Anulare act. Sentința nr. 1276/2015. Judecătoria SIGHIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1276/2015 pronunțată de Judecătoria SIGHIŞOARA la data de 02-11-2015 în dosarul nr. 1276/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIGHIȘOARA
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1276
Ședința publică de la 02 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B. G.
Grefier: B. A.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe reclamantul P. C. și pe pârâta . PRIN REPREZENTANT LEGAL, având ca obiect anulare act clauze abuzive.
Procedura legal îndeplinită. Fără citarea părților.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților sunt consemnate în Încheierea de ședință din data de 26.10.2015, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de astăzi, 02.11.2015, când după deliberare instanța a pronunțat prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Reclamantul P. C., CNP._, cu domiciliul în Municipiul Sighișoara, ., ., având domiciliul procesual ales la cabinetul avocațial în Tg M., .. 1A/1, județ M., asistat de avocat d-na B. Lacrima R., a solicitat în contradictoriu cu R. B. SA, cu sediul în București, Piața Charles de Gaulle, nr. 15, Sector 1,înregistrată în Registrul Comerțului cu nr. J_, Cod unic de înregistrare:_, Cod de înregistrare fiscală: RO361820, număr de înregistrare în Registrul Bancar RB-PJR-40-009/1999, autorizată de Banca Națională a României, cu sediul în București, ., Sector 3, ca prin sentința ce o va pronunța instanța, să dispună:
I. Constatarea caracterului abuziv al următoarelor clauze cuprinse în Contractul de credit numărul RF_/19.08.2008 încheiat între subsemnatul reclamant și societatea pârâtă, și din Actul Adițional din data de 09.11.2010 ale acestui contract, după cum urmează:
Clauzele din Contractul de credit numărul RF_/19.08.2008:
a). Clauzele de la art. 3, intitulat Costuri - punctele 3.1, 3.2,3.4,3.5, 3.6, 3.7, 3.8.
b). Clauzele de la art. 4, intitulat Rambursarea, punctele: 4.3,4.5, 4.6,
c. Clauzele de la art. 5, intitulat Garanții, punctul 5.1.
d). Clauzele de la art. 8, intitulat Scadență anticipată, punctele 8.1, 8.2,8.3.
e). Clauzele de la art. 9. intitulat împuternicire, punctul 9
Clauzele din Actul adițional la contractul de credit din data de 09.11.2010:
a). Clauzele de la art. 1;
b). Clauzele de la art. 2 cu punctele 2.1, 2.2, 2.3, 2.4, 2.5, 2.7, 2.8, 2.9, 2.10, 2.11, 2.12, 2.15;
c). Clauzele de la art. 5.
II. Constatarea nulității absolute a clauzelor menționate la pct. I din contractul de credit și actul adițional al acestuia, în lipsa acordului subsemnatului în calitate de împrumutat.
III. Obligarea pârâtei la restituirea sumei totale de 3.036,48 EURO încasată prin aplicarea clauzelor abuzive, sumă la care se adaugă dobânzi legale aferente până la momentul plății efective, cu mențiunea că suma a fost calculată prin Raportul de expertiză contabilă extrajudiciară efectuat de expert contabil judiciar H. - S. I. B., reprezentând:
1.Suma de 2.562,23 EURO, reprezentând sumele achitate în plus, respectiv diferența dintre dobânda efectiv plătită și dobânda stabilită de expert ca fiind cea legal datorată.
2.Suma de 186,03 EURO, comisionul de acordare credit, achitat o singură dată în momentul tragerii creditului;
3.Suma de 74,05 EURO, dobânda legală asupra comisionului de acordare credit de Ia data acordării creditului până în prezent;
4.Suma de 214,17 EURO, dobânda legală asupra diferenței dintre dobânda efectiv plătită și dobânda calculată de expert.
IV. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea acestui proces, pentru următoarele considerente:
In fapt, la data de 19.08.2008, reclamantul P. C., a încheiat Contractul de Credit nr. RF_/19.08.2008, cu pârâta RAIFFAISEN B. SA.- prin AGENȚIA SIGHIȘOARA, pentru suma de 6.387,03 EURO, reprezentând credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă, cu obligarea rambursării în tranșe lunare. în schimbul unei dobânzi curente pe an de 11% pe an și a plății de către subsemnatul a comisioanelor enumerate în condițiile dispuse în articolele contractului de credit. La momentul contractării creditului, cursul EURO era de 3,533 lei/l EURO. Suma a fost remisă efectiv de bancă în lei, iar nu în euro, la acest curs.
La data de 15.10.2009 și apoi la 09.11.2010, a semnat cu pârâta două Acte adiționale la contractul de credit cu nr. RF_/19.08.2008, prin care, au fost modificate abuziv unele clauze Ia contractul de credit fiindu-i creată o situație vădit dezavantajoasă. Astfel, s-a modificat durata creditului care inițial era până la 19.08.2018, fiind prelungită la 09.09.2018 și s-a procedat Ia majorarea dobânzilor și comisioanelor, cuantumul marjei dobânzilor băncii, fiind adăugate noi obligații pentru reclamant. Conform ultimului act, soldul din creditul contractat Ia 09.11.2010 era de 5.633,49 euro, la care s-a adăugat suma de 81,73 euro cu titlu de comisioane, dobânzi și alte costuri, în total suma debit fiind de 5.715,32 euro. Potrivit contractului și actelor adiționale la expirarea duratei creditului, după ce s-au adăugat dobânzi, comisioane Și alte costuri, ar trebui să plătească băncii suma de 11.586,64 euro, ceea ce reprezintă mai mult decât dublul sumei efectiv remise de bancă. Deși a semnat contractul de credit și actul adițional prezentate de reprezentanții băncii, nu i s-a prezentat și nici nu a înțeles cadrul legal al acelui act adițional și consecințele pe care le presupune acesta, reclamantul neavând studii juridice, fiind de profesie cadru militar pensionar.
La acest moment, cursul EURO este de 4,4503 lei/l EURO, iar rata se calculează nu la cursul de la data contractării, deși am primit efectiv creditul în lei, ci la cursul actual, în graficul de rambursare întocmit la momentul contractării rata a fost stabilită la cursul monedei euro de la acel moment, august 2008, fiind în imposibilitate obiectivă de a putea anticipa atunci o astfel de creștere a cursului, situație care în mod vădit mă prejudiciază în calitate de consumator.
Clauzele indicate în petitul I al acțiunii introductive sunt clauze abuzive, urmare a aplicării principiului resoluto iure dantis, resolvitur jus accipientis, prin crearea unui vădit dezavantaj între bancă și reclamant. Sancțiunea nulității absolute operează chiar în pofida caracterului bilateral al acestora, întrucât au drept temei o clauză nulă absolut, nulitatea neputând fi confirmată. De altfel, aceste clauze nu au fost acceptate, reclamant neavând posibilitatea negocierii lor efective cu banca, fiind prezentate în cadrul unui contract cadru de adeziune ca și clauze impuse pentru a putea fi aprobat creditul bancar.
Își întemeiază prezenta acțiune civilă pe dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori Și cele ale Legii 296/2004 privind Codul Consumului.
În sensul legislației privind protecția consumatorului, termenii și expresiile de mai jos se definesc astfel: (...).
Clauza abuzivă - clauza contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul și care prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează, in detrimentul consumatorilor și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților:
Comerciant - persoana fizică sau juridică autorizată să desfășoare activitatea de comercializare a produselor și serviciilor pe piață, (...).
Consumator - orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale. Industriale sau producție, artizanale ori liberale;
Contract încheiat cu consumatorii - contractele încheiate între comercianți și consumatori, inclusiv certificatele de garanție, bonurile de comandă, facturile, borderourile, sau bonurile de livrare, biletele, tichetele, care conțin stipulări sau referiri la condiții generale prestabilite ";
Pornind de la aceste prevederi legale, prin raportare la speța dedusă judecății, se pot constata în mod neechivoc următoarele aspecte:
Reclamant P. C. are calitatea de consumator în raport cu banca, în baza Contractului de Credit Nr. RF_/19.08.2008, fiind un contract încheiat în vederea satisfacerii unor nevoi personale.
Calitatea de comerciant a băncii pârâte nu poate fi contestată din nici o perspectivă, aceasta fiind o persoană juridică autorizată să desfășoare activitate financiar-bancară, inclusiv sub forma încheierii contractelor de credit cu persoanele fizice. Având în vedere cele expuse, în mod indubitabil se ajunge la concluzia că, în speță, devin incidente prevederile legale din Codul consumului, precum și dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.
