Plângere contravenţională. Sentința nr. 5920/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5920/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 5920/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5920
Ședința publică din 03.11.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. D. - judecător
Grefier: S. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii civile formulată de petentul M. A. în contradictoriu cu intimații S. P. DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI S. și ., având ca obiect plângere contravențională.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 27.10.2015, când cei prezenți au pus concluzii care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Constată că prin plângerea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 24.04.2015, sub nr. _ , petentul M. A. a solicitat in contradictoriu cu intimații S. P. DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI S. și . ca prin hotărârea ce va pronunța instanța să dispună anularea procesului verbal de contravenție ., nr._/19.03.2015, restituirea sumei de 50 lei și obligarea intimatei . la restituirea sumei de 500 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii petentul a arătat că în data de 19.03.2015, petentul s-a deplasat cu autoturismul marca Peugeot de culoare alba cu numărul de înmatriculare_, la Administrația Finanțelor Publice S..
Negăsind loc de parcare, petentul a parcat pe trotuarul din lateralul clădirii, unde exista suficient loc pentru a parca fără a stânjeni, obstrucționa sau împiedica cu nimic circulația, fără a bloca . sau incomoda traficul sau pietonii. Chiar daca a parcat pe trotuar, nu consideră că aceasta a constituit un impediment pentru deplasarea pietonilor, existând loc de mai mult de un metru pe lângă mașină, pentru trecere. În plus, nu a stat mai mult de câteva minute la Administrația Finanțelor, cât să depună o hârtie. Autoturismul astfel parcat a fost ridicat de reprezentanții ..
Prin procesul verbal nr._ întocmit de către un agent constatator al Serviciului P. de Politic Locala al Municipiului S. s-a reținut ca "autoturismul marca Peugeot de culoare alba cu numărul de înmatriculare_, a parcat pe trotuar, împiedicând circulația pietonilor pe . a vis de . S., indicându-se ca "exista foto si video".
Încheierea procesului verbal atacat s-a făcut, în absenta petentului ceea ce atrăgea obligativitatea efectuării unei „mențiuni” în acest sens pe actul respectiv, care trebuia, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din OG 2/2011, adeverită de un martor. Absența unui martor la data întocmirii procesului verbal ridică îndoieli cu privire la momentul întocmirii procesului verbal și marchează, în plus, caracterul abuziv al măsurii dispuse.
Ridicarea autovehiculului pretins a fi staționat neregulamentar, s-a realizat de către S. P. de Politie Locala al Municipiului S., cu încălcarea reglementarilor legale in materie in privința ordinii de drept a masurilor contravențional administrative dispuse. Din cauza faptului ca agentul constatator nu avea niciun alt mijloc probatoriu pentru a stabili cine a condus si staționat efectiv autovehiculul, este evident ca din procesul verbal constatator a fost întocmit ulterior ridicării autoturismului cu încălcarea tuturor dispozițiilor procedurale impuse de regulament.
Măsura dispusa nu s-a impus in nici un caz nici pentru eliberarea de urgență a carosabilului/trotuarului, nici pentru deblocarea sau fluidizarea traficului așa încât să se justifice satisfacerea interesului public imediat. Astfel, modalitatea de "lucru" a intimatei este în conflict evident cu exigenta întocmirii actelor procedurale ., conflict ce ar trebui soluționat in favoarea părții vătămate, lipsita de dreptul legal de a face obiecțiuni.
Dintre normele cu oferta juridica superioara (OUG nr. 195/2002, HG 1391/2006 cu Regulamentul din 2006, OG 2/2001) si cele cu o forța juridica inferioara (HCL 210/2001, HCL 103/2011), in mod discreționar si nejustificat S. P. de Politie Locala al Municipiului S. a ales sa aplice norma cu o forța juridica inferioara, norma care, nefiind corelata cu prevederile actelor normative la nivel superior, instituie norme de reglementare paralele cu încălcarea obligației de a se integra organic cu sistemul legislației.
