Pretenţii. Sentința nr. 1254/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1254/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 1254/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S.
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1254/2015
Ședința publică de la 06.03.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. G. – judecător
Grefier: E. A.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civil privind pe reclamant O. V. INSURANCE GROUP S.A și pe pârât M. S. PRIN PRIMAR, pârât C. L. S., pârât D. ȘI P. CONSTRUCȚII S.A, având ca obiect pretenții .
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 20.02.2015, dezbaterile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin acțiunea în regres înregistrată la această instanță la data de 22.11.2012, sub nr._, reclamanta O. V. INSURANCE GROUP SA a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. S. PRIN PRIMAR, C. L. S. și . CONSTRUCȚII SA, obligarea acestora la plata sumei de 3398, 85 lei reprezentând despăgubirea achitată, precum și a daunelor interese moratorii, constând în dobânda legală calculată de la data punerii lor în întârziere până la plata efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt, s-a arătat în esență că, la data de 23.06.2010, în jurul orelor 19, 45 domnul N. Ș., a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, proprietatea ., asigurată CASCO la reclamantă, pe Calea Șurii M. din S., iar din cauza decopertării covorului asfaltic, consecința a neîndeplinirii de către pârâți a obligației de a asigura conducătorilor auto condiții de drum practicabil, conducătorul auto nu a putut evita toate gropile și denivelările existente în carosabil, cu atât mai mult cu cât gropile erau pline de apă, iar în fața autoturismului circula un autotractor, intrând astfel cu roata dreaptă într-o groapă mai adâncă, efectul fiind anvelopă tăiată, jantă îndoită, bară față zgâriată, carenaj roată spart, braț îndoit, bieleta direcție îndoită, jug motor îndoit, traversă punte față îndoită, valoarea pagubei fiind de 3398, 85 lei, pagubă acoperită de reclamantă în baza poliței de asigurare Casco, la data de 06. 09. 2010 în dosarul de daună nr. CA/SB/10/_ din 24. 06. 2010.
Ca urmare a despăgubirii asiguratului său și în temeiul art. 998 C. civ. coroborat cu art. 22 din Legea nr. 136/1995, reclamanta s-a subrogat în drepturile acestuia, fiind îndreptățită conform art. 57 din aceeași lege să recupereze suma achitată de la pârâți, întrucât reclamanta consideră că aceștia sunt răspunzători în solidar de producerea pagubei.
Reclamanta învederează instanței faptul că pârâtul Mun. S. prin Primar a fost și este titularul dreptului de proprietate publică asupra drumurilor aflate în interiorul localității, iar pârâții C. L. S. și . Construcții Sa au fost și sunt administratorul, respectiv coadministratorul lor, împreună având obligația de a întreprinde toate demersurile necesare întreținerii acestor drumuri în stare bună de funcționare.
Reclamanta susține că pârâții au încălcat și dispozițiile art. 5 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată; iar pârâtul Mun. S. prin Primar avea obligația de a întreține corespunzător drumurile publice de interes local de pe raza de competență și de a le păstra în bună funcționare conform art. 63 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală.
Referitor la calitatea Consiliului L. S. de administrator al drumurilor publice de interes local de pe teritoriul de competență, reclamanta arată că aceasta este prevăzută de art. 22 din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor în România, iar obligația de a întreține corespunzător drumurile publice de interes local și de a le păstra în bună funcționare derivă din prevederile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 215/2001.
În legătură cu pârâta . Construcții Sa, reclamanta menționează faptul că calitatea de coadministrator al drumurilor publice de interes local alături de C. L. rezultă din contractul de concesiune nr. 69/1999, încheiat pentru o perioadă de 10 ani între această societate, în calitate de concesionară și C. L., în calitate de concedent, prelungit până la data de 08.06.2014 prin HCL nr. 360/2008, în care prin actul adițional nr. 7/2006 s-a atribuit concesionarei tocmai această calitate de administrator al drumurilor publice din Mun. S..