Potrivit punctului 6 din Anexa Legii 296/2004 coroborat cu art. 4, alin. (1) din Legea nr. 193/2000, pentru a fi considerată abuzivă, o clauză contractuală trebuie să îndeplinească cumulativ trei condiții: să nu fi fost negociată direct cu consumatorul; prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi să fi creat un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului, prin inserarea acesteia să se fi încălcat cerințele bunei-credințe.
În ceea ce privește caracterul negociat al contractului, se impune a se avea în vedere prevederile art. 4, alin. (2) din legea 193/2000, potrivit cărora: „ O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv ".
În raport de dispoziția legală citată, și observând faptul că reclamantul nu a avut posibilitatea reală să negocieze direct cu pârâta clauzele inserate în contract, respectiv în actul adițional și nici nu a putut influența natura acestora, Contractul ce face obiectul prezentului litigiu este un CONTRACT DE ADEZIUNE . Pârâta cu rea credință a inserat în cuprinsul acestuia o . clauze de natură să rupă echilibrul contractual în defavoarea consumatorului.
În situația acestora, în lipsa unei sancțiuni exprese stabilite prin legea specială, vor deveni aplicabile normele generale - mai exact cu privire la nulitatea absolută. întrucât prin interzicerea introducerii de clauze abuzive în contractele încheiate de comercianți cu consumatorii, legiuitorul a urmărit, astfel cum rezultă din expunerea de motive a Directivei 93/13/CEE și a legii interne de transpunere, protejarea interesului general al consumatorilor, iar nu protejarea interesului particular, nulitatea nu poate fi decât absolută.
în speța C-472/10 Invitel, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat în sensul că instanțele naționale sunt obligate să stabilească din oficiu, și în viitor, toate consecințele ce decurg din constatarea nulității clauzelor abuzive în așa măsură încât astfel de clauze să nu creeze obligații pentru consumatorii care au încheiat un contract ce cuprinde clauze abuzive.
De menționat este faptul că efectele nulității se produc retroactiv, iar caracterul succesiv al obligației împrumutatului nu împiedică restituirea prestațiilor.
Totodată subliniez faptul că în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, instanța națională este competentă a aprecia asupra caracterului abuziv inclusiv al unor clauze privind costul creditului, dobânda anuală efectivă, dobânda penalizatoare sau un mecanism de modificare a costului.
I. Analiza punctuală a clauzelor reclamate ca fiind abuzive în prezentul Contract.:
Clauzele din Contractul de credit numărul RF_/19.08.2008: a). Clauzele de la art. 3. intitulat Costuri
- pct. 3.1 - împrumutatul datorează Băncii o dobândă curentă variabilă, ce se acumulează zilnic până la data rambursării integrale a sumelor și se calculează prin aplicarea Ratei anuale a dobânzii curente la soldul creditului.
- pct. 3.2 - La data încheierii contractului, rata dobânzii curente este de 11% pe an. Banca poate modifica rata dobânzii curente în funcție de evoluția pieței financiare.
Rezultă că dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii, ori obligația principală a băncii pârâte asumate prin prezentul contract este cu executare uno iciu și nu poate suferi modificări. Banca nu poate crește costul creditului până la o limită ce nu este stabilită de comun acord cu consumatorul, ceea ce ar însemna că modifică unilateral obligația de plată a consumatorului cu executarea succesivă, făcând obligația acestuia mai oneroasă și generând un dezechilibru semnificativ între părțile contractuale. In plus, prin clauza menționată, nu se dă posibilitatea consumatorului de a verifica dacă modificarea ratei dobânzii este judicios dispusă, dacă este necesară și dacă este sau nu proporțională. Astfel, majorarea dobânzii apare, în situația subsemnatului, drept o modificare unilaterală și nejustificată a prețului pentru un serviciu prestat, pentru acoperirea unor costuri ce privesc activitatea curentă a băncii și nu creditul acordat, deja. De facto, arătăm faptul că o modificare unilaterală asupra unui contract bilateral este inadmisibilă, iar dacă am accepta o asemenea clauză ar însemna ca beneficiarul prestației, consumatorul, să fie permanent la discreția prestatorului, banca, renunțând la orice negociere pentru a putea să își satisfacă propriile sale interese, cea ce este inadmisibil. Potrivit teoriei solidarismului contractual, în orice contract trebuie respectate interesele părților contractante, nefiind acceptată situația în care una dintre părți se situează pe o poziție de superioritate, în detrimentul celeilalte, respectiv cea a consumatorului.
De remarcat este faptul că modificarea dobânzii a operat doar în sensul majorării, chiar și atunci când indicii de referință EURIBOR/LIBOR/RUBOR etc, au scăzut la cele mai mici valori din istorie, inclusiv sub-unitare, rezervele minime obligatorii au fost reduse la banca centrală și dobânda de referință a băncii centrale s-a diminuat progresiv.
- pct. 3.4 - pentru sumele datorate și neplătite la scadență, denumite generic „sume restante", împrumutatul datorează o dobândă majorată, ce se cumulează zilnic până în ziua în care se acoperă suma restantă (exclusiv acea zi), prin aplicarea ratei dobânzii majorate la valoarea sumei restante: Rata dobânzii majorate, conform deciziei interne a Băncii fără a putea depăși valoarea rezultată din cumularea ratei dobânzii curente în vigoare +7,5 puncte procentuale. Rezultă că banca își stabilește două dobânzi: una pentru sumele împrumutate care a fost de 11% pe an stabilită prin contract, si una majorată dacă nu se respectă scadența, pe care o stabilește unilateral, fără negociere, care adaugă la această dobândă încă 7,5 puncte procentuale, aproape dublează dobânda inițială, ceea ce nu este legal. În aceste împrejurări, situația consumatorului este vădit nefavorabilă, fiind obligat să plătească o dobândă majorată.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 16, lit. (i), potrivit căruia această clauză „obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de profesionist".
- pct - 3.5- Pentru monitorizarea de către Bancă a utilizării/rambursării creditului, precum și a îndeplinirii oricăror alte obligații asumate de acesta în baza contractului de credit, împrumutatul datorează lunar Băncii un comision de administrare de 0.39%. ce se calculează prin aplicarea procentului la valoarea inițială a creditului Banca percepe astfel o sumă în plus față de dobânda stabilită cu titlu de comision de administrare fără nici o justificare, deoarece doar încasează ratele plătite, pe de altă parte, acest comision se raportează la valoare inițială a creditului, deși ipotetic eventuala administrare priește doar sumele încă neplătite, nefiind justificat un comision pentru sumele deja achitate.
Acestui articol îi este aplicabilă lit p, din Lista de anexe cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive din Legea 193/2000, potrivit căruia ,, în cazul în care prețul produselor este determinat la momentul livrării sau permit vânzătorilor de produse ori furnizorilor de servicii dreptul de a crește prețurile, fără ca în ambele cazuri, să acorde consumatorului dreptul de a anula contractul în cazul în care prețul final este prea mare în raport cu prețul convenit la momentul încheierii contractului".
Toate aceste comisioane nu fac altceva, decât să îngreuneze drastic situația subsemnatului ca și consumator, situație care ar duce la blocarea mea de a plăti obligațiile asumate prin contract.
- pct - 3.6 - La data efectuării rambursării integrale/parțiale, în avans a creditului acordat. împrumutatul va plăti Băncii integral un comision de plată anticipată de 4,5%. calculat prin aplicarea procentului la valoarea sumei rambursate în avans. Este dreptul persoanei împrumutate de a rambursa anticipat creditul, astfel că banca care primește suma nu este îndreptățită de a percepe un comision cu acest titlu, cu atât mai mult cu cât 1-a impus fără a-l negocia. Practic, această metodă tinde la păstrarea împrumutului, chiar și împotriva voinței persoanei împrumutate. Aceasta clauză este abuzivă, întrucât, potrivit art. 4, alin 1, din Legea 193/2000 se creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Potrivit aceluiași articol, alin. 2, din Legea 193/2000, este abuzivă o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul, dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformidate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
- pct - 3.7 - Pentru procesarea cererii de credit, împrumutatul datorează Băncii un comision de procesare de 3%, calculat prin aplicarea procentului la valoarea creditului menționată la art. 1.1. lit. a.. Comisionul va fi plătit integral, la data tragerii creditului, împrumutatul autorizând Banca să rețină automat contravaloarea comisionului de procesare. Este în mod vădit o sumă percepută fără drept de bancă, stabilită fără negociere, impusă si într-un cuantum exagerat de 3%din sumă. Operațiunea de „procesare" implică întocmirea dosarului de credit, în condițiile înc are acest serviciu este îndeplinit de împrumutătoare, cea interesată în acordarea creditului.
