Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 5454/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5454/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 5454/2015
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECATORIA SIBIU
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5454
Ședința publică din 14.10.2015
Instanța compusă din :
Președinte: VIRGILIIU C. F. – judecător
Grefier: L.-S. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile privind reclamanții S. G. cu domiciliul în Sibot, ., jud.A., CNP_, și S. M. cu domiciliul în Sibot, ., jud.A., CNP_, în contradictoriu cu pârâții S. S.a.R.L., societate inmatriculata in Luxemburg, inregistrata in Registrul Comerțului si al Companiilor la secțiunea B sub nr._, având sediul social in Bulevardul Charles de Gaulle, nr. 2, L-1653, Luxemburg, prin reprezentant legal KRUK România S.R.L. cu sediul in București, ., ., Cod unic de inregistrare (CUI) si atribut fiscal RO_, inmatriculata la Oficiul Registrului Comerțului de pe langa Tribunalul București cu nr. J_, B. Comerciala R.-SA, cu sediul in București, Bulevardul Regina E. nr. 5, sector 3, înmatriculata in Registrul Comerțului sub nr. J_, Cod Unic de înregistrare_, și B. Comerciala Româna S.A. Sucursala județeană A., înmatriculata sub nr. J_ ,CUI_, cu sediul în A. I., .. 35, jud. A.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 30.09.2015 când cei prezenți au pus concluzii care s-au consemnat în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.04.2014 sub nr. 9._, reclamanții S. G. și S. M. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. S. prin reprezentant legal Kruk România SRL:
- să se dispună anularea formelor de executare silita întocmite in dosar execuțional 539/A/2014 al B. H. R.-N. respectiv "înștiințare "înființare poprire, "încheierea nr.2/29.04.2014 privind cheltuieli de executare, somație emisa ia data de 29.04.2014 in dosar execuțional nr.539/A/2014;
- să se constate in temeiul disp. art 705, 706 NCPC prescris dreptul de a proceda la executarea silita, in baza contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr.l7APF din data de 21.04.2006;
- să se constate nulitatea absoluta parțiala a contractului de cesiune de creanțe nr.J1195/23.11.2011 încheiat intre BCR SA si S. S. in ceea ce privește contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.17APE/21.04.2006 încheiat intre BCR SA si contestatori;
- să se dispună anularea încheierii civila de încuviințare silita nr. 3207/CC pronunțata de către Judecătoria Sibiu în dosar nr._ ;
- să se dispună suspendarea executării silite pana la soluționarea contestației la executare;
- cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea în fapt a cererii, cu privire ca solicitarea vizând constatarea nulității absolute parțiale a contractului de cesiune de creanțe, reclamantul a arătat că în cazul contractului de cesiune de creanța suntem in prezenta unei cauze imorale. Deși contractul de credit a fost încheiat între Sînmartinean M., în calitate de împrumutat si Sînmartinean G. in calitate de codebitor, banca nu a încercat sa își recupereze creanța. Nu subzistă nici un argument pentru cesionarea creanței in vederea recuperării acesteia, in condițiile in care garanțiile nu au fost uzitate, decât după împlinirea termenului pentru demararea procedurii de executare silita. In acest context si in conformitate cu practica judiciara cauza ca si componenta a voinței juridice care reflecta scopul pentru care s-a încheiat actul juridic apare in cazul de fata contrara bunelor moravuri si conduce la constatarea nulității actului juridic astfel încheiat.
Reclamanții au arătat că în cazul cesiunii creanței către un SRL de recuperare creanțe, aceasta societate nu mai este supusă normelor și controlului BNR întrucât nu mai exista raport contractual încheiat cu o banca, situație in care fostul raport juridic al contestatorilor cu banca nu mai este supus normelor de protecție a consumatorilor.
In acest caz este încălcat caracterul intuitu personae al contractului de credit, iar operațiunea de cesiune a creanței bancare este o simulație care ascunde o operațiune ilicita.
