Plângere contravenţională. Sentința nr. 749/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 749/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 749/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 749/2015
Ședința publică de la 13.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. G. – judecător
Grefier: E. A.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent E. . intimat I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța, verificând competenta în baza art.131 N.c.p.c raportat la art.32 alin. 2 din OG 2/2001, constată că este competentă general, material și teritorial pentru soluționarea prezentei cauze.
În baza art. 201 al. 1 N.c.p.c instanța constată că s-a depus întâmpinare în termenul legal prevăzut de lege și s-a răspuns la întâmpinare.
Deliberând față de cererile în probațiune depuse la dosar de către părți, în baza art. 237 pct.7 raportat la art.255 alin.1 N.c.p.c și văzând și dispozițiile art. 258 N.c.p.c, încuviințează în parte probele solicitate respectiv proba cu înscrisuri ca probă admisibilă și respinge ca neconcludente soluționării cauzei cererea de emitere adresă către CNADNR precum și cererea privind documentația ce a stat la baza întocmirii procesului verbal față de înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, în baza art. 244 N.c.p.c. constată terminată cercetarea judecătorească.
În baza art. 389, art.392 și raportat la art. 394 N.c.p.c încheie faza dezbaterilor pe fondul cauzei și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță la data de 31. 10. 2014 sub nr. de dosar_, petenta . a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I.S.C.T. R:
- admiterea plângerii,
- cu cheltuieli de judecată.
În motivare, petenta arată, în esență, că la data de 13. 10. 2014 a fost sancționată contravențional pentru încălcarea dispozițiilor art. 8 al. 3 pct. 1 din OG 37/2007 pentru data de 20. 09. 2014, constatându-se că s-a depășit de către conducătorul auto C. N. a perioadei zilnice de conducere, fiind înregistrată o perioadă de conducere de 10 ore și 16 minute, față de maximul admis de 10 ore, așa cum prevede art. 6 din Regulamentul CEE 561/2006.
Petenta arată că obiectul plângerii este individualizarea pedepsei, întrucât, potrivit formularului de control LS_ care nu a fost comunicat petentei, a rezultat o depășire a timpului de conducere de 16 minute peste 10 ore admis, perioada verificată fiind de 29 zile anterior datei controlului, respectiv în intervalul 15. 09._14 perioada de conducere a fost depășită cu 16 minute. Cu privire la data de 20. 09. 2014, conducătorul auto realiza un transport de mărfuri pe ruta Viena-O. S., marfa fiind descărcată în O. S. în perioada de conducere, acesta continuându-și deplasarea spre B., a căutat o parcare sigură pentru efectuarea perioadei de odihnă, ceea ce a condus la depășirea perioadei de conducere cu 16 minute. Ori, lipsa parcărilor nu poate fi imputată petentei, sens în care sancțiunea amenzii poate fi înlocuită cu avertisment raportat la dispozițiile art. 5 și 21 din OG 2/2001.
Pentru motivele arătate, se solicită înlocuirea amenzii cu avertisment.
Plângerea contravențională a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001 și Regulamentul CEE 561/2006.
În susținerea plângerii, petenta a depus copia procesului- verbal ISCTR nr._/ 15. 10. 2014, formular control.
În probațiune, s-a solicitat intimatei să depună documentația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal și comunicarea de către CNADNR a locurilor de parcare în zona localității R. .
Plângerea a fost legal timbrată.
Prin întâmpinarea depusă în termenul legal ( F 14 – 17), intimatul solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, intimatul arată că petenta nu contestă săvârșirea faptei, astfel la data de 13. 10. 2014, în cadrul controlului efectuat de către inspectorii de trafic, a fost depistat în trafic pe DN 1 km 296 + 300, conducătorul auto C. N. care conducea autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr._, proprietatea petentei, iar în urma verificării perioadelor de conducere și perioadelor de odihnă, s-a constatat că acesta a condus 10 ore și 16 minute, depășind cu 16 minute perioada maximă zilnică de conducere, perioada verificată fiind 20. 09. 2014 ora 02:38 până în 20. 09. 2014 ora 16:41, încălcând dispozițiile art. 8 al.3 pct. 1 din OG 37/2007, întocmindu-se formularul de control în trafic ._, încheindu-se prezentul proces-verbal ( f 6).
