Plângere contravenţională. Sentința nr. 781/2015. Judecătoria SEGARCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 781/2015 pronunțată de Judecătoria SEGARCEA la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 781/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S.
SENTINȚA CIVILĂ nr.781
Ședința publică din data de 19.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. Ș.
GREFIER: L. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul D. S. C. în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile. Se prezinta martorul D. D. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul ca intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă iar postul de poliție Cârna a depus la dosar procesele verbale de executare a mandatelor de aducere privind martorii, după care,
Instanța legitimează martorul D. D. M. si procedează la audierea acestuia, declarația fiind consemnată si atașată la dosar.
Instanța constata imposibilitatea audierii martorului G. Goiță M. având în vedere că din procesul verbal de executare a mandatului de aducere rezulta ca acesta este plecat din țară.
Instanța se socotește lămurita si constata terminată cercetarea judecătorească fapt pentru care declara deschise dezbaterile.
În baza art.150 C.proc.civ., constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 07.01.2013 sub nr._, petentul D. S. C. în contradictoriu cu intimatul IPJ D. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 04.01.2013 și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 1000 lei.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de 04.01.2013 s-a reținut în seama sa că în noaptea de 25.12.2012 a participat efectiv la scandal, a lovit si a adus injurii numitului C. F., iar pentru aceste presupuse fapte a fost amendat cu suma de 1000 lei. Astfel, a arătat că cele reținute în sarcina sa nu corespund adevărului întrucât nu a săvârșit respectivele fapte.
Plângerii contravenționale i-au fost anexate următoarele înscrisuri: procesul-verbal de contravenție ., nr._/04.01.2013.
Intimatul a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată întrucât procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de OG nr.2/2001, iar starea de fapt descrisă de agentul constatator nu poate fi înlăturată de declarația unui martor. Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În dovedire, au fost înaintate la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: declarații de martori.
Sub aspect probatoriu, prin încheierea din data de 31.01.2013, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri si proba testimonială cu martorii D. D. M. și G. G. M..
La termenul de judecată din data de 21.03.2013, instanța a procedat la audierea martorului D. D. M., declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
La termenul din data de 17.05.2013, instanța a dispus suspendarea cauzei în baza art.244 alin.1 pct.2 C.proc.civ. până la soluționarea dosarului nr.4/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S..
Prin încheierea din data de 17.03.2015, constatând că s-a dat o soluție cu privire la petent la data de 09.05.2014 în dosarul de urmărire penală nr.4/P/2013, fapt pentru care nu mai subzista motivul pentru care prezenta cauza a fost suspendata, instanța a dispus repunerea cauzei pe rol și emiterea unei adrese către P. de pe lângă Judecătoria S. pentru a înainta în copie conformă cu originalul dosarul de urmărire penală nr.4/P/2013 cu mențiunea de a preciza dacă a fost formulată plângere împotriva soluției de clasare.
La data de 23.03.2015 s-a depus la dosar în copie conforma cu originalul dosarul de urmarire penala nr.4/P/2013.
Prin încheierea din data de 07.04.2015, în baza rolului activ al instanței, având în vedere că martorii D. D. Madal a fost audiat în fața altui judecător, față de principiul nemijlocirii si dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, instanța a dispus reaudierea martorilor si citarea acestora cu mandat de aducere.
În fața instanței a fost reaudiat martorul Derveșteanu D. M., declarația fiind consemnată și atașată la dosar, iar cu privire la martorul G. Goiță M. s-a constatat imposibilitatea audierii acestuia având în vedere că din cuprinsul procesului-verbal de executare a mandatului de aducere a rezultat că martorul este plecat din țară.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 04.01.2013 încheiat de Inspectoratul de Poliție al Județului D.-Postul de Poliție Cârna, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei, în temeiul art.3 alin.24 rap. la art.4 alin.1 lit.b din Legea nr.61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice.
S-a reținut în acest proces-verbal că în data de 25.12.2012, ora 00:30, în . participat efectiv la scandal, lovindu-l și aducându-i injurii numitului C. F..
Cu titlu preliminar, în temeiul art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, instanța procedează la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea și constată că aceasta a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art.31 din același act normativ.
Conform art.34 din OG nr.2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului verbal contestat, instanța nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de către petent în cererea sa, ci trebuie să aibă în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către aceasta din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității absolute, putând fi astfel invocate și constatate de instanță din oficiu.
Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 04.01.2013, constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator. Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator și de un martor-asistent, fiind astfel respectate și dispozițiile art.19 din același act normativ.
