Plângere contravenţională. Sentința nr. 849/2016. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 849/2016 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 17-02-2016 în dosarul nr. 849/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 849
Ședința publică din 17.02.2016
Instanța constituită din:
Președinte: VIRGILIIU C. F. - judecător
Grefier: L.-S. C.
Pe rol se află judecarea acțiunii civile formulată de petentul S.C. I. C. S.R.L. cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat O. M. D. în Sibiu, .. 6, ., parter, jud. Sibiu, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu, cu sediul în Sibiu, .-6, jud. Sibiu având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Se face referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- pricina se află la primul termen de judecată, după efectuarea procedurii scrise.
- procedura de citare este legal îndeplinită,
- cererea însoțită de înscrisuri a fost comunicată intimatului.
- cererea este timbrată cu 20 lei,
- intimata a formulat întâmpinare, fiind comunicată petentului.
În baza art.131 NCPC, instanța procedează la verificarea competenței în prezenta cauză. Astfel, în baza art. 1 al.2 c.pr.civ. raportat la art. 32 al. 2 din OG.2/2001, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța în baza art. 255 alin. 1 raportat la art. 258 alin. 1 NCPC, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, pe care le consideră pertinente, utile și concludente în soluționarea cauzei.
În temeiul art.394 C.p.civ., instanța, fiind lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.09.2015 sub nr. 10._, petentul S.C. I. C. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu, anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 25.08.2015, și restituirea permisului de conducere reținut.
În motivarea plângerii petentul a invocat netemeinicia procesului verbal de contravenție arătând că nu a luat cunoștință de existența unei solicitări din partea poliției rutiere de a comunica datele de identificare ale persoanei căreia i-a fost încredințat autoturismul. De asemenea, a arătat că procesul verbal de contravenție nu i-a fost legal comunicat, fiind înmânat numitei C. M., persoană fără vreo legătură cu petentul și pe care nu o cunoaște.
În drept petentul a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și C.proc.civ.
În probațiune a depus, în copie certificată, înscrisuri.
Plângerea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f.12).
Intimata a depus la dosar întâmpinare (f.17), arătând că procesul verbal nu a fost comunicat conform procedurilor legale în sensul că atât la data întocmirii cât și la data comunicării procesului verbal nu a fost cunoscut sediul petentului, astfel că a solicitat admiterea plângerii și exonerarea sa de plata cheltuielilor de judecată.
În drept a invocat dispozițiile art. 223 C.proc.civ.
În probațiune intimata a depus la dosar înscrisurile care au stat la baza încheierii procesului verbal de contravenție.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 25.08.2015, petentul a fost sancționat contravențional cu avertisment și amenda de 2.047,5 lei pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 39 din O.U.G. nr. 195/2002R, reținându-se în cuprinsul procesului verbal că în data de 29.05.2015, ora 12.00, petentul în calitate de proprietar la data de 10.03.2015 al autoturismului marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ nu a comunicat la solicitarea poliției rutiere datele de identificare ale persoanei căreia i-a încredințat auto pentru a fi condus pe drumurile publice în data de 10.03.2015, ora 15.44, deși s-a efectuat afișarea solicitării la sediul firmei în data de 23.05.2015.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar petentul nu a invocat argumente de nelegalitate a procesului verbal de contravenție.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Conform adagiului latinesc actori incumbit probatio, reluat în dispozițiile art.249 C.proc.civ., cel ce face o propunere înaintea instanței trebuie sa o dovedească.
În cazul de față, petentul a invocat prin plângerea formulată netemeinicia celor reținute în procesul verbal de contravenție, arătând că solicitarea poliției nu i-a fost comunicată la sediul său.
Asupra acestui aspect, instanța reține că solicitarea de a indica cine a condus autoturismul a fost comunicată petentului prin scrisoare recomandată la adresa din Sibiu, .. 99A, jud. Sibiu, scrisoarea recomandată fiind restituită (f.19)iar ulterior solicitarea a fost afișată la ușa aceluiași sediu (f.20).
Astfel, în ce privește procedura de comunicare, instanța reține că aceasta a fost legal realizată, fiind trimisă inițial prin scrisoare recomandată iar ca urmare a restituirii procedându-se la afișarea solicitării.
