Plângere contravenţională. Sentința nr. 398/2016. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 398/2016 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 398/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 398/2016
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2016
Instanța constituită din:
P.: I. A. D.
GREFIER: C. D.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petent C & G . intimat A. NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ -DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 7 SIBIU, intimat A. NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2016 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea, în conformitate cu art. 396 NCPC., pentru data de astăzi, 28.01.2016, când, în aceeași compunere, a deliberat și a pronunțat următoarea sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 22.06.2015, petenta C & G . cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că prin procesul-verbal din data de 07.06.2015 a fost sancționată cu amenda contravențională în cuantum total de 38.000 lei motivat de faptul că au fost încălcate prevederile art. 10 lit. d (amenda 17.500 lei), lit. c (amenda 17.500 lei) și lit. gg (amenda 3.000 lei) din O.U.G. nr. 28/1999 republicată.
În ceea ce privește starea de fapt reținută prin procesul-verbal, petenta a arătat că aceasta nu este conformă cu realitatea din următoarele considerente:
Suma de 800 lei si 10 euro, consemnați ca "plus de casa pentru care nu au fost prezentate documente justificative” a fost înregistrată în mod corespunzător prin documente emise de AMEF la punctul de lucru al societății din .. 142 în incinta Muzeul Satului, aceasta sumă fiind consemnată de directorul societății Pivoda I. F.. Acesta nu se afla în incinta punctului de lucru controlat, a fost chemat să prezinte documentele organelor de control moment la care i s-a pus în vedere să prezinte tot ce are asupra sa. De buna credința, acesta a prezentat suma de bani găsita asupra sa, spunând ca a fost înregistrata corespunzător la celalalt punct de lucru, banii provenind din vânzările acelui punct, dar agenții constatatori nu au ținut cont de explicațiile sale.
Cu privire la suma de 366 lei provenită din vânzarea fără bon fiscal aferente vânzărilor de mici, petenta a arătat că la momentul controlului, pe grătarul aferent punctului de lucru controlat se aflau 155 bucăți de mici. Anterior începerii controlului, un grup de copii a solicitat să cumpere mici, motiv pentru care angajații au început pregătirea acestora. Fiind multe persoane, fiecare a achitat suma aferenta comenzii. Înainte de a preda micii către cumpărători, angajatul societății S. A. se pregătea a emite bonuri fiscale aferente vânzării acestor bunuri, însă agenții constatatori l-au oprit și au reținut fapta în sarcina petentei.
Făcând o interpretare greșită a legii, agenții constatatori au mai aplicat o sancțiune contravențională pentru cele două fapte pentru care au aplicat deja sancțiuni. Astfel, pentru sumele de bani identificate mai sus, au apreciat că este necesar a aplica încă o amenda de 3.000 lei pentru deținerea unor sume care nu pot fi justificate, petenta fiind sancționată de două ori pentru săvârșirea aceleiași fapte.
De asemenea, petenta a mai invocat caracterul preventiv al legislației contravenționale și jurisprudența CEDO în materie contravențională.
Plângerea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. O.G. 2/2001, O.U.G. nr. 28/1999 republicată, art. 453 Codul de procedură civilă.
În dovedirea plângerii, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și testimonială cu doi martori.
În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosar procesul-verbal de contravenție contestat (f.8-9), procesul-verbal de control (f.11-15), dovadă comunicare (f. 16).
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, conform dispozițiilor art. 19 din OUG 80/2013 (f.21).
Intimatul a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. În apărare, intimatul a arătat că partea adversă a săvârșit cu vinovăție fapta reținută în procesul-verbal și că nu există motive de nulitate a acestuia sau de înlocuire a amenzii cu avertisment.
În drept, a invocat prevederile art. 205 C..
În susținerea apărării, a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri.
Intimata a depus la dosarul cauzei procesul-verbal de contravenție contestat (f.40-41), dovadă comunicare (f. 42, 44), procesul-verbal de control (f.45-49), contract de închiriere (f. 50-53), chitanțe (f. 54-55), extras registre (f.56-65), note explicative (f. 66-76), monetar (f. 77-80).
Petenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți și proba testimonială pentru petentă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul–verbal . nr._/07.06.2015 încheiat de Direcția Generală Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 17.500 lei și suspendarea activității pe o perioadă de o lună începând cu data comunicării procesului-verbal pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. d) din OUG 28/1999 și sancționate în baza art. 11 lit. e pct. IV din OUG 28/1999, cu amendă în cuantum de 17.500 lei și suspendarea activității pe o perioadă de o lună începând cu data comunicării procesului-verbal pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. c) din OUG 28/1999 și sancționate în baza art. 11 lit. e pct. IV din OUG 28/1999 și cu amendă de 3000 lei și confiscarea sumei de 1230,4 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. gg) din OUG 28/1999 și sancționate în baza art. 11 lit. a din OUG 28/1999 reținându-se că în urma controlului operativ și inopinat efectuat prin sondaj în data de 07.06.2015, orele 13.20-19.00 la punctul de lucru al . SRL din.. 142 în incinta Grădinii Zoologice Sibiu și continuat la sediul intimatei în prezența administratorului petentei, a rezultat un plus de casă de 1230,4, respectiv: suma de 864 lei și suma de 10 euro nu a putut fi justificată prin documente emise de AMEF încălcându-se prevederile art. 4 alin 12 lit. h din O.U.G. 28/1999 rep., suma de 366 lei este provenită din vânzări pentru care nu s-au emis bonuri fiscale aferente vânzărilor de mici încălcându-se prevederile art. 1 alin. 1 și 2 din O.U.G. 28/1999 rep.șicontribuabilul a deținut în unitatea de vânzare la punctul de lucru verificat suma de 1230,6 lei și 10 euro care nu a putut fi justificată prin documente emise de AMEF săvârșind contravenția prev. la art. 10 lit. gg O.U.G. nr. 28/1999 rep.
În drept, petenta a fost sancționată pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 10 lit. c) din OUG 28/1999, potrivit căreia constituie contravenție „neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară prețului de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului ori nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (8), care determină existența unei sume nejustificate. În sensul acestei prevederi, prin sumă nejustificată se înțelege contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, diferența până la prețul de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului în cazul emiterii de bonuri cu o valoare inferioară ori contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate fără respectarea prevederilor art. 1 alin. (8)”.
Potrivit art. art. 10 lit. d) din OUG 28/1999: constituie contravenție „nerespectarea de către utilizatori a obligației prevăzute la art. 4 alin. (12) lit. h), care determină existența unei sume nejustificate. În sensul acestei prevederi, prin sumă nejustificată se înțelege suma pentru care nu s-au întocmit documente justificative conform art. 4 alin. (12) lit. h) ”.
Dispozițiile art. 4 alin. (12) lit. h) din OUG 28/1999 prevăd că: „Utilizatorii aparatelor de marcat electronice fiscale sunt obligați să întocmească documente justificative pentru sumele introduse în unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, altele decât cele pentru care au emis bonuri fiscale sau cele înscrise în registrul special, după caz, precum și pentru sumele extrase din unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, altele decât cele utilizate pentru a acorda rest clientului. În sensul prezentei ordonanțe de urgență, prin unitate de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor se înțelege suprafața destinată accesului consumatorilor pentru achiziționarea produsului/serviciului, expunerii/prelucrării/ depozitării produselor oferite, prestării serviciilor, încasării contravalorii acestora și circulației personalului angajat pentru derularea activității”.
În ceea ce privește fapta prevăzută la art. 10 lit. gg) din OUG 28/1999, instanța reține că potrivit acestor dispoziții legale, constituie contravenție „deținerea la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor a unor sume care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special sau prin chitanțe”.
Împotriva procesului-verbal a formulat plângere contravenienta, criticându-l pentru netemeinicie.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, procedează la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din același act normativ.
Verificând în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța nu se va limita doar la aspectele invocate de către petentă în cererea sa, ci va avea în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității exprese, putând fi astfel constatate de instanță din oficiu.
Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/07.06.2015, constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
De asemenea, instanța constată că nici petenta nu a invocat nicio cauză de nelegalitate în ceea ce privește procesul-verbal.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este întemeiat.
Instanța constată că petentei i s-a oferit posibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, petenta propunând probe în dovedirea susținerilor sale și fiind administrate probele încuviințate acesteia, însă prin aceste probe nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal contestat.
Astfel, în ceea ce privește fapta de a nu emite bonuri fiscale aferente vânzărilor de mici pentru suma de 366 lei, petenta a arătat că la momentul controlului, pe grătarul aferent punctului de lucru controlat se aflau 155 bucăți de mici destinați unui grup de copii care au achitat mai întâi suma și care urmau să primească și bonuri fiscale înainte de a primi micii.
