Fond funciar. Sentința nr. 369/2015. Judecătoria SEGARCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 369/2015 pronunțată de Judecătoria SEGARCEA la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 369/2015
DOSAR NR._ - revizuire –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. - JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 369/2015
Ședința publică de la 02.03.2015
Președinte – D. O. – Președinte judecătorie
Grefier - L. C.
x.x.x.x.
Pe rol judecarea cauzei civile formulate de revizuentul B. I. M., în contradictoriu cu pârâtele C. L. de fond funciar Drănic și C. Județeană D. de fond funciar, având ca obiect revizuirea sentinței civile nr. 1246/15.12.2008, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei S..
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 23.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din data respectivă, parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._, la data de 08.05.2014, reclamantul B. I. M. a solicitat instanței să constate, în contradictoriu cu pârâtele C. L. de fond funciar Drănic și C. Județeană D. de fond funciar că există o diferență de teren ce nu a fost atribuită autorului reclamantului, respectiv de 1,20 ha – respectiv 1 ha teren extravilan și 0,20 ha în intravilan.
Acțiunea promovată a fost inițial înregistrată ca o acțiune penală – având ca obiect plângere împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, prevăzută de art. 340 NCPC -, ulterior, prin încheierea de ședință din data de 21.05.2014, fiind catalogată ca o revizuire civilă a sentinței civile nr. 1246/15.12.2008 pronunțată în dosarul atașat nr._ .
Înscrisul nou invocat de revizuent se referă la un extras din registrul agricol pentru anul 1959, din care rezultă că înainte de colectivizare, autorul său B. Ilariu a deținut în proprietate o suprafață de 9,30 ha, și nu de 5,95 ha, așa cum a fost înscris în registrul agricol din anii 1955, cu precizarea că a primit în proprietate suprafața de 2,15 ha, deci în total o suprafață de 8,10 ha, însă neluându-se în calcul suprafața de 0,12 ha de vie, proprietatea autorului înainte de 1959, fiind omisă din registrul agricol suprafețele de teren de 1,20 ha din acte (în realitate 1,25 ha) și din acest motiv a fost dată soluția de respingere a cererii de chemare în judecată.
Față de acestea, solicită admiterea cererii de revizuire și judecarea pe fond a cauzei, în sensul atribuirii dreptului de proprietate pentru revizuent a suprafeței de 1,20 ha, menționând că există temei pentru cererea de revizuire.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr._, în care s–a pronunțat sentința civilă nr. 1246/15.12.2008.
Potrivit considerentelor, sentinței civile mai sus menționate, s-au reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S., la data de 22.02.2008, sub nr._, petentul B. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele C. L. Drănic de aplicare a legii 247/2005, și C. Județeană D. de Fond Funciar de aplicare a legii nr. 247/2005, anularea hotărârii Comisiei Județene nr.1297 din 30.08.2007, și totodată, obligarea pârâtelor să-i reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha teren agricol extravilan și 0,25 ha intravilan.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că terenurile menționate mai sus, au fost proprietatea autorului său, B. N. Ilariu, decedat la data de 14.04.1991, autor care, conform TDP nr. 920-_/15.11.1995, a fost pus în posesie cu suprafața de 5,31 ha teren agricol extravilan și 0,36 ha teren intravilan, mai puțin terenurile mai sus-menționate, fără nici o justificare. Reclamantul a arătat că a formulat cerere de reconstituire a dreptului său de proprietate, în calitate de moștenitor al defunctului său tată, pentru suprafața de1 ha teren agricol extravilan și 0,25 ha intravilan, cerere care i-a fost respinsă, prin hot. nr. 1297 din 30.08.2007, a Comisiei Județene D. de Fond Funciar de aplicare a legii nr. 247/2005, pe motiv că nu a anexat acte doveditoare. A mai precizat reclamantul că terenul intravilan de 0,25 ha, a fost atribuit de fostul CAP Drănic, numitului M. M., din .-a construit casa pe acest teren, casă pe care a demolat-o ulterior de pe terenul său, pe care l-a vândut, fără ca reclamantul să fie compensat în vreun fel.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
Instanța, analizând cererea de revizuire în raport de criticile revizuientului și de disp. art. 322 pct. 5 Cod pr. civilă, constată următoarele:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârii definitive, în cazurile și în condițiile expres stabilite de lege.
