Plângere contravenţională. Sentința nr. 2686/2016. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2686/2016 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 12-05-2016 în dosarul nr. 2686/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S.
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2686/2016
Ședința publică de la 12 mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. M. R.
GREFIER: N. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent G. S. și pe intimat S. P. DE POLIȚIE L. AL M. S., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul prin reprezentant, cj. S. R., lipsind petentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța pune în discuție competența privind soluționarea prezentei cauze.
Reprezentanta intimatului apreciază că Judecătoria S. este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ. procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în temeiul art. 94 C.pr.civ. coroborat cu art. 32 din OG 2/2001.
La întrebarea instanței reprezentanta intimatului arată că nu are cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în probațiune.
Reprezentanta intimatului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum și planșele fotografice atașate.
Instanța, în temeiul art.258 C.pr.civ. coroborat cu art.255 C.pr.civ. încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, respectiv cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Instanța pune în discuție estimarea duratei cercetării procesului.
Reprezentanta intimatului apreciază că prezenta cauză poate fi soluționată la acest termen de judecată.
Instanța, în temeiul art.238 C.pr.civ., estimează că cercetarea procesului poate fi finalizată la acest termen de judecată.
Reprezentanta intimatei arată că nu are alte cereri de formulat.
În temeiul art.244 C.pr.civ. instanța închide etapa cercetării procesului și acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca temeinic și legal, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare. În ceea ce privește legalitatea procesului verbal de contravenție, reprezentanta intimatului apreciază că a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, respectiv art.17 din OG 2/2001, neexistând cauze de nulitate absolută a procesului verbal. În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, reprezentanta intimatului arată faptul că petenta nu a făcut dovada existenței unei alte stări de fapt decât cea reținută prin procesul verbal atacat. Apreciază că fapta a fost dovedită, fiind depuse la dosar înscrisuri în acest sens, respectiv planșe fotografice din care reiese faptul că petenta nu și-a afișat, la loc vizibil, cardul – legitimație, deși susține că îl deține.
Față de aspectele anterior menționate, reprezentanta intimatului solicită respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca temenic și legal întocmit.
Instanța închide etapa dezbaterii cauzei în fond și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.02.2016, petenta G. S., în contradictoriu cu intimatul S. P. DE POLIȚIE AL MUNCIIPIULUI S., a solicitat admiterea plângerii formulate și anularea procesului verbal de contravenție atacat.
A arătat că a fost sancționată pentru că ar fi parcat pe un loc inscripționat cu „loc de parcare cu folosință exclusivă” fără a deține tichet de parcare.
A precizat că deține autorizație pentru parcare în loc special pentru persoane cu dizabilități, eliberată pe numele fiului său B. M. M. cu handicap gr.I grav și care se află în întreținerea sa, legitimația aflându-se pe bordul mașinii în partea stângă.
În drept, a invocat HCL 210/2001, OG 2/2001.
În susținerea plângerii contravenționale a anexat înscrisuri.
Plângerea a fost timbrată cu taxă timbru în sumă de 20 lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 (fila 4).
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată și menținerea procesului verbal de contravenție contestat ca fiind temeinic și legal.
A arătat că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale. Sub aspectul temeiniciei, a arătat că petenta nu a făcut dovada unei alte situații decât cea prezentată în procesul verbal, deși avea această obligație.
Potrivit art. 7 lit. g ind.1 din HCL 210/2001 completată și modificată prin HCL 234/2011 constituie contravenție parcarea în locurile inscripționate cu „loc de parcare cu folosință exclusivă” fără a poseda și afișa la loc vizibil autorizația e parcare. Astfel, petenta avea obligația să afișeze cardul-legitimație la loc vizibil pentru a putea fi vizualizat de agentul constatator.
În momentul constatării faptei, autovehiculul a fost fotografiat, fotografie care dovedește că legitimația nu era afișată. Mai mult, sancțiunea a fost aplicată limitele prevăzute de actul normativ.
În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
În drept a invocat prevederile O.G.2/2001 și ale HCL 210/2011, art. 205-206 C..
În probațiune, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, încheiat la data de 03.02.2016, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 150 lei, conform prevederilor art.7 lit.g ind.1 din Anexa HCL 210/2001 și art. 23 din același act normativ, deoarece a parcat autoturismul marca Renault Clio în loc inscripționat cu „loc de parcare cu folosință exclusivă” fără a deține permis de parcare, pe ..
Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, astfel cum prevede art. 17 din OG 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut. (cauza Salabiaku contra Franței, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei, paragraf 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni contra Franța).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În drept, instanța reține că în conformitate cu prevederile art.7 lit. g¹ din HCL 210/2001 „În scopul menținerii curățeniei, asigurării fluenței circulației, al creșterii nivelului estetic și de confort urban al orașului se interzice: Parcarea în locurile inscripționate cu “Loc de parcare cu folosință exclusivă” fără a poseda și afișa la loc vizibil autorizația de parcare (HCL 114/2002, HCL 234/2012)” Contravenția se sancționează potrivit art. 23 din același act normativ cu amendă de la 150 – 250 lei (HCL 333/2012).
Față de aceste considerente, instanța reține că observațiile agentului constatator din procesul-verbal sunt lipsite de echivoc, existând o prezumție legală de veridicitate a celor constatate personal de către un agent constatator. Prezumția, fiind una relativă, poate fi răsturnată de către petentă. Petenta nu a răsturnat prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal contestat.
Instanța reține că amenda contravențională aplicată petentei este în cuantumul minim prevăzut de lege. Cu toate acestea, art. 21 alin 3 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța apreciază că sancțiunea în ansamblul ei nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei.
În analiza proporționalității în concret, instanța ține seama de faptul că petenta a fost numită tutore pentru fiul acesteia Bolotor M. M. prin Sentința din 18.05.2012, iar la data constatării faptei deținea un card/legitimație valabilă pentru parcarea pe locurile special amenajate în Romania. (fila 7)
Față de cele reținute, instanța apreciază că scopul aplicării sancțiunii contravenționale, acela de pedepsire a faptelor nelegale, precum și mai ales acela de prevenție a săvârșirii altora, poate fi atins prin aplicarea unei sancțiuni mai blânde, respectiv sancțiunea avertismentului.
În speță, este rezonabilă prezumția că cele consemnate în procesul verbal corespund realității, sens în care instanța și-a format convingerea că petenta a comis fapta care a fost reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție, însă apreciază că pentru corectarea conduitei petentei este suficientă aplicarea sancțiunii avertismentului.
Prin urmare, instanța va admite în parte plângerea formulată de către petentă și va dispune înlocuirea amenzii aplicate prin procesul verbal atacat cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petenta G. S., domiciliată în S., ., ., ., împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._, încheiat la 03.02.2016 de către Consiliul Local al M. S. - S. P. DE POLIȚIE L. S., cu sediul în S., .-3, CUI_.
Dispune înlocuirea amenzii aplicate prin procesul verbal atacat, în cuantum de 150 de lei, cu sancțiunea avertismentului.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria S..
Pronunțată în ședința publică din 12.05.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
M. M. R. N. M.
Red. MMR 14.06.2016
Tehnored. NM 14.06.2016
4 ex., 2 .>
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2595/2016. Judecătoria... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2740/2016.... → |
|---|
