Plângere contravenţională. Sentința nr. 1341/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1341/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 1341/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 1341
Ședința publică din 10.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: O. M. Z.
GREFIER: M. M.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulate de către petentul P. M. B. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN SIBIU, cu obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 03.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, conf. art. 396 alin. 1 C. a amânat pronunțarea pentru astăzi, 10.03.2015, când a hotărât în aceeași componență următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată sub nr._ la data de 28.07.2014 ca efect al declinării din partea Judecătoriei Cluj N., petentul P. M. B. a solicitat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SIBIU anularea procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 29.05.2014, precum și restituirea amenzii achitate.
În drept nu au fost invocate dispoziții legale.
La data de 23.06.2014 a formulat o precizare a plângerii contravenționale, solicitând admiterea acesteia, anularea procesului verbal și restituirea sumei de 170 lei achitată cu titlu de amendă. Cu cheltuieli de judecată.
A susținut că în mod greșit s-a reținut în sarcina sa săvârșirea acestei fapte, cele consemnate nu corespund realității. Astfel, a învederat faptul că a circulat pe o porțiune de drum drept, ce prezenta marcaj longitudinal discontinuu, în atare situație fiindu-i permisă depășirea. Dacă totuși era interzisă depășirea pe acel sector de drum, a solicitat să se constate că se afla într-o eroare de fapt, care ar înlătura vinovăția sa și totodată caracterul contravențional al faptei.
A mai precizat că marcajele aplicate pe drumurile publice trebuie să fie reflectorizante sau însoțite de dispozitive reflectorizante, iar marcajul în discuție nu îndeplinea aceste cerințe, nu a oferit informații clare cu privire la caracterul continuu sau discontinuu.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În drept, au fost invocate disp. Art. 31, 11, 21, 7 din OG 2/2001, art. 75, 78 din HG 1391/2006, art. 453 C.pe.civ.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată, fiind atașată dovada achitării taxei de timbru în valoare de 20 lei. (f.17)
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare, la data de 23.06.2014 prin care a solicitat respingerea plângerii, precizând că procesul verbal a fost în mod legal și temeinic întocmit.
Totodată, intimatul a comunicat materialul probator constând în documentele ce au stat la baza încheierii procesului verbal.
Instanța a administrat la solicitarea ambelor părți proba cu înscrisurile depuse la dosar precum și proba cu înregistrarea video.
Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 29.05.2014, petentul P. M. B. a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 340 lei precum și cu reținerea permisului de conducere pentru fapta de a depăși neregulamentar un alt autovehicul, încălcând marcajul longitudinal continuu, faptă ce constituie contravenția prevăzută și sancționată de art. 100 alin 3 lit e din OUG nr. 195/2002. Totodată a fost sancționat contravențional, fiind aplicată sancțiunea avertisment, pentru fapta de a fi depășit viteza legală, fiind surprins circulând cu 71 km/h în zonă de limitare 50 km/h.
Se reține că petentul a contestat procesul verbal doar sub aspectul săvârșirii faptei de a fi depășit neregulamentar.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.
Analizând aspectul invocat de petent referitor la încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina sa, instanța constată că pe de-o parte s-a reținut în sarcina acestuia săvârșirea faptei ce constă în depășirea neregulamentară a unui alt autovehicul, încălcând marcajul longitudinal continuu, în timp ce agentul constatator a înțeles să consemneze în cuprinsul procesului verbal ca fiind încălcate normele prevăzute de art. 100 alin 3 lit a din OUG 195/2002 a) depășirea coloanelor de vehicule oprite la culoarea roșie a semaforului sau la trecerile la nivel cu calea ferată.
Conform art. 16 din OG 2/2001 procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu, printre altele, și descrierea faptei și indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția. În cazul de față s-a reținut o contravenție în sarcina petentului, însă deși aceasta nu a fost întru totul corect încadrată în drept, totuși această împrejurare nu este sancționată cu nulitatea absolută a actului de contravenție, ci cel mult cu o nulitate relativă în măsură în care petentul ar fi dovedit în ce mod a fost vătămat ca urmare a consemnării unei alte litere a alineatului 3 al art. 100 din OUG 195/2002 (lit a în loc de lit e). Câtă vreme s-au respectat dispozițiile art. 16 din OG 2/2001 în sensul indicării în mod corect a actului normativ cât și a alineatului nr. 3, instanța va respinge ca neîntemeiate susținerile contestatorului (este posibil să reprezinte și o simplă eroare de redactare, din moment ce sub aspectul descrierii faptei nu sunt obiecțiuni).
Din modul de formulare al plângerii instanța reține faptul că petentul contestă existența faptei contravenționale ce constă în depășirea interzisă, susținând că starea de fapt reținută nu corespunde realității, sau cel mult s-a aflat într-o eroare de fapt.