Potrivit art. 4 din alin 1, 2 și 3 din Legea 193/2000, o clauză contractuală, chiar dacă a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrare cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Sau dacă, o clauză chiar dacă a fost negociată direct cu consumatorul, fiind stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei (..).
Alineatul 3, din art. 4, prevede că, „ faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist.
Ori, pârâta, pretinde plata unui procent prestabilit, calculat prin aplicarea procentului la valoarea creditului, fără a-mi da posibilitatea negocierii acestui procent. Nu este altceva, decât o obligație a mea ca și consumator de a achita acest procent, abuziv stabilită de către pârâtă.
- pct. 3.8 - Dobândă anuală efectivă D. valabilă în momentul încheierii contractului de credit, este de 19,67%. rămânând în sarcina împrumutatului conform „Condițiilor Generale de Derulare a Operațiunilor Bancare", costurile de menținere a contului curent menționat în contract. Valoarea D. se poate modifica în condițiile modificării ratei dobânzii curente.
Cu privire la aceste clauze sunt incidente prevederile art. 1 pct.b, e, g, i din Lista Anexă a Legii nr.193/2000, potrivit cărora sunt abuzive clauzele:
- care obliga consumatorul sa se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reala sa ia cunoștință la data semnării contractului,
- dau dreptul comerciantului sa modifice unilateral, fără acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor si serviciilor care urmează sa fie furnizate.
- dau dreptul exclusiv comerciantului sa interpreteze clauzele contractuale,
- obliga consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari in cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant.
b). Clauzele de la art. 4, intitulat Rambursarea^
- pct. 4.3 - împrumutatul autorizează ca banca să încaseze fără acordul său prealabil orice sume datorate, prin debitarea automată, la scadențe, a contului curent sau a oricărui alt cont, să efectueze schimbul valutar, utilizând propriile cotații și completând documentele aferente acestei operațiuni, cu obligația față de împrumutat de a suporta diferențele de curs valutar.
Clauza conține un mandat dat băncii de a executa soldul asupra oricăror sume deținute de împrumutat, chiar tară notificarea acestuia, fără acordul său expres, la orice bancă, ceea ce îi poate pune în pericol propriile interese. Această clauză nu a fost negociată, ci a fost impusă de bancă.
pct. 4.5- Sumele plătite conform contractului de credit vor stinge debitele împrumutatului în ordinea scadenței și cu următoarea succesiune: comisioane, dobândă majorată, dobânda curentă, credit. Rezultă că banca mai întâi își recuperează comisioanele, cele două categorii de dobânzi si abia ulterior creditul.
Este aplicabil art. 4 din Legea 193/2000, întrucât, se impune prin contract ca și obligație pentru consumator, ca și ordine de rambursare mai întâi comisioanele, dobânda majorată, dobânda curentă, urmând ca ultima rambursare să fie cea a creditului efectiv. Nici nu se pune în discuție posibilitatea negocierii ordinii rambursării creditului. Această ordine este stabilită prin contractul standard, iar consumatorul nu are decât obligația semnării acestuia.
- pct. 4.6 - împrumutatul poate rambursa oricând creditul în avans, plătind comisionul aferent și minim contravaloarea a trei rate lunare de plată egale. cu menținerea Scadenței finale.
c). Clauzele de la art. 5, intitulat Garanții, punctul 5.1., conform căruia, împrumutatul se obligă să garanteze rambursarea creditului acordat si plata oricăror sume datorate în baza contractului de credit cu veniturile sale prezente și viitoare, provenite din orice sursă, precum si ale soțului/soției.
Din moment ce sumele au fost stabilite prin clauze abuzive acestea nu sunt datorate băncii, chiar dacă sunt cuprinse in contract, pe de altă parte, garanția băncii se rezumă la ipoteca imobiliară, nefiind egală extinderea garanției si asupra altor venituri care sunt destinate întreținerii împrumutatului si familiei sale, în plus, soția acestuia nu este codebitor, astfel că nu poate fi obligata ca si garant la rambursarea sumelor.
d). Clauzele de la art. 8, intitulat Scadență anticipată, punctele
- pct.8.1 - La apariția oricărui caz de culpă precum și pentru încălcarea oricăror obligații contractuale, Banca este îndreptățită să declare scadenta anticipată a creditului, notificând aceasta împrumutatului în prealabil în scris.
- pct. 8.2 - De Ia data scadenței anticipate, se pierde beneficiul rambursării creditului în rate, soldul creditului, dobânzile și comisioanele calculate și neachitate devenind „sumă restantă", pentru care împrumutatul datorează dobândă majorată prev. la art. 3.4. în caz de neplată, împrumutatul recunoscând Băncii dreptul de a alege modalitatea și ordinea de urmărire a garanțiilor.
- pct. 8.3 - începând cu data scadenței anticipate, Banca are dreptul, dar nu și obligația de a reține din conturile împrumutatului, fără a fi necesar acordul prealabil al acestuia, toate sumele datorate în virtutea contractului de credit, cu prioritate față de alte datorii ale împrumutatului, cu respectarea excepțiilor prevăzute de lege.
Toate aceste clauze sunt impuse de bancă fără a fi negociate cu consumatorul .Scadența anticipată conduce la aplicarea dobânzii majorate, ceea ce îi creează consumatorului o situație dezavantajoasă.
e). Clauzele de la art. 9 împuternicire.
In cazul înregistrării de sume restanta împrumutat ul împuternicesc banca să solicite în numele si pentru subsemnatul angajatorului meu si sau casei teritoriale de pensii, si sau chiriașului meu si sa succesorilor în drepturi ale acestora virarea în contul meu curent deschis la bancă a unei păru din veniturile mele lunare corespunzătoare creanțelor scadente si neachitate conform contractului de credit. Banca poate dezvălui acestor informații despre calitatea reclamantului de client al băncii, o copie de pe prezentul contract precum si date despre derularea acestora.
Textul, care nu a fost negociat, stabilește un mandat nelimitat dat băncii de recuperare a sumelor chiar fără notificarea debitorului, prin indisponibilizarea veniturilor acestuia fără a stabili o anumită limită, precum și dreptul de a face dezvăluirea unor informații cu caracter confidențial.
Clauzele din Actul adițional la contractul de credit din data de 09.11.2010 au fost de natură să împovăreze substanțial situația împrumutatului prin majorarea costurilor, dobânzilor și comisioanelor, fără ca aceste clauze să fie negociate.
a). Clauzele de la:
Art. 1. La data semnării actului adițional soldul creditului acordat este de 5.633,49 euro, la care se adaugă suma de 81,73 euro, reprezentând valoarea dobânzilor, comisioanelor și alte costuri, rezultând o sumă totală de 5.715,22 euro. Suma de 81,73 euro a fost adăugată fără a exista un temei lega) sau contractual.
Art. 2. Pentru suma totală datorată la data prezentului act adițional în cuantum de 5.715,22 EURO, împrumutatul datorează băncii, pe întreaga perioadă de creditare dobânda curentă, ce se calculează zilnic până la data rambursării integrale a sumelor datorate în baza Contractului, calculate prin aplicarea ratei dobânzii curente la soldul sumei totale datorată de împrumutat.
Art. 2, pct. 2.1: „dobânda se calculează și se datorează lunar, la data scadenței, împreună cu rata de credit".
- pct. - 2.2: „Rata dobânzii curente este variabilă. M. dobânzii este de 24,96 puncte procentuale".
- pct. - 2.3- Cu excepția perioadei de la data semnării actului adițional și până la data de 09.11.2011, când banca percepe o rată a dobânzii fixe de 2%, se va percepe o rată a dobânzii variabilă.
- pct. - 2.4 - Valoarea ratei dobânzii curente calculată la ultima data de actualizare este de 25.96 %.
- Pct. 2.5 - Nivelul ratei dobânzii variabile rezultat din aplicarea formulei după care se calculează variația dobânzii, se aplică zilnic pe întreaga perioadă de creditare, Banca urmând să modifice nivelul dobânzii si să aplice noua valoare a dobânzii curente la data de actualizare si în conformitate cu prevederile actului adițional.
Conf. art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:
a)dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.
Prevederile acestui text nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorata acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă exista o motivație întemeiată, în condițiile în care profesionistul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celeilalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat. Profesionistul are obligația de a-1 informa pe consumator, printr-o notificare prealabilă transmisă în termen rezonabil, pentru ca acesta din urmă să aibă libertatea de a rezilia contractul;
b)obliga consumatorul să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoștință la data semnării contractului".
