Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 74/2015. Judecătoria SFÂNTU GHEORGHE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 74/2015 pronunțată de Judecătoria SFÂNTU GHEORGHE la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 74/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. G.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 74/2015
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: B. K. AGOTA
GREFIER: E. K.
Pe rol fiind soluționarea acțiuni civile formulată de reclamanta B. E. A. în contradictoriu cu pârâtul B. J. și A. T. DIN C. PRIMĂRIEI MUN. SF. G., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14 ianuarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 20 ianuarie 2015, hotărând următoarele.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.08.2014 sub nr._ reclamanta B. E. A. a solicitat împotriva pârâtului B. J. și în contradictoriu cu A. T. DIN C. PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI S. G. exercitarea autorității părintești cu privire la minorul B. J. – B. exclusiv de către reclamantă.
În motivarea cererii s-a arătat că prin sentința civilă nr. 1829/25.10.2007 s-a dispus încredințarea către reclamantă spre creștere și educare a minorului B. J. B., însă pârâtul nu este decăzut din exercițiul drepturilor părintești. Pârâtul de 7 ani a părăsit țara și se află în imposibilitate de a-și exercita drepturile și obligațiile părintești, de facto exercitarea revenind exclusiv reclamantei.
Deoarece sunt unele situații în care pentru părăsirea teritoriului țării este necesară acordul ambilor părinți, reclamanta se află în imposibilitate decizională cu privire la creșterea și educarea minorului.
În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, martori.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 507 Noul C. civ.
Cererea a fost timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
Pârâtul nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat la termenul de judecată pentru a formula apărări.
La termenul din data de 10.12.2014 instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, martori și interogatoriul pârâtului.
Astfel, au fost atașate la dosarul cauzei copii de pe rezoluție din data de 12.05.2010, certificat de naștere, sentința civilă nr. 1829/25.10.2007, referat de anchetă socială efectuată de către A. T. din cadrul Primăriei Municipiului S. G., cazier judiciar,
La termenul din data de 10.12.2014 au fost audiați martorii B. I., T. J., B. J., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Având în vedere lipsa pârâtului citat cu mențiunea personal la interogatoriu, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 358 Noul C. proc. civ.
Conform prevederilor art. 264 Noul C. civ., la data de 14.01.2015 a fost ascultat minorul B. J. B. în camera de consiliu, procesul-verbal încheiat în acest sens fiind atașat la dosar.
Reclamanta, la termenul din data de 14.01.2015 și-a precizat cererea, solicitând ca instanța să dispună exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamantă, stabilirea domiciliului minorului la mamă. În ceea ce privește pensia de întreținere, s-a arătat că partea deja beneficiază de pensie în temeiul sentinței civile nr. 1829/25.10.2007.
Analizând actele și lucrările existente la dosarul cauzei, instanța reține că din relația părților s-a născut la data de 05.03.2004 minorul B. J. – B., la dosar fiind atașat certificat de naștere . nr._, din care rezultă că minorul are stabilită filiația față de ambii părinți.
Prin sentința civilă nr. 1829 pronunțată la data de 25.10.2007 de Judecătoria S. G. în dosarul nr._ instanța a admis acțiunea formulată, a dispus desfacerea căsătoriei încheiate de către părți la data de 06.08.2004, a încredințat minorul B. J. – B. spre creștere și educare reclamantei și a obligat pârâtul la plata pensiei de întreținere în beneficiul minorului în sumă de 150 lei lunar, cu începere din data de 25.10.2007 și până la majoratul beneficiarului.
Conform art. 44 C. fam. „în cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăruia dintre părinți, instanța judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale și patrimoniale între părinții divorțați și copii”.
Însă, urmează a se avea în vedere că în urma intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Noul C. civ. la data de 01.10.2011 au fost modificate dispozițiile privitoare la încredințarea minorilor, reglementându-se distinct raporturile privind drepturile părintești sub aspectul autorității părintești și cele privitoare la locuința copilului.
De asemenea, prevederile art. 46 din Legea nr. 71/2011 stabilesc că „dispozițiile hotărârilor judecătorești privitoare la relațiile personale și patrimoniale dintre copii și părinții lor divorțați înainte de . Codului civil pot fi modificate potrivit art. 403 din Codul civil”.
Conform acestei din urmă dispoziții „în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului”.
În cadrul prezentului litigiu s-a solicitat modificarea măsurilor stabilite cu privire la relațiile dintre părți și copii lor minori, în urma precizărilor formulate, reclamanta cerând să se dispună exercitarea autorității părintești exclusiv de către mamă și stabilirea domiciliului minorului la aceasta.
În ceea ce privește primul aspect, instanța reține că potrivit art. 503 Noul C. civ. „părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească”, art. 398 alin. 1 Noul C. civ. stabilind că „dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți”.
Din probele administrate în cauză, respectiv referatul de anchetă socială efectuată de către A. T. din cadrul Primăriei Municipiului S. G. rezultă că reclamanta poate asigura condiții optime de creștere, educare și de locuit pentru minor, fiind încadrată în muncă la .. De asemenea, s-a învederat că minorul, alături de mamă locuiesc într-un apartament proprietate personală a bunicii materne, apartament cu trei camere și dependințe, mobilat, bine întreținut.