Reclamanta arată că pârâții au fost convocați la conciliere directă prin adresele nr._/24. 08. 2012,_/24. 08. 2012, dar conflictul nu s-a putut soluționa pe cale amiabilă, . răspunzând prin adresa 5453/18. 10. 2012 că nu a primit nicio comandă de executare lucrări reparații pe Calea Șurii M., astfel că mun. S. este răspunzător de prejudiciul produs.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998, art. 999 C.civ., art. 1349 Noul Cod Civil, art. 22 și 54 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările, art. 5 alin. 1, 2 și 6 din OUG nr. 195/2002 republicată, art. 36 și 63 din Legea nr. 215/2001 și OG nr. 43/1997.
În probațiune, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, testimonială și expertiza tehnică auto.
În susținerea cererii sale, reclamanta a depus invitații conciliere directă pârâți și răspuns DPC, copie dosar daună, dovadă plată despăgubire ( f 5-31).
Acțiunea a fost legal timbrată .
Reclamanta și-a precizat acțiunea ( f 57) arătând că solicită plata dobânzii legale în cuantum de 15, 64 lei, începând cu data de 22.10.2012 și până la data de 22.11.2012, precum și în continuare până la achitarea integrală a debitului.
Prin întâmpinări, pârâții M. S. PRIN PRIMAR, C. L. S.(f. 36-39), au solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În fapt, pârâții M. S. PRIN PRIMAR, C. L. S. au arătat că invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât potrivit art. 5 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, răspunderea pentru producerea unui eveniment ca urmare a stării tehnice a drumului public sau semnalizării necorespunzătoare a obstacolelor ori lucrărilor revine administratorului drumului public, respectiv executantului lucrărilor, iar potrivit art. 128 din aceeași reglementare au calitatea de administrator al drumurilor publice autoritățile publice locale.
M. S. PRIN PRIMAR/C. L. S. este lipsit de calitate procesuală pasivă întrucât prin Contractul de concesiune aprobat prin HCL nr. 70/1999 a transferat răspunderea pentru prejudiciile cauzate de starea necorespunzătoare a drumurilor concesionarului . Construcții SA; prin contractul de concesionare către . Construcții SA a unor lucrări și servicii aprobat prin HCL nr. 70/27.05.1999 s-a concesionat acestei societăți, serviciul public de construcții, întreținere și reparații drumuri și străzi publice pentru o perioadă de 10 ani, iar prin HCL nr. 360/2008 s-a aprobat actul adițional nr. 3/2008 la contractul de concesiune nr. 69/1999 prin care s-a prelungit durata contractului de concesiune nr. 69/1999 până la data de 08.06.2014.
Pe fondul cauzei, pârâții au arătat că, pentru a se putea antrena răspunderea civilă delictuală, reclamanta trebuie să facă dovada prejudiciului, a culpei și întinderii acesteia, precum și a legăturii de cauzalitate între fapta invocată și culpa imputată pârâților, fapt care nu se realizează, deoarece singurele documente existente la dosar în baza cărora s-a deschis dosarul de daună sunt declarația conducătorului auto și documentul de introducere în reparație a vehiculului.
Pârâții mai arată că documentul de introducere în reparație a vehiculului nu este echivalent cu un înscris constatator al evenimentului rutier și ca atare nu dovedește circumstanțele avarierii, astfel că în lipsa documentului constatator și având în vedere perioada îndelungată care a trecut de la producerea evenimentului, este imposibil de demonstrat faptul că evenimentul rutier s-a produs în condițiile în care susține reclamanta și culpa pentru acesta revine administratorului drumului public și nu conducătorului auto sau nu este o culpă comună.
Pârâții învederează și faptul că acel conducător auto nu face dovada legăturii de cauzalitate între avariile produse și obstacolul invocat (degradarea accentuată a covorului asfaltic prin decopertare) și de asemenea locul producerii avariei este mult prea generic, Calea Șurii M. fiind o stradă lungă.
Pârâții menționează că . și-a respectat obligația contractuală de a le comunica existența unor gropi în zona indicată, motiv pentru care nu aveau cum să formuleze comanda de execuție, iar în documentația depusă la dosar nu se indică garda de la sol a autoturismului, gradul de degradare a covorului asfaltic, ori elemente care să determine dacă degradarea covorului asfaltic poate genera avarii de dimensiunea celor invocate în condiții de deplasare cu viteza legală.
În drept, pârâții au invocat dispozițiile art. 115-118 C., OUG nr. 195/2002, HCL nr. 70/1999, HCL nr. 360/2008.
