Validare poprire. Sentința nr. 5915/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5915/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 5915/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5915
Ședința publică din 03.11.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. D. - judecător
Grefier: S. M.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de creditoarea . SRL în contradictoriu cu debitorul D. P. I. și terțul poprit . având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru terțul poprit, un domn pe nume M. fără delegație la dosar, lipsă fiind restul părților.
Cauza a fost lăsată la a doua strigare, conform dispozițiilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
La a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Se face referatul cauzei, de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
- pricina se află la primul termen de judecată, după efectuarea procedurii scrise conform NCPC.
- procedura de citare este legal îndeplinită,
- cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei.
- debitoarea a formulat întâmpinare (f.27).
- terțul poprit a formulat întâmpinare (f.20).
- debitorul nu a formulat întâmpinare.
Instanța în baza art.131 NCPC, procedează la verificarea competenței în prezenta cauză și invocă excepția necompetenței teritoriale a prezentei instanțe față de care rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Constată că prin plângerea înregistrata pe rolul prezentei instanțe sub nr. _ , la data de 11.09.2015 de creditoarea . SRL a formulat în contradictoriu cu debitorul D. P. I. și terțul poprit ., o cerere de validare a popririi înființate în dosarul de executare nr. 75/2014 al B. N. C. C., până la concurența sumei totale de 23.166,49 lei.
În motivarea acțiunii, creditoarea a arătat că a demarat procedura executării silite în dosarul nr. 75/2014 al B. N. C-tin C., față de debitorul D. P. I. pentru suma de 23.166,49 lei reprezentând debit principal, dobânda aferentă și cheltuieli de executare conform contractului de credit nr. 289/2006, care constituie titlu executoriu.
În data de 15.06.2015 a fost emisă de către executorul judecătoresc adresa de înființare a popririi, care a fost comunicată terțului poprit în data de 18.06.2015 așa cum rezultă din dovada de comunicare atașată. Terțul poprit avea obligația, potrivit art. 786 alin. 1 C.p.c., ca în termen de 5 zile de la comunicarea popririi, să consemneze suma de bani, dacă creanța poprită este exigibilă, sau după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporabile poprite și să trimită dovada executorului judecătoresc, în cazul popririi înființate pentru realizarea altor creanțe decât cele arătate la pct.2, să plătească direct creditorului suma reținută și cuvenită acestuia, în cazul sumelor datorate cu titlu de obligație de întreținere sau de alocație pentru copii, precum și în cazul sumelor datorate cu titlu de despăgubiri pentru repararea pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrității corporale sau a sănătății. La cererea creditorului, suma îi va fi trimisă la domiciliul indicat, sau dacă este cazul, la reședința indicată, cheltuielile de trimitere fiind în sarcina debitorului.
Având în vedere că termenul de 5 zile a expirat fără ca terțul poprit să fi consemnat vreo sumă la dispoziția creditoarei, rezultă deci că acesta și-a încălcat obligațiile ce-i reveneau privind efectuarea popririi, astfel încât și această condiție menționată în art. 789 C.p.c. este îndeplinită. Cu cheltuieli de judecată.
În drept a fost invocat dispozițiile art. 786 și următoarele, 789 C.p.c.
Au fost anexate în probațiune înscrisuri, în fotocopii (f 8-11).
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, taxă judiciară de timbru.
Terțul poprit a formulat întâmpinare (f. 20), prin care a solicitat a se lua act că cererea a rămas fără obiect, ținând cont de faptul că a consemnat plata sumei de 146 lei către B. N. C-tin C. în dosarul de executare nr. 75/2014, prin OP din 01.10.2015 vizat de Alpha Bank Sibiu.
Debitorul legal citat nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a formula apărări.
La termenul din data de 03.11.2015 instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a prezentei instanțe.
În drept, potrivit art. 789 alin. 1 C.pr.civ. „Dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi”.