Reclamanții au arătat că motivul care atrage nulitatea absoluta a contractului de cesiune se refera la lipsa capacității de folosința a societății cesionare, respectiv S. S., având în vedere principiul specializării capacității de folosința a persoanei juridice.
Din înscrisurile depuse la dosar nu rezulta ca societatea comerciala cesionara S. S. este o persoana juridica cu drept de a efectua operațiuni bancare, de a acorda credite sau împrumuturi, nefiind depus la dosar avizul BNR care sa ii permită efectuarea de astfel de operațiuni.
Rațiunea necesitații avizului BNR rezida in faptul ca, in caz contrar societatea nu ar mai fi supusa normelor si controlului BNR întrucât nu mai exista un raport contractual încheiat cu o banca, situație in care fostul raport juridic al contestatorului si intimata S. S. nu se mai găsește sub incidența normelor de protecție a consumatorilor.
Societatea S. S. nu poate avea calitatea de cesionar in mod valabil cat timp legea impune limite imperative in acest sens, fiind practic instituit un monopol legal in privința operațiunilor financiar bancare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 665 pct. 7 NCPC, art. 703 NCPC, 705 NCPC, art.710, 711 ,art. 713, 714, 715, 716, art. 718 NCPC.
În susținerea cererii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată la data de 05.11.2014 pârâtul S. S. prin reprezentant legal Kruk România SRL a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt a întâmpinării pârâtul a arătat că prin contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 17APF din data 21.04.2006 încheiat intre debitorii contestatori S. M. in calitate de împrumutat si S. G. in calitate de codebitor, si B. Comerciala R. S.A. in calitate de creditor, s-au stabilit anumite drepturi si obligații intre părțile semnatare, iar una dintre obligațiile prevăzute in condițiile generale ale contractului de credit este prevăzuta la art. 7 din Condițiile generale de creditare - Anexa la Contractul de credit bancar nr. 17APF din data 21.04.2006: „Daca, in termen de 30 de zile de la data scadentei, împrumutatul si/ sau coplătitorii/ garanții nu achita rata totala de rambursat, întregul credit si toate celelalte obligații asumate prin semnarea prezentului contract devin exigibile, iar banca este îndreptățită sa procedeze la recuperarea creanțelor sale pe calea executării silite prin valorificarea garanțiilor asigurătorii sau a oricăror alte bunuri aflate in proprietatea împrumutatului si/sau coplatitorilor/garantiilor."
De asemenea aceasta prevedere este expres stipulata si in Legea 190/1999 la art. 20 („in cazul in care, in termen de 30 de zile de la primirea notificării prevăzute la art. 19, beneficiarul creditului nu executa obligațiile, contractul de credit ipotecar se considera reziliat de plin drept si întreaga suma a ratelor de credit cu dobânzile aferente devine exigibila").
Având in vedere ca cedentul B. Comerciala R. S.A. a depus toate diligentele pentru a recupera sumele datorate de către debitorii contestatori, iar acestea au rămas fără rezultat, a înțeles sa cesioneze creanțele către S. S.A.R.L, iar administratorul patrimoniului cesionat cat si reprezentantul legal al creditorului este KRUK România S.R.L (fosta KRUK International S.R.L.).
Pârâtul a arătat că prin contractul de cesiune de creanțe B. Comerciala R. S.A. in calitate de Cedent, a cesionat, transmis si vândut către S. S.a.R.L. cu administrator creanțe KRUK România S.R.L., un portofoliu de creanțe pe care cedentul le deținea pana la acel moment împotriva debitorilor săi printre care se afla si creanța deținuta împotriva debitorilor contestatori, împreună cu toate drepturile principale si accesorii pe care legea si contractul de credit nr. 17APF din data 21.04.2006 - le ofereau creditorului inițial.