- Pct. 2.9 - Pentru sumele datorate și neplătite la scadență, denumite generic sume restante, împrumutatul datorează o dobândă penalizatoare denumită în contract dobândă majorată, calculată utilizând formula de calcul pentru dobânda curentă, în cuprinsul căreia rata dobânzii curente este înlocuită cu rata dobânzii majorate și capitalul asupra căruia se calculează restanța, prin aplicarea ratei dobânzii majorate la valoarea sumei restante. Marja dobânzii majorate este de 7,5 puncte procentuale.
Este aplicabilă, lit. j din Anexa Legii 193/2000, care restrânge sau anulează dreptul consumatorului de a denunța sau de a rezilia unilateral contractul, în cazurile în care: a-profesionistul a modificat unilateral clauzele prevăzute la lit. e); - profesionistul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale; - profesionistul a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunțării unilaterale;
- Pct. 2.10: împrumutatul poate să ramburseze parțial/integral creditul în avans. Banca va putea da curs cererii de rambursare anticipată, numai daca în contul împrumutatului va exista o sumă de bani cel puțin egală cu suma precizată în cerere la care se adaugă valoarea comisionului de rambursare anticipată, dacă este cazul. Comisionul de plată anticipată, va fi calculat astfel: 1% dacă perioada de timp dintre rambursarea anticipată și scadența finală a creditului este mai mare de 1 an, 0,5% dacă perioada de timp dintre rambursarea anticipată și scadența finală a creditului este mai mică de 1 an.
Este abuzivă impunerea unui comision de plată anticipată, fiind aplicabilă lit. p, din Lista de anexe cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive din Legea 193/2000, potrivit căruia ,, in cazul în care prețul produselor este determinat la momentul livrării sau permit vânzătorilor de produse ori furnizorilor de servicii dreptul de a crește prețurile, fără ca în ambele cazuri, să acorde consumatorului dreptul de a anula contractul în cazul în care prețul final este prea mare îîn raport cu prețul convenit la momentul încheierii contractului".
- pct. 2.11 - Valoarea dobânzii anuale efective D., la momentul încheierii actului adițional pentru suma reeșalonată este de 20,65puncte procentuale.
- pct. 2.12, Valoarea totală plătibilă de către împrumutat la data încheierii prezentului act adițional este de 11.586,64 EURO, valoare determinată prin însumarea sumei totale la reeșalonarea la plată prin prezentul act adițional cu costul total al creditului. In costul total al creditului, pentru împrumutat se regăsesc toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri care sunt în sarcina împrumutatului conform contractului.
- pct. 2.14 — împrumutatul declară că a fost informat că suma lunară de plată echivalentul în RON, poate să crească pe viitor ca urmare a posibilității creșterii cursului de schimb valutar și/sau a creșterii ratei dobânzii creditului ca efect al variației indicelui de referință.
în condițiile în care suma a fost împrumutată prin remiterea contravalorii monedei euro în lei, este abuzivă perceperea ratelor în monedă euro la cursul plății, deoarece banca își creează un avantaj, alături d încasarea dobânzilor, comisioanelor etc.
- Pct. 2.15, conform căruia, pe parcursul derulării contractului, pentru orice serviciu prestat de bancă la cererea împrumutatului, în legătură cu contractul de credit și în legătură cu garanțiile, împrumutatul datorează băncii un comision de 20 EURO ( sau echivalentul în lei la cursul BNR de la data plății), serviciu. Comisionul unic se plătește, la cererea Băncii, anterior prestării de către bancă a serviciului cerut. Este abuzivă această taxă impusă fără negociere, pentru orice serviciu, în condițiile în care este prestat de bancă, direct interesată să încaseze creditul.
Art. S -valoarea ratelor se poate modifica ca urmare a modificării ratei dobânzii curente în condițiile specifice în prezentul act adițional, precum și a rambursărilor parțiale efectuate în avans conform prevederilor din contract.
Potrivit acestor clauze, dobânda se stabilește în formă procentuală, fiind compusă din:dobânda de referință plus marja băncii. Aceasta este variabilă și poate fi modificată unilateral de către pârâtă.
Clauzele avute în vedere îndeplinesc în mod neechivoc cerințele cumulative prevăzute de articolul 4 din legea 193/2000 referitoare la stabilirea caracterului abuziv. Astfel, prin intermediul acesteia, contrar bunei credințe se creează în detrimentul consumatorului un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților.
Mai mult decad atât, clauza se regăsește în cadrul Listei care cuprinde clauzele considerate abuzive, stabilită de către legiuitor prin Anexa Legii 193/2000, mai exact la art. 1, pct. a), alin. (1), potrivit căruia: „ Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care: a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract".
II. Considerentele aferente petitului referitor la restituirea sumelor încasate de către banca pârâtă cu aplicarea clauzelor abuzive:
In ceea ce privește acest capăt de cerere, învederăm faptul că, dată fiind sancțiunea constatării caracterului abuziv al clauzelor mai exact caracterul retroactiv al acesteia, devine incident Principiul restituțio in integrum. Astfel, tot ceea ce s-a executat în baza clauzelor lovite de nulitate se impune a fi restituit în vederea restabilirii situației anterioare.
Plățile efectuate de către reclamant s-au realizat cu convingerea că este debitorul unei obligații în acest sens, care însă, s-a dovedit a fi inexistentă, deoarece clauzele prin care era instituită aveau caracter abuziv și nu puteau produce nici un efect în acest sens. Astfel, a dispărut fundamentul pentru executarea obligației de plată și este necesar a se acoperi prejudiciul suferit de către reclamant și a se restabili situația anterioară, precum și a se înlătura toate consecințele patrimoniale produse de clauzele lovite de nulitate absolută.
In drept: a invocat următoarele prevederi legale: art. 1, art. 4 Legea 193/2000, Legea 296/2004, art. 453 C. proc. civ., vechiul Cod civil,. în temeiul art. 411, alin 1, pct. 2, C. proc. cîv.
In probațiune, s-au depus înscrisuri: contract de credit, actul adițional, graficele de rambursare, scadențar, raportului de expertiză contabil, delegație avocațială, copie CI, extras de pe Portalul instanței Judecătoriei Cluj N., respectiv extrasul sentinței nr._/20.11.2014.
Pârâta R. B. SA, cu sediul in București, Clădirea Sic/ Tower, Calea Floreasca nr. 246C, sector 1, înmatriculata in Registrul Bancar sub Nr. RB-PJR-40-009/1999, Număr de ordine in Registrul Comerțului: J_, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea integrala a cererii de chemare in judecata, cu privire la toate petitele formulate de reclamant, ca nefondata, pentru următoarele motive de fapt si de drept:
I. Pe cale de excepție, a solicitat:
a) Conexarea prezentului dosar la dosar nr._ aliat pe rolul Judecătoriei Sighișoara, excepție soluționată prin Încheierea de ședință din 21.09.2015, respinsă, pe motiv că acțiunile privesc contracte de credit diferite.
b) admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune fata de pretențiile solicitate de
reclamat prin capătul de cerere nr. III. 1. (sume plătite cu titlu de diferența dobânda), care sunt prescrise in raport de data promovării cererii de chemare in judecata, respectiv data de 12.03.2012 si pe cale de consecința, sa se respingă acțiunea ca fiind prescrisa;
c) admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune fata de pretențiile solicitate de
reclamat prin capătul de cerere nr. III. 2; (sume plătite cu titlu de comision procesare), achitate de reclamant la data de 16.02.2007, care sunt prescrise in raport de dala promovării cererii de chemare in judecata, respectiv data de 12.03.2015 si pe cale de consecința, sa se respingă acțiunea ca fiind prescrisa;
II. Pe fondul cauzei:
Au solicitat respingerea cererii de chemare in judecata formulata de către reclamant, in principal, ca inadmisibila si, in subsidiar, ca neîntemeiata .
Chestiune prealabila:
F. de afirmațiile reclamantului potrivit cărora „suma "împrumutata a fost remisa efectiv de banca in lei iar nu in EUR cum sa menționat in contract, la cursul din ziua respectiva, deși eu am cerut expres EUR, cu motivarea ca banca nu deține aceasta valuta" sunt false si efectuate cu scopul de a deruta instanța.
