Plângere contravenţională. Sentința nr. 220/2016. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 220/2016 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 220/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 220/2016
Ședința publică din data de 21 Ianuarie 2016
Instanța constituită din:
P.: I. A. D.
GREFIER: C. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile privind pe petent I. M. și pe intimat C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CESTRIN, având ca obiect plângere contravențională . 15 NR_ din 22.06.2015.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2016 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea, în conformitate cu art. 396 NCPC.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 27.07.2015 sub nr._, petentul I. M. a chemat în judecată pe intimatul C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/22.06.2015 încheiat de CNADNR SA și exonerarea petentului de la plata amenzii aplicate.
In motivarea plângerii s-a arătat la data de 15.07.2015 petentul a primit, prin Poșta Română, de la C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale, procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit la data de 22.06.2015, prin care a fost sancționat cu amendă contravențională în valoare de 250,00 lei, în baza art.8 alin.(l) și alin.(3:) din O.G. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare, pe motiv că la data de 04.01.2015, ora 05:52 vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare_, a circulat pe DN6 km212+300m, Coșoveni, jud. D., fără a deține rovinietă valabilă. Petentul a arătat că în realitate nu mai este proprietarul autoturismului cu numărul de înmatriculare_ (număr de identificare WVWZZZ1HZPW734224, ._, număr carte de identitate a vehiculului G390599), deoarece l-a vândut la data de 16.11.2013 domnului M. F., conform contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiat la aceeași dată la un birou de copiat acte din București.
Cu ocazia vânzării, petentul a predat noului proprietar atât autoturismul în cauză, cât și toate documentele aferente, respectiv certificatul de înmatriculare, cartea de identitate a vehiculului, dovada efectuării I.T.P. și asigurarea obligatorie RCA.
Ulterior vânzării, în vederea transcrierii autoturismului de pe numele petentului pe numele noului proprietar, în baza contractului de vânzare-cumpărare, la data de 20.11.2015 petentul a arătat că a radiat autoturismul din evidențele fiscale ale Primăriei Municipiului Sibiu și i s-a eliberat certificatul fiscal în acest sens, pe care l-a predat noului proprietar, împreună cu fișa de înmatriculare a autoturismului vizată de asemenea de Primăria Municipiului Sibiu, cât și împreună cu dovada achitării taxei de poluare (prima înmatriculare), urmând ca noul proprietar. M. F., să efectueze transcrierea autoturismului pe numele său, la organele competente, conform prevederilor legale în vigoare.
În drept, petentul a invocat dispozițiile O.G. 15/2002.
În probațiune petentul a solicitat proba cu înscrisuri.
În susținerea plângerii s-a depus copie proces-verbal (f. 6), dovadă comunicare (f. 7-8), carte de identitate (f. 9), certificat înmatriculare (f. 10), contract vânzare (f. 11), adresă (f. 12).
Acțiunea a fost timbrată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru conform art. 19 din OUG nr. 80/2013.
Intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondata, neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției ca fiind temeinic și legal.
S-a arătat în esență că petentul a fost sancționat contravențional deoarece a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă, sens în care, la data de 22.06.2015, a fost întocmit Procesul Verbal de Constatare a Contravenției . nr._ de către C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatica -CESTRIN.
În probațiune intimata a solicitat proba cu înscrisuri.
În susținerea întâmpinării s-au anexat planșe foto, autorizare control, dovada comunicare.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/22.06.2015 (f.6) întocmit de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin1 din O.G. 15/2002, constând în aceea că în data de 04.01.2015, ora 05:52 vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare_, a circulat pe DN6 km212+300m, Coșoveni, jud. D. fără a deține rovinieta valabilă.
Împotriva acestui proces-verbal a formulat plângere contravenienta, criticându-l pentru netemeinicie.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, procedează la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din același act normativ.
Verificând în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța nu se va limita doar la aspectele invocate de către petent în cererea sa, ci va avea în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității exprese, putând fi astfel constatate de instanță din oficiu.
Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/22.06.2015, constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
De asemenea, instanța reține că petentul nu a invocat nicio cauză de nulitate a procesului-verbal.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În cauză însă, această prezumție de veridicitate de care se bucură procesul-verbal de contravenție nu a fost răsturnată, în condițiile în care petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție, potrivit art. 249 C.pr.civ., în timp ce, intimata, prin probele administrate, a răsturnat prezumția de nevinovăție de care se bucura petentul.
Astfel, din proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR (f.36), instanța constată că într-adevăr, în data de în data de 04.01.2015, ora 05:52 vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare_ a fost surprins că a circulat pe DN6 km212+300m, Coșoveni, jud. D. fără a deține rovinieta valabilă, situație de fapt de altfel necontestată în speță.
Contrar susținerilor petentului, în sensul că nu există identitate între persoana sancționată și cea care a comis fapta, în raport de faptul că autovehiculul era vândut la data săvârșirii contravenției, fapt dovedit de contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 16.11.2013 (f.11), instanța reține că potrivit art.7 din O.G. 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar, conform art. art.l lit.b din același act normativ, în accepțiunea legii, utilizatorii sunt „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România”.
Prin urmare, calitatea de subiect activ al faptei contravenționale prevăzută de art. 8 alin 1 din OG nr.15/2002 o are persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare.
Faptul că a fost înstrăinat autovehiculul în cauză nu are relevanță față de existența faptei contravenționale în sarcina petentului atâta timp cât acesta este înscris în certificatul de înmatriculare. Cum potrivit art. 24 alin 2 lit. d din Ordinul nr. 1501/13.11.2006 „proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane”, se reține că petentul avea obligația ca la data înstrăinării vehiculului să solicite radierea din circulație, simpla înstrăinare a autovehiculului nu îl absolvă de obligația legală existentă în sarcina sa.
În speță, deși petentul a susținut că a radiat autoturismul la data înstrăinării, aceasta nu a făcut dovada acestui fapt, prin depunerea certificatului de radiere, în lipsa acestuia adresa emisă de Municipiul Sibiu - Direcția Fiscală Locală - Serviciul executare Silită Persoane Fizice neputând face dovada acestui fapt.
Or, în condițiile în care petentul nu și-a respectat îndatorirea de a solicita radierea autovehiculului din circulație, este evident că nu poate invoca propria culpă în afirmarea unui drept, astfel că îi revenea responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, fapt pentru care instanța va înlătura ca neîntemeiate susținerile contrare ale acestuia.
Așadar, atâta timp cât petentul figurează în certificatul de înmatriculare al autovehiculului (f. 10), nefiind solicitată radierea din circulație, aceasta este subiectul activ al faptei contravenționale prevăzute de art. 8 alin 1 din OG nr.15/2002, constând în aceea că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă.
În ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 16.11.2013 (f.11), instanța reține că acesta are valoarea unui înscris sub semnătură privată, fără dată certă, data întocmirii acestuia nefiind opozabilă altor persoane decât cele care l-au încheiat (art. 278 alin. (1) C.pr.civ). Prin urmare aceasta nu poate face dovada înstrăinării autovehiculului față de alte persoane decât cele care au participat la întocmirea acestuia.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța reține ca petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 250 lei, minimul amenzii contravenționale aplicabile utilizatorilor în cazul lipsei rovinietei valabile pentru autoturisme (art. 8 alin. 2 rap. la Anexa nr. 2 la O.G. nr. 15/2002), sancțiunea aplicată îndeplinind pe deplin cerințele de legalitate și proporționalitate prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Față de considerentele expuse mai sus, instanța va respinge plângerea formulată ca neîntemeiată și va menține procesul-verbal de . nr._/22.06.2015, considerându-l legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul I. M. cu domiciliul în Sibiu, ., ., ., în contradictoriu cu intimata CNADNR SA, cu sediul în .. 401A, sector 6, București.
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._/22.06.2015 încheiat de CNADNR SA.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune, sub sancțiunea nulității, la judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.01.2016.
P. GREFIER
I. A. D. C. D.
Red. D. – 15.02 .2016
Teh. CD – 15.02 .2016
4EX. .>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 98/2016. Judecătoria SIBIU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 34/2016.... → |
|---|