Potrivit legislației in vigoare, cesiunea de creanțe este un act juridic civil, cu titlu oneros sau gratuit, prin care o persoana, numita cedent, transmite o creanța unei alte persoane, numita cesionar, aceasta dobândind astfel dreptul de a incasa creanța de la debitor, numit si debitorul cedat. Pârâtul a invocat si Decizia nr. 2852/10.10.2006 a Înaltei Curți de Casație si Justiție in care instanța a apreciat ca "Cesiunea de creanța este o modalitate de transmitere a obligațiilor in forma convenționala, prin care un creditor - numit cedent transmite o creanța a sa unei alte persoane - numit cesionar - debitorul creanței fiind obligat fata de cesionar odată cu îndeplinirea formalităților de opozabilitate a acestei operațiuni, fără a i se cere consimțământul.
Totodată, a arătat că în conformitate cu prevederile art. 10 din condițiile generale la contractul de credit 17APF din data 21.04.2006, solicitat, agreat si semnat de către debitorii contestatori S. M. in calitate de împrumutat si codebitorul S. G. „B. poate cesiona unui terț drepturile si obligațiile sale din prezentul contract" astfel că atât cesionarul cat si cedentul nu au încălcat nici o clauza contractuala, iar cesiunea a acoperit toate cerințele Legii si prin acest contract de cesiune nu au fost încălcate drepturile debitorilor.
Astfel, a arătat pârâtul, prin însăși contractul de credit a cărui beneficiari au fost debitorii contestatori S. M. in calitate de împrumutat si codebitorul S. G., acesta si-a dat acordul cu privire la cesiunea drepturilor si obligațiilor ce reies din contractul de credit nr. 17APF din data 21.04.2006 si declara prin semnare „ca am citit, înțeles si mi-au fost explicate clauzele acestuia, pe care mi le însușesc in întregime."
Pârâtul a mai arătat că obiectul de activitate al cesionarului, S. S. al cărei administrator de active este societatea S.C. KRUK ROMÂNIA S.R.L. (fosta S.C. KRUK INTERNATIONAL S.R.L.), respectiv „Activități auxiliare intermediarilor financiare, exclusiv activități de asigurări si fonduri de pensii" ( Cod CAEN 6619), care include si monitorizarea si recuperarea creanțelor fata de clienții băncilor, îndreptățește desfășurarea activităților ce implică cesionarea creanțelor.
Este evident ca nu pot încheia contracte de credit decât instituțiile abilitate de lege, dar cesionarul (societatea comerciala) nici nu intervine in vreun fel in raportul juridic inițial, ci prin cesiunea de creanța se realizează doar transferul acelei părți a dreptului rezultat din contract ce vizează recuperarea creanței. In acest fel, creanța cedata își păstrează atât natura comerciala, cat si garanțiile care o însoțesc si continua sa producă aceeași dobânda, calculata in conformitate cu clauzele convenite de părți la data încheierii contractului de credit.
Din aceasta perspectivă, nu se poate retine ca prin cesiunea creanței sale, banca ori si cesionarul ar fi încălcat un monopol legal, întrucât nu contractul de credit s-a cesionat, ci creanța exigibilă rezultată din acest contract.
Prin cererea modificatoare formulată la data de 05.11.2014, reclamanții au arătat că în ce privește capătul de cerere având ca obiect nulitatea absolută parțială a contractului de cesiune de creanță, înțelege să cheme în judecată în calitate de pârâți și B. C. Română S.A. Sucursala A. și B. C. Română S.A.
Prin întâmpinarea formulată la data de 24.11.2014 pârâtul B. C. Română S.A. a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt a întâmpinării pârâtul a arătat că cererea privind constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de creanța încheiat intre BCR SA si S. S.a.R.L. prin administrator Kruk International SRL este inadmisibilă pe calea contestației la executare deoarece criticile aduse titlului executoriu pot viza numai corecta sa executare, iar nu fondul acestuia, care in caz de dubiu, urmează a fi clarificat pe calea unei acțiuni de drept comun, in condițiile legii, iar nu pe calea contestației la executare.
Mai mult decât atât, in privința contractului de cesiune de creanța, pârâtul a precizat că acesta nu constituie titlu executoriu și nici nu are caracterul unui act de executare silită, astfel că nu poate forma obiectul unei contestații la executare.
