Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 1956/2015. Judecătoria SFÂNTU GHEORGHE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1956/2015 pronunțată de Judecătoria SFÂNTU GHEORGHE la data de 23-11-2015 în dosarul nr. 1956/2015
Dosar nr.1093/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. G.
SENTINȚA CIVILĂ NR.1956/2015
Ședința publică din 23 noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M.-KOVÁCS I.
GREFIER: B. V.
La ordine fiind pronunțarea asupra acțiunii civile formulată de reclamantul M. P., în contradictoriu cu pârâta B. I. D., având ca obiect stabilire program vizitare minor.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea din data 18.11.2015, care face parte integrantă din prezenta sentință și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23.11.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea formulată de reclamantul M. P., înregistrată sub nr._ /11.03.2015 în contradictoriu cu pârâta B. I.-D., s-a solicitat modificarea programului de vizită stabilit prin sentința civila nr. 1899/2013 a Judecătoriei S. G. pronunțată în dosar civil nr._ astfel: două zile pe săptămână în intervalul orar 16:00-19:00 cu posibilitatea tatălui de a lua pe minora B. D. C. la domiciliul/reședința sa sau în orice altă locație; o dată la două săptămâni de vineri de la ora 18:00 până duminică la ora 18:00 cu posibilitatea tatălui de a lua minora la domiciliul/reședința sa; o zi în perioada sărbătorilor de Paști, respectiv, prima zi de P. în anii pari și a doua zi de P. în anii impari alternativ cu pârâta; o săptămâna în timpul vacantei de C., respectiv, în anii pari prima săptămâna a vacanței de iarna și în anii impari a doua săptămâna a vacanței de C.; ziua de naștere a minorei în anii pari să fie la tată iar în anii impari la mamă, cu posibilitatea participării reclamantului la aniversarea zilei de naștere a minorei în perioada în care se află la mamă; o lună în timpul vacanței de vară cu posibilitatea tatălui de a lua minora la domiciliul/reședința sa sau în orice altă locație din țară sau străinătate cu acordul scris al mamei, cu excepția călătoriilor în țară; tatăl are dreptul de a participa la orice activitate școlară sau extrașcolară a minorei, incluzând dar fără a se limita la festivități de sfârșit de an, serbări școlare/extrașcolare, festivității de absolvire/premiere și în general la orice manifestare publică sau privată (cu participarea și a altor persoane decât a Mamei); cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arată, în esență că, prin sentința civila nr.1899/13.06.2013 a Judecătoriei S. G. (dosar civil nr._ ) a fost stabilit un program de vizită a minorei B. D.-C. de către tată - în prima și a treia sâmbăta din lună, de la orele 10:00 până la 18:00 la domiciliul mamei, prin decizia nr. 139/A/17.12.2013 a Tribunalului C. reținându-se că, în situația în care minora va crește și relația cu tatăl se va consolida, acesta va putea solicita modificarea programului de vizită.
În prezent, reclamantul consideră că, situația avută în vedere la momentul stabilirii inițiale a programului de vizită s-a modificat considerabil, minora având vârsta de 3 ani și jumătate, iar prin respectarea programului stabilit fetița s-a apropiat de tată, îi acceptă cu bucurie prezența iar în momentul în care pleacă îi cere să mai stea sau îi spune că vrea să meargă cu el.
Structura programului de vizită solicitat are scopul de a propune exercitarea în comun efectivă a autorității părintești a minorei B. D. C. fiind în interesul superior al copilului ca ambii părinți să ia parte la procesul de decizie cu privire la viitorul acesteia.
Reclamantul consideră că, programul de două zile pe lună, a câte 8 ore, la domiciliul mamei, nu sunt suficiente pentru a crea o relație tată-fiică si pentru a o integra pe minoră în familia sa; bunicii pateri nu au putut să își vadă nepoata în tot acest timp întrucât programul s-a desfășurat la domiciliul mamei, care nu le-a permis să-l însoțească.