În probațiune au solicitat proba cu înscrisuri, precum și a oricărei alte probe a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.
În susținerea celor invocate pârâții au depus: HCL nr. 360/25.09.2008 HCL nr. 385/30.11.2006, HCL nr. 70/27.05.1999 și contractul de concesiune (f. 102-112).
Prin întâmpinare ( f 44-46), pârâta . CONSTRUCȚII SA a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În fapt, pârâta . CONSTRUCȚII SA a arătat că invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât conform prevederilor art. 21 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică coroborat cu art. 8 din HG nr. 43/1997 (republicată), calitatea de administrator a drumurilor publice o deține unitatea administrativă pe teritoriul căreia se află drumul, adică M. S..
Pârâta arată că în contractul de concesiune invocat, precum și în toate actele adiționale întocmite până la data prezentei, se prevede valoarea alocată pentru fiecare an precum și comanda care arată ce străzi vor fi construite, întreținute sau reparate, în limita sumelor alocate, susținând că respectiva calitate de administrator a drumului public prevăzută în actul adițional nr. 7/2006 la contractul de concesiune nr. 69/1999 este atribuită generic societății, fiind vorba în fapt de o delegare de atribuții (transmitere a pazei materiale), iar răspunderea este condiționată de îndeplinirea unor obligații corelative și independente și anume: întocmirea unui act adițional la contractul de concesiune prin care să se stabilească lucrările de reparații pentru anul 2010 conform art. 13, alin. 5 din contractul de concesiune nr. 69/1999;
existența unei anexe la contractul de concesiune prin care concedentul (M. S.) să stabilească cantitățile fizice care trebuiau executate în anul 2011 conform art. 2, alin. 6 din anexa nr. 1 la contractul de concesiune nr. 69/1999.
În plus, pârâta precizează că atribuirea generică, respectiv delegarea atribuțiilor de reparare a drumurilor publice este determinată și de faptul că societatea noastră nu are un buget predeterminat la început de an pentru astfel de lucrări și nu poate decide ordinea de prioritate a lucrărilor și nici lucrările ce se vor executa. Bugetul pentru lucrările de reparații drumuri este stabilit de Primăria Municipiului S., iar în baza acestuia, această instituție stabilește ordinea de prioritate a lucrărilor și o comunică societății pârâte prin intermediul comenzilor emise, anexe la Contractul concesiune nr. 69/1999.
Pârâta învederează că din verificarea comenzilor emise în anul 2010 de Primăria Municipiului S. observă că nu a primit dispoziția de a efectua reparații pe . datei producerii evenimentului rutier, respectiv 22.04.2010; pârâta fiind doar paznicul material al lucrului; paza juridica aparținând celui care are în fapt autoritatea, puterea de comanda și de direcție a lucrului și se transmite numai atunci când se transmit aceste atribute.
Pe fondul cauzei, pârâta menționează că nu sunt întrunite condițiile răspunderii delictuale, prejudiciul nu este cert și nu este dovedit în sensul întinderii reale, avariile se puteau produce în alt loc și circumstanțe decât cele declarate; fapta ilicită constă de fapt în neglijența conducătorului auto care nu a respectat limita de viteză impusă de legislație; vinovăția societății sau a administratorului drumului nu poate fi pusă în discuție, aceasta revenind conducătorului auto; iar raportul de cauzalitate nu poate fi dovedit.
Pârâta solicită respingerea dobânzii legale, întrucât plata nu este exigibilă, iar prejudiciul și obligația de plată nu e cert.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 115-118 C., art. 998 – 999 și art. 1088 C. civ, art. 22 din OG nr. 43/1997, Legea nr. 215/2001.
În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri, precum și a oricărei alte probe a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.
În susținerea celor invocate pârâta a depus copie contract de concesiune nr. 69/08.06.1999 (f. 47-53).
La data de 18.01.2013, pârâții M. S. PRIN PRIMAR, C. L. S. au depus la dosar întâmpinare la precizarea de acțiune (f. 87), prin care au solicitat respingerea precizării acțiunii ca netemeinică și nelegală, întrucât prin art. 230 din Legea nr. 71/2011 s-a abrogat codul comercial pe care reclamanta înțelege să își întemeieze precizarea.
