, după cum nu au fost propuși martori care să dovedească aspecte legate de prestarea serviciilor, modul de stabilire a consumului și data deconectare.
Aceeași este situația și în ceea ce privește contravaloarea serviciilor de deconectare, instanța reține că nu există un proces verbal sau alt act din care să rezulte efectuarea acestor servicii, nu s-a solicitat proba cu martori pe acest aspect și nici nu a fost detaliat modul de stabilire a sumei de 77,68 lei.
Cât privește accesoriile, acestea urmează soarta principalului, instanța reținând că atât timp cât nu se face dovada nașterii obligației de plată pentru debitul principal nu se poate susține că pârâta datorează penalități.
În aceste condiții, cum facturile sunt contestate de pârâtă și nu fac dovada împotriva acesteia, instanța apreciază că reclamanta nu a reușit să dovedească caracterul cert și lichid al creanței pe care o invocă, nereușind să dovedească faptul că suma solicitată este contravaloarea unor servicii prestate, motiv pentru care, apreciind că nu poate fi angajată răspunderea contractuală a pârâtei în condițiile art.969 C civ în vigoare la data încheierii contractului părților, instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.
În baza art.453 Cod procedură civilă, instanța va respinge cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, având în vedere că acestea, deși solicitate prin formularul de răspuns, nu au fost dovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune, ca neîntemeiată.
Respinge cererea formulată de reclamanta . S.A., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J40/_/2008, CUI_, cu sediul ales în București, .. 10 A, clădirea C 3, ., în contradictoriu cu pârâta . SRL, cu sediul ales în București, ., .. 2 B, ., sector 3, ca neîntemeiată.
Respinge cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 zile, cererea de apel va fi depusă la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. C.A.E./Thred. A.V.G./4 ex/17.02.2015
| ← Reprezentativitate sindicat. Sentința nr. 1024/2016.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 725/2016. Judecătoria... → |
|---|