Aplicarea sancțiunii contravenționale s-a efectuat pentru momentul reținerii faptei contravenționale, în sensul că din analizarea activității conducătorului auto cu referire la timpii de condus și de odihnă, s-a constatat că acesta nu respectă perioada maximă zilnică de conducere.
Procesul – verbal a fost încheiat potrivit art. 13 din OG 2/2001 și comunicat conform art. 25 din ordonanță.
Pe fondul cauzei, OG 37/2007 stabilește cadrul de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto care efectuează operațiuni de transport rutier ce fac obiectul Regulamentului CE nr. 561/2006, perioade care sunt înregistrate de aparatul tahograf conform Regulamentului CE nr. 3821/1985, fapta săvârșită de petentă este o încălcare minoră a prevederilor Regulamentului CE nr. 561/2006 și ale OUG nr. 37/2007, astfel că procesul – verbal este temeinic și legal, transportul rutier trebuie să se desfășoare în deplină legalitate și în condițiile respectării legislației europene. Inspectorii ISCTR au atribuția cât și obligația de a solicita și verifica setul de documente pe care operatorul de transport rutier trebuie să le dețină la bordul autovehiculului, în funcție de tipul de transport rutier pe care îl efectuează, perioadele de conducere, de odihnă și de repaus obligatorii pentru conducătorii auto, legiuitorul european stabilind în mod imperativ cum se poate desfășura în condiții de siguranță un transport și modul în care trebuie luate perioadele de repaus, cu respectarea zilnică a perioadei maxime de conducere.
La data controlului, conducătorul auto a depășit perioada maximă de conducere zilnică cu 16 minute, iar susținerea petentei că într-o perioadă de o lună aceasta a fost singura abatere nu are relevanță, aceasta nedovedind o altă stare de fapt, astfel că în mod corect s-a aplicat sancțiunea contravențională, motiv pentru care plângerea contravențională este netemeinică și nelegală, urmând a fi respinsă. Cu privire la înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, agentul constatator a individualizat corect sancțiunea, aplicând minimul prevăzut de legiuitor, astfel că reindividualizarea sancțiunii nu se impune. În ipoteza în care instanța apreciază că se impune exonerarea petentei de la plata amenzii, intimata solicită a se avea în vedere că 70% din cuantumul amenzii se virează la bugetul de stat, astfel că intimata poate fi obligată doar la restituirea a 30% din amendă și nu la întreaga sumă.
În drept, s-au invocat dispozițiile HG 1088/2011, OG 37/2007, OG 26/2011, OG 27/2011, OMTI 980/2011, Regulamentul CE 561/2006, Regulamentele CEE 1071-1073/2009.
În susținerea celor consemnate în procesul-verbal s-au anexat formular de control și documentația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal.
Prin răspunsul la întâmpinare ( f 52), petenta învederează aceleași aspecte ca și în plângerea contravențională, solicitând reindividualizarea sancțiunii și aplicarea avertismentului, având în vedere că doar cu 16 minute s-a depășit perioada maximă de conducere zilnică, fapta fiind încadrată de legiuitor drept o abatere minoră, avându-se în vedere și modalitatea de săvârșire a faptei, lipsa parcărilor fiind independentă de conduita petentei.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține că la data de 15. 10. 2014 petenta a fost sancționată contravențional, constatându-se că în urma controlului efectuat de către inspectorii de trafic rutier pe DN 1 km 296 + 300 m la data de 13. 10. 2014, a fost depistat în trafic autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr._, proprietatea petentei, condus de C. N., iar în urma verificărilor s-a constatat că acesta a depășit perioada maximă zilnică de conducere cu până la o oră, respectiv cu 16 minute în intervalul 20. 09. 2014 ora 2:38 – 20. 09. 2014 ora 16:41, întocmindu-se formular de control în trafic AETR . nr._/13. 10. 2014, fiind încălcate dispozițiile art. 8 al. 3 pct. 1 din OG 37/2007, încheindu-se prezentul proces-verbal ( f 6).