La data de 24.01.2013, reclamanta O. V. INSURANCE GROUP SA a depus la dosar răspuns la întâmpinările tuturor pârâților (f. 94-97).
Reclamanta arată prin răspunsul la întâmpinări că apărarea Municipiului S., prin Primar și a Consiliului L. S. nu are suport legal atâta timp cât drumurile publice din M. S. se află în paza lor juridică, iar potrivit art. 23 alin. l și alin. 2 din Legea nr. 215/2001 și art. 62 alin. l din aceeași lege, primarul reprezintă unitatea administrativ-teritoriala în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție, iar în condițiile în care pârâtul M. S., prin Primar, a fost și este titularul dreptului de proprietate publică asupra dramurilor aflate în interiorul localității, iar pârâții C. L. S. și S.C. D. și P. Construcții S.A. au fost și sunt administratorul, respectiv coadministratorul lor, împreună au avut obligația de a întreprinde toate demersurile necesare întreținerii acestor drumuri în stare bună de funcționare, iar dacă nu au făcut-o și s-au produs evenimente rutiere din această cauza, atunci culpa lor este evidentă și trebuie să răspundă în fața instanței de judecată, în calitate de proprietar și administrator/coadministrator.
Reclamanta mai susține că pârâții au încălcat dispozițiile art. 5 din OUG nr. 195/2002, că încearcă să fie exonerați de răspundere, și că nu și-au îndeplinit obligația de a semnaliza corespunzător orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației, precum și aceea de a lua toate măsurile de înlăturare a acesteia; că dosarul de daună s-a deschis și a fost instrumentat în conformitate cu prevederile normelor care reglementează activitatea în domeniul asigurărilor, daunele fiind constatate, în absența unui eveniment rutier soldat cu vătămări ale sănătății sau integrității corporale, de inspectorii de daună ai asigurătorului.
La data de 22.02.2013, reclamanta O. V. INSURANCE GROUP SA a depus la dosar răspuns la întâmpinările pârâților M. S. PRIN PRIMAR, C. L. S. la precizarea de acțiune (f. 115).
Astfel, reclamanta arată că temeiul de drept pe care și-a întemeiat pretențiile prin precizarea de acțiune, în cazul indicării greșite a acestuia nu e motiv de respingere a cererii, sens în care s-a pronunțat și ICCJ prin decizia nr. 64/12.01.2011; iar prejudiciul și creanța care decurg din dreptul la repararea a acestuia s-au născut anterior intrării în vigoare a noii legi civile, art. 43 cod comercial, indicând și art. 1535 din Noul cod civil în baza art. 132 alin. 2 C..
La termenul de judecată din 22.02.2013, instanța în baza art. 137 alin. 2 C.pr. civ. a unit cu fondul cauzei excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate prin întâmpinare de către pârâții M. S. prin Primar, C. L. S. și . Construcții SA.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri, proba testimonială, expertiză și contraexpertiză tehnică auto.
Analizând excepțiile invocate prin întâmpinări, conform art. 137 C. pr. civ, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. S. PRIN PRIMAR, instanța reține faptul că potrivit art. 23 alin. l și alin. 2 din Legea nr. 215/2001 și art. 62 alin. l din aceeași lege, primarul reprezintă unitatea administrativ-teritoriala în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție, iar în condițiile în care pârâtul M. S., prin Primar, a fost și este titularul dreptului de proprietate publică asupra drumurilor aflate în interiorul localității, ar trebui să răspundă în fața instanței de judecată, în calitate de proprietar.
În cauză, nu este contestat faptul că, locul unde s-a produs evenimentul rutier, în speță, Calea Șurii M. din S. se află în proprietatea pârâtului M. S., prin Primar și, respectiv a C. L. al Municipiului S..
Potrivit art. 63 alin. 1 lit. d și alin. 5 lit. c și d din Legea nr. 215/2001 „(1) Primarul îndeplinește următoarele categorii principale de atribuții: d) atribuții privind serviciile publice asigurate cetățenilor; (5) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) lit. d), primarul: c) ia măsuri pentru organizarea executării și executarea în concret a activităților din domeniile prevăzute la art. 36 alin. (6) lit. a) - d); d) ia măsuri pentru asigurarea inventarierii, evidenței statistice, inspecției și controlului efectuării serviciilor publice de interes local prevăzute la art. 36 alin. (6) lit. a) - d), precum și a bunurilor din patrimoniul public și privat al unității administrativ-teritoriale.”