Prin contractul de credit nr. 17aPF/21.04.2006, banca a acordat împrumutatului S. M. un credit de trezorerie nenominalizat in suma de 19.500 lei, ce va fi rambursat in 120 de luni. In condițiile in care împrumutatul nu si-a îndeplinit obligațiile de rambursare a creditului acordat in termenele si condițiile stipulate in contractul de credit, in temeiul clauzelor contractuale, banca a procedat la notificarea acestuia cu privire la restantele înregistrate in rambursarea creditului, precum si cu privire ia consecințele ce se vor produce in cazul neachitării restantelor in termenul stipulat in notificare (declararea scadentei anticipate a creditului). Întrucât împrumutatul nu a dat curs solicitărilor BCR SA de rambursare a restantelor la credit, banca a procedat la declararea scadentei anticipate a creditului, potrivit clauzelor cuprinse in contractual de credit, iar ulterior a cesionat drepturile si obligațiile rezultate din acest contract cesionarei S. S.a.R.L. prin administrator Kruk International SRL.
Pârâtul a subliniat faptul ca declararea scadentei anticipate a creditului s-a datorat exclusiv culpei împrumutatului care nu a respectat termenele si condițiile de rambursare a ratelor de credit convenite de către părțile semnatare.
Ulterior, prin contractul de cesiune de creanța nr. J 1195/29.12.2011, BCR SA a transferat drepturile si obligațiile sale procesuale rezultate din împrumuturile de care a beneficiat împrumutatul S. M., cesionarului S. S.a.R.L., aceasta din urma devenind succesorul băncii in drepturile si obligațiile izvorâte din contractele de credit cesionate.
Contractul de cesiune fiind legal încheiat, reprezintă voința reala a pârtilor semnatare. Art. 969 cod civil consacra principiul PACTA SUNT SERVANDA ce are drept consecința forța obligatorie a contractului, atat pentru părțile contractante, cat si pentru instanțele de judecata care au sarcina de a asigura executarea lui.
Referitor la cauza (scopul) contractului de cesiune de creanța, pârâtul a arătat că acesta a fost determinat de interesul legitim al BCR-SA de a recupera cat mai rapid o parte cât mai mare din debitul cedat, in scopul asigurării unor fonduri necesare îndeplinirii obiectului sau de activitate principal, iar pentru cesionar scopul legitim a fost acela de a achiziționa creanța în condițiile unei economii de piața concurentiaia.
Fiind un contract sinalagmatic, principalele obligații (prestații) la care s-au obligat părțile sunt ale cedentului de a ceda, transfera si vinde cesionarului creanțele cedate si respectiv ale cesionarului de a achita prețul cesiunii in schimbul creanțelor cedate
Creanțele cedate reprezintă creanțele si încasările si orice alte sume, inclusiv dar fara limitare la principal, dobânda, penalități, onorarii si comisioane, datorate cedentului de către debitorii cedați sau de către orice alte persoane (precum garanții) în baza contractelor de credit, împreuna cu toate drepturile, fructele si beneficiile aferente acestora, existente la data cesiunii, care sunt transferate, cedate si vândute de cedent cesionarului, în conformitate cu prezentul contract.
O eventuala nulitate a contractului de cesiune de creanța nr. J 1195/29.12.2011 trebuie analizata prin prisma condițiilor de validitate ce guvernează orice act juridic:
Actul juridic civil valabil încheiat, conform codului civil, presupune îndeplinirea a patru condiții de validitate (art. 948 C. civ.):
1.capacitatea de a contracta (art. 949-952 C. civ) - in cazul de fata, contractul de cesiune de creanța nr. DJ 698/18.04.2008 a fost încheiat de părțile semnatare cu respectarea tuturor condițiilor legale in materie de capacitate, părțile semnatare fiind perfect apte de a contracta
2.consimțământul valabil al pârtii ce se obliga (art. 953-961 C.civ.)- Pentru a fi valabil exprimat, consimțământul trebuie sa emane de la o persoana cu discernământ, sa fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice, sa fie exteriorizat si sa nu fie viciat. ln prezenta speța, ambele pârti semnatare au exprimat un consimțământ valabil, in perfecta cunoștința de cauza, cunoscând drepturile si obligațiile fiecăreia dintre ele.
