Contestaţie la executare. Sentința nr. 2400/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2400/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 2400/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2400
Ședința publică din 28.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: O. M. Z.
GREFIER: M. M.
Pe rol se află pronunțarea în cauza privind contestatoarea A. D. OCNEI SA în contradictoriu cu intimata . cu obiect contestație la executare
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 21.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, conf. art. 396 alin. 1 C. a amânat pronunțarea pentru astăzi, 28.04.2015, când a hotărât în aceeași componență următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 11.11.2014 sub nr._ contestatoarea S.C. A. D. OCNEI S.A. a chemat în judecată pe intimata . anularea celor trei somații și a titlurilor executorii vizând debite și accesorii pretinse, respectiv impozite pe construcții și terenuri aparținând societății și care sunt situate pe raza localității R..
În motivarea acțiunii contestatoarea a arătat că la data de 27.10.2014 a primit prin intermediul unei persoane angajate la o altă societate care iși desfășoară activitatea la același sediu, din Sibiu, o adresă din partea Primăriei R., care conținea cele trei titluri executorii și somațiile de plată emise în baza acestora, pentru mai multe sume cu titlu de debit principal și accesorii.
A susținut în primul rând că actele de executare – titluri executorii sunt lovite de nulitate absolută, acestea neconținând elementele obligatorii prevăzute de art. 43 alin 2 din C.pr.fiscala.: nu este cuprinsă data de la care își produce efectele, actul administrativ prin care s-a stabilit impozitul pe clădiri, perioada pentru care s-a calculat, datele de identificare ale contribuabilului. Pe de altă parte, a menționat faptul că actul administrativ fiscal nu le-a fost comunicat în mod valabil.
În drept acțiunea este întemeiată pe dispozițiile prevăzute de art. 172-173 din Codul de procedură fiscală, art 711-714 C.pr.civ.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 500 lei (f. 67), pentru diferență – 500 lei, fiind încuviințată cererea de ajutor public judiciar.
În susținerea acțiunii, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La data de 15.12.2014 intimata . întâmpinare prin care arată că solicită respingerea contestației la executare, ca nefondată. Cu cheltuieli de judecata.
Pe fondul cauzei, a precizat că actele de executare sunt valabil întocmite, s-a încercat recuperarea debitului de 151.948, 75 lei reprezentând impozit și penalități de întârziere, datorate de contestatoare pentru perioada 2009-2012. Impozitul a fost calculat pentru un imobil deținut pe raza comunei R. - ., conform declarațiilor acesteia.
S-a mai arătat că executarea a fost începută în anul 2012, când au fost emise somațiile nr. 8 (17.05.2012). S-a precizat că societatea contestatoare a recunoscut debitul și a solicitat stingerea acestuia prin darea în plată a 5 apartamente din blocul situat în R.. În acest sens, a fost adoptată Hotărârea Consiliului Local nr. 55/2012 prin care s-a decis stingerea creanței prin darea în plată a bunurilor imobile.
Însă această executare nu s-a finalizat și debitul nu a fost stins întrucât debitoarea nu a mai transmis dreptul de proprietate asupra acelor 5 apartamente.
În drept, au fost invocate disp. C.pr.fiscala.
Note de ședință au fost atașate de contestatoare la data de 3.03.2015, precum și concluzii scrise.
Instanța a administrat, la solicitarea ambelor părți, proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 27.10.2014 intimata . titlurile executorii: nr._ și somația nr._, titlul ex._ și somația_, titlul nr._ și somația_, prin care a stabilit în sarcina contestatoarei S.C. A. D. Ocnei S.A. obligațiile de plata a sumelor de: 91.290,10 lei, 7634,40 lei și_,80 lei, total 151.945,30 lei, reprezentând impozit pe construcții și teren intravilan, precum și penalități de întârziere/ accesorii debitelor principale.
Prin contestația la executare formulată, contestatoarea a cerut anularea tuturor acestor trei somații și a titlurilor executorii, susținând că atât în mod nelegal au fost întocmite cât și în mod neîntemeiat.
