Plângere contravenţională. Sentința nr. 399/2016. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 399/2016 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 399/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 399/2016
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2016
Instanța constituită din:
P.: I. A. D.
GREFIER: C. D.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petent N. M. C. și pe intimat C. L. AL MUNICIPIULUI SIBIU - SERVICIUL PUBLIC DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI SIBIU, având ca obiect plângere contravențională . NR._
Dezbaterile în au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14.01.2016 ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, în temeiul art. 396 din C.pr. civ. a amânat pronunțarea pentru data de 28.01.2016.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 14.08.2015, petentul N. M. C. în contradictoriu cu intimatul Serviciul Public de Poliție Locală Sibiu a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal de contravenție, constatarea prescripției executării măsurii contravenționale aplicate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii, petentul a arătat cu privire la excepția necomunicării procesului-verbal de contravenție în termen de o lună de zile de la data încheierii, că procesul-verbal de contravenție i-a fost comunicat în data de 28.07.2015, deși acesta a fost întocmit la data de 23.06.2015, termenul legal de o lună în care trebuia să se comunice procesul-verbal de contravenție fiind depășit cu două zile, astfel că executarea sancțiunii contravenționale s-a prescris.
Petentul a mai arătat că în fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 23.07.2015, încheiat de către agentul constatator B. A. din cadrul Serviciului Public de Poliție Locală al Municipiului Sibiu, subsemnatul a fost sancționat cu suma de 200 lei pentru nerespectarea prevederilor art. 10 lit. e din anexa 3 HCL 103/2011, privind circulația sau staționarea autovehiculelor și vehiculelor de orice fel pe pistele amenajate pentru circulația pietonilor, bicicletelor și rolelor. Prin procesul-verbal s-a menționat că: "a staționat voluntar în zona cu trasări oblice cu autoturismul marca VOLKWAGEN, culoarea alb, număr de înmatriculare_, . mun. Sibiu".
Petentul a arătat că procesul-verbal atacat este nul absolut în baza dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 întrucât petentul nu poate avea calitatea de contravenient atâta timp cât nu mai este proprietarul autovehiculului înregistrat în procesul-verbal începând cu anul 2011, când a vândut autovehiculul cumpărătorului B. Dezso, la acea dată realizându-se și predarea bunului.
Agentul constatator nu a perceput cu propriile simțuri faptul că petentul ar fi condus și staționat cu autovehiculul în cauză, ci s-a bazat pe prezumția că petentul fiind proprietarul acestui autoturism este și utilizatorul lui.
În data menționată în procesul-verbal de contravenție petentul arată că nu s-a aflat în raza județului Sibiu.
În plus, petentul a mai arătat că în cuprinsul procesului-contestat, nu este menționat numărul imobilului aflat pe . dreptul căruia petentul a staționat pe trasări oblice, astfel încât nu se poate verifica dacă în zona respectivă se aflau sau nu trasări oblice și dacă aceste trasări oblice marcau o trecere de pietoni ori o zonă amenajată pentru bicicliști sau role. De asemenea, petentul a mai arătat că agentul nu a încadrat corect fapta și nu a indicat toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.
În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 194 și următoarele, art. 249 și următoarele, art. 411 pct.2 teza a-II-a, art. 451 și următoarele din C.proc.civ., O.G. 2/2001, HCL103/2011
În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar copie procesul-verbal de contravenție contestat (f. 9), contract de vânzare (f.10-13).
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, conform dispozițiilor art. 19 din OUG 80/2013 (f. 19).
Intimata C. L. Sibiu - Serviciul Public de Poliție Sibiu a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În ceea ce privește prescripția executării sancțiunii contravenționale, intimatul a arătat că prevederile alin. 1 al art. 14 din O.G. nr. 2/2001 au fost modificate de pct. l al art. unic din OG nr.5din 28.01.2015, astfel: „Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de cel mult două luni de la data aplicării sancțiunii"", termenul de comunicare al procesului verbal ele contravenție fiind de 2 luni de la data întocmirii acestuia, ori procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în data de 23.06.2015, iar comunicare prin poșta și ulterior prin afișare a fost realizată în data de 28.07.2014 cu respectarea termenelor prevăzute de art. 14 alin. l anterior menționat.