Aceste aspecte țin de modul de constatare a contravenției și privesc verificarea temeiniciei procesului-verbal, din moment ce fapta a fost descrisă corect și explicit, cu indicarea textelor incidente. Prin urmare, susținerea petentului în sensul că acuzația este nefondată va fi analizată în paragrafele următoare, în funcție de probele aflate la dosar.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că depistarea efectuării manevrei de depășire interzisă a autoturismului Audi s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu un aparat – cinemometru de control rutier tip Autovision instalat pe autospeciala MAI cu număr de înmatriculare MAI_.
Din buletinul de verificare de la fila 25 rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice. Iar potrivit înscrisului „atestat” de la fila 24 verso pe numele Ag. V. D. rezultă că acesta era abilitat să constate contravenția.
De asemenea, între procesul-verbal și probele depuse de intimată în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează. Analizând imaginile surprinse pe înregistrarea video – CD atașat la fila 27, se observă în mod clar numărul de înmatriculare al autoturismului Ford –_ - autovehicul condus de către petent, astfel cum însuși a recunoscut prin cererea introductivă - nu a respectat marcajul longitudinal continuu și a demarat o manevră de depășire a unui alt autovehicul ce circula în fața sa, respectiv Audi, în zona Continental din Sibiu.
Așadar, instanța reține că susținerile petentului din plângerea introductivă sunt infirmate de proba video administrată în cauză. Prin urmare, autoturismul condus de petent nu a respectat obligația de nu efectua manevre de depășire în prezența marcajului longitudinal continuu.
Instanța a administrat astfel probele propuse atât de intimat cât și de petent, însă acesta nu a făcut dovada că la momentul constatării contravenției situația de fapt era alta.
Potrivit art. 120 alin 1 lit i din HG 1391/2006: 1) Se interzice depășirea vehiculelor: i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.
Însă petentul a invocat faptul că la momentul constatării contravenției situația de fapt era alta, respectiv fapta ce constituie contravenție nici nu există, conducătorul autovehiculului nefiind atenționat asupra faptului că se afla în dreptul unui marcaj longitudinal continuu și prin urmare s-au născut în sarcina sa anumite obligații cu manevra de depășire, astfel considerând că a intervenit eroarea de fapt care înlătură caracterul contravențional al faptei.
Conform art. 11 din O.G. nr. 2/2001 caracterul contravențional al faptei este înlăturat atunci când intervine eroarea de fapt, dacă are legătură cu fapta săvârșită. Pentru a fi incidentă această cauză exoneratoare, trebuie ca petentul să nu fi cunoscut sau să fi cunoscut greșit o împrejurare de care depinde realizarea elementelor contravenției, iar această percepere eronată să nu îi fi fost imputabilă.
Observând imaginile de pe înregistrarea video instanța constată că susținerile petentului în sensul lipsei marcajului longitudinal continuu sunt infirmate. Din vizionarea acestor imagini, rezultă că există acel marcaj longitudinal în formă continuă care să atragă astfel atenția vehiculelor asupra interdicției manevrei de depășire.
Din economia art. 11 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 rezultă că agentul constatator este obligat să întocmească procesul-verbal conform situației de fapt constatate, urmând ca instanța de judecată să analizeze incidența unui caz exonerator de răspundere, situație care nu este întâlnită în prezenta cauză.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, instanța reține că acțiunea petentului constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 100 alin. 3 lit e din O.U.G. nr. 195/2002, republicată cu amenda prevăzută și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Prin urmare, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța constată că petentul a fost sancționat cu 4 puncte amendă, minimul prevăzut de lege, precum și cu suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, aceasta fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită precum și de modul de săvârșire a acesteia.
Referitor la aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile (cunoscută și sub denumirea obișnuită de suspendare a permisului de conducere), instanța constată că în mod legal s-a luat și această măsură, în conformitate cu prevederile art. 96 alin.1 lit. b coroborat cu art. 100 alin.3 din OUG 195/2002 conform căruia (3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depășirea; așadar, este vorba despre o sancțiune ce se aplică automat, în mod obligatoriu alături de sancțiunea principală a amenzii, nefiind lăsată la aprecierea agentului constatator sau a instanței.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, fapta pentru care petentul a fost sancționat există, acesteia i s-a dat o încadrare juridică corectă iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Hotărăște:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. M. B., cu domiciliul procesual în Cluj-N., .. 16, . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN SIBIU, cu sediul în Sibiu, .-6, jud. Sibiu împotriva procesului verbal .>CP nr._ din data de 29.05.2014.
Cu drept de apel în termen 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. M. Z. M. M.
Redactat /Tehnored. OMZ
4 exemplare / 11.06.2015
.>
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1299/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1334/2015.... → |
|---|