3.un obiect determinat (art. 962-965 C. civ.)- Obiectul actului juridic civil trebuie sa existe, sa fie licit si moral, determinat sau determinabil, posibil si sa se afle în circuitul civil. In speța de fata, obiectul contractului de cesiune a fost in mod expres detaliat in cuprinsul clauzelor contractuale, prevazandu-se in mod clar drepturile si obligațiile fiecărei parti semnatare. 4. o cauza licitafart. 966-968 C. civ.VCauza actului juridic civil trebuie sa existe, sa fie reala, sa fie licita si morala, condiții ce sunt îndeplinite in prezenta cauza, contractul de cesiune de creanța fiind in concordanta cu normele de drept si bunele moravuri, fiind incheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale in materie.
De asemenea, pârâtul a precizat că cesiunea de creanță nu este o operațiune ilicită, iar pârâtul se afla in eroare si cu privire la caracterul intuitu personae al contractului de credit.
Raportul juridic obligațional, stabilit intre contestator si banca, in temeiul contractului de credit are un conținut economic. El cuprinde dreptul de creanța ce aparține băncii si datoria ce aparține contestatorului-imprumutat. Or, aceasta creanța care constituie un element activ al patrimoniului creditorului, poate forma obiectul unei transmisiuni universal sau cu titlu particular.
In principiu, orice creanța poate forma obiectul unei cesiuni, iar contractual de credit nu face parte din categoria creanțelor incesibile.
Pe de alta parte, pârâtul a arătat că nu exista nici o prevedere legala sau reglementara care sa excludă încheierea unor contracte de cesiune de creanța, astfel incat creditorul, indiferent ca este sau nu o banca, poate recurge la orice modalitate legala care sa-i permită recuperarea creanței sale. Mai mult, ca urmare a transmiterii creanței, obligația de plata a împrumutatului ramane aceeași, el având in continuare aceeași sume de achitat, insa unui alt creditor.
Cesiunea creanțelor decurgând din contractele de credit s-a efectuat in temeiul art. 1391 si urm. C.civil vechi, care acorda oricărui subiect de drept posibilitatea de a cesiona creanțele deținute unui tert, fara a fi necesar pentru aceasta acordul debitorului cedat.
In urma cesionarii creanțelor, natura creanțelor cedate nu se schimba creanțele ce au făcut obiectul contractului de imprumut îsi păstrează natura juridica, garanțiile ce le însoțeau si vor continua sa producă aceeași dobânda.
Pârâtul a arătat că în cauză nu a dovedită îndeplinirea cumulativa a celor 3 condiții necesare pentru s opera nulitatea contractului iar reclamantul nu arata in nici un fel motivele de nelegalitate ale actelor de executare a căror nulitate o solicita
În motivarea în drept a întâmpinării pârâtul a invocat dispozițiile art.205 si urm., art. 254, art.411, art. 655, art.656, art.669,711, 712, 780 si urm. NCPC.
Prin încheierea din data de 04.03.2015 instanța a dispus disjungerea capătului de cerere privind nulitatea absolută parțială a contractului de cesiune de creanțe, fiind format prezentul dosar (nr. 3._ ).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin contractul de cesiune de creanțe nr. J1195/23.11.2011 B. Comerciala R. S.A. in calitate de Cedent, a cesionat, transmis si vândut către S. S.a.R.L. cu administrator creanțe KRUK România S.R.L., un portofoliu de creanțe din care face parte și dreptul de creanță deținut de BCR împotriva reclamanților S. G. și S. M. în temeiul contractului de credit nr. 17APF/21.04.2006, așa cum rezultă din contractul de cesiune de creanțe, lista debitorilor cedați și extrasul din arhiva de garanții reale mobiliare depuse la dosar.