Astfel, instanța constată că apărarea pârâtului în sensul că prin contractul de concesiune aprobat prin HCL nr. 70/1999 a transferat răspunderea pentru prejudiciile cauzate de starea necorespunzătoare a drumurilor concesionarului . Construcții SA, nu este întemeiată întrucât în acest caz a avut loc o scindare a pazei juridice asupra bunului, în sensul că paza juridică a structurii este păstrată, în cazul încheierii contractului de concesiune, de către proprietarul bunului (M. S., prin primar), iar paza juridică a utilizării/folosirii bunului fiind transferată concesionarului (DPC), ambii fiind ținuți să răspundă în solidar pentru prejudiciile produse de bunul respectiv.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, instanța urmează să respingă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. S. PRIN PRIMAR.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. S., instanța reține faptul că acesta este administratorul drumurilor publice de interes local din S., întrucât potrivit art. 22 din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor în România „administrarea drumurilor județene se asigură de către consiliile județene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza administrativ teritorială a acestora”, iar obligația acestui pârât de a întreține corespunzător drumurile publice și de a le păstra în stare bună de funcționare derivă din prevederile art. 36 alin. 2 și alin. 6 din Legea nr. 215/2001 „(2) C. local exercită următoarele categorii de atribuții: c) atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului; (6) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. d), consiliul local: a) asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind: 13. podurile și drumurile publice.”
Astfel, instanța constată că nici apărarea pârâtului în sensul că prin contractul de concesiune aprobat prin HCL nr. 70/1999 a transferat răspunderea pentru prejudiciile cauzate de starea necorespunzătoare a drumurilor concesionarului . Construcții SA, nu este întemeiată întrucât, cu toate că părțile contractante – concedent C. L. al Municipiului S. și M. S. au concesionat conform obiectului contractului exploatarea bunurilor proprietate publică a municipiului S. cuprinse în protocolul de predare/primire nr._/28.08.1998, art. II contract, către concesionarul D. și P. Construcții (DPC), acesta din urmă nu are un buget predeterminat la început de an pentru lucrările de reparații și nu poate decide ordinea de prioritate a lucrărilor și nici lucrările ce se vor executa, fiind în relație de interdependență de concedenți.
Concedenții stabilesc bugetul pentru lucrările de reparații drumuri, iar în baza acestuia se stabilește ordinea de prioritate a lucrărilor și se comunică societății DPC prin intermediul comenzilor emise, anexe la Contractul concesiune nr. 69/1999, conform art. 2 alin. 2 din anexa nr. 1 la contractul de concesiune „cantitățile fizice care se vor executa se vor stabili de concedent. Ele vor fi stabilite numai de concedent, nefăcând obiectul nici unei negocieri”
Astfel, C. L. al Municipiului S., exercită alături de proprietarul M. S. paza juridică a structurii bunului, ambii fiind ținuți să răspundă în solidar pentru prejudiciile produse de bunul respectiv.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, instanța urmează să respingă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. S..
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . CONSTRUCȚII SA, instanța reține faptul că aceasta este coadministratorul drumurilor publice de interes local din S., calitate pe care o deține în urma încheierii contractului de concesiune nr. 69/1999, încheiat pentru o perioadă de 10 ani, prelungit până la 08.06.2014 prin HCL nr. 360/2008, în care prin actul adițional nr. 7/2006 s-a atribuit concesionarei tocmai această calitate de administrator al drumurilor publice din M. S..
Apărarea pârâtei în sensul că respectiva calitate de administrator a drumului public prevăzută în actul adițional nr. 7/2006 la contractul de concesiune nr. 69/1999 este atribuită generic societății, fiind vorba în fapt de o delegare de atribuții (transmitere a pazei materiale), nu este întemeiată, întrucât este vorba în speță de o transmitere a pazei juridice scindate, și anume a pazei juridice a utilizării/folosirii bunului, în calitate de detentor precar, iar nu o transmitere a pazei materiale cum susține pârâta, cu atât mai mult cu cât conform art. 13 alin. 10 din contractul de concesiune „obligațiile concesionarului: să despăgubească potrivit legii participanții la trafic pentru pagubele pricinuite ca urmare a întreținerii necorespunzătoare a suprafeței carosabilului”.