Aceste dispoziții trebuie coroborate cu dispozițiile art. 650 alin. 1 C.p.c. (în vigoare la momentul sesizării instanței) „Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului” pentru ca la alin. 2 să se prevadă că „Instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe”, aceste dispoziții legale instituind o competență absolută în favoarea instanței de executare.
Instanța de executare era definită de art. 650 alin. 1 C.pr.civ. (forma în vigoare la data sesizării instanței cu cererea de încuviințare a executării silite), ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, însă aceste dispoziții legale au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 529/16.07.2014.
Conform art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie, iar potrivit alin. 3 dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Prin declararea ca neconstituțională a normei speciale de competență aplicabilă în cazul executării silite, s-a creat un vid de reglementare care trebuie complinit prin aplicarea corespunzătoare a normei generale de competență teritorială, prevăzute de art. 107 C.pr.civ., după cum rezulta chiar din motivarea Deciziei Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014, chiar dacă această normă este aplicabilă în mod propriu doar fazei de judecată și doar prin analogie în faza de executare silită.
Aceasta, întrucât potrivit art. 5 alin. 3 C.pr.civ., „în cazul în care o pricină nu poate fi soluționată nici în baza legii, nici a uzanțelor, iar în lipsa acestora din urmă, nici în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare, ea va trebui judecată în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate circumstanțele acesteia și ținând seama de cerințele echității”.
Instanța apreciază raportat la aceste dispoziții legale, la prevederile art. 147 alin. 4 din Constituție (decizia Curții Constituționale este general obligatorie, atât pentru autoritățile și instituțiile publice, cât și pentru particulari, și produce efecte numai pentru viitor, iar nu și pentru trecut), că fiind vorba de o normă de competență, aplicarea ei generală și imediată nu poate fi tăgăduită, deoarece altfel ar însemna ca un act neconstituțional să continue să producă efecte juridice, ca și când nu ar fi apărut niciun element nou în ordinea juridică.
În consecință, instanța apreciază că stabilirea competenței în cauză nu se poate întemeia pe o dispoziție legală inexistentă din punct de vedere juridic, ca urmare a declarării ei ca fiind neconstituțională, respectiv art. 650 alin. 1 C.pr.civ., cu atât mai mult cu cât în urma modificării acestui text legal prin Legea nr. 138/2014, intrată în vigoare la data de 20.10.2014, s-a stabilit că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Având în vedere cele reținute anterior și faptul că dispoziții legale instituie o competență absolută în favoarea instanței de executare, de la care nu sunt permise derogări, conform art. 129 alin. 2 pct. 3 C.pr.civ.: „necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura”, excepția de necompetență teritorială invocată în cauză este întemeiată.
Prin urmare, văzând că domiciliul debitorului se află în circumscripția Judecătoriei Săliște, în temeiul art. 107, art. 132 alin. 1 și 3 C.pr.civ., instanța va admite excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sibiu și va declina competența de soluționare a cererii formulate de către . SRL în contradictoriu cu debitorul D. P. I., în favoarea Judecătoriei Săliște.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a prezentei instanțe.
În baza art. 132 alin. 3 N.C.P.C. declină competența de soluționare a cererii de validare a popririi formulate de către creditoarea . SRL, cu sediul procesual ales la Societatea Civilă de Avocați G. și Asociații, cu sediul în Sibiu, ., jud. Sibiu în contradictoriu cu debitorul D. P. I., dom. în Apoldu de Sus, nr. 451, jud. Sibiu și terțul poprit ., cu sediul în Sibiu, ., nr. 165, jud. Sibiu, în favoarea Judecătoriei Săliște.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.11.2015.
Președinte Grefier
A. D. S. M.
Red.AD/02.12
Tehn.SM/02.12
Ex.5/.>
| ← Validare poprire. Sentința nr. 5914/2015. Judecătoria SIBIU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5928/2015.... → |
|---|