De asemenea, instanța constată că petentul nu a invocat nicio cauză de nelegalitate a procesului-verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, potrivit art.34 din OG nr.2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului. Totodată, trebuie subliniat faptul că deși plecând de la prezumția de temeinicie, soluția cauzei nu se va baza doar pe aceasta, fapt care reprezintă o limită rezonabilă în aplicarea prezumției. Cu totul altfel este soluția în situația în care agentul nu a constatat personal fapta contravențională când apare ca fiind necesară administrarea de probe suplimentare în dovedirea vinovăției petentului de către organul constatator. Astfel, în cazul în care agentul nu a constatat personal fapta contravențională, prezumția de temeinicie nu poate funcționa, întrucât nu își regăsește rațiunea, conform celor stabilite în cauzele A. vs. România și N. vs. România.
Analizând procesul-verbal de constatare a contravenției, instanța reține că petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.3 alin. 24 din Legea nr.61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice.
Potrivit textului normativ anterior menționat, constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: provocarea sau participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice.
În baza art.4 alin.1 lit.b din același act normativ, contravențiile prevăzute la art.3 se sancționează după cum urmează: cu amendă de la 200 lei la 1000 lei, cele prevăzute la pct. 1), 12), 16), 24), 25) și 28).
În prezenta cauză, instanța apreciază că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție și prin probele indicate de intimat în demonstrarea celor consemnate. Astfel, din declarația martorului asistent G. Goiță M., dată în fața organelor de poliție, care a perceput evenimentele supuse analizei prin propriile simțuri, reiese faptul că la momentul respectiv se afla în barul din .-a văzut pe petent în grupul celor care au declanșat scandalul și l-au lovit pe numitul C. F.. De asemenea, martorul Derveșteanu D. M., fiind reaudiat după schimbarea completului de judecată, nu a susținut situația de fapt prezentată de către petent, ci a învederat că în luna decembrie 2012 se afla alături de niște prieteni în barul din . observat în mod direct că petentul a participat la scandal, fiind inclus în grupul persoanelor care îl agresau pe numitul C. F.. În plus, instanța constată că martorul și-a menținut declarația dată cu ocazia primei audieri în fața instanței. Mai mult, situația de fapt expusă de către acesta se coroborează cu mențiunile cuprinse în procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 04.01.2013. În acest context, trebuie menționat faptul că prin reaudierea martorilor se are în vedere principiul nemijlocirii care reprezintă o garanție importantă în procesul penal în cadrul căruia observațiile făcute de instanță cu privire la comportamentul și credibilitatea unui martor pot avea consecințe importante pentru petent.
Referitor la dosarul de urmărire penală nr.4/P/2013 atașat la dosarul cauzei, instanța reține că s-a dispus o soluție de clasare cu privire la săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art.371 C.pen. de către petent având în vedere incidența principiul ne bis in idem, petentul fiind deja sancționat contravențional de către organele de poliție.
Așadar, întrucât pe parcursul judecății petentul nu a făcut în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, iar probele propuse de către intimat (declarațiile martorilor) au contribuit la confirmarea celor reținute în actul sancționator și întrucât în speță nu se poate reține existența unei cauze de nulitate absolută a acestuia, instanța constată că existența faptei reținute în sarcina petentului este dovedită, iar această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilite de organul constatator prin procesul verbal contestat.
Cu privire la sancționarea petentului, instanța reține că acesta a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 1000 lei în conformitate cu art.3 alin.1 lit.b din Legea nr.61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice.
Referitor la individualizarea sancțiunii, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Sancțiunea aplicată petentului îndeplinește cerințele de legalitate și proporționalitate prevăzute de Legea nr.61/1991 și O.G. nr.2/2001, fiind stabilită în limitele prevăzute de lege pentru acest gen de contravenție, sancțiune pe care instanța, având în vedere săvârșirea în public a faptei de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor, o consideră proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de petent. Mai departe, instanța găsește pe deplin justificată aplicarea sancțiunii amenzii având în vedere starea de pericol creată pentru relațiile sociale referitoare la asigurarea climatului de ordine și liniște publică necesar desfășurării normale a activității economice și social-culturale și promovarea unor relații civilizate in viața cotidiană. Astfel, în raport de aceste cerințe, cetățenii sunt obligați să aibă un comportament civic, moral și responsabil, în spiritul legilor țării și al normelor de conviețuire sociala, comportament pe care petentul nu a înțeles să îl manifeste la data de 25.12.2012.
Așadar, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului nu se impune, fapta sancționată în cauză neputând fi socotită drept una cu o gravitate redusă în sensul art.7 alin.2 din OG nr.2/2001, neexistând la dosar vreo dovadă din care să reiasă acele circumstanțe personale ale petentului sau acele circumstanțe legate de fapta comisă și care să imprime acesteia un nivel de gravitate ce impune aplicarea unui simplu avertisment.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge plângerea formulată de petent ca neîntemeiată și va menține procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 04.01.2013, considerându-l legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul D. S. C. domiciliat in . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Jud. D. cu sediul in C., judetul D., ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. Ș. L. H.
Redact/EȘ/Tehnored/HL /4ex/18.06.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 901/2015. Judecătoria SEGARCEA | Acţiune în constatare. Sentința nr. 184/2015. Judecătoria... → |
|---|