Reclamanții în prezenta cauză au invocat nulitatea absolută parțială a contractului de cesiune de creanțe nr.J1195/23.11.2011 încheiat între BCR SA si S. S. in ceea ce privește contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.17APF/21.04.2006 încheiat intre BCR SA si reclamanți, invocând mai multe motive de nulitate.
Reclamanții au invocat existența unei clauze imorale la încheierea contractului de cesiune derivată din aceea că banca nu a încercat sa își recupereze creanța și nu subzistă nici un argument pentru cesionarea creanței in vederea recuperării acesteia, in condițiile in care garanțiile nu au fost uzitate, decât după împlinirea termenului pentru demararea procedurii de executare silita.
Potrivit art. 966 C.civ., obligația nelicită nu poate avea nici un efect, iar potrivit art. 968 C.civ., cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice.
Astfel, în concepția Codului civil cerința cauzei de a fi morală nu este distinctă ci este o componentă a cerinței cauzei de a fi licită, aceasta din urmă cuprinzând și o a doua componentă care vizează concordanța cauzei cu legea.
Sancțiunea care intervine în cazul existenței unei clauze imorale este nulitatea absolută.
Existența cauzei și valabilitatea acesteia sunt prezumate relativ (prezumție legală instituită de art. 967 C.civ.) revenind celui care invocă nevalabilitatea cauzei sarcina de a proba existența cauzei imorale.
Analizând argumentul formulat de către reclamanți în acest sens instanța reține că acesta este neîntemeiat deoarece faptul de a ceda un drept de creanță fără a încerca în prealabil recuperarea acesteia nu prezintă de plano un caracter imoral, cedentul având libertatea de a aprecia dacă înainte de a începe executarea silită a creanței pe care o deține este oportun sau nu să cedeze creanța.
Referitor la argumentul invocat de către reclamanți vizând este încălcarea caracterului intuitu personae al contractului de credit, instanța reține următoarele:
Contractul intuitu personae reprezintă contractul încheiat în considerarea unei anumite persoane, ale cărei calități sunt esențiale pentru ființa însăși a contractului.
Caracterul intuitu personae poate fi reținut în cazul oricărui tip de contract atunci când din cuprinsul acestuia rezultă că voința juridică a avut la bază calitățile personale ale unei părți contractante.
Caracterul intuitu personae nu derivă din faptul că persoana cocontractantă face parte dintr-o anumită categorie (în cazul de față instituție bancară) ci trebuie să vizeze caracteristicile personale ale cocontractantului.
Contractul de credit bancar nr. 17APF/21.04.2006 nu reprezintă un contract intuitu personae, din cuprinsul acestuia nerezultând elemente din care să rezulte intenția părților de a-i atribui un astfel de caracter, iar argumentul invocat de parte și care vizează calitatea creditorului de instituție bancară nu poate fi primit, aceasta nefiind o caracteristică personală a părții.
Reclamanții au invocat faptul că operațiunea de cesiune a creanței bancare este o simulație care ascunde o operațiune ilicita concretizată în aceea că cesiunea de creanță s-a făcut către un SRL de recuperare creanțe, aceasta societate nemaifiind supusă normelor și controlului BNR întrucât nu mai exista raport contractual încheiat cu o banca, situație in care fostul raport juridic al contestatorilor cu banca nu mai este supus normelor de protecție a consumatorilor
Una dintre cerințele valabilității obiectului actului juridic civil este aceea ca obiectul să fie licit, cerință ce se desprinde din prevederile art. 5 C.civ. și presupune că obiectul actului juridic civil (conduita părților) trebuie să fie în concordanță cu legea, sancțiunea care intervine în cayul nerespectării acestei cerințe fiind nulitatea absolută sau relativă a actului respectiv, după cum norma imperativă încălcată este de ordine publică sau ordine privată.
În cauza de față reclamanții nu au arătat care sunt dispozițiile legale încălcate prin încheierea contractului de cesiune iar instanța nu reține încălcarea niciunei dispoziții legale, astfel că va respinge acest argument ca neîntemeiat.