În mod greșit s-a făcut aplicarea unei norme locale, eludându-se aplicarea normelor legale la nivel național, creându-se astfel un tratament diferențiat ce atrage incidența dispozițiilor O.G. 37/2000. Masurile astfel instituite nu reprezintă decât o discriminare ce nu are nici o justificare obiectiva. In conformitate cu art. 65 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice „Cazurile și condițiile în care oprirea, staționarea sau parcarea pe drumul public este permis se stabilesc prin regulament", fapt ce implica obligația organului constatator competent de a se raporta la situațiile delimitate de Regulamentul din 2000, regulament de aplicare a ordonanței de urgenta menționate, atunci când constată si sancționează o contravenție de aceasta categorie. Prin aplicarea HCL 210/2001 si HCL 103/2011, acte normative cu o forța juridica inferioara reglementarilor rutiere naționale amintite mai sus, politia locala s-a abătut de la prevederile legale corespunzătoare cazurilor limitativ prevăzute mai sus si ds la regimului sancționator din OUG 195/2002 si OG 2/2001 - acte normative cu forța juridica superioara a căror aplicare nu ar fi avut consecințele celor instituite prin cel dintâi act menționat.
Sancțiunea aplicata este abuziva din prisma Regulamentului din 2006 aprobat de HG 1391/2006, ținând cont de faptul ca a parcat autoturismul pe trotuar lăsând loc de trecere pentru pietoni de mai mult de 1 m - situație in care, in conformitate cu art. 142 lit n din Regulamentul menționat, fapta nu constituie o contravenție. Potrivit articolului menționat „se interzice oprirea voluntara a vehiculelor pe trotuar, daca nu se asigura spațiu de cel puțin 1 m pentru circulația pietonilor".
Prin urmare, parcarea pe trotuar nu este interzisa, iar unde legea nu interzice înseamnă ea permite.
Arată faptul ca zona in care a parcat nu este semnalizata cu indicatorul având semnificația "Staționarea interzisa"" si niciun alt indicator semnificativ.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001, Constituția României, OUG nr. 195/2002.
A fost anexat plângerii, în fotocopii, înscrisuri (f 6-16).
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, taxă judiciară de timbru conform art. 19 don OUG nr. 80/2013.
Intimata . a formulat la data de 21.05.2015 întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată.
În motivare, se arată faptul că potrivit HCL 103/2011 anexa 3, ridicarea, transportul și depozitarea vehiculelor, deci măsura complementară, se realizează din punct de vedere tehnic de către PIEȚE S. SA.
Tarifele pentru activitatea de ridicare, transport și depozitare a autovehiculului staționat neregulamentar, reprezintă o taxă specială care se încasează de PIEȚE S. SA, în vederea acoperirii cheltuielilor ocazionate cu respectivele operațiuni (art.9, pct.4 din HCL 103/2011 – anexa 3).
Petentul a fost obligat la plata cheltuielilor efectuate cu operațiunile de ridicare, transport, depozitare a autovehiculului, conform art.4 din HCL l03/2011 și în limitele prevăzute de art. 9 din anexa 3 la această Hotărâre.
Este important a se face distincție între sumele de bani percepute cu titlul de tarif pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate cu operațiunile ele ridicare, transport, depozitare stabilite prin HCL 103/2011, și măsura complementară dispusă.
Urmare a dispoziției de ridicare, intimata a respectat actul administrativ întocmit de agentul constatator, nu avea niciun mijloc sau posibilitate pentru a refuza executarea actului administrativ, a prestat serviciul solicitat efectuând la acel moment cheltuiala aferentă acestuia. Dreptul intimatei de a primi plata are, de principiu, uri izvor legal sub condiția existenței faptei contravenționale și a unui act de constatare a staționarii regulamentare.
Este de reținut că dispoziția de ridicare a fost dată de agentul constatator al Serviciului P. de Poliție Locală S., intimata . fiind doar executantul ce duce la îndeplinire actul administrativ, act emis în regim de putere publică și executoriu de drept.
Angajații care nu mai dețin calitatea de agenți constatatori, au respectat dispoziția agentului constatator, nu aveau niciun mijloc sau posibilitate pentru a refuza executarea actului administrativ. În concret, reprezentantul care ridică vehiculul, considerat a fi staționat neregulamentar de către agentul constatator, nu are niciun drept sau obligație de a aduce la cunoștința agentului public faptul că măsura dispusa de acesta este legala/nelegală.