Analizând legalitatea procesului - verbal, condițiile de formă, instanța reține că la întocmirea acestuia au fost respectate dispozițiile art. 17 din OG 2/2001, art. 13 și art. 25 din aceeași ordonanță, iar petenta nu a dovedit nicio vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului – verbal, cu atât mai mult cu cât prin formularea prezentei plângeri, petenta și-a exercitat toate drepturile procesuale garantate de lege, putând invoca apărări pe formă și fond.
Prin urmare, față de considerentele arătate, instanța constată că procesul – verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de formă, fiind legal întocmit, neexistând nici un motiv de nulitate absolută sau relativă.
Pe fondul cauzei, analizând temeinicia procesului - verbal, condițiile de fond, instanța reține că prin Regulamentul ( CE) 561 al Parlamentului European și Consiliului Europei s-au stabilit norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier, norme prioritare pentru statele din Comunitatea Europeană față de prevederile din dreptul național al fiecărui stat. Având în vedere aceste norme comunitare, prin OG 37/2007, respectiv OG 27/2011, legiuitorul român a transpus aceste norme europene în dreptul național, stabilind ca și încălcări minore, conform art. 8 al. 3 pct. 1
„depășirea perioadei maxime zilnice de conducere cu până la 1 oră”.
Petenta susține că la data și ora controlului, conducătorul auto a depășit perioada maximă de conducere cu 16 minute, fapt care nu s-a mai întâmplat în toată perioada controlată de 29 zile, iar acest lucru s-a datorat lipsei parcărilor, astfel că angajatul său nu a putut staționa autovehiculul în condiții de siguranță.
Cele susținute de către petentă prin plângere nu au nici un suport legal, la data controlului verificându-se perioada maximă ZILNICĂ de conducere, prezumția de nevinovăție a petentei fiind răsturnată de probele administrate de către intimat, făcând dovada celor consemnate în procesul-verbal prin depunerea întregii documentații care a stat la baza întocmirii procesului-verbal. De altfel, petenta nici nu contestă săvârșirea faptei, iar durata timpului de 16 minute cu care a fost depășită perioada maximă zilnică de conducere nu poate influența asupra individualizării sancțiunii și înlocuirea în avertisment, întrucât chiar legiuitorul a clasificat această faptă în contravenții în funcție de perioada depășită, sancțiunile având limite minime și maxime, tocmai pentru individualizarea lor raportat la durata timpului cu care a fost depășită perioada maximă zilnică de conducere.
Pentru considerentele arătate, instanța constată că plângerea contravențională nu este întemeiată, urmând a o respinge, menținând procesul-verbal și sancțiunea aplicată, corect individualizată, corespunzătoare gradului de pericol social al faptei, avându-se în vedere consecințele în cazul nerespectării timpului de odihnă și pauză de către conducătorii auto pentru siguranța circulației și siguranța participaților la traficul rutier.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta .,
J_, CUI_, cu sediul în Zărnești, ., jud. B., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. pentru CONTROLUL în TRANSPORTUL RUTIER - I. S. C. T. R, cu sediul în București, .. 38, sector 1 și cu sediul procedural ales în Sibiu, loc. Șelimbăr, ., ., ca neîntemeiată.
Menține procesul – verbal . nr._ din 15. 10. 2014 și sancțiunile aplicate.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare care se va depune la Judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, azi 13. 02. 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. G. E. A.
Red.D.G.31.03.2015
Teh.E.A.31.03.2015
4 ex, 2 .>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 739/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 741/2015. Judecătoria... → |
|---|