Intimatul a precizat că la momentul constatării faptei contravenționale, autoturismul a fost fotografiat, constituind astfel o dovadă de necontestat a prevederilor art. 10 lit. l din HCL 103/2011.
De asemenea, intimatul a mai arătat că petentul figurează în baza de date ca proprietar al autoturismului.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei, intimatul a arătat că sancțiunea aplicată a fost corect încadrată, fiind aplicată pentru încălcarea prevederilor art. 10 lit. l din HCL 103/2011 și nu potrivit art. 10 lit. e așa cum se menționează în mod eronat în plângerea contravențională.
În drept, intimatul a invocat prevederile OG2/2001, HCL 103/2011.
În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și planșele foto.
La dosarul cauzei a depus: dovadă comunicare, planșe foto.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a invocat inexistența art. 10 lit. l din HCL 103/2011.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru petent și probele cu planșele foto pentru intimat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul – verbal . nr._/23.06.2015 încheiat de Serviciul Public de Poliție Locală, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 200 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. l) din Anexat 3 la HCL nr. 103/2011 și sancționate în baza art. 11 lit. c) din Anexat 3 la HCL nr. 103/2011, întrucât la data de 23.06.2015, orele 08.42 a staționat voluntar în zona cu trasări oblice cu autoturismul marca VOLKWAGEN, culoarea alb, număr de înmatriculare_, . mun. Sibiu.
În drept, fapta contravențională pentru care petentul a fost sancționat este prevăzută de art. 10 lit. l) din Anexat 3 la HCL nr. 103/2011, așa cum a fost modificată prin HCL nr. 235/2012 potrivit căruia „Constituie contravenție staționarea și parcarea autovehiculelor și vehiculelor de orice fel în zonele de protecție ce delimitează parcările amenajate pe străzi, zone inscripționate cu hașuri oblice”.
Conform art. 11 lit. c) din Anexat 3 la HCL nr. 103/2011, „încălcarea prevederilor art. 10 litera 1 se sancționează cu amendă contravențională de la 100 - 200 lei”.
Împotriva procesului-verbal a formulat plângere contravenientul, criticându-l pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, procedează la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din același act normativ.
Verificând în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța nu se va limita doar la aspectele invocate de către petent în cererea sa, ci va avea în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității exprese, putând fi astfel constatate de instanță din oficiu.
Instanța nu va reține criticile de nelegalitate formulate de petent potrivit cărora procesul-verbal nu ar fi legal întocmit pe motiv că nu s-a indicat numărul imobilului aflat pe str. . dreptul căruia petentul a staționat pe trasări oblice.
În acest sens, instanța reține că niciun text legal nu prevede sancțiunea nulității procesului-verbal pentru lipsa indicării exacte a locului săvârșirii contravenției, fiind un caz de nulitate virtuală pentru care vătămarea nu este prezumată de legiuitor. Așadar, acest motiv ar putea atrage nulitatea numai în condițiile art. 175 C.pr.civ, adică numai dacă s-ar face dovada unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. În prezenta cauză, petentul a arătat că vătămarea ar consta în imposibilitatea de a verifica dacă în zona respectivă se aflau sau nu trasări oblice. Față de existența la dosarul cauzei a planșelor foto în care se poate observa existența trasărilor oblice, instanța apreciază că în cauză nu s-a pricinuit petentului nicio vătămare ca urmare a neindicării imobilului în dreptul căruia petentul a staționat.
Față de susținerea petentului potrivit căreia fapta nu este descrisă nefiind indicate împrejurările care pot servi la aprecierea gravității faptei, instanța reține că fapta este suficient descrisă, cuprinzând data, ora, locul respectiv fapta săvârșită, precum și a actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția. Mai mult decât atât, lipsa mențiunii privind împrejurările care pot servi la aprecierea gravității faptei nu este prevăzută de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității exprese. Lipsa acesteia ar atrage nulitatea numai în condițiile art. 175 Codul de procedură civilă, adică numai dacă s-ar fi făcut dovada unei vătămări care să nu fi putut fi înlăturată decât prin anularea actului. Or, în prezenta cauză, petentul nu numai că nu a făcut dovada niciunei vătămări, dar nici nu a învederat că i s-ar fi cauzat o vătămare și nici în ce ar fi constat aceasta.