În susținerea programului de vizită solicitat reclamantul a arătat că, pentru viitorul atât al minorei D. Caria cât și al reclamantului: copilul are dreptul de a dezvolta în mod independent o relație cu fiecare dintre părinți; copilul are dreptul de a nu fi expus la diferendele/discuțiile în contradictoriu dintre cei doi părinți, respectiv, de a nu fi pus să aleagă care dintre cei doi părinți are dreptate; copilul are dreptul de a nu fi expus la comentarii sau comportamente negative ale unui părinte cu privire la celălalt părinte; copilul are dreptul de a fii protejat de remarci negative cu privire la celalalt părinte, precum și de gesturi sau atitudini care desconsideră abilitățile părintești ale celuilalt părinte; este în interesul superior al copilului ca ambii părinți să ia parte la deciziile importante pentru copil, iar aceasta nu se poate realiza decât în condițiile unui program de vizită ca cel solicitat, fiecare părinte trebuie să poată să ia deciziile ce se impun pentru problemele de zi cu zi legate de îngrijirea copilului, acest lucru neputând fi realizat în condițiile prezentului program de vizită.
În drept, cererea s-a întemeiat pe disp. art. 496, 487 N.C.Civ.
În probațiune, s-au depus înscrisuri, s-a solicitat administrarea probei cu interogatoriul pârâtei și a probei testimoniale cu martora M. A..
Pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta a formulat cerere reconvențională solicitând modificarea programului de vizită încuviințat pârâtului, prin sentința civilă nr. 1899/2013 a Judecătoriei S. G., cu privire la minora B. D.-C., născută la data de 10.09.2011, în sensul - prima și a treia sâmbătă din lună, de la orele 10.00 -13.00 și de la orele 15.00-18.00; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arată că, părțile în cauză sunt părinții minorei B. D.-C., născută la data de 10.09.2011, după pronunțarea divorțului părinților, la data de 15.07.2011.
Prin sentința civilă nr. 1899/2013 pronunțată la data de 13.06.2013 de către Judecătoria Sf. G., în dosar nr._, definitivă la data de 18.03.2014 prin respingerea apelului și recusului, s-a stabilit ca reclamantul să viziteze minora la domiciliul mamei, în prima și a treia sâmbătă din lună, de la orele 10.00 până la orele 18.00. Pronunțarea acestei soluții a fost argumentată de prezența sporadică a reclamantului în viața minorei, părăsind-o pe mama acesteia și implicit pe minoră înainte ca aceasta să se nască, legătura firească, normală de familie neexistând niciodată după nașterea minorei, la acel moment, reclamantul nu era perceput de către minoră ca tată; în timp, s-ar putea consolida o relație tată-fiică.
Se arartă că, acțiunea promovată are ca motiv principal îndrumarea dată de Tribunalul C.; în esență, problema dedusă judecății raportat la modalitatea de realizare a programului de vizită a minorei este aceea de a stabili care este modalitatea cea mai propice pentru dezvoltarea fizică și psiho - emoțională a Carlei, prin prisma interesului superior al acesteia și nu prin prisma dorințelor lipsite de conținut ale reclamantului.
Așa cum rezultă din art. 2 alin 3 Legea nr. 272/2004 - principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Potrivit deciziei de îndrumare nr. 10/1969 a fostului Tribunal Suprem - care își păstrează și astăzi forța obligatorie - în determinarea interesului copiilor minori se ține seama de o . factori, printre care: posibilitățile materiale ale părinților, posibilitățile de dezvoltare fizică, intelectuală și morală pe care copiii le pot găsi la unul dintre părinți, vârsta copilului, comportarea părinților față de copil înainte de separare, legăturile de afecțiune stabilite între copil și familie.
La acest moment, prin admiterea cererii formulate de reclamant și derularea programului de vizită sub forma cerută, ar prejudicia dezvoltarea psiho-emoțională a minorei, astfel cum va rezulta din probatoriul administrat.