Este de subliniat că măsura ridicării autovehiculului nu are caracter sancționator, nefiind nici sancțiune principală, nici complementară, ci o simplă măsură tehnica-administrativă, calificare dată de art. 64, art.97 din OUC195/2002, care nu se raportează la natura și gravitatea faptei (art.5 alin.6 din OG.2/200/), ci la existența condițiilor obiective pentru a fi necesară îndepărtarea autovehiculului din locul pe care îl ocupă neregulamentar.
Contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul și depozitarea autovehiculului staționat neregulamentar se suportă de către deținătorul acestuia, conform prevederilor HCL103/2011 prin care a fost aprobat Regulamentul privind activitatea de ridicare, transport, depozitare și eliberare a autovehiculelor și vehiculelor de orice fel oprite sau staționate ne regulamentar pe domeniul public și privat al Municipiului S..
La data de 22.05.2015 intimatul S. P. DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI S., legal citat, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiata si menținerea procesului verbal de contravenție cu motivarea că procesul verbal.
În motivare, se arată faptul că prin procesul verbal de contravenție ., nr._/19.03.2015 petentului i s-a aplicat amenda contravențională in suma de 100 lei, deoarece la controlul efectuat de agenții constatatori ai Poliției Locale S., s-a constatat că autovehiculul era staționat neregulamentar pe trotuar pe . Municipiul S., prin aceasta încâlcind prevederile art. 7 lit. e din HCL. 210/2001.
În temeiul art. 5 pct. 4 din OG.2/2001, coroborat cu prevederile din HCL.103/2011, petentului i-a fost aplicată sancțiunea complementară a ridicării, transportării și depozitării autovehiculului, fapta săvârșita încadrându-se într-una din situațiile în care se aplică această sancțiune complementară.
Analizând legalitatea procesului verbal de contravenție, instanța poate reține că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute exprese, respectiv:
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, se poate constata că petentul nu a făcut dovada unei alte situații decât cea prezentată în procesul verbal, deși avea obligația în temeiul art.249 C.p.civ., astfel încât procesul verbal legal întocmii face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept, sancțiunea fiind stabilită în limitele prevăzute de lege.
Procedând la verificarea legalității sancțiunii principale aplicate, instanța poate aprecia că în ceea ce privește individualizarea judiciară, au fost respectate criteriile impuse de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, s-a ținut seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei legate de zonă.
Măsura complementară are scop preventiv si anume înlăturarea unei scări de pericol si preîntâmpinarea săvârșirii ailor fapte interzise de lege fiind o măsura de restabilire a situației anterioare încălcării ordinii de drept prin contravenție.
Este de subliniat că măsura ridicării autovehiculului nu se raportează la natura și gravitatea faptei (art. 5 alin.6 din OG.2/2001), ci la existența condițiilor obiective pentru a fi necesară îndepărtarea autovehiculului din locul pe care îl ocupă neregulamentar.
În aceste condiții, consideră îndreptățită decizia agentului constatator de a dispune si aplicarea măsurii complementare, decizie corect luată, având la bază prevederile legale imperative ale unui act normativ.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Prin încheierea de ședință din data de 15.09.2015 instanța a respins excepția tardivității plângerii contravenționale formulate de către intimata.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța reține în fapt că prin procesul verbal de contravenție ., nr._/19.03.2015 petentul a fost sancționat cu sancțiunea amenzii contravenționale de 100 lei în baza art. 7 lit. e din HCL nr. 210/2001, reținându-se că în data de 19.03.2015, ora 13,35 autovehiculul marca Peugeot, cu nr. de înmatriculare_ a parcat pe trotuar împiedicând circulația pietonilor pe . a vis de . Mun. S..
Procesul verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului, nefiind de față, sau a martorilor deoarece persoanele prezente au refuzat calitatea de martor.