Într-adevăr pârâta nu are buget propriu și nu stabilește singură ordinea și lucrările de reparații la drumurile din S., fiind indisolubil legată de comenzile primite din partea concedenților, dar acest fapt nu înlătură calitatea sa de coadministrator răspunzător în solidar alături de ceilalți concedenți pentru prejudiciile provocate de starea drumurilor din municipiul S..
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, instanța urmează să respingă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . CONSTRUCȚII SA.
Pe fondul cauzei, instanța reține că, la data de 23.06.2010 numitul N. Ș., a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, proprietatea ., pe Calea Șurii M. din mun. S., susținând că din cauza degradării accentuate a covorului asfaltic prin decopertare, și ca o consecință a neîndeplinirii de către pârâți a obligației de a asigura conducătorilor auto condiții de drum practicabil, nu a putut evita toate gropile și denivelările existente în carosabil și a intrat cu roata dreaptă într-o groapă adâncă, acoperită cu apă, efectul fiind avarierea autoturismului.
La data producerii incidentului, autoturism susmenționat era asigurat facultativ la societatea reclamantă, potrivit situației poliței . nr._/29. 06. 2009, valabilă până la 30.06.2010.
Conform dosarului de daună contravaloarea reparațiilor, evaluate la suma de 3398, 85 lei, a fost achitată de societatea reclamantă asiguratului său, la data de 06. 09. 2010.
Din declarația martorului N. Ș. ( f 123), instanța reține că acesta a fost conducătorul auto care a intrat într-o groapă adâncă, pe care n-a putut-o evita din timp, întrucât circula în urma unui tir, iar datorită dimensiunii mari a gropii, de cca. 1m/1, 5 m s-au produs avariile autoturismului. De asemenea, arată că nu el a declarat accidentul și nu el a scris declarația aflată în dosarul de daună. Nu poate preciza dacă lucrările la carosabil erau semnalizate.
Din raportul de expertiză auto efectuat în cauză ( f 133-139), instanța reține că avariile produse autoturismului au rezultat ca urmare a impactului dintre roată și marginea găurii din carosabil și în urma lovirii dintre parte de sub autoturism și carosabil, ca urmare a pătrunderii roții dreapta față în gaură, eveniment rutier produs pe fondul neluării măsurilor impuse de tipul de lucrări executate la carosabil de către executantul lucrării și de către administratorul drumului. Totodată, expertul O. I. concluzionează că deformarea elementelor autoturismului s-a produs în funcție de mărimea vitezei cu care a intrat autoturismul în groapă și în funcție de mărimea gropii, însă nu sunt date concrete nici cu privire la viteza de deplasare și nici cu privire la dimensiunea gropii pentru a se face un calcul dinamic la impact.
Din contraexpertiza efectuată în cauză ( f 274-277), instanța reține că evenimentul rutier nu putea avea loc în condițiile descrise, avariile descrise în nota de constatare nu provin din evenimentul descris de către conducătorul auto, avariile provenind dintr-un alt eveniment rutier. Expertul L. G. a formulat o opinie separată de ceilalți doi experți D. V. și H. M., concluzionând că avariile se puteau produce în condițiile descrise de conducătorul auto, datorită vizibilității limitate a conducătorului auto care circula în spatele unui vehicul de mare tonaj și datorită gropilor pline cu apă și carosabilului umed, fără a putea indica nici viteza de deplasare sau dimensiunea gropilor, punct de vedere distinct chiar și de opinia primului expert O. I..
Potrivit art. 22 din Legea nr. 136/1995, în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului contra celor răspunzători de producerea pagubei.
Articolul 998 din Codul civil (în vigoare la data producerii incidentului) prevede că orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală
s-a ocazionat, a-l repara, pentru ca articolul 999 C.civ. să prevadă că omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Față de probele administrate, instanța constată că în cauza nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, răspundere ce se angajează în raportul civil delictual născut între asiguratul reclamantei și pârâți.