Motivele pe care se bazează solicitarea noastră din cererea reconvențională sunt legate de programul de odihnă obișnuit al minorei care a fost bulversat în toată această perioadă. Vizita tatălui la orele prânzului și dorința acestuia de a ieși la plimbare sau de a desfășura diverse activități, anula sau întârzia somnul și masa de prânz, rezultatul fiind vizibil în starea fizică și psihică a Carlei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 496 pct. 5, teza Il-a Cod civil.
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, martori – I. A. A., S. R.; interogatoriul pârâtului; anchetă psiho-socială efectuate la domiciliul reclamantului și al reclamantei reconvenționale.
Din actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:
Minora B. D.-C. s-a născut la data de 10.09.2011, din relația de căsătorie a părților, care a fost desfăcută înainte de nașterea sa, la data de 15.07.2011, rămânând până în prezent în grija exclusivă a mamei.
Prin sentința civilă nr. 1899/13.06.2013 a Judecătoriei S. G. (dosar civil nr._ ) definitivă, prin respingerea apelului și recursului, la solicitarea tatălui s-a stabilit ca acesta să aibă legături personale cu minora după următorul program - în prima și a treia sâmbăta din lună, de la orele 10:00 până la 18:00 la domiciliul mamei, reținându-se că, în situația în care minora va crește și relația cu tatăl se va consolida, acesta va putea solicita modificarea programului de vizită.
De la stabilirea acestui program reclamantul susține că, l-a respectat reușind să se apropie de C., care îl recunoaște ca tată, folosind apelativul “tata P.”, dezvoltând o relație puternică de afecțiune reciprocă, fiind activ și prezent în viața minorei, aceasta bucurându-se întotdeauna de întâlnirile avute, ce au avut loc însă exclusiv la domiciliul mamei, în apropierea/prezența acesteia sau sub condițiile impuse de aceasta.
Întrucât minora a crescut și și-a exprimat dorința de a fi vizitată mai des de tată și bunici, reclamantul a formulat prezenta cerere pentru lărgirea cadrului și condițiilor în care să aibă legături cu minora în scopul aprofundării și dezvoltării relațiilor cu minora.
Aceste împrejurări sunt confirmate în parte de pârâtă, care recunoaște buna relație stabilită și dezvoltată de reclamant cu minora, însă, apreciază că, programul stabilit de instanță se justifică a fi respectat și menținut și în continuare, chiar cu reducerea acestuia pentru ca programul de somn al minorei, de peste zi, să nu fie tulburat, apreciind că, prezența sa personală se impune chiar și în intervalul de vizită alocat tatălui, pentru ca minora să se simtă în deplină siguranță și pentru a se evita după plecarea tatălui stările de agitație ale acesteia, stări ce persistă și câteva zile chiar și pe timp de noapte.
Instanța văzând pozițiile procesuale ale părților, va analiza interesul superior al minorei astfel:
Din perspectiva Convenției de la Strasbourg din 2006 asupra relațiilor personale care privesc copiii, se stabilește dreptul copilului separat de unul sau de ambii părinți de a întreține relații personale și contacte directe regulate cu ambii părinți, sfera persoanelor cu care copilul are dreptul de păstra legături personale, fiind extinsă de Convenție și la alte persoane: bunici, frați, alte persoane semnificative din viața copilului.
Dispozițiile art. 4 din Convenție consacră dreptul fundamental atât al copilului cât și al părintelui, de a obține și întreține relații personale în mod constant și nerestrictiv; aceste relații personale nu pot fi restrânse sau excluse decât atunci când acest lucru este necesar în interesul superior al copilului,
Iar potrivit disp. art. 24 litera 3 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - orice copil are dreptul de a întreține cu regularitate relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția cazului în care acestea sunt contrare interesului său.
Dispozițiile art. 17 din Legea 272/2004 consacră, de asemenea, dreptul fundamental al minorului de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament; Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior; Părinții nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
Astfel cum consacră disp. art. 35 Legea 272/2004 raportat la art. 36 același act normativ - copilul are dreptul să crească alături de părinții săi; ambii părinți fiind responsabili pentru creșterea copiilor lor.