Art. 322 pct. 5 teza I Cod pr. civilă prevede ca revizuirea unei hotărâri poate interveni în cazul în care, după darea unei hotărâri, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Pentru a se putea invoca acest motiv și a se admite cererea de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă; înscrisul să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită;
- înscrisul să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru ca a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților; înscrisul sa fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.
Din analiza acestor condiții de admisibilitate, rezultă că sfera de aplicare a revizuirii pentru înscrisuri noi este foarte limitată. Astfel, în literatura de specialitate s-a subliniat faptul că, noțiunea de "înscris" trebuie luată în accepțiunea ei restrânsă, necuprinzând declarații de martori chiar autentificate, rapoarte de expertiză, mărturisiri.
În al doilea rând, înscrisul trebuie să fie opozabil părții adverse, deci dacă aceasta nu a participat la operațiunea contestată prin înscris, este necesar ca înscrisul respectiv să fi dobândit dată certă .
În speță, se reține că "înscrisul" nou invocat de revizuient îl constituie registrul agricol pe anii 1951-1955 al autorului revizuentului B. Ilariu.
Or, studiind sentința atacată, se constată că instanța de fond a avut în vedere acest înscris în momentul pronunțării soluției, în considerentele sentinței civile a cărei revizuire se cere arătându-se cum, din copia de pe registrul agricol, rezultă faptul că autorul reclamantului a avut în proprietate, înainte de colectivizare, suprafața totală de 5,95 ha, suprafață care i-a fost reconstituită în totalitate.
Față de aceste aspecte, instanța constată că în speță nu sunt întrunite cumulativ condițiile de admisibilitate a revizuirii impuse de art. 322 pct. 5 Cod pr. civilă, și anume "înscrisul nou" dar și de jurisprudența CEDO, care impune că desființarea unei hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat să nu poată interveni decât pentru "defecte fundamentale" ale hotărârii, care au devenit cunoscute instanței, numai după terminarea procesului. Dreptul la un proces echitabil în fata unei instanțe, astfel cum este garantat la art. 6 din Convenție trebuie interpretat în lumina preambulului la Convenție, ale cărui dispoziții relevante afirmă că statul de drept face parte din patrimoniul comun al statelor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii juridice, care impune printre altele că, atunci când instanțele pronunță o hotărâre irevocabilă, decizia acestora sa nu fie contestată (hotărârea Brumărescu împotriva României, 28 octombrie 1999, Culegere de hotărâri si decizii, 1999 – VII, pct. 61, CEDO).
Acest principiu subliniază faptul că niciuna din părți nu are dreptul de a solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o reaudiere și o nouă decizie într-o cauză. Atribuția de revizuire a instanțelor superioare ar trebui exercitată pentru corectarea erorilor judiciare, neîndeplinirea justiției și nu pentru substituirea unei revizuirii.
Revizuirea nu poate fi tratată ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate de a avea două puncte de vedere asupra subiectului nu este un motiv pentru reexaminare. Îndepărtarea de la principiul respectiv este justificată doar când este impusă de circumstanțe cu caracter substanțial și convingător (cauza Riabik împotriva Rusiei nr._/1999, pct. 52, CEDO - 2003-X; cauza S. P. împotriva României nr. 8727/03, hotărârea din 7 iulie 2009).
Fața de aceste aspecte, instanța urmează să respingă cererea formulată de revizuient.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de revizuire, formulată de reclamantul B. M., domiciliat în loc. C., ., .. 1, ., jud. D., în contradictoriu cu pârâtele C. L. Drănic de aplicare a legii 247/2005, cu sediul în ., și C. Județeană D. de aplicare a legii 247/2005, cu sediul în loc. C., jud. D..
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. O. L. C.
Red.D.O./TEHN.D.F.I.
5 EX/08.04.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 367/2015. Judecătoria... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
