Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2544/2016. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2544/2016 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 04-05-2016 în dosarul nr. 2544/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S.
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2544/2016
Ședința din camera de consiliu de la 4.05.2016
Instanța constituită din:
Președinte: D. M. B. - Judecător
Grefier: R.-A. S.
Pentru azi a fost amânată pronunțarea în cauza din materia civil privind pe reclamant A. - C. SA S. și pe pârât B. E., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Asupra cauzei, instanța a rămas în pronunțare în ședința din camera de consiliu de la data de 27.04.2016, prin încheierea care face parte integrantă din prezenta sentință și a amânat pronunțarea pentru azi când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.10.2015 sub nr. de dosar_ reclamanta . S. a solicitat obligarea pârâtei Biliboacă E. la plata sumei de 1657,31 lei reprezentând contravaloare facturilor de apă și de canalizare din perioada 08.11._15 și a penalităților de întârziere în sumă de 208,57 lei la data introducerii cererii de chemare în judecată, care se vor calcula în continuare, până la data plății debitului. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta a arătat că, în temeiul contractului de furnizare nr. 3977/17.12.2014/21.05.2007, a furnizat servicii de alimentare cu apă și de canalizare pârâtei, la imobilul situat în oraș Cisnădie, .. 5. Cu toate că a beneficiat de serviciul public de alimentare cu apă și canalizare, în perioada 08.11._15 pârâta, în mod nejustificat, nu a achitat contravaloarea acestui serviciu.
Pârâta a fost debranșată de la rețeaua de alimentare cu apă la data de 24.02.2015, însă nici ulterior acestei debranșări nu a achitat debitul restant.
În baza art. 42 alin. 10 lit. b) din Legea nr. 51/2006 și art. 30 alin. 4 din Legea nr. 241/2006, nivelul penalităților de întârziere sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
Reclamanta a învederat că sunt îndeplinite condițiile îmbogățirii fără just temei, deoarece utilizatorul s-a îmbogățit fără o justă cauză în detrimentul societății reclamante, astfel că este obligat la restituire în măsura pierderii patrimoniale suferite.
În drept, pentru perioada 08.11._14, reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe prevederile art. 1345 și urm. C.civ., iar pentru perioada 07.01._15, pe prevederile art. 1164 și urm. C.civ., art. 1025 și urm. C..
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a anexat cererii de chemare în judecată, în copie, următoarele acte: situație facturi neachitate+penalități (f. 9-10), contract furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare și anexe la contract (f. 28-40), fișă de debranșare (f. 41), facturi fiscale (f. 11-27), notificare situație sold și dovada comunicării (f. 42-43).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 50 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru potrivit art. 6 al. (1) din OUG nr. 80/2013 (f. 7).
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare în cauză și nu s-a înfățișat la termenul de judecată stabilit de instanță.
În baza art. 258 al. (1) rap. la art. 255 al. (1) și art. 1.030 al. (9) C., instanța a încuviințat administrarea probelor cu înscrisuri și cu interogatoriul pârâtei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în condițiile prevederilor art. 264 C., instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1.026 C., procedura specială a cererilor cu valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. Sunt excluse din sfera de aplicare a procedurii materiile fiscală, vamală sau administrativă, precum și răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorității publice. De asemenea, procedura nu se aplică cererilor referitoare la: starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice; drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie; moștenire; insolvență, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăților insolvabile și a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare; asigurări sociale; dreptul muncii; închirierea unor bunuri imobile, cu excepția acțiunilor privind creanțele având ca obiect plata unei sume de bani; arbitraj; atingeri aduse dreptului la viață privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.
În cauză sunt întrunite condițiile de admisibilitate aferente procedurii speciale, atât în ceea ce privește domeniul de aplicare, cât și din perspectiva valorii deduse judecății.
În fapt, între reclamanta . și pârâta Biliboacă E. s-a încheiat contractul de furnizare/prestare a servicului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 3977/17.12.2014, având ca obiect furnizarea/prestarea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare pentru punctele de consum arătate în Anexa 1/Anexa 2, respetic în Cisnădie, .. 5 (f. 28-36).
Potrivit art. 5 și art. 6 din contract, reclamanta-furnizoare s-a angajat, printre altele, să factureze și să încaseze lunar contravaloarea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare furnizate/prestate, să asigure continuitatea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare la parametrii fizici și calitativi prevăzuți de lege, să asigure funcționarea rețelei de canalizare la parametrii proiectați, să preia apele uzate la parametrii prevăzuți în normativele în vigoare, să efectueze analiza calitativă a apei furnizate.
Potrivit art. 8 din contract, pârâta-utilizator s-a obligat să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor de care a beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor, în condițiile în care atât data amiterii facturii, cât și data scadenței se înscriu pe fiecare factură.
Conform art. 14 alin. 1 și 2 din contract, factura trebuia emisă de reclamantă cel mai târziu la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată.