În ceea ce privește prescripției executării măsurii contravenționale aplicate, calificată de instanță ca motiv al plângerii contravenționale, instanța reține că prin pct. l al art. unic din OG nr.5din 28.01.2015 au fost modificate dispozițiile art. 14 din OG 2/2001, termenul de comunicare a procesului-verbal fiind majorat la două luni. D. fiind faptul că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în data de 23.06.2015, iar comunicarea prin poșta și ulterior prin afișare a fost realizată în data de 28.07.2014, instanța apreciază că acesta a fost comunicat în termenul legal de două luni.
Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/23.06.2015, constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs. Slovacia, A. vs. România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că exista dubii asupra temeiniciei procesului-verbal.
Astfel, instanța reține că petentul nu a recunoscut săvârșirea faptei, susținând că a înstrăinat autoturismul menționat în cuprinsul procesului-verbal, iar la data reținută în procesul-verbal de contravenție nu s-a aflat în raza județului Sibiu.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare încheiat între petent, în calitate de vânzător și B. Dezso, în calitate de cumpărător (f.11-13) și atestat de avocat R. O. M., la data de 18.02.2011 s-a transmis dreptul de proprietate asupra autoturismului marca VOLKSWAGEN PASSAT cu nr. de identificare WVWYYY3BZXE177139.
De asemenea, la data de 18.11.2015 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub nr._/211/2015 cererea petentului prin care acesta solicită obligarea cumpărătorului B. Dezso la îndeplinirea formalităților de radiere de pe numele reclamantului și înmatriculare pe numele pârâtului a autoturismului VOLKSWAGEN PASSAT cu nr. de identificare WVWYYY3BZXE177139 înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 18.02.2011 (f. 66-71).
În acest sens, instanța reține că deși contractul de vânzare nu are dată certă, iar în dosarul nr._/211/2015 nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă, existența acestora este de natură a crea serioase dubii asupra veridicității faptelor reținute în sarcina petentului.
În plus, intimatul nu a solicitat administrarea niciunei probe în sprijinul celor susținute prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, respectiv săvârșirea faptei de către petent, din planșele foto depuse de intimat la dosarul cauzei reieșind doar staționarea autoturismului marca VOLKWAGEN, culoarea alb, număr de înmatriculare_, pe . mun. Sibiu, nu și săvârșirea faptei de către petent.
În aceste condiții, instanța constată că, intimatul nu a putut dovedi dincolo de orice dubiu rezonabil vinovăția „acuzatului” și, deci, realitatea celor reținute în procesul-verbal, respectiv împrejurarea că petentul ar fi ar fi săvârșit fapta constatată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Pentru considerentele arătate și în temeiul principiului in dubio pro reo, instanța urmează a admite plângerea, a anula procesul-verbal de contravenție contestat și a exonera petentul de plata amenzii în cuantum de 200 lei.
În temeiul art. 453 alin.1 Cod procedură civilă, constatând ca petentul prin cererea de chemare în judecată a solicitat cheltuieli de judecată, dovedite prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța urmează a obliga intimatul la plata sumei de 20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petentul N. M. C., cu domiciliul în Cluj-N., ., ., județul Cluj, în contradictoriu cu intimatul Serviciul Public de Poliție Locală, cu sediu în Sibiu, .-3.
Anulează procesul - verbal . nr._/23.06.2015 și exonerează petentul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei.
Obligă intimatul la plata către petent a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune, sub sancțiunea nulității, la judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2016.
P., GREFIER,
I. A. D. C. D.
Red. D. – 23.02.2016
Teh. CD – 23.02.2016
4EX. .>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 763/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 171/2016.... → |
|---|