Fiind audiată, martora B. I., sora reclamantei a arătat că după divorțul părților pârâtul a plecat din țară, neocupându-se și neinteresându-se de minor, neplătind nici pensia de întreținere. În continuarea declarației martora a învederat că de minor se ocupă mama, în mod corespunzător, nici tatăl sau rudele acestuia neimplicându-se în creșterea acestuia.
Aspectele relatate de martoră au fost confirmate și de către T. J., care a învederat în fața instanței că pe pârât nu l-a văzut de aproximativ 10 ani, iar de minor, mai ales în ultimii cinci ani se ocupă doar mama.
Lipsa menținerii legăturii cu minorul de către tată a fost confirmată și de către martorul B. J., bunicul patern, acesta învederând însă că după divorț reclamanta ar fi afirmat că pârâtul nu este tatăl minorului.
Însă, având în vedere că din înscrisurile și probele administrate rezultă că paternitatea minorului nu a fost contestată, or, astfel cum s-a arătat din actele de stare civilă rezultă că pârâtul este tatăl minorului, instanța nu poate lua în considerare susținerile prezentate ca fiind întemeiate.
Fiind ascultat, minorul a arătat că nu păstrează legătura cu tatăl, acesta având un comportament agresiv față de membrii familie.
Așadar, raportat la exercitarea autorității părintești, instanța va avea în vedere că aceasta subsumează drepturile și obligațiile părintești vizând orientarea generală a vieții copilului, îndrumarea și formarea personalității acestuia în perioada copilăriei și adolescenței, luarea deciziilor importante pentru dezvoltarea corespunzătoare a minorului.
Or, din probele administrate rezultă că pârâtul nu este prezent în viața minorului de la data desfacerii căsătoriei, fiind plecat în străinătate perioade nedeterminare, neprezentând interes și intenție de a participa la luarea deciziilor privind minorul, neinteresându-se de soarta acestuia.
În consecință, instanța apreciază că raportat la situația de fapt relevată, se impune ca exercitarea autorității părintești să revină în exclusivitate mamei, aceasta fiind cea care se ocupă de creșterea, întreținerea, îngrijirea, învățătura minorului.
Referitor la locuința minorului, art. 496 alin. 1 Noul c. civ. prevede că „minorul locuiește la părinții săi”, alin. 3 prevăzând că în caz de neînțelegere dintre părinți hotărăște instanța de tutelă.
Și cu privire la aceste aspecte urmează a fi avute în vedere considerentele arătate în precedente privind raportul fiecărui părinte față de minor.
Din declarația martorului T. J. rezultă că mama se ocupă corespunzător de minor, aspecte confirmate și de către martora B. I..
Față de aceste aspecte ținând seama de prevederile art. 496 Noul c. civ., apreciindu-se, de asemenea, că se justifică în interesul superior al minorei, instanța urmează să stabilească locuința acesteia la tată.
În ceea ce privește obligația de întreținere, art. 499 alin. 1 Noul c. civ. prevede că „tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională”.
În același timp se reține că prin sentința civilă nr. 1829 pronunțată la data de 25.10.2007 de Judecătoria S. G. în dosarul nr._ instanța a dispus obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în beneficiul minorului în cuantum de 150 lei lunar cu începere din data de 25.10.2007 și până la majorat.
Având în vedere aceste aspecte, existând deja o sentință definitivă și irevocabilă prin care tatăl a fost obligat la prestarea întreținerii, în cauză neefectuându-se dovada cu privire la schimbarea situației de fapt avute în vedere la data pronunțării hotărârii, instanța, în prezenta cauză nu va analiza aspectele privitoare la stabilirea sau modificarea pensiei de întreținere datorată în beneficiul minorului.
Astfel, față de cele învederate instanța va admite cererea, va dispune exercitarea autorității părintești de către reclamantă, stabilirea locuinței minorului la mama reclamantă.
De asemenea, se va lua act că reclamanta nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea precizată formulată de către reclamanta B. E. A. cu domiciliul în S. G., . nr. 39, ., ., CNP_ împotriva pârâtului B. J. domiciliat în S. G., .. 72A, ., ., jud. C. și în contradictoriu cu A. T. DIN C. PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI S. G. cu sediul în S. G., . nr. 2, jud. C..
Dispune exercitarea autorității părintești în ceea ce privește pe minorul B. J. – B. născut la data de 05.03.2004 de către reclamantă.
Stabilește locuința minorului B. J. – B. născut la data de 05.03.2004 la reclamantă.
Ia act că reclamanta nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare care se depune la Judecătoria S. G..
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
B. K. AGOTA E. K.
Red. BKA/02.03.2015
Tehnored. E.K/02.03.2015
5 ex.
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 819/2015. Judecătoria... | Tutelă. Sentința nr. 3/2015. Judecătoria SFÂNTU GHEORGHE → |
|---|