In susținerea afirmațiilor lor, arătă ca clientul P. C. este titularul unui cont deschis in EUR, cont in care s-a efectuat viramentul împrumutului. Având in vedere ca reclamantul susține ca a avut o cerere expresa de eliberare EUR, consideram ca aceasta ar trebui dovedita. Faptul virării sumei in EUR in contul titularului, rezulta din extrasul de cont, iar schimbarea sumei, din Buletinul de schimb valutar, semnat de client. De altfel, contractul de credit are o clauza (art. 4.1 din Contract), potrivit căreia „orice plata efectuata ... se va face in moneda creditului", potrivit principiului nominalismului prevăzut si consacrat de art. 1578 din Codul civil de la 1864.
Arătă ca afirmațiile reclamanților atât cele de mai sus, cat si altele din cuprinsul acțiunii, sunt tendențioase si false, cu scop determinat si rea - credința, drept pentru care solicitam onoratei instanțe sa analizeze toate afirmațiile si argumentele acestora.
S. Istoric:
In fapt, la data de 19.08.2008, urmare solicitării reclamantului, intre R. B. S.A., in calitate de creditor, pe de o porte si P. C., in calitate de împrumutat, pe de alta parte, a fost încheiat Contractul de credit nr. RF_/2008, credit acordat prin intermediul Agenției Sighișoara. Perioada de acordare a creditului 120 luni.
Valoarea inițiala a creditului a fost de 6.387,03 EUR, in aceasta valoare fiind inclus si comisionul de procesare in valoare de 186,03 EUR. Tipul contractului de credit si valoarea împrumutului au fost solicitate de către clienți, astfel cum rezulta din Cererea de acordare de credit si cont curent pentru persoane fizice nr._ din data de 15.08.2008, având la îndemâna si alte produse ale băncii si alte tipuri de credite.
Se impune precizarea faptului ca reclamantul este titular al unui alt credit contractat "încheiat in 2007, acesta având prevăzute clauze asemănătoare, pentru care a achitat atât comision de procesare, cat si comision de administrare.
In condițiile in care reclamantul nu ar fi fost mulțumit de condițiile contractuale oferite de subscrisa pentru contractul de credit încheiat in 2007, solicitam reclamantului sa ne precizeze care au fost motivele pentru care a revenit dupa un an si jumătate de la încheierea primului contract de credit si a solicitat încheierea unui nou contract de credit.
III. EVOLUȚIA DOBÂNZII APLICABILE CREDITULUI;
Conform prevederilor contractuale, creditul in discuție a fost acordat cu o dobânda de 11%/an, variabila. La suma lunara de plata, se adaugă comision lunar de administrare de 0,39% aplicat la valoarea creditului. La data de 19.02.2009, dobânda a devenit 12%/an.
111.1 Informații privind restructurările creditului:
Pentru aceasta facilitate de credit împrumutatul a beneficiat de doua restructurări urmare a solicitării exprese, fiind încheiat in acest sens acte adiționale la contractul de credit menționat anterior.
Restructurarea este o soluție temporara menita sa ajute clientul sa depășească perioada de dificultate, iar principiul de funcționare al restructurării este acela de a incasa aceeași suma ca si in cazul in care creditul nu ar fi beneficiat de restructurări.
ACT ADIȚIONAL I - RESTRUCTURARE ÎMPRUMUT
Astfel, la data de 15.10.2009, creditul a fost restructurat, rezultând un nou sold ol creditului, in care au fost incluse si sumele restante. Prin aceasta restructurare, reclamantul a beneficiat de o dobânda fixa de 7,50% pentru o perioada de 12 luni. După perioada de 12 luni convenita, dobânda a redevenit variabila, {părțile stabilind de comun acord o marja de 19,69% la care se adaugă valoarea indicelui Libor 6M - dar care nu a fost perceputa niciodată), dobânda urmând a avea valoarea de 20,69%/an.
IMPLEMENTARE OUG 50/2010
După expirarea perioadei de restructurare, începând cu septembrie 2010, conform prevederilor art. 37 din O.U.G. nr. 50/2010, R. B. SA a fost obligata sa prezinte clienților o formula de calcul a dobânzii, "raportata la fluctuațiile indicilor de referința EURIBOR/ROBOR/LIBOR/rata dobânzii de referința a BNR, in funcție de valuta creditului, la care creditorul poate adaugă o anumita marja, fixa pe toata perioada derulării creditului".
In acest sens, Banca a respectat prevederile O.U.G. nr. 50/2010, exprimând dobânda in funcție de LIBOR la 6 luni si aplicând marja băncii. Astfel, împrumutatul au fost invitat la unitățile băncii pentru a consulta/semna actul adițional prin care banca a transpus dispozițiile O.U.G. nr. 50/2010 contractului de credit aflat in derulare. Din acest motiv si legiuitorul a prevăzut ca, in cazul nesemnării actului adițional, prevederile legale se aplica in mod automat. In acest sens edificatoare sunt prevederile ort. 40 alin. 3 din O.U.G. nr. 50/2010 care prevăd ca „in cazul modificărilor impuse prin legislație, nesemnarea de către consumator a actelor adiționale prevăzute la alin. (1) este considerata acceptare tacita."
A ll - A RESTRUCTURARE
Urmare unei noi solicitări a clientului, la data de 09.11.2010, prin semnarea unui nou act adițional de restructurare, reclamantul a beneficiat de o noua reducere de dobânda la 2%/an, pentru o perioada de 12 luni, urmând ca pana la 19.11.2011, la expirarea acestei perioade, reclamanții sa achite o dobânda de 25,96%, compusa din marja băncii de 24,21%, la care se adaugă valoarea indicelui Libor CHF 6M (1,75%).
Noile valori ale dobânzii sunt rezultatul calculelor efectuate, având in vedere durata restructurărilor, in care clientul a beneficiat de dobânda diminuata, raportat la termenul de acordare (rămas) a creditului.
Banca ca orice societate comerciala are ca scop legitim obținerea de profit; cum clientul a beneficiat de tratament preferențial negociat pentru perioadele de restructurare, urma ca banca după cele 24luni de dobânda redusa sa compenseze reducerile printr-o dobânda mai mare decât cea pe care ar fi plătit-o daca nu s-ar fi restructurat niciodată si si-ar fi plătit ratele inițial convenite.
Facilitatea de restructurare a creditului, acordata clientului nu implica din partea Băncii o renunțare la încasarea dobânzilor și a ratelor de credit aferente perioadei de restructurare, venituri la care avea dreptul contractual.
Oferta Băncii de restructurare a creditului a implicat practic o amânare a plații ratelor pe perioada in care clientul se afla in dificultate financiara, realizându-se ulterior o reașezare a costurilor creditului astfel încât costul total inițial al creditului sa fie egal cu costul creditului după restructurare.
Învederam, de asemenea, ca in ce privește restructurările efectuate prin actele adiționale încheiate cu aceasta clienta a băncii noastre, acestea s-au făcut in acord cu Ghidul de restructurare afișat pe site-ul Ministerului Finanțelor care prevede ca si metoda posibila, inclusiv:
"De asemenea, /ara a se limita la acestea, împrumutătorul poate face referire la următoarele soluții:
a) împrumutătorul convine cu împrumutatul modificarea scadentei si/sau a sumei de plata a uneia/mai multor rate de împrumut în sold fără a se depăși durata inițiala de acordare a împrumutului. împrumutatului i se permite, pentru o anumita perioada de timp, sa facă plați lunare într-un cuantum mai mic, urmând ca în perioada următoare împrumutatul sa efectueze plați într-un cuantum sporit"
Ceea ce prezintă relevanta in prezenta cauza consta in aceea ca dobânda aplicabila creditului acordat de banca a fost negociata in mod nemijlocit de părți, astfel încât nu se poate retine caracterul ne-negociat al contractului de credit. Toate restructurările creditului au fost solicitate de către împrumutat, care a propus băncii o formula care sa-i permită restituirea împrumutului acordat, in condițiile pe care aceasta le considera avantajoase pentru el, banca acceptând variantele de continuare a contractului in termenii propuși de acesta. Nu banca a fost partea contractanta care sa fi impus împrumutatului un anumit nivel de dobânda, ci banca a transpus in contract nivelul de dobânda propus chiar de către reclamanți.
Consideră ca in cauza a intervenit acceptarea tacita a actului adițional comunicat reclamantului si anexat prezentei, motivat de faptul ca in speța nu exista vreo comunicare intre părți care sa poate fi calificata ca si denunțare expresa sau implicita a aplicării acestui act normativ deoarece reclamanții nu si-au exercitat in perioada 02.01._11 (termen de decădere prevăzut de Art. ll alin.2 din Legea 288/2010) dreptul de a opta pentru eventuala neaplicare a efectelor prevederilor art. 40 alin. 3 din OUG 50/2010, in forma sa anterioara apariției Legii nr. 288/2010.