În primul rând, reține instanța incidența prevederilor vechiului Cod de procedură civilă, dat fiind momentul demarării executării silite împotriva societății contestatoare, respectiv în anul 2012, în vederea recuperării debitului constând în impozitul datorat de aceasta pe construcții și teren.
Potrivit art. 172 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. Instanța de executare este îndreptățită și obligată să verifice concordanța titlului executoriu contestat, emis distinct, în vederea executării silite, cu obligațiile legale asumate de persoana juridică proprietară a unor clădiri / terenuri, precum și dacă în titlul executoriu au fost înscrise eronat sume plătite anterior.
Potrivit art. 249 Cod fiscal - Reguli generale - (1) Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit. (2) Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe clădiri, precum și taxa pe clădiri prevăzută la alin. (3) se datorează către bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului în care este amplasată clădirea.
Iar conform Art. 253 C. fiscal - Calculul impozitului datorat de persoanele juridice (1) În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii. (2) C. de impozit se stabilește prin hotărâre a consiliului local și poate fi cuprinsă între 0,25% și 1,50% inclusiv. La nivelul municipiului București, această atribuție revine Consiliului General al Municipiului București. (…) (61) C. impozitului pe clădiri prevăzută la alin. (6) se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârșitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. Fac excepție clădirile care au fost amortizate potrivit legii, în cazul cărora cota impozitului pe clădiri este cea prevăzută la alin. (2).
În ce privește fondul raportului juridic fiscal, respectiv legalitatea și temeinicia stabilirii acestor sume cu titlu de impozit, instanța apreciază că sunt exclusiv competente instanțele de contencios administrativ și fiscal. Orice altă interpretare ar încălca regulile de ordine publică cu privire la competența materială a instanțelor judecătorești, prin confundarea atribuțiilor instanței de executare cu cele ce incumbă instanțelor specializate de contencios fiscal, și ar contrazice însăși rațiunea de a fi a acestor din urmă instanțe.
Astfel, analizând susținerile contestatoarei, se reține că nu sunt contestate în mod efectiv sumele puse în executare, care reprezintă în mod concret impozitul pe construcții și teren. Cel mai probabil acestea au fost preluate în titlul executoriu potrivit datelor cuprinse în declarațiile fiscale privind valoarea acestora, cuantumul nefiind contestat de societatea-contestatoare decât prin raportare la împrejurarea că acest debit e stins prin darea în plată, sens în care intimata nu putea proceda la executarea silită a sumelor pentru care s-a întocmit un proces verbal de trecere în proprietatea publică a 5 apartamente.
Reține așadar instanța că la momentul anului 2012 când au fost emise primele somații (f.30-32) în vederea recuperării debitului constând în impozitul datorat de reclamanta pe construcții și teren, societatea debitoare a recunoscut existența, proveniența și cuantumul acestuia. S-a încercat, de comun acord găsirea unei soluții în scopul stingerii obligațiilor (f. 41-45), iar aceasta a constat în darea în plată din partea debitoarei, în contul sumei datorate de 151.948,75 lei a unor bunuri imobile – 5 apartamente din blocul nou de locuințe din R.. Astfel, . speță, a acceptat ca în locul achitării debitului în patrimoniul unității administrativ teritoriale să intre dreptul de proprietate asupra cinci apartamente, în acest sens fiind emisă la data de 27.11.2012 Hotărârea de Consiliu Local al Comunei R. privind stingerea debitului fiscal față de bugetul local, la cererea debitoarei . SA și trecerea în domeniul privat al comunei a cinci imobile aflate în proprietatea debitorului și situate în blocul IAS din ..