Astfel, cu toate că a fost probată existența unui prejudiciu, avariile suferite de auto fiind reale conform actelor depuse la dosar, în speță nu s-a făcut dovada existenței unei fapte ilicite din partea pârâților, a raportul de cauzalitate dintre fapta pârâților și prejudiciu, și culpa pârâților.
Reclamanta susține faptul că din cauza degradării accentuate a covorului asfaltic prin decopertare de pe Calea Șirii Mar din S., conducătorul auto nu a putut evita toate gropile și denivelările existente în carosabil și a intrat cu roata dreaptă într-o groapă adâncă acoperită cu apă, efectul fiind avariile descrise în nota de constatare, ori instanța apreciază că aceste avarii nu au putut fi produse în acest caz în condițiile descrise.
Instanța constată că din cuprinsul raportului de contraexpertiză și suplimentul la contraexpertiză depuse la dosar că, avariile nu provin din evenimentul descris de conducătorul auto implicat, conducător auto care nici nu a dat personal declarația la asigurator, avariile descrise provenind dintr-un alt eveniment rutier. Având în vedere înălțimea redusă a covorului asfaltic, astfel cum rezultă din raportul de contraexpertiză dar și din simpla observare a fotografiilor depuse la dosar de către asigurator, instanța constată că nu au fost întrunite condițiile tehnice necesare producerii unor asemenea avarii descrise în nota de constatare, iar în cuprinsul dosarului de daună nu s-a evidențiat existența unei gropi (sau a unor gropi) de mari dimensiuni și adâncime considerabilă care ar fi putut cauza aceste avarii. Nici măcar experții care au avut opinii diferite nu au putut da informații asupra vitezei de deplasare a autoturismului și a dimensiunii gropii.
Prin urmare, instanța constată că evenimentul rutier declarat de către partea reclamantă nu putea avea loc în condițiile descrise, gropile de pe Calea Șurii M. nefiind de natură a provoca avariile despăgubite.
Instanța mai reține și faptul că este fără echivoc că răspunderea civilă delictuală a proprietarului și a administratorului drumului poate fi antrenată pentru prejudiciile cauzate printr-un eveniment rutier datorită stării degradate a drumurilor publice, cu atât mai mult cu cât neîntreținerea drumurilor publice și calitatea necorespunzătoare a acestora este o realitate.
Mai mult, instanța constată că susținerile reclamantei că avarierea a avut loc din cauza unor gropi din carosabil se întemeiază exclusiv pe susținerile conducătorului auto implicat în eveniment și pe declarația acestuia dată de alte persoane, ori acesta a fost audiat în calitate de martor în instanță și nu a putut preciza instanței modul detaliat al evenimentului, ca urmare a faptului că nu el a raportat evenimentul rutier.
Astfel, nu se poate reține existența unei fapte ilicite din partea pârâților, a raportului de cauzalitate dintre fapta pârâților și prejudiciu, și culpa pârâțilorprin încălcarea prevederilor art. 5 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată.
În consecință, pentru toate considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada producerii avarierii autoturismului asigurat CASCO în condițiile arătate în cererea de chemare în judecată, motiv pentru care va respinge acțiunea, ca nefondată.
În baza art. 274 C. pr. Civ, instanța obligă reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâții M. S., prin Primar și C. L. S. în cuantum de 2966, 60 lei și către pârâta . cuantum de 1484 lei, reprezentând onorariu experți auto.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive invocate de pârâții M. S., prin Primar, C. L. S. și . Construcții SA.
Respinge acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta . GROUP SA, J 40/_/2001, CUI_, cu sediul procesual ales în București, .. 1, .. 3, biroul A 3, sector 5 la Cabinet av. P. D., în contradictoriu cu pârâții M. S., prin Primar, C. L. S., ambii cu sediul în S., .. 2, jud. S. și . Construcții Sa, cu sediul în S., .-7, jud. S., ca nefondată.
Obligă reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâții M. S. și C. L. S. în cuantum de 2966, 60 lei și către pârâta . Construcții SA în cuantum de 1484 lei, reprezentând onorariu experți auto.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 06. 03. 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. G. E. A.
Red.D.G.28.04.2015
Teh.E.A.29.04.2015
6 ex, 4
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5369/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1267/2015. Judecătoria... → |
|---|