Orice potențial demers efectuat de reclamant in afara acestui termen de 60 de zile, nu poate fi acceptat ca având valoarea manifestării de voința in sensul neapucării OUG 50/2010, deoarece anterior dreptul nu se născuse, iar ulterior a intervenit sancțiunea decăderii.
Prin adoptarea Legii nr.288/2010 legiuitorul o dorit sa clarifice cu exactitate situația Actelor adiționale ce se considerau acceptate tacit sub efectul art. 40 alin. 3 din OUG 50/2010 din forma inițiala, respectiv daca aceste acte urmează sa continue sau nu, in forma propusa de instituția financiara clientului.
De aceea, legiuitorul a fixat termenul de denunțare a acestor acte adiționale prin Art. II din Legea nr.288/2010:
„Art. II" - (1) Actele adiționale încheiate și semnate până la data intrării în vigoare a prezentei legi în vederea asigurării conformității contactelor cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 își produc efectele în conformitate cu termenii contractuali agreați între părți.
(2) Adele adiționale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit până la dala intrării în vigoare a prezentei legi, vor produce efecte.
Întrucât in speța nu avem comunicări in perioada specificata de Legea nr.288/2010 (02 ianuarie 2011-01 martie 2011) care sa fie calificate ca si denunțare a Actului adițional comunicat reclamanților (așa cum rezulta) din Începând cu data de 21.09.2010, contractul de credit analizat este modificat sub efectul acceptării tacite, acest aspect excluzând, c/e fado, existenta unor clauze abuzive referitoare (cel puțin) la dobânda din Contractul de credit.
V. Scurte aprecieri cu privire la conținutul întregii acțiuni:
1. Contractul de credit nu este un substitut al veniturilor unei persoane, nu reprezintă donație si implica responsabilități si obligații importante pentru împrumutat.
In acest context învederam instanței ca Legea 193/2000 invocata in prezenta acțiune era in vigoare de 8 ani la data încheierii contractului de credit materializat la solicitarea expresa a reclamanților si nu la inițiativa băncii. Mai mult, și sa observați inclusiv pasivitatea acestora pe parcursul derulării a șase ani de relații contractuale in care, de asemenea, nimic nu i-a împiedicat sa semnaleze presupuse deficiente reclamate acum. Aceasta nu poate decât sa contureze opinia instanței ca interesul juridic al reclamantului este eludarea unor norme imperative de drept (art. 969 VCC - pacta sunt servanda), prin încercarea de eliminare a prețului contractului, la adăpostul prezumat al aplicabilități Legii 193/2000. Or, consideram ca acest demers trebuie cenzurat de instanța de judecata si acțiunea respinsa ca inadmisibila, abuzul de drept al reclamanților fiind unul evident.
2.Desi noțiunea de consumator implică în mod necesar ideea de protecție socială statală, această regulă nu trebuie să deformeze contractul încheiat de consumator cu un comerciant, sub aspectul cauzei sau al obiectului contractului ori să ducă la o protecție economică a acestuia.
Instanța nu trebuie să cadă în capcana reclamantului si să acorde acestuia, la adăpostul literei legii, să se dezică de angajamentele lor contractuale fără sancțiune.
In acest caz am fi în prezenta unei deturnări a legislației protecției consumatorului pentru validarea unui comportament oportunist neloial al acestuia, care nu poate fi primită de instanța de judecată.
Solicitarea reclamantului de modificare a contractului pe motiv că niște clauze contractuale - înțelese, de altfel, pe deplin de acesta, inclusiv sub aspectul consecințelor economice au produs efecte, este doar un pretext pentru abandonarea legăturii contractuale (consumatorul are în vedere o protecție economică, diferită de protecția socială, nevizată de legea privind protecția consumatorului).
Astfel, se ajunge la situația hilara in care ni se imputa faptul ca respectivul contract de credit are caracter oneros sau ca imputația plații s-ar face cu respectarea dispozițiilor Codului civil Vechi, aspecte aplicabile circuitului civil romanesc încă din secolul XIX. In acest context, nu putem sa nu remarcam nici faptul ca, si in situația în care am reprodus integral un text de lege (a se vedea in acest sens comisionul de administrare definit de OUG 50/2010), reclamantul tot ne imputa o conduita culpabila, iar concluzia care se desprinde este ca însăși Ordonanța este abuziva pentru ca, de vreme ce reclamantul nu au explicat care au fost rațiunile legiuitorului pentru care a recunoscut legalitatea acestui comision, implicit acestea nu exista, deci probabil ca si actul normativ trebuie cenzurat.
In cazul de față, a da eficiență pretențiilor reclamantului echivalează cu modificarea -obiectului—contradului-de-credit-si_exonerarea-acestora-de—obligația de-a rambursa— creditului contractat si încasat.
O astfel de modificare încalcă grav principiul forței obligatorii a contractului reglementat de art. 969 cod civil în materia actului juridic si de art. 1578 Cod civil în materia specifică a contractului de credit, neputând fi primită de instanța de judecată chiar sub așa-zisul temei al legislației protecției consumatorilor.
„969. Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
(2) Ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.
O astfel de modificare a obiectului contractului ar duce la lipsirea contractelor de credit de cauză în ceea ce privește poziția subscrisei în contract, deoarece ar duce nu doar la modificarea convențiilor în discuție, modificare nepermisă de lege, dar si transformarea acestora în contracte cu titlu gratuit deoarece ar trebui sa suportam cel puțin costul de finanțare al creditelor (însemnând inclusiv depozite atrase de la populație care trebuie restituite acelora care cu buna-credința ne-au încredințat gestiunea banilor proprii etc.), nemaivorbind de acoperirea celorlalte cheltuieli pe care banca le-a avansat sau de profitul subscrisei.
Legislația protecției consumatorilor trebuie să asigure o protecție a consumatorilor împotriva acelor abuzuri ale comercianților care i-ar putea pune într-o situație de inferioritate juridică, iar nu să permită acestora să nu-si mai respecte obligațiile contractuale. Nu acesta este scopul legislației protecției consumatorilor, astfel că instanța nu poate da curs unui astfel de demers al reclamantului. Este interzis de lege si morală, fiind chiar pedepsit de legea penală (abuzul de încredere reglementat de art. 238 Cod penal ) să refuzi a mai restitui ceea ce ai primit si aparține altuia.
3. Astfel, învederam instanței ca niciun text de lege nu impune băncilor criterii de cuantum si conținut in stabilirea costurilor ce urmează a fi percepute consumatorilor pentru produsele de credit, ci doar obligația de a specifica toate costurile datorate pentru respectivul credit.
Precizam ca sumele încasate cu titlu de comision de procesare si respectiv comision de administrare, constituie prețul contractului si nici una din prevederile legale invocate, nu cenzurează prețul contractului de credit.
Consideram ca in speța de fata sunt incidente următoarele dispoziții legale:
- art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000, act normativ care a transpus in dreptul național Directiva nr. 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele încheiate cu consumatorii
""-Evaluarea~naturii~abuzive~a~clauzelor~în principal al contactului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț si de plata, pe de o parte, nici cu serviciile si produsele oferite in schimb pe de alta parte, in măsura in care aceste clauze sunt exprimate . inteligibil";
- art. 4 alin. (2) din Directiva nr. 93/13/CEE
"Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau a remunerației, pe de o parte, fata de serviciile sau bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte, in măsura in care aceste clauze sunt exprimate in mod clar si inteligibil".
- art. 3 lit. g) si i) din Directiva 2008/48/CE Aceasta Directiva a fost transpusa in dreptul național prin OUG 50/2010 Privind contactele de credit pentru consumatori. Definițiile date in Directiva sunt preluate in cuprinsul OUG 50/2010 la art. 7. din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori:
(g) "costul total al creditului pentru consumatori înseamnă toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele si orice alt tip de costuri pe care trebuie sa le suporte consumatorul in legătura cu contractul de credit...";
(i) "dobânda anuala efectiva înseamnă costul total al creditului pentru consumator, exprimat ca procent anual din valoarea totala a creditului".
Pornind de la aceste texte de lege, ., Decizia civila nr. 4685 din 27 noiembrie 2012, pronunțata in dosarul_ *, de Secția a ll- a Civila a înaltei Curți de Casație si Justiție, ICCJ a reținut faptul ca "clauzele privitoare la comisioane si dobânzi sunt elemente care determina costul total al creditului si împreuna cu marja de
„însușirea, dispunerea sau folosirea, pe nedrept, a unui bun mobil al altuia, de către cel căruia i-a fost încredințat în baza unui titlu și cu un anumit scop, ori refuzul de a-1 restitui se pedepsește cu închisoarea de la 31uni la 2 ani sau cu amendă."