În acest sens, martorul D. S. M. (f. 102) a arătat că a notat comanda fiecărui copil într-un carnețel și a primit banii de la fiecare dintre aceștia, dar nu au emis bon fiecăruia urmând să fie emis un singur bon pentru tot grupul. De asemenea, martorul S. I. A. (f. 103) a arătat că dată fiind cantitatea mare de mici solicitată de grupul de copii au hotărât să pregătească mai întâi micii și apoi să bată toată cantitatea o dată deoarece erau aglomerați. Martorul a mai arătat că la momentul controlului se pregătea să bată cantitatea de mici pe casa de marcat.
Instanța reține că, potrivit dispozițiilor OUG 28/1999, angajații petentei aveau obligația emiterii bonului fiscal la momentul încasării sumelor de bani, iar nu ulterior, după pregătirea comenzii.
În acest sens, nici rațiuni de supraaglomerare, nici de organizare a muncii (perceperea sumelor de bani de un angajat și emiterea bonurilor fiscale de un alt angajat al petentei) nu pot justifica un altfel de comportament al agentului economic. Chiar dacă angajaților petentei li s-ar fi cerut emiterea unui singur bon fiscal pentru tot grupul, aceștia aveau posibilitatea notării comenzii și perceperii sumei de bani pentru întreaga cantitate de mici la momentul emiterii bonului fiscal.
O altă interpretare a textului de lege ar permite eludarea scopului avut în vedere de legiuitor la momentul edictării textului legal și sustragerea de la plata contribuțiilor aferente către bugetul de stat.
În acest sens, instanța reține și dispozițiile art. 1 alin. 2 din OUG 28/1999, potrivit cărora „operatorii economici prevăzuți la alin 1, denumiți în continuare utilizatori, au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le înmâneze clienților. La solicitarea clienților, utilizatorii vor elibera acestora și facturi”.
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de art. 10 lit. c) din OUG 28/1999 și sancționate în baza art. 11 lit. e pct. IV din OUG 28/1999, iar conduita petentei se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale a acesteia.
În ceea ce privește contravenția constând în lipsa întocmirii documentelor justificative pentru sumele introduse în unitatea de vânzare a bunurilor, altele decât cele pentru care au emis bonuri fiscale sau cele înscrise în registrul special, instanța reține că textul de lege nu distinge în ceea ce privește persoanele care au asupra lor aceste sume și în sarcina cărora subzistă această obligație. În consecință, instanța apreciază că această obligație există atât pentru sumele introduse în unitate de către angajații operatorului economic, cât și pentru cele de introduse în unitate administratori, asociați sau alte persoane care au legătură cu societatea.
În acest sens, în momentul în care, așa cum reiese din declarația martorului D. S. M. (f. 102), șeful său, P. F., a venit să îl ajute, acesta avea obligația întocmirii documentelor justificative pentru sumele de 864 lei și 10 euro pe care le avea asupra sa și care au fost introduse în unitatea de vânzare a bunurilor, indiferent de perioada de timp pe care acesta urma să o petreacă în unitatea de vânzare.
Faptul că numitul P. F. nu se ocupa de încasarea sumelor de bani, iar sumele aflate asupra sa nu proveneau din vânzarea de bunuri nu are relevanță asupra existenței contravenției prevăzute de art. 10 lit. d) din OUG 28/1999, aceasta privind tocmai alte sume introduse în unitate decât cele pentru care s-au emis bonuri fiscale sau cele înscrise în registrul special.
În plus, instanța reține că martorul D. S. M. (f. 102) a recunoscut că în ziua respectivă avea asupra sa o sumă de 4 lei cu care venise de acasă, dar pe care a uitat să o noteze în registru.
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de art. 10 lit. d) din OUG 28/1999 și sancționate în baza art. 11 lit. e pct. IV din OUG 28/1999, iar conduita petentei se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale a acesteia.
În ceea ce privește contravenția constând în deținerea la punctele de vânzare a bunurilor a unor sume care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special sau prin chitanțe, instanța reține că proba contrară în această situație se poate face doar prin înscrisuri, respectiv prin prezentarea documentelor care să justifice sumele existente sau prin dovedirea imposibilității de întocmire a acestor înscrisuri.
Or, în prezenta cauză instanța constată că nu s-a făcut o astfel de dovadă, petenta neadministrând nicio probă în acest sens.
În ceea ce privește susținerea petentei privind dubla sancționare, instanța reține că aceste susțineri nu sunt reale în ceea ce privește suma de 366 lei pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, această sumă fiind totodată deținută fără a putea fi justificată prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale.