Refuzul repetat de a permite punerea în aplicare a programului de legături personale, încercarea de a restricționa accesul copilului la celălalt părinte; încercarea de a reduce la minim durata și frecvența interacțiunilor dintre copil și celălalt părinte; încercarea de a bloca în orice mod accesul celuilalt părinte la copil și orice alte atitudini asemănătoare reprezintă grave forme de abuz emoțional asupra copilului, recunoscute prin dispozițiile Legii nr. 217/22.05.2003 și care sunt de evitat, având consecințe negative directe chiar ireversibile asupra dezvoltării optime emoționale și comportamentale a copilului.
Ținând seama de aceste principii ce fundamentează interesul superior al copilului, instanța constată că, cererea reclamantului este întemeiată, fapt ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, respectiv, interogatoriul părților, anchetele sociale efectuate la locuințele părinților, declarațiile martorilor, respectiv, M. A. (propusă de reclamant) și I. A. A. (propusă de pârâtă), ascultarea minorei B. D.-C..
Susținerile tatălui reclamantul – părinte nerezident, potrivit cărora până în prezent a reușit să stabilească cu fiica sa, minora C. în vârstă de 4 ani o relație apropiată, bazată pe afecțiune reciprocă, de atașament rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, fiind de altfel recunoscute și de mamă, care însă, apreciază că, se justifică a fi menținute aceleași limite ale programului de vizitare, mai mult, acesta să fie restrâns pentru ca tatăl să nu fie prezent/aproape de minoră în intervalul orar 13:00 – 15:00 pe motivul că i tulbură minorei programul.
Astfel, pârâta pentru a justifica și motiva limitele în care este de acord ca reclamantul să-și exercite drepturile părintești a solicitat pe cale extrajudiciar evaluarea psihologică a minorei, pentru a releva faptul că întânirile tatălui cu aceasta se impun a se realiza în prezența mamei, în aria de siguranță (locuința minorei) apreciindu-se că, pentru îmbunătățirea abilităților parentale este indicat ca tatăl să urmeze ședințe de consiliere cu un specialist; iar în ceea ce privește minora de asemenea, se recomandă ședințe de consiliere pentru creșterea încrederii în figura paternă (fără a se face referiri la încrederea de sine) și scăderea nivelului de anxietate cauzate de comportamentul inadecvat al tatălui, ce rezultă din teste (nefiind descrise în concret) acest comportament fiind reținut din afirmațiile unilaterale ale pârâtei, prezentă la realizarea anamnezei.
Este de observat că, rapoartele psihologice depuse o vizează pe minoră fără a fi realizată o expertiză psihologică a capacității parentale a tatălui care implică fundamentarea științifică a constatărilor pe parametrii clinici bine definiți, cu indicarea expresă a metodelor utilizate, fără a putea fi reținute, de către instanță, concluzii bazate pe simple afirmații ale pârâtei, nefundamentate științific; întrucât evaluarea capacității parentale are ca scop protecția copilului, îngrijit de părinți, care influențează dezvoltarea cognitivă, emoțională și comportamentală optimă a copilului.
De altfel, concluziile rapoartelor psihologice ce vizează persoana tatălui nu se coroborează cu ansamblul probelor administrate în cauză, limbajul inadecvat este afirmat doar de către pârâtă, care susține că tatăl folosește metode de educare a minorei ce frustrează copilul, împrejurări pe care reclamantul susține că, dacă sunt astfel percepute, se datorează temperamentelor diferite ale părților dar nu în scopul de a șicana minora.
Martorele audiate în cauză au arătat că, tatăl a dezvoltat o bună relație cu minora, bazată pe afecțiune și atașament, afirmații ce se coroborează cu susținerile reclamantului și reunoașterea pârâtei.