Asupra argumentului invocat de reclamanți privind lipsa capacității cesionarului pentru încheierea contractului de cesiune instanța reține următoarele:
Capacitatea de folosință a persoanei juridice cuprinde aptitudinea generală și abstractă de a avea toate acele drepturi și obligații care servesc realizării scopului pentru care persoana juridică a fost înființată.
Conținutul capacității de folosință a persoanei juridice este guvernat de principiul specialității capacității de folosință a persoanei juridice, principiu consacrat cu caracter general de art. 34 din Decretul nr. 31/1954 care dispune că persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de înființare sau statut.
În cauza de față se reține că potrivit art. 4 din statutul societății pârâte S. S.a.R.L. (f.117 verso) și din extrasul emis de Registrul Comerțului Luxemburg (f.129 verso), obiectul de activitate al pârâtului S. S.a.R.L. îl reprezintă încheierea uneia sau a mai multor operațiuni de Securizare, conform legii cu privire la Securizare, mai ales în realizarea tuturor operațiunilor financiare, în special subscrierea, achiziționarea, transferul, vânzarea și securizarea (a) bunurilor imobiliare, (b) valorilor mobiliare (reprezentând o datorie sau altele) emise de către organele și instituțiile internaționale, Statele suverane, companiile publice sau private, precum și alte persoane juridice și (b) active și/sau creanțe de orice alt tip sau natură, astfel că încheierea de către S. S.a.R.L. în calitate de cesionar a unui contract de cesiune având ca obiect contracte de credit bancar se subsumează obiectului de activitate al pârâtului.
În ce privește aptitudinea pârâtului S. S.a.R.L. de a efectua operațiuni bancare, de a acorda credite sau împrumuturi, instanța reține că prin cesionarea dreptului de creanță deținut de pârâtul BCR împotriva reclamanților, pârâtul S. S.a.R.L. nu a efectuat operațiuni bancare, nefiind necesar acordul BNR.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, contractul de credit bancar și-a încetat efectele prin declararea scadenței anticipate a acestuia, situație în care dreptul ce a făcut obiectul cesiunii de creanță poate fi cesionat către o societate al cărei obiect de activitate este recuperarea creanțelor.
Instanța reține de asemenea că posibilitatea unităților bancare de a ceda creanțele derivare din contracte de credit către terțe persoane este permisă de lege așa cum rezultă din dispozițiile art. 70 din O.U.G. nr. 50/2010, în acest caz consumatorii păstrând dreptul de a invoca împotriva cesionarului orice mijloc de apărare la care putea recurge împotriva creditorului inițial.
Față de toate argumentele ce preced, instanța urmează să respingă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții S. G. și S. M. ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive,
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții S. G. cu domiciliul în Sibot, ., jud.A., CNP_, și S. M. cu domiciliul în Sibot, ., jud.A., CNP_, în contradictoriu cu pârâții S. S.a.R.L., societate inmatriculata in Luxemburg, inregistrata in Registrul Comerțului si al Companiilor la secțiunea B sub nr._, având sediul social in Bulevardul Charles de Gaulle, nr. 2, L-1653, Luxemburg, prin reprezentant legal KRUK România S.R.L. cu sediul in București, ., ., Cod unic de inregistrare (CUI) si atribut fiscal RO_, inmatriculata la Oficiul Registrului Comerțului de pe langa Tribunalul București cu nr. J_, B. Comerciala R.-SA, cu sediul in București, Bulevardul Regina E. nr. 5, sector 3, înmatriculata in Registrul Comerțului sub nr. J_, Cod Unic de înregistrare_, și B. Comerciala Româna S.A. Sucursala județeană A., înmatriculata sub nr. J_ ,CUI_, cu sediul în A. I., .. 35, jud. A., ca neîntemeiată.
Prezenta hotărâre poate fi atacată cu apel în termen de 30 zile de la comunicare. În cazul exercitării acestei căi de atac cererea se va depune la Judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
VIRGILIIU C. F. L.-S. C.
Red. V.C.F.20.10.2015
Tehnored.L.S.C.21.10.2015
Ex. 7 ..10.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5613/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 838/2015.... → |
|---|