Cu aceeași ocazie a fost dispusă măsura complementară de ridicare, transport și depozitare a autovehiculului, fiind întocmită dispoziția de ridicare, transport și depozitare din 19.03.2015, ora 13,35. Autoturismul a fost restituit petentului în urma achitării sumei de 500 lei și întocmirii procesului verbal de restituire (f 10).
Verificând plângerea din perspectiva prevederilor art. 31 al. 1 si art. 34 din OG nr. 2/2001 instanța constata ca aceasta a fost depusă în termenul legal.
In ceea ce privește legalitatea procesului verbal sub aspectul sancțiunii complementare aplicate de ridicare, transport și depozitare a autovehiculului, instanța constata că ICCJ in cadrul RIL nr. 9/2015 a stabilit că „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 128 alin. (1) lit. d), art. 134 alin. (2) și art. 135 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 3 alin. (1), art. 5, art. 36 alin. (1), alin. (2) lit. d) și alin. (6) lit. a) pct. 13 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 21 lit. b) și art. 24 lit. d) din Legea-cadru a descentralizării nr. 195/2006, procedura de aplicare a măsurii tehnico-administrative constând în ridicarea vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, prevăzută de art. 64 și art. 97 alin. (1) lit. d) și alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, nu poate fi reglementată prin hotărâri ale consiliilor locale”.
În motivarea decizie se reține faptul că în privința ridicării vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, competența de reglementare a autorităților administrației publice locale nu ar putea fi susținută pe temeiul art. 128 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, întrucât aceste reglementări referitoare la regimul de acces, circulație, staționare și parcare pentru diferite categorii de vehicule se circumscriu unei competențe de administrare a infrastructurii de transport rutier de interes local.
Or, ridicarea vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, ca măsură tehnico-administrativă, accesorie unei fapte sancționate contravențional referitoare la nerespectarea regulilor de circulație pe drumurile publice, înțeleasă ca măsură de restabilire a ordinii publice, aparține unei competențe partajate a autorităților administrației publice locale, ceea ce presupune că atribuțiile de reglementare aparțin autorităților administrației publice centrale (Guvern), iar cele de executare, în concret, a măsurii, autorității administrației publice locale.
Se poate aprecia că autoritatea administrativă publică locală nu a fost abilitată de legiuitor de a reglementa o procedură efectivă pentru punerea în aplicare a măsurii tehnico-administrative privind ridicarea și depozitarea în locuri special amenajate a vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă.
Cu atât mai mult, autoritățile administrației publice locale nu pot reglementa sancțiuni complementare, normele art. 5 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 fiind lipsite de echivoc sub acest aspect. Prin urmare, în condițiile în care au fost adoptate hotărâri ale consiliilor locale pentru reglementarea unei proceduri de aplicare a măsurii tehnico-administrative de ridicare a vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, acestea sunt lovite de nulitate.
Sancțiunea nulității intervine ca urmare a nerespectării competenței de reglementare a autorităților administrației publice locale în această materie și pentru încălcarea normelor de tehnică legislativă consacrate prin art. 4 alin. (3), art. 80 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului, inclusiv actele autorităților administrației publice locale, se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă, și prin art. 81 alin. (2) din același act normativ, potrivit cărora reglementările cuprinse în hotărârile consiliilor locale nu pot contraveni Constituției României și reglementărilor din actele normative de nivel superior.
Una dintre condițiile de valabilitate a actelor administrative, inclusiv a celor cu caracter normativ, este reprezentată de respectarea principiului legalității care guvernează competența autorităților publice, ceea ce presupune emiterea actului administrativ doar în limitele și cu respectarea competenței stabilite prin Constituție, lege sau alte acte normative de nivel superior.
Astfel, ca o concluzie la cele învederate în cuprinsul Deciziei nr. 9/2015, instanța constată faptul că autoritățile publice locale nu pot reglementa sancțiuni complementare și nici proceduri de aplicare a măsurii tehnico-administrative de ridicare a autovehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă.