În ceea ce privește suma de 864 lei și 10 euro, instanța reține că petenta a fost sancționată în baza art. 10 lit. d deoarece nu a putut justifica prin documente această sumă.
În ceea ce privește raportul dintre art. 10 lit. gg) din OUG 28/1999 și art. 10 lit. d din OUG 28/1999, instanța apreciază că primul constituie norma generală, iar cel de-al doilea norma specială, aplicabilă doar în cazul altor sume introduse în unitate decât cele pentru care s-au emis bonuri fiscale sau cele înscrise în registrul special.
În acest context, instanța apreciază că, fiind sancționată pentru deținerea sumei de 864 lei și 10 euro în lipsa unor documente justificative în baza art. 10 lit. d din OUG 28/1999, petenta nu mai poate fi sancționată și în baza art. 10 lit. gg) din OUG 28/1999 pentru deținerea aceleiași sume.
Cu toate acestea, instanța apreciază că fapta există în ceea ce privește suma de 366 lei, indicarea eronată a sumei deținute nefiind sancționată cu nulitatea absolută în baza art. 17 din OG 2/2001.
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de art. 10 lit. gg) din OUG 28/1999 și sancționate în baza art. 11 lit. a din OUG 28/1999, iar conduita petentei se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale a acesteia.
În ceea ce privește sancționarea petentei, instanța reține ca aceasta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 17.500 lei și suspendarea activității pe o perioadă de o lună începând cu data comunicării procesului-verbal pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. d) din OUG 28/1999 și sancționate în baza art. 11 lit. e pct. IV din OUG 28/1999, cu amendă în cuantum de 17.500 lei și suspendarea activității pe o perioadă de o lună începând cu data comunicării procesului-verbal pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. c) din OUG 28/1999 și sancționate în baza art. 11 lit. e pct. IV din OUG 28/1999 și cu amendă de 3000 lei și confiscarea sumei de 1230,4 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. gg) din OUG 28/1999 și sancționate în baza art. 11 lit. a din OUG 28/1999.
Potrivit art. 11 alin. 1 lit. e pct. IV din OUG 28/1999, contravențiile prevăzute la art. 10 lit. c) și d) se sancționează „cu amendă în cuantum de 17.500 lei, în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea contravenției este cuprinsă între 300 lei și 1.000 lei inclusiv, dar mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în registrul special la data și ora efectuării controlului ori la sfârșitul zilei, dacă fapta a fost săvârșită anterior datei controlului”. De asemenea, potrivit art. 11 alin. 1 lit. e pct. VII acestea se sancționează cu „suspendarea activității operatorului economic la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, pentru 30 de zile, începând cu cea de-a doua sancțiune aplicată la aceeași unitate într-un interval de 24 de luni în situațiile prevăzute la pct. (iv) și (vi), indiferent pentru care dintre situațiile prevăzute la pct. (i) - (vi) a fost aplicată sancțiunea prima dată în cadrul termenului de 24 de luni”
Potrivit art. 11 alin. 1 lit. a din OUG 28/1999, contravenția prevăzută la art. 10 lit. gg) se sancționează cu amendă în cuantum de 3.000 lei, precum și cu confiscarea sumelor care nu pot fi justificate.
Sancțiunile aplicate petentei, atât cele principale cât și cele complementare, îndeplinesc pe deplin cerințele de legalitate și proporționalitate prevăzute de O.G. nr. 2/2001, fiind stabilite în cuantumul prevăzut de lege și proporționale cu gradul de pericol social al faptei, ținând cont de faptul că prin faptele săvârșite se ajunge la eludarea dispozițiilor legale privind plata contribuțiilor aferente către bugetul de stat.
Pentru aceste motive, ținând cont și de atitudinea nesinceră a petentei, instanța reține că sancțiunea avertismentului nu se justifică, fapta sancționată în cauză neputând fi socotită drept una cu o gravitate redusă în sensul art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
În consecință, instanța va respinge plângerea formulată de petentă ca neîntemeiată și va menține procesul verbal de contravenție . nr._/07.06.2015, considerându-l legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenta C&G . procesual ales în Sibiu, ., jud. Sibiu în contradictoriu cu intimatul ANAF cu sediul în București, ., sector 5.
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._/07.06.2015.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2016.
P., GREFIER ,
I. A. D. C. D.
Red. D. – 29.02.2016
Teh. CD – 29.02.2016
4EX. .>
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1021/2016. Judecătoria SIBIU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 763/2016.... → |
|---|