Deși debitoarea a fost cea care a propus primirea în plată a 5 apartamente, asumându-și astfel obligația de a înstrăina în contul datoriei către administrația locală aceste bunuri, totuși aceasta a fost cea care a decis înstrăinarea cu titlu oneros către o terță persoană – Tacconi Francesco a întregului imobil . în CF_ din care făceau parte cele 5 apartamente propuse. Contractul de vânzare cumpărare autentificat în fața notarului public B. R. G. încheiat între debitoarea . SA și numitul Tacconi Francesco la data de 12.02.2013 atestă faptul că imobilul . în . totală de 567 mp, înscris în CF nr._, nr top 185/1 a ieșit din proprietatea societății debitoare contra unei sume de bani de 18.000 euro; în plus, însăși debitoarea este cea care a adus la cunoștința creditoarei bugetare acest fapt, al vânzării bunului imobil.
Potrivit extrasului de Carte funciară de la fila 38, proprietar asupra imobilului înscris în CF nr. vechi 1865, nr cad 779, nr top 185/1 în suprafață de 567 mp, situat administrativ în loc. R. figurează numitul Tacconi Francesco, în temeiul actului notarial din data de 12.02.2013 emis de BNP Bucsa R..
Analizând înscrisurile aflate la dosar, instanța reține că apărările intimatei sunt susținute, în sensul că executarea demarată în 2012 împotriva societății debitoare nu s-a finalizat, întrucât darea în plată nu s-a produs în mod efectiv. Instanța de față constată că transmisiunea dreptului de proprietate asupra celor cinci apartamente nu s-a realizat, nefiind atașat la dosar nici un act din care să rezulte trecerea bunurilor din patrimoniul debitoarei în cel al unității administrativ teritoriale,cu atât mai mult cu cât modalitățile de dobândire a dreptului de proprietate sunt clar definite de legea civilă. În plus, tot în susținerea netransmisiunii în favoarea creditoarei a acelor bunuri propuse a fi date în plată în scopul stingerii datoriei bugetare, reclamanta proprietară încă din anul 2013 a transmis cu titlu oneros dreptul de proprietate în favoarea unei alte persoane, numitul Tacconi Francesco.
În consecință, instanța va respinge afirmațiile debitoarei în sensul că s-a repus în executare o datorie stinsă prin darea în plată, din moment ce la dosar nu s-a făcut dovada trecerii imobilelor (apartamente) din patrimoniul debitoarei în cel al comunei R.. Astfel, se reține că somațiile au fost în mod corect emise, în vederea recuperării debitului constând în impozitul datorat de către debitoare, pe construcții și teren.
În ceea ce privește legalitatea actelor de executare, instanța le va analiza prin prisma dispozițiilor art. 43 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 92/2003, conform cărora actul administrativ fiscal se emite numai în formă scrisă și cuprinde următoarele elemente: a) denumirea organului fiscal emitent; b) data la care a fost emis și data de la care își produce efectele; c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz; d) obiectul actului administrativ fiscal; e) motivele de fapt; f) temeiul de drept; g) numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii; h) ștampila organului fiscal emitent; i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația;.
Art. 141 alin. 4 din O.G. nr. 92/2003 dispune că titlul executoriu emis potrivit alin. 1 de organul de executare competent va conține, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. 2, următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului. Somațiile emise de intimată cuprind, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. 2, numărul dosarului de executare, suma pentru care se începe executarea silită, termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, precum și indicarea consecințelor nerespectării acesteia, iar titlurile executorii de asemenea cuprind, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. 2, codul de identificare fiscală, sediul fiscal al contestatoarei; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge contestația la executare ca neîntemeiată. În temeiul art. 274 vechiul C.pr.civ. instanța va dispune obligarea contestatoarei la plata către intimată a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Hotărăște:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de A. D. OCNEI SA, cu sediul în Sibiu, . B, jud. Sibiu, înregistrată la ORC sub nr. J_ și având CUI_ în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în com. R., ., jud. Sibiu, împotriva actelor de executare constând în somațiile nr._,_,_ din data de 27.10.2014.
Obligă contestatoarea la plata către intimată a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. M. Z. M. M.
Red. OMZ
4 ex./09.09.2015
2 .>
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1298/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 1266/2015. Judecătoria SIBIU → |
|---|