Ca urmare a neachitării în termen de 30 de zile de la data scadenței a facturilor emise, conform art. 14 alin. 2 din contract, consumatorul datorează penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii aplicate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, penalități care se datorează începând cu prima zi după data scadenței, iar valoarea totală a penalităților nu poate depăși cuantumul debitului.
Contractul de furnizare/prestare a servicului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 3977/17.12.2014 a fost semnat de către pârâtă la data de 06.05.2015, astfel cum rezultă din datele înscrise lângă semnătura utilizatorului (f. 36 verso, 37 verso, 40).
La art. 4 alin. 1 din contract s-a stipulat că acesta se încheie între operator și utilizator pe durată determinată, începând cu data de 17.12.2014 până la respectarea prevederilor cuprinse în Anexa 6, respectiv până când A.-C. SA va modifica actuala schemă de alimentare cu apă a incintei, prin montarea unui contor principal de branșament (f. 40).
În consecință, în sarcina pârâtei au fost emise pentru plata contravalorii serviciilor și a penalităților calculate pentru întârzierea la plată, facturile ce fac obiectul prezentei cauze (f. 11-27).
Totodată, în considerarea faptului că pârâta nu a achitat facturile și penalitățile datorate, reclamanta a procedat la debranșarea consumatorului de la rețeaua de alimentare cu apă, începând cu data de 24.02.2015 (f. 41).
Instanța reține că pârâta a beneficiat de serviciul de alimentare cu apă și de canalizare furnizat de reclamantă în baza contractului de furnizare/prestare a servicului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 3977/17.12.2014 și avea obligația de a achita contravaloarea facturilor emise de aceasta la data scadenței, precum și a penalităților de întârziere calculate pentru neplata la termen a acestor facturi, respectiv facturile emise la data de 07.01.2015 (f. 25), 09.02.2015 (f. 26) și 10.03.2015 (f. 27). Pârâta nu a contestat facturile emise în baza contractului, deși s-a dispus debranșarea sa de la rețeaua de alimentare cu apă, începând cu data de 24.02.2015 și nici nu a făcut dovada achitării facturilor restante.
În drept, instanța reține că în speță sunt aplicabile dispozițiile noului Cod civil, având în vedere data încheierii contractului furnizare/prestare a servicului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 3977 (17.12.2014) și dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a noului Cod civil, potrivit cărora „dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .”.
Astfel, instanța reține că, potrivit art. 1270 alin. 1 C.civ., „contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, iar conform art. 1516 alin. C.civ., creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației”. De asemenea, orice persoană este ținută să își execute obligațiile pe care le-a contractat și, atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, astfel cum prevede în mod expres art. 1350 alin. 1 și 2 C.civ.
Având în vedere clauzele contractului încheiat între părțile prezentului litigiu și facturile depuse la dosar, instanța apreciază că reclamanta a făcut dovada, în conformitate cu art. 249 C., că are împotriva pârâtulei o creanță certă, lichidă și exigibilă în sensul art. 663 C., creanță în sumă totală de 197,78 lei, reprezentând contravaloarea facturilor emise în baza contractului nr. 3977, și anume: factura emisă la data de 07.01.2015 în valoare de 16,84 lei (f. 25), factura emisă în data de 09.02.2015 în valoare de 100,27 lei (f. 26) și factura emisă la data de 10.03.2015 în valoare de 80,67 lei (f. 27).
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 1516 C.civ. și art. 1535 alin. 1 C.civ. și având în vedere clauza stipulată în contractul părților la art. 14 alin. 2 (f. 31-34), pârâta datorează reclamantei penalități de întârziere în cuantum de 0,03% pe zi de întârziere, astfel cum rezultă din situația facturilor neachitate și a penalităților depusă de reclamantă la dosar (f. 9-10). Penalitățile se vor calcula începând cu prima zi după scadența fiecărei facturi, respectiv pentru factura emisă la data de 07.01.2015, începând cu data de 23.01.2015, pentru factura emisă în data de 09.02.2015, începând cu data de 25.02.2015, iar pentru factura emisă la data de 10.03.2015, începând cu 26.03.2015, fără însă ca valoarea totală a penalităților să poată depăși debitul principal.
Totodată, pârâta, deși a fost legal citată cu mențiunea că are obligația de a se prezenta personal la interogatoriu, aceasta nu a înțeles să se prezinte la termenul stabilit de instanța în scopul administrătii acestui mijloc de probă. Instanța va socoti lipsa nejustificată a pârâtei de la termenul stabilit pentru administrarea interogatoriului drept un început de dovadă scrisă în folosul reclamantei, care susține starea de fapt reținută în baza înscrisurilor de la dosar, în conformitate cu dispozițiile art. 358 C..
Instanța va respinge pretențiile reclamantei reprezentând contravaloarea facturilor emise anterior datei de 17.12.2014, dată de la care contractul nr. 3977 a început să producă efecte, pentru considerentele care vor fi expuse în cele ce urmează.