Martora I. A. A. propusă de pârâtă, a arătat că, este bona minorei C., care este în grija sa de când avea 7 luni, întrucât mama sa lucrează după amiază până în jurul orele 24.00, astfel că, aceasta o duce la grădiniță dimineața iar de la grădiniță la orele 16.00 este luată de martoră, care se ocupă îndeaproape de aceasta, sub aspectul tuturor nevoilor sale personale, chiar afective (afirmând că familia sa este implicată în creșterea Carlei), până la sosirea mamei, atunci când practic minora doarme; aceasta fiind cu mama la sfârșitul săptămânii. Martora o descrie pe minoră ca fiind un copil sensibil, foarte atașat de mamă, își iubește tatăl, care a învățat-o un joc pe telefon/calculator de care este foarte atrasă, vrând să se joace zilnic, asociindu-l cu persoana tatălui; după întânirile cu acesta are o atitudine schimbată față de mamă și toți ceilalți (inclusiv personalul de la grădiniță), fiind agitată, revoltată, starea de tensiune, de nemulțumire dispărând când este lăsată singură, nedorind compania niciunei persoane. A arătat că, a surprins că, reclamantul a avut un limbaj nepotrivit într-o împrejurare de tensiune între foștii soți, în prezența minorei, dar nu și față de aceasta; limbajul nepotrivit necaracterizându-l pe reclamant.
În ceea ce privește mărturia mătușii minorei, martora M. A. se reține că, minora este într-o bună relație cu tatăl, însă nu a avut niciun fel de contacte, în ultimul timp, cu bunicii paterni și rudele tatălui, întrucât tatăl s-a întânit cu minora la locuința mamei care a înterupt orice comunicare cu familia fostului soț după ce acesta s-a recăsătorit; a existat o perioadă când pârâta nu i-a permis reclamantului să ia legătura cu minora, decât după ce instanța a stabilit un program de vizitare, prezinzând respectarea întocmai a programului deși tatăl ar fi dorit să se implice mai mult în relația cu minora, fiind alături de aceasta imediat după naștere (a revenit la fostul domiciliu conjugal cca 1 lună, deși avea o altă relație) însă pârâta i-a cerut să plece fiind, de asemenea, implicată într-o altă relație, în care se află și în prezent.
Instanța față de ansamblul probelor, a apreciat necesară ascultarea minorei C. de 4 ani și 2 luni, care, în lipsa părinților și a altor persoane a dovedit că, este un copil deschis, sociabil, prietenos, comunicativ, jucăuș, însă, reticentă la nou - preferă lucrurile cunoscute, nu dorește să experimenteze situații noi, refuzul îl motivează logic (nu vrea să înoate – apa este adâncă, nu vrea la grădina zoologică – are animale acasă - 2 hamsteri; vrea să meargă “doar în parc cu mami și cu tata P.”, la grădiniță îi place “doar în grupa ei”; la mare nu a adunat scoici – “apa este rece și adâncă și sunt rechini”); se bucură mult și ea și tata P. când se întâlnesc, dorindu-și să se vadă mai des și cu bunica și să se joace mai mult.
Instanța reține că, aceste împrejurări relevate personal de minoră au fost descrise și în cele două rapoarte psihologice de evaluare a acesteia, minora trăiește nostalgia familiei complete, în care există relații armonioase, este hipervigilentă, manifestă sentimente de revoltă și dezamăgire, după ce se vede cu tatăl - pe perioade de timp limitate stabilite, refuzând comunicarea cu alte persoane, după plecarea acestuia trăiește sentimentul de abandon, se refugiază zilnic în jocul învățat de la tată – pretinde ferm să i se permită să se joace (dependență recunoscută atât de mamă cât și de bonă).
Față de această situație de fapt, instanța constată că, este în interesul minorei ca programul de vizită să nu-i fie restrâns ci să se circumscrie unui program mai generos care să-i permită minorei o relaționare liberă, cu tatăl și familia acestuia, existând mai multe forme de realizare a legăturilor personale, astfel cum sunt descrise de disp. art. 18 Legea 272/2004 modificată, respectiv, dreptul de acces, dreptul de vizită, dreptul de găzduire, dreptul de corespondență, dreptul de primi informații personale despre copil și dreptul copilului de a primi informații despre persoanele semnificative din viața sa; părintele la care copilul locuiește având obligația de a sprijini menținerea relațiilor personale ale copilului cu celălalt părinte, chiar și atunci când minorul se exprimă verbal în sensul de a nu accepta acest acces.