Profit formează prețul contractului, iar aprecierea asupra caracterului abuziv al clauzelor, potrivit normelor de drept naționale si comunitare sus-citate, nu poate privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, in raport de serviciul furnizat, singura condiție fiind aceea ca aceste clauze sa fie clar si inteligibil exprimate".
Având in vedere ca solicitările reclamantului in cuprinsul cererii are in vedere înlăturarea prețului contractului, prin înlăturarea clauzelor convenite de comun acord, apreciem ca cerințele acestora adresate instanței, de a constata unele clauze din cuprinsul contractului de credit ca fiind abuzive, sunt profund nelegale, in condițiile in care in speța exista exprimat consimțământul ambelor porți prin însăși semnăturile pârtilor.
Comisioanele aplicate pentru creditul in speța sunt stabilite cu respectarea prevederilor legale, -clientul-fiind-informat-in-mod-corect-si-complet-cu-privire-la-costurile creditului, aceasta exprimându-si acordul in scris in acest sens prin semnarea contractului, si mai mult fiind cunoscute de acesta de la semnarea Cererii de credit.
5. Negocierea
6. Potrivit procedurii interne a băncii (procedura intitulata "Instrucțiuni privind negocierea prevederilor contractelor încheiate in vederea furnizării de servicii persoanelor fizice") care reglementează situațiile in care anterior încheierii contractelor clienții solicita modificarea clauzelor contractuale, banca primește de la clienți solicitările de modificare a documentației contractuale, analizează solicitarea si ii comunica clientului decizia.
In consecința, banca nu refuza negocierea, însă trebuie sa existe o anumita solicitare de negociere din partea clientului. Or, atâta vreme cat reclamanta a ales un anumit produs dintre cele oferite de banca noastră (deci nu li s-a impus un produs), respectiv au ales un credit ., de o anumita valoare si au fost de acord cu clauzele contractului de credit, având capacitate deplina de exercițiu si nu au solicitat modificarea vreunei clauze contractuale, nu ni se poate imputa faptul ca a fost privat de orice posibilitate de negociere.
Mai mult, instituția noastră nu este una care sa dețină monopolul pe piața, cum ar fi de exemplu instituțiile care furnizează curentul, apa, gazele, produse de care este absoluta nevoie si pe care daca dorești sa le ai, ori accepți condițiile acestor instituții, ori nu accepți si nu beneficiezi de acestea. In speța de fata, reclamantul a optat sa contracteze un credit si au ales din produsele oferite de banca noastră (putea sa solicite credit de la orice alta banca), pe care le-au considerat corespunzător cu nevoile si cerințele lui.
Sancțiunea introducerii unei clauze abuzive este nulitatea relativă a clauzelor contestate supusă prescripției de 3 ani.
Mai mult, se poate afirma faptul că prevederile legale privind protecția consumatorilor vizează protejarea unui grup determinat de contractanți și sunt sancționate cu nulitatea relativă.
Pentru a putea lămuri însă acest aspect trebuie să plecăm de la definiția celor două ordini de drept. Cu privire la ordinea publică, literatura română conchide că "este greu de găsit un criteriu absolut pentru definirea ordinii publice, deoarece această noțiune este relativă, în sensul că ea se modifică corelativ nevoilor sociale, de la o epocă la alta sau de la o societate la alta. "(M.C., p.63) "O concepție generală a ordinii publice trebuie, pentru a fi exactă, să corespundă cu nevoia de a asigura condițiile cele mai prielnice de armonie socială si, prin urmare, de sinteză, adică de cooperare a tuturor puterilor individuale, prin diviziunea lor si prin libera lor expansiune. "(Ibidem).
În această concepție, o lege este de ordine publică „ori de câte ori ordonă sau oprește un act juridic a cărei aplicare este imediat utilă sau vătămătoare întregului corp social. Când actul nu e imediat util sau vătămător decât numai unuia sau câtorva dintre membrii societății, atunci legea care se ocupă de un asemenea act este de ordine privată. Pentru a aplica acest criteriu, actul trebuie privit post factum si in concreto, căci in abstracto si in futurum orice dispoziție legislativă, fiind dictată de un interes general, ar trebui privită ca având caracterul de ordine publică (E.HeroveanuaJ, p.57-58)."
IMPORTANT: Persoanele vizate de textul de lege invocat de reclamant sunt clar determinate atât în normă, cât și în realitatea juridică. Astfel, discuția se poartă cu privire la dispoziții legale edictate în scopul ocrotirii unui interes privat și nu public.
In același sens Curtea de Casație din Franța în mai multe spete similare, arăta: „Dispozițiile (din C. Consum.) fiind editate numai în interesul împrumutatului, nesocotirea lor este sancționată cu nulitatea relativ a clauzei de stipulare a dobânzilor convenționale
"în speță este vorba despre acceptarea unei oferte prealabile la credit, despre care legea spune că nu poate fi acceptată de împrumutat decât la 10 zile după ce acesta a primit-o: această regulă protectoare a unui interes privat, nu poate fi invocată decât de persoana pe care aceasta are vocația sa o protejeze si încălcarea sa este sancționată cu nulitatea relativă a contractului."
ESENȚIAL Fiind în prezenta unor norme de drept privat, este Incidență prescripția
extinctivă de 3 ani pentru introducerea acțiunii prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
I. b) Solicitam admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune fata de pretențiile solicitate de reclamat ca fiind sume plătite cu titlu de comision procesare, achitate de împrumutat la data de 19.08.2008, care sunt prescrise in raport de data promovării cererii de chemare in judecata, respectiv data de 12.03.2015 si, pe cale de consecința, sa respingeți acțiunea ca fiind prescrisa.
Prin cererea introductiva de instanța, se solicita restituirea sumei de 186,03 EUR, plătită de împrumutatul P. C. in data de 19.08.2008, in temeiul contractului de credit nr. RF_/2008.
Potrivit art. 1 alin. (1) si art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă {in vigoare la data încheierii raportului juridic dintre părți), „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege"; „ termenul prescripției este de 3 ani".
Având in vedere că obligațiile de plata a sumelor o căror restituire este solicitata de reclamant, întemeiate pe contractul de credit nr. RF_/2008, au fost plătite de împrumutat la data tragerii creditului (19.08.2008), apreciem ca la data introducerii cererii de chemare in judecata (12.03.2015), intervenise prescripția extinctivă pentru restituirea sumei respective.
Sumele plătite de împrumutat cu titlu de comision de procesare reprezintă o obligație a cărei executare s-a realizat la momentul încheierii contractului de credit, fiind, deci, o obligație cu executare uno ido. Or, între momentul la care împrumutatul si-a îndeplinit obligația de plata a comisionului de procesare si data introducerii cererii de chemare in judecata au trecut mai mult de trei ani, astfel încât cererea de restituire a acestor sume apare ca fiind prescrisa extinctiv.
Pentru aceste motive, va solicitam sa admiteți excepția si sa respingeți acțiunea ca fiind prescrisa cu privire la restituirea sumelor plătite de împrumutat cu titlu de comision de procesare.
I. c) Solicitam admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune fata de pretențiile solicitate de reclamanți ca fiind sume plățile cu titlu de comision de administrare, pentru sumele achitate pana la data de 12.03.2012, care sunt prescrise in raport de data promovării cererii de chemare in judecata, respectiv data de 12.03.2015.
Potrivit art. 1(1) si art. 3 din Decretul nr. 167/1958, privitor la prescripția extinctiva (in vigoare la data încheierii raportului juridic dintre părți), «dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege » ; «termenul prescripției este de 3 ani» ;
Având in vedere ca obligațiile de plata a sumelor a căror restituire este solicitata de reclamant, întemeiat pe contractul de credit nr. RF_/2008, curg lunar conform art. 3.5. din contractul de credit, apreciem ca, la data introducerii cererii de chemare in judecata (12.03.2015), intervenise prescripția extinctiva pentru restituirea sumelor plătite in perioada cuprinsa intre 19.08._15.
Potrivit art. 12 din Decretul 167/1957 „în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită".
Prin raportare la acest act normativ, in condițiile in care practica si jurisprudența sunt unanime in interpretare, in sensul ca un contract de credit se interpretează in funcție de partea care se obliga. Or, in speța dedusa judecații, obiectul contractului conține obligația succesiva de plata a comisionului de administrare (care se datorează lunar, in data plații ratei), astfel incert consideram ca in speța sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 12 din Decretul 167/1958.