În privința aplicabilității Deciziei nr. 9/2015 a ÎCCJ în prezenta cauză instanța învederează faptul că prin Decizia nr. 10/2015 a ÎCCJ pronunțată tot în cadrului dezlegării unor chestiuni de drept s-a stabilit că „Dispozițiile art.23 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte și în privința actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicării hotărârii judecătorești de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor judecătorești”.
Din cele învederate mai sus se constată faptul că atâta timp cât un act administrativ emis la nivel local încalcă norme de ordine publică, așa cum s-a reținut cu privire la hotărârile autorităților administrative publice locale prin care s-a instituit măsura complementară de ridicare, transport și depozitare a autovehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă, acesta este lovit de nulitate absolută, ocazie cu care nu se mai poate reține ca temei în vederea aplicării sancțiunii complementare, inclusiv în cadrul cauzelor aflate în curs de soluționare la momentul publicării Deciziei nr. 9/2015, decizie obligatorie conform art. 517 alin. 4 C.p.c.
Față de cele învederate mai sus, instanța constată că măsura complementară de ridicare, transport și depozitare a autovehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a fost dispusă de către agentul constatator fără a avea la bază un act normativ valabil, ocazie cu care, va admite în parte plângerea contravențională și va anula în parte procesul verbal de contravenție ., nr._/19.03.2015 emis de intimat cu privire la măsura complementară de ridicare, transport și depozitare a autovehiculului.
Sub aspectul temeiniciei procesul verbal de contravenție raportat la sancțiunea principală aplicată, instanța constată că fapta contravențională este dovedită cu înregistrarea video de unde se poate observa că petentul a parcat autovehiculul pe trotuar. Invocarea dispozițiilor din OUG nr. 195/2002 în prezenta cauză nu au nicio relevanță atâta timp cât sancțiunea este aplicată în baza unei dispoziții cuprinse într-o Hotărâre de Consiliul Local, hotărâre care este valabilă și a cărei nelegalitate nu a fost constatată printr-o acțiune directă în contencios administrativ.
În privința legalității procesului verbal sub aspectul sancțiunii principale, instanța constată faptul că art. 17 din OG 2/2001 prevede: "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se că numai în astfel de situații "nulitatea se constată și din oficiu".
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel invocat de petent (lipsa aducerii la cunoștință a dreptului de a face obiecțiuni, lipsa de indicare a martorului), nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Presupusa lipsă a aducerii la cunoștință a dreptului de a face obiecțiuni nu îl lezează pe petent în nici un mod deoarece prin exercitarea prezentei plângeri are posibilitatea să le invoce direct în fața instanței. În privința martorului asistent, instanța constată faptul că agentul constatator a respectat dispozițiile legal indicând că persoanele de față refuză calitatea de martor.
Pentru cele prezentate, instanța va respinge în rest plângerea contravențională formulată de către petent, ca neîntemeiată.
În urma anulării măsurii complementare de ridicare, transport și depozitare a autovehiculului petentului, instanța constată că achitarea de către acesta a sumei de 500 lei reprezintă o plată nedatorată, ocazie cu care instanța va dispune intimatului . restituirea către petent a sumei de 500 lei achitată cu bonul fiscal nr._/14.02.2015.
În baza art. 453 C.p.c. și a faptului că intimații au căzut în pretenții numai în parte, instanța va obliga intimații la plata către petent a sumei de 420 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial parțial.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul M. A., dom. în S., ., jud. S. în contradictoriu cu intimații S. P. DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI S., cu sediul în S., str. .-3, jud. S. și ., cu sediul în S., Calea Șurii M., nr. 16 A, jud. S..
Anulează în parte procesul verbal de contravenție ., nr._/19.03.2015 emis de intimat cu privire la măsura complementară de ridicare, transport și depozitare a autovehiculului.
Obligă intimata . la restituirea către petent a sumei de 500 lei.
Respinge în rest plângerea contravențională.
Obligă intimații la plata către petent a sumei de 420 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu cale de atac numai cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Judecătoria S..
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.11.2015.
Președinte Grefier
A. D. S. M.
Red.AD/07.12.2015
Tehn.SM/07.12
Ex.5/.>
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5976/2015. Judecătoria... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 5906/2015.... → |
|---|