În acest sens, Curtea Constituțională a României prin decizia nr. 82/25.02.2003, a statuat că, “se poate întâmpla (…) ca părintele, căruia i-a fost încredințat copilul, să se defuleze, transmițându-i acestuia ostilitatea pe care o resimte față de fostul soț, care, deși, poate întemeiată din punctul său de vedere, nu este de natură să îl descalifice pe acesta din urmă (părintele nerezident) ca părinte, fiind lipsită de justificare din punctul de vedere al copilului. Prin urmare, instabilitatea afectivă și emoțională a minorului, pe fondul unei imaturități psihice și a lipsei experienței de viață, îl privează pe acesta de posibilitatea de a sesiza care este adevăratul său interes și, adesea, de a discerne intre bine și rău. (...) celalalt părinte, căruia i s-a încredințat copilul și care este debitorul obligațiilor corelative, fiind ținut sa-i asigure fostului său soț, care și-a păstrat calitatea de părinte, realizarea efectivă a drepturilor conferite de lege. O atare conduită cooperantă este impusă de împrejurarea că drepturile menționate constituie, în realitate, mijloace pentru îndeplinirea obligațiilor pe care le are orice părinte față de copilul său și care subzistă atâta timp cât părintele nu este decăzut din drepturile părintești”.
Regulamentul Bruxelles II bis definește dreptul la vizită, ca fiind dreptul de a lua copilul într-un alt loc decât cel în care el își are reședința obișnuită pentru o perioadă limitată (art. 2 paragraful 10); aceste reguli se aplică indiferent de cine este beneficiarul dreptului de vizitare, acesta putând fi atribuit părintelui împreună cu care copilul nu locuiește sau altor membri de familie - bunicilor. Dreptul la vizită cuprinde orice formă de legături între copil și orice altă persoană în favoarea căreia este recunoscut dreptul la vizită, incluzând chiar posibilitatea de a purta conversații telefonice sau poștă electronică.
Instanța, la dimensionarea programului de legături personale cu minora, va ține seama de jurisprudența modernă în această materie, promovată pe standardele impuse de CEDO pentru evitarea situațiilor discriminatorii, ce vizează menținerea legăturilor personale cu părintele nerezident, ce reprezintă o premisă esențială în atingerea scopului hotărârilor de încredințare minori sau de stabilire a unor programe de legături personale.
Astfel, se apreciază că, schema "clasică" de interacțiune între copil și părintele nerezident de un weekend la două săptămâni este nesatisfăcătoare pentru copil și prejudiciază minorul, trebuind să se conceapă, pe cât posibil dacă părintele nerezident solicită și dacă distanța dintre locuințele celor doi părinți o permit, programe de legături personale care să implice, în perioada școlară, posibilitatea ca minorul să fie găzduit mai mult de 2 nopți din 14 la celălalt părinte și, pe cât posibil, interacțiuni regulate (câteva ore) între părintele nerezident și minor, la locuința acestuia sau în afara locuinței minorului, și în zilele lucrătoare.
În cauză, reclamantul – părinte nerezident are locuința în B., însă lucrează la o societate în S. G., iar pârâta lucrează după amiază în B. până la miezul nopții, după programul de grădiniță, minora rămânând întotdeauna în grija bonei (nu s-a făcut dovadă contrară) deși programul tatălui i-ar permite, potrivit susținerilor sale (nu s-a făcut dovadă contrară) să o preia personal de la grădiniță și să fie împreună, neexistând probe în cauză care ar forma convingerea instanței că, reclamantul prin prezența sa ar prejudicia minora, probele administrate conducând la concluzia că, prezența mai pregnantă a tatălui i-ar reda echilibrul emoțional minorei, care manifestă frustrare sub diverse forme la plecarea tatălui, față de timpul limitat care-l pot petrece împreună.
