Plângere contravenţională. Sentința nr. 460/2016. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 460/2016 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 01-02-2016 în dosarul nr. 460/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr.460
Ședința publică de la 01 februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. M. R.
GREFIER: N. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent P. T. N. și pe intimat I. DE P. AL JUDETULUI SIBIU, având ca obiect plângere contravențională.
Prezența părților și dezbaterea cauzei pe fond a fost consemnată în încheierea de ședință din data de 26 ianuarie 2016, dată la care a fost amânată pronunțarea în data de 1.02.2016.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09 noiembrie 2015, sub nr._, petentul P. T. N. s-a plâns împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 06.11.2015 de intimatul I. Județean de Poliție Sibiu prin care a fost sancționat contravențional.
A solicitat anularea procesului verbal ca neîntemeiat, motivat de faptul că situația de fapt a fost în mod greșit reținută de către agentul constatator.
În motivare, a arătat că în data de_, în jurul orei 07:50, circula cu autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe ., iar la intersecția cu . oprit de un echipaj de poliție pentru că nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversare străzii. A mai arătat că în realitate pietonul se afla în capătul trecerii, pe celălalt sens de mers.
În continuare, a arătat că a semnat procesul verbal fără obiecțiuni la sugestia agentului constatator care l-a dezinformat spunându-i că s-a schimbat legea în sensul că este contravenție indiferent că pietonul se află pe sensul său de mers sau pe celălalt sens.
A mai arătat că agentul constatator nu a înregistrat contravenția și nici nu au existat martori, ci mai degrabă este vorba doar de un abuz al polițistului (Cauza Angel contra României).
În drept, a invocat prevederile OUG 2/2002.
În probațiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Plângerea a fost timbrată cu taxă timbru în sumă de 20 lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 (fila 4).
Intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat, pe fondul cauzei, respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de contravenție așa cum a fost întocmit, arătând că procesul verbal atacat îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (1) cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din Ordonanța nr. 2/2001 și sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale.
În drept, a invocat prevederile art. 205 și 223 din NCPC, art. 135 alin.1 lit.h din HG nr.1391/2006, art. 100 din OUG 195/2002R.
În probațiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a atașat Raportul agentului constatator din 20.11.2015.
Petentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că agentul constatator nu a reușit să răstoarne prezumția de nevinovăție a contravenientului prin probe care să facă dovada certă a săvârșirii faptei, iar procesul verbal nu poate face dovada prin el însuși a săvârșirii faptei.
A apreciat că, în lipsa unor probe temeinice, prezumția de nevinovăție nu poate fi răsturnată, astfel că se impune admiterea plângerii contravenționale.
În probațiune, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, pentru ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, în data de 16.11.2015, petentul conducea autovehiculul marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, pe .. Ajuns la intersecție cu . a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea străzii pe trecerea de pietoni și a fost sancționat contravențional cu 4 puncte amendă în cuantum de 105 lei precum și cu suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, conform prevederilor art. 100 alin.3 lit.b din OUG nr. 195/2002 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit.h din HG 1391/2006.
Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Mai mult, criticile petentului privesc temeinicia procesul verbal, neinvocând aspecte legate de legalitatea procesului verbal sancționator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku contra Franței, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei, paragraf 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni contra Franța).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. contra României).
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, potrivit cu care fapta nu există, nu au fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu afirmațiile petentului.
În drept, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 135 lit. h din RA O.U.G. nr. 195/2002, „conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.”
Totodată, „neacordarea priorității de trecere pietonului angajat în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflat pe sensul de deplasare a autovehiculului”, constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
In concreto, instanța reține că descrierea făcută de agentul constatator în procesul verbal este suficient de detaliată pentru a permite instanței să facă controlul de temeinicie al actului constatator.
Instanța constată că petentul nu a prezentat nici o circumstanță reală care să permită stabilirea unei alte situații de fapt și nici circumstanțe personale care să permită o altă individualizare a sancțiunii.
În acest context, instanța subliniază că procesul-verbal cuprinde constatări personale ale polițistului rutier care se bucură de prezumție de veridicitate admisă potrivit jurisprudenței CEDO (cauza N. G. c. României, para. 30) în cuprinsul căreia se precizează că atâta timp că este respectat dreptul la apărare al petentului, revine acestuia să prezinte mijloace de probă contrare faptelor stabilite de către polițist. Un asemenea demers se întemeiază pe faptul că regimul juridic al contravențiilor este completat de dispozițiile Codului de procedură civilă, la care se aplică, în materie de probe, principiul conform căruia sarcina probei revine celui care face o cerere.
Astfel, instanța, în lumina circumstanțelor particulare ale cauzei, constată că procesul verbal cuprinde mențiuni care permit încadrarea juridică a faptei sub toate aspectele, iar petentul nu a făcut în vreun fel dovada că fapta s-ar fi desfășurat într-un alt mod.
Totodată, instanța va avea în vedere și interpretarea Curții EDO dată în cauza H. c. României, paragraf 12, în sensul că, în materie de circulație rutieră, art. 6 § 2 din Convenție nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră [Stevens împotriva Belgiei și mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței și Adoud împotriva Franței].
Față de aceste considerente, instanța reține că deși prin plângerea formulată petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, acesta nu a dovedit netemeinicia mențiunilor din procesul verbal sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul-verbal este legal și temeinic.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța constată că petentul a fost sancționat cu 4 puncte amendă, minimul prevăzut de lege, în cuantum de 420 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 de zile, sancțiunea în ansamblul ei fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită și de modul de săvârșire a acesteia. Instanța apreciază că în procesul verbal este consemnată o dinamică a săvârșirii faptei contravenționale care justifică sancțiunea amenzii.
Pentru aceste motive, instanța va menține sancțiunea amenzii, pe care nu o va înlocui cu avertisment, fiind de neacceptat ca o persoană care deține permis de conducere să încalce cu bună-știință reguli menite să garanteze siguranța pietonilor în trafic, menținând totodată și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere prevăzute de lege.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că prezumția de nevinovăție a petentului a fost înlăturată prin probele administrate, respectiv de prezumția de veridicitate a procesului verbal legal întocmit. Instanța a reținut faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumții pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare. În speță, este rezonabilă prezumția că cele consemnate în procesul verbal corespund realității, sens în care instanța și-a format convingerea că petentul a comis fapta care a fost reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție și apreciază că pentru corectarea conduitei petentului este necesară menținerea sancțiunii aplicate prin actul sancționator contestat.
Având în vedere că plângerea formulată de către petent urmează a fi respinsă, cu referire la dispozițiile art. 453 C.proc.civ., potrivit căruia „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată” instanța nu va acorda cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge plângerea formulată de petentul P. T. N., domiciliat în Sibiu, ., CNP_, cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de Avocat B. C. L., din Sibiu, ., ., împotriva Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat la data de 06.11.2015 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SIBIU, cu sediul în Sibiu, .-6, jud.Sibiu, ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la sediul Judecătoriei Sibiu.
Pronunțată în ședința publică din 01.02.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
M. M. R. N. M.
Red.MRM 04.02.2016
Tehnored.NM 04.02.2016-4 ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 720/2016.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