Reclamanta își întemeiază aceste pretenții pe dispozițiile privitoare la îmbogățirea fără justă cauză.
Instanța reține că în speță nu sunt aplicabile prevederile Codului civil referitoare la îmbogățirea fără justă cauză, ci sunt incidente următoarele dispoziții legale: art. 7 alin. 1 lit. h din Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006, potrivit căruia „Serviciul de alimentare cu apă și de canalizare se înființează, se organizează și funcționează pe baza următoarelor principii: h) accesibilitatea egală a utilizatorilor la serviciul public, pe baze contractuale”. Totodată, potrivit art. 31 alin. 1 din Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006,„Furnizarea/Prestarea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare se realizează numai pe bază de contract de furnizare/prestare, care poate fi individual sau colectiv”, iar conform art. 33 alin. 1 din Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006: „Operatorii au următoarele obligații față de utilizatorii serviciului de alimentare cu apă și de canalizare:
a) să furnizeze/presteze serviciul de alimentare cu apă și de canalizare numai pe baza unui contract încheiat cu utilizatorii serviciului;
b) să respecte prevederile contractuale (…)”
Deoarece contractul nr. 3977 produce efecte numai începând cu data de 17.12.2014, instanța reține că în sarcina pârâtei nu există nicio obligație de a achita serviciile presupus furnizate anterior acestei date, atâta vreme cât pârâta, presupus utilizator al serviciului apă – canalizare, nu a încheiat un contract în sensul prestării serviciului de către reclamantă și a asumării obligației de plată a contravalorii serviciilor de către utilizator.
De vreme ce legea impune în mod expres, în cazul serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, existența unui contract încheiat cu utilizatorii, reclamanta nu poate să solicite contravaloarea serviciului prestat pe temeiul faptului juridic al îmbogățirii fără just temei.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei facturile emise de către aceasta (f. 11-24) și care nu sunt acceptate la plată de către pârâtă, nefiind făcută nici dovada comunicării facturilor emise.
De asemenea, reclamanta a mai depus o listă privind facturile neachitate și penalitățile calculate (f. 9-10), înscris cu privire la care instanța constată că emană de la reclamantă și nu este de natură să facă dovada existenței contractului sau a prestării efective a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare.
În consecință, având în vedere că din probele administrate nu rezultă existența unui contract între părți cu privire la perioada 09.11.2013 – 09.12.2014, în sensul prestării serviciului de către reclamantă și a asumării obligației de plată a contravalorii serviciilor de către pârâtă și nici nu s-a făcut dovada prestării efective a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare în favoarea pârâtei, instanța va respinge pretențiile reclamate de . pentru această perioadă, ca neîntemeiate.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 1270 alin. C., art. 1516 C. rap. la art. 1535 alin. 1 C., instanța va admite în parte cererea și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei 197,78 lei, precum și a penalităților de întârziere în cuantum de 0,03% pe zi de întârziere, care se vor calcula începând cu prima zi după data scadenței fiecărei facturi, fără ca valoarea totală a penalităților să poată depăși debitul principal.
Conform art. 1.032 rap. la art. 451 urm. C., partea care a căzut în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, la cererea părții care a câștigat procesul, adică a cheltuielilor necesare bunei desfășurări a procesului, dacă aceasta din urmă face dovada existenței și întinderii lor cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului.
Având în vedere că dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 lei a fost depusă la dosar (f. 7), că această cheltuială a fost necesară procesului, chiar dacă pretențiile au fost admise numai în parte, precum și cuantumul fix al taxei judiciare de timbru prevăzute la art. 6 alin. 1 teza I din OUG nr. 80/2013, instanța va obliga pârâta la plata sumei de 50 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În baza art. 1.031 al. (3) C., prezenta hotărâre este executorie de drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . S., cu sediul în S., ., jud. S. în contradictoriu cu pârâta Biliboacă E., cu domiciliul în Cisnădie, .. 5, jud. S..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 197,78 lei, reprezentând debitul neachitat aferent facturilor fiscale emise de reclamantă la data de 07.01.2015, 09.02.2015 și 10.03.2015, precum și penalități de întârziere în cuantum de 0,03% pe zi de întârziere calculate începând cu prima zi după scadența fiecărei facturi, fără ca valoarea totală a penalităților să poată depăși debitul principal.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Executorie.
Supusă numai apelului în termen de 30 de zile de la comunicare; cererea de apel se va depune la Judecătoria S..
Pronunțată în ședință publică azi, 04.05.2016.
Președinte, Grefier,
D. M. B. R.-A. S.
Red./Teh. DB/09.06.2016
Red./Teh. Practica RS/09.06.2016
4 ex./1 ex dosar, 1 ex mapă, 2 ex .. 1 ex petent/1 ex intimat
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2598/2016. Judecătoria... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2678/2016.... → |
|---|