Pentru toate aceste considerente, instanța găsește cererea reclamantului întemeiată și o va admite, în parte, față de reformarea petitelor formulate în cerere, sens în care, va dispune modificarea programului de vizită stabilit reclamantului M. P., în ceea ce privește pe minora B. D.-C., născută la data de 10.09.2011, prin sentința civilă nr. 1899/2013 a Judecătoriei S. G. (dosar civil nr._ ) și va respinge cererea formulată de reclamanta reconvențională B. I.-D., ca neîntemeiată, potrivit dispozitivului de mai jos.
Ia act că reclamantul va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamantul M. P., CNP_, cu domiciliul în B., ., ., județ B., cu domiciliu ales la Cabinet Avocat P. I.-C., cu sediul în B., .. 88, ., județ. B. împotriva pârâtei B. I.-D., CNP_, domiciliată în S. G., .. 64, ., ., domiciliu ales la Cabinet Avocat G. S., cu sediu în B., ., nr. 9, ., . și în consecință, dispune modificarea programului de vizită stabilit reclamantului în ceea ce privește pe minora B. D.-C., născută la data de 10.09.2011, stabilit prin sentința civilă nr. 1899/2013 a Judecătoriei S. G. (dosar civil nr._ ), după cum urmează:
- două zile pe săptămână în intervalul orar 16.00 – 19.00 cu respectarea programului educațional (grădiniță/școală), prin stabilirea prealabilă cu mama minorei a zilelor în care tatăl are dreptul să o ia pe minoră de la locuința sa/de la grădiniță/de la școală și să petreacă programul împreună la locuința minorei/a tatălui sau în altă localitate cu obligația pentru tată de a o conduce la domiciliu pe minoră la sfârșitul programului;
- o dată la două săptămâni de vineri de la ora 18.00 până duminică la ora 18.00 tatăl având dreptul de a o lua pe minoră la domiciliul său și de a stabili programul de comun acord cu mama minorei și cu minora, cu obligația tatălui de a o readuce la domiciliu la sfârșitul programului;
- în perioada sărbătorilor de Paști în prima zi de P., în anii pari, a doua zi de Paști, în anii impari, alternativ cu pârâta, prin stabilirea de comun cu aceasta, a orelor de preluare și readucere a minorei la sfârșitul programului;
- în vacanța de iarnă o săptămână, în anii pari prima săptămână, în anii impari a doua săptămână, tatăl având dreptul de a o lua pe minoră de la domiciliu cu obligația de a conduce la domiciliu la sfârșitul programului/intervalului de timp;
- ziua de naștere a minorei va fi sărbătorită la tată în anii pari, la mamă în anii impari, tatăl având dreptul să participe la aniversarea minorei în anii impari; mama minorei având obligația de a-l anunța pe tată, cu cel puțin 3 zile înainte de aniversare, despre toate datele privind programul zilei;
- o lună din vacanța de vară a minorei (jumătate din perioada vacanței de vară) părinții minorei urmând a stabili de comun acord intervalul de timp (data, ora, locația) în care minora va fi preluată de tată, acesta având dreptul de a se deplasa cu minora la locuința sa și în orice locație din țară, în caz de deplasare în străinătate, va solicita acordul expres al mamei minorei; programul de vizită stability, mai sus, pentru tată nu se suspendă în perioada vacanței de vară;
- tatăl are dreptul de a participa la orice activitate școlară/extrașcolară a minorei, mama având obligația să-l anunțe cu cel puțin trei zile înainte de acesta.
Respinge cererea reconvențională formulată de reclamanta-reconvențională B. I.-D. în contradictoriu cu pârâtul reconvențional M. P., ca neîntemeiată.
Ia act că reclamantul va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M.-Kovács I. B. V.
Red.MKI/15.01.2016
Tehnored.BV/18.01.2016
4 ex.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 2044/2015. Judecătoria... | Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 1945/2015. Judecătoria... → |
|---|
