Plângere contravenţională. Sentința nr. 763/2016. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 763/2016 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 12-02-2016 în dosarul nr. 763/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU - SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ nr.763
Ședința publică de la 12.02.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. M. R.
GREFIER: N. M.
Pe rol pronunțarea sentinței în cauza civilă privind pe petent I. T. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SIBIU, având ca obiect plângere contravențională. Prezența părților și dezbaterea cauzei pe fond a fost consemnată în încheierea de ședință din data de 09.02.2016, dată la care a fost amânată pronunțarea pentru data de 12.02.2016.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu V. la data de 11 mai 2015, sub nr._, petentul I. T. s-a plâns împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 24.04.2015 de intimatul I. Județean de Poliție Sibiu prin care a fost sancționat contravențional.
A solicitat anularea procesului verbal ca neîntemeiat, motivat de faptul că situația de fapt a fost în mod greșit reținută de către agentul constatator.
În motivare, a arătat că în data de 24.04.2015, prin procesul verbal atacat s-a reținut că a circulat cu autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_ pe DN1 km 25,pe direcția Sibiu-Mediaș, și a fost înregistrat circulând cu viteza de 142 km/h în zonă cu limitare de 90 km/h.
A arătat că a semnat procesul verbal și a plătit pe loc amenda însă agentul de poliție nu i-a comunicat o copie după procesul verbal. În continuare, a arătat că procesul verbal este lovit de nulitate deoarece nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de HG 1391/2006, în sensul că nu s-a folosit modelul din anexa D a acestui act normativ.
Sub aspectul temeiniciei, petentul a arătat că se bucură de prezumția de nevinovăție, sarcina probei căzând în sarcina agentului constatator. A mai arătat că înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate și imaginea autovehiculului din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare a acestuia.
Cu privire la locul faptei, petentul a arătat că viteza maximă admisă în afara localității este determinată potrivit OUG 195/2002, astfel că limita pe sectorul de drept pe care circula (drum european) era de 100 km/h, și nu 90 așa cum a arătat agentul constatator. Acesta a aplicat în mod greșit actele normative incidente în speță.
În drept, a invocat prevederile OUG 2/2002 și OUG 195/2002.
În probațiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Plângerea a fost timbrată cu taxă timbru în sumă de 20 lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 (fila 21).
Intimatul a depus întâmpinare, prin care invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Râmnicu V., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de contravenție așa cum a fost întocmit, arătând că procesul verbal atacat îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (1) cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din Ordonanța nr. 2/2001 și sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale.
În drept, a invocat prevederile art. 205 și 223 din NCPC, art. 135 alin.1 lit.h din HG nr.1391/2006, art. 100 din OUG 195/2002R.
În probațiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și înregistrarea video.
Prin sentința civilă nr.4797 din 04 septembrie 2015 a Judecătoriei Râmnicu V., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.
În probațiune, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, pentru ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, în data de 24.04.2015, petentul conducea autovehiculul marca Peugeot, cu nr. de înmatriculare_, pe DN14 km 25, cu viteza de 142 km/h, încălcând astfel prevederile art. 111 alin.1 din OUG 195/2002, contravenție sancționată de art. 102 alin.3 lit. e din OUG 195/2002.
Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la critica petentului potrivit căruia procesul verbal este lovit de nulitate deoarece nu este redactat pe formularul prevăzut de anexa 1D la HG 1391/2006, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată. Astfel, art. 16 și 17 din OG 2/2001 prevede în mod expres care sunt mențiunile din cuprinsul procesului verbal prevăzute sub sancțiunea nulității. Cu excepția celor expres prevăzute la art. 17, orice alte mențiuni pot atrage nulitate relativă a procesului verbal de contravenție în măsura în care cel ce o invocă dovedește producerea unui prejudiciu. Văzând că petentul nu a invocat și nici dovedit vreun prejudiciu ca urmare a faptului că procesul verbal de contravenție nu este consemnat potrivit formularului din Anexa 1D la HG 1391/2006, instanța apreciază că procesul verbal nu este lovit de nulitate sub acest aspect, conținând toate elementele prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Instanța apreciază că și critica referitoare la lipsa consemnării locului faptei în cuprinsul procesului verbal este neîntemeiată. Văzând procesul verbal atacat (fila 25), instanța constată că la rubrica „locul săvârșirii faptei” agentul constatator a consemnat „DN 14 km 25”, aspect ce îi permite instanței să facă verificări cu privire la temeinicia celor reținute, apreciind că locul a fost menționat suficient de detaliat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku contra Franței, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei, paragraf 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni contra Franța).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. contra României).
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, potrivit cu care fapta nu există, nu au fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu afirmațiile petentului.
În drept, potrivit art. 121 din HG 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
În conformitate cu art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002 constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, dar se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. Aceeași atribuție a polițiștilor rutieri este reglementată de art. 121 alin. 2 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, care prevede că nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
In concreto, instanța reține că descrierea făcută de agentul constatator în procesul verbal este suficient de detaliată pentru a permite instanței să facă controlul de temeinicie al actului constatator.
Instanța constată că petentul nu a prezentat nici o circumstanță reală care să permită stabilirea unei alte situații de fapt și nici circumstanțe personale care să permită o altă individualizare a sancțiunii.
În acest context, instanța subliniază că procesul-verbal cuprinde constatări personale ale polițistului rutier care se bucură de prezumție de veridicitate admisă potrivit jurisprudenței CEDO (cauza N. G. c. României, para. 30) în cuprinsul căreia se precizează că atâta timp că este respectat dreptul la apărare al petentului, revine acestuia să prezinte mijloace de probă contrare faptelor stabilite de către polițist. Un asemenea demers se întemeiază pe faptul că regimul juridic al contravențiilor este completat de dispozițiile Codului de procedură civilă, la care se aplică, în materie de probe, principiul conform căruia sarcina probei revine celui care face o cerere.
Totodată, instanța va avea în vedere și interpretarea Curții EDO dată în cauza H. c. României, paragraf 12, în sensul că, în materie de circulație rutieră, art. 6 § 2 din Convenție nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră [Stevens împotriva Belgiei și mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței și Adoud împotriva Franței].
Procedând la vizualizarea înregistrării video depusă la dosar, instanța constată că în data de 24.04.2015, ora 19:31, petentul a circulat cu autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_ având viteza de 142 km/h, într-o zonă în care limita de viteză era de 70 km/h, astfel cum rezultă din răspunsul depus la dosar de către CNADNR la data de 08 ianuarie 2016.
Înregistrarea contravenției s-a efectuat cu radarul montat pe autospeciala MAI_, verificat metrologic potrivit dispozițiilor legale, astfel cum rezultă din buletinul de verificare metrologică depus la dosar de către intimat (fila 25 verso).
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța reține că prin prevederile art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, depășirea cu peste 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Ținând seama de cele reținute, instanța apreciază că aplicarea și individualizarea sancțiunii contravenționale s-a realizat în mod legal și proporțional cu fapta săvârșită. Sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale, în raport cu criteriile stabilite de art.21, alin.3 din O.G. nr.2/2001 și a fost în mod corect stabilită de către agentul constatator, astfel că urmează să respingă plângerea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de I. T., domiciliat în Rm.V., .. 4, ., ., CNP_, împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._, încheiat la 24.04.2015 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu, cu sediul în Sibiu, .-6, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2016.
PREȘEDINTEGREFIER
M. M. R. N. M.
Red.MMR 24.02.2016
Tehnored.MMR, NM 24.02.2016-4 ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 398/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 399/2016.... → |
|---|