În ce privește adresa la care a fost efectuată comunicarea, instanța reține că din raportul agentului constatator (f.18), la data comunicării în evidențele deținătorilor de autovehicule petentul figura cu adresă din Sibiu, .. 99A, jud. Sibiu.
Instanța reține că în cazul persoanelor juridice, acestea au obligația de a actualiza datele privind sediul în evidența ORC, această evidență îndeplinind și funcția de opozabilitate față de terți a datelor înscrise.
În cazul în care o persoană juridică își schimbă sediul și nu operează modificările obligatorii în evidențele ORC, comunicările realizate la sediul oficial sunt legal realizate, expeditorul neavând obligația de a identifica locația unde persoana juridică își desfășoară în fapt activitatea.
În cauza de față, petentul nu a depus un extras ORC din care să rezulte unde figura sediul acesteia la data comunicării solicitării sau a comunicării procesului verbal de contravenție, astfel că, în condițiile în care sarcina probei aparține petentului, se reține că în cauză nu s-a făcut dovada netemeiniciei procesului verbal contestat.
Se reține de asemenea că petentul a reușit să afle în termenul legal de contestare de 15 zile despre existența procesului verbal de contravenție comunicat la fostul sediu, ceea ce reprezintă un indiciu în plus cu privire la realitatea susținerilor petentului care cu toate că de la data afișării solicitării până la data încheierii procesului verbal au trecut mai mult de 3 luni, pretinde că nu a fost în măsură să ia la cunoștință de obligația comunicată.
Instanța nu va acorda relevanță juridică întâmpinării formulate în cauză prin care s-a solicitat admiterea plângerii și s-a afirmat că solicitarea nu a fost legal comunicată, având în vedere că nu s-a argumentat în nici un fel de ce intimatul consideră că procedura de comunicare nu a fost legal îndeplinită, în condițiile în care din probele administrate în cauză nu rezultă că la data de 23.05.2015 petentul era înscris în evidențele ORC având un alt sediu decât cel la care s-a făcut comunicarea.
Fapta săvârșită de petent îndeplinește cumulativ cele patru trăsături extrase prin interpretare din dispozițiile art.1 din OG nr.2/2001 pentru a fi considerată contravenție. Astfel, se constată că fapta petentului este tipică deoarece corespunde modelului abstract descris în norma de incriminare a contravenției, este antijuridică întrucât s-a adus atingere valorilor sociale ocrotite prin norma legală, este prevăzută de lege și săvârșită cu vinovăție. Cum petentul nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, prezumția de temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată.
În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată, instanța reține că aceasta se încadrează în limitele speciale prevăzute de norma de incriminare.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, având în vedere cuantumul sancțiunii contravenționale aplicate, instanța constată că aceasta este proporțională prin raportare la gravitatea faptei și gradul de pericol social al contravenției reflectat de modul de comitere al faptei, petentul făcând dovada prin săvârșirea acestei fapte că nu a înțeles să manifeste disponibilitate pentru respectarea dispozițiilor legale.
Astfel, instanța consideră că sancțiunea aplicată și cuantumul acesteia nu este în niciun caz excesiv, iar un simplu avertisment ar fi insuficient și lipsit de finalitate în ceea ce privește realizarea scopului preventiv-educativ și sancționator al legii contravenționale, înlocuirea amenzii cu o sancțiune formală precum avertismentul fiind de natură să golească de conținut caracterul efectiv, proporționat și disuasiv al sancțiunii.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul S.C. I. C. S.R.L. cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat O. M. D. în Sibiu, .. 6, ., parter, jud. Sibiu, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu, cu sediul în Sibiu, .-6, jud. Sibiu.
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 25.08.2015, ca fiind legal și temeinic.
Cu apel în 30 zile de la comunicare. În cazul exercitării căii de atac cererea se depune la Judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.02.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
V. C. F. L.-S. C.
Red. V.C.F. 23.02.2016
Tehnored. L.S.C. 23.02.2016
Ex. 4 ..02.2016
| ← Validare poprire. Sentința nr. 724/2016. Judecătoria SIBIU | Contestaţie la executare. Sentința nr. 511/2016. Judecătoria... → |
|---|