VI. Pe fondul cauzei, solicitam respingerea cererii de chemare in judecata formulata de către reclamant, in principal, ca inadmisibila si, in subsidiar, ca neîntemeiata:
In ceea ce privește afirmațiile reclamanților potrivit cărora, odată cu încheierea actelor adiționale de restructurare, „s-au majorat dobânzile si comisioanele" rugam onorata instanța sa solicite reclamantului sa arate Ia ce anume se refera, prima restructurare a creditului, iar comisionul de procesare s-a perceput o singura data - la acordarea creditului. In ceea ce privește dobânda, am arătat modul de calcul si cauzele majorării acesteia, cu precizarea
Prin cererea introductiva, se solicita restituirea sumelor plătite de reclamant cu titlu de comision de administrare, in temeiul contractului de credit nr. RF_/2008 si a dobânzii legale pentru sumele solicitate a se restitui, ca si aceste costuri au fost acceptate de reclamant, prin semnarea actelor adiționale de restructurare.
VI. 1. In ceea ce privește solicitarea de constatare a caracterului abuziv al unor clauze contractuale prevăzute in contractul de credit si/sau in actele adiționale de restructurare, solicitam onoratei instanțe sa puna in vedere reclamanților sa precizeze daca doresc derularea in continuare a Contractului de credit, in condițiile in care se contesta toate clauzele care stabilesc prețul creditului.
Prin admiterea unei asemenea cereri de chemare in judecata, s-ar goli de conținut contractul de credit, acesta devenind cu titlu gratuit.
VI.2. Referitor la clauzele prevăzute la art. 3.1, 3.2, 3.4, 3.5, 3.6, 3.7, 3.8 din Contractul de credit, acestea se - referă - la costuri ale creditului. - Prin-eliminarea acestora din Contractul de credit, reiteram faptul ca acesta ar devenii cu titlu gratuit.
Or, orice societate comerciala are ca scop obținerea de profit.
Mai mult, trebuie sa precizam raptul ca aceste articole au fost modificate ulterior, atât prin actele adiționale de restructurare, cat si prin implementarea prevederilor OUG 50/2010, actul adițional rezultat nedenunțat de reclamanți.
De altfel si prin actul adițional din 15.10.2009 - data primei restructurări a creditului, modul de calcul al dobânzii, valoarea dobânzii, dobânda penalizatoare sa modificat, prin acordul pârtilor.
Referitor la petitul prin care se solicita constatarea nulității absolute a clauzei prevăzute la punctul 3.1 din contract prin care se statuează faptul ca „dobânda curenta variabila se acumulează zilnic prin aplicarea Ratei anuale a dobânzii curente la soldul creditului", este in deplina conformitate cu prevederile legale - atât la momentul contractării creditului, cat si in prezent. Astfel, stabilirea unei dobânzii variabile nu contravine dreptului băncii, cat si al clienților. La data contractării creditului de către reclamant, nu exista o reglementare care sa dispună factorii imperativi care influențează valoarea dobânzii. Arătam in conținutul prezentei întâmpinării, factorii de referința in stabilirea dobânzii, care banca i-a avut in vedere la încheierea contractului de credit.
Cu privire la petitul privind punctul 3.2 din contract, referitor ia „dreptul băncii de a modifica unilateral dobânda", va solicitam sa il respingeți ca neîntemeiat:
Privitor la aceasta solicitare ce privește clauzele referitoare la dobânda, pe care reclamantul le considera, de asemenea, abuzive cu aceeași motivație - a lipsei negocierii, reiteram cele mai sus expuse cu privire la acest aspect.
In ceea ce privește dobânda revizuibila, aceasta era variabila in funcție de evoluția pieței financiar bancare, evoluție ce nu tine in niciun caz de voința subiectiva a finanțatorului ci de un context mai larg, de foarte mulți factori din aceasta piața relevanta (nu numai de variația euribor / libor / robor).
Nu este just sa se analizeze evoluția unui singur indice (ex. Libor) doar pentru faptul ca, pe de o parte, era mai cunoscut si mai ușor de urmărit si, pe de alia parte, înregistrase si o scădere si, in acest fel, ¡1 avantajează la un moment dat pe consumator, atâta timp cat părțile nu au stabilit in contract o raportare doar la acest unic indice si nici legea nu obliga in acest sens.
Cu atâta mai mult cu cat, este de notorietate ca banca noastră, la fel ca celelalte băncii din România își atrag resursele de finanțare de pe piețele externe la costuri ridicate, determinate de evoluția pieței financiare si un factor determinant al acestei piețe a fost si este si indicatorul numit "riscul de tara" (Credit Default Swap (CDS)) care poate fi verificat pe pagina Bloomberg: ROMANI CDS USD SR 5Y.
Indicatorul evidențiază o creștere substanțiala a primei de risc de tara comparativ cu aprilie 2007. CDS pentru România avea o valoare sub 0,2% in aprilie 2007, urcând pana la un nivel maxim de aproape 8% in februarie 2009 (creștere de 7,8 puncte procentuale a primei de risc pentru România), indicatorul scăzând la 5% abia in perioada recenta.
Prin urmare, costul de finanțare din exterior suportat de către băncile romanești, inclusiv de R. B. SA, a crescut semnificativ, desi valorile indicilor de referința au înregistrat scăderi (EURIBOR/LIBOR etc), acestea nereușind sa compenseze creșterea celei de a doua componente;
Clauza referitoare la modul de stabilire a dobânzii variabile nu are si nu a avut caracter abuziv pentru următoarele motive:
Potrivit pct.l lit. a alin.1 din Anexa la Legea nr. 193/2000: „(1) Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:
a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare isi rezerva dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorata acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiata, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
Prin urmare, prin textul de lege învederat si invocat de reclamanți, legiuitorul a statuat cu titlu de excepție, condițiile in care o clauza contractuala nu este abuziva chiar daca furnizorul de servicii își rezerva dreptul de a modifica rata dobânzii.
In aceste condiții, pentru ca o clauză contractuală să poată fi calificată ca fiind abuzivă, ar fi necesar ca dezechilibrul produs în detrimentul consumatorului să fie de o asemenea amploare încât: să nu poată fi prevăzut de către un consumator în mod obiectiv; - să nu permită consumatorului să atingă scopul urmărit prin încheierea contractului.
Analizând clauzele contractuale de dobânda supuse controlului instanței, se poate observa faptul că acestea nu sunt de natură a produce un astfel de dezechilibru în detrimentul consumatorului.
Astfel, la momentul contractării unui împrumut cu dobândă variabilă, acordat pentru o perioadă îndelungata, orice consumator rațional se așteaptă sau ar trebuie să se aștepte la o eventuală creștere în timp a ratei dobânzii (Aceasta întrucât, costurile creditării (prețul banilor), ca toate celelalte costuri economice, sunt în continua creștere).
In concluzie, având în vedere modul concret prin care subscrisa am înțeles să facem aplicarea clauzelor contractuale privitoare la dobândă, apare ca evident faptul că acestea nu sunt de natură a crea un dezechilibru semnificativ în detrimentul reclamanților.
Ce trebuie reținut este raptul că orice instituție de credit atunci când acordă un credit pe termen lung nu are o sursă de finanțare pe aceeași perioadă, de aceeași mărime si cu o structură similară respectivului credit.
Prin urmare, pe toata această perioadă de derularea a contractului de credit banca -va-trebui să-atragă resurse-la-niște costuri pe-care-nu-le-poate anticipa rezonabil - De-aceea,— apare justificată inserarea unei clauze contractuale prin care părțile au convenit că dobânda se va modifica în funcție de aceste viitoare evoluții ale pieței financiare.
In acest sens, arătam ca revizuirea dobânzii nu a avut loc in mod întâmplător, ci pe baza unor elemente independente de voința sa, care sunt amplu prezentate in „Anexa 1 la procedura referitoare la rata dobânzii practicate de Banca", pe care o anexam prezentei, aspecte ce au fost confirmate si de consultantul de renume internațional Deloitte.
Pe de alta parte, in ceea ce privește fluctuația dobânzii, subscrisa ne încadram excepția stabilita la pct. l lit a din Anexa la Legea nr. 193/2000 întrucât prin contractul încheiat s-a prevăzut inca de la început ca se percepe o dobânda variabila;
La data încheierii contractului de credit (16.02.2007), nu existau reglementari legale care sa impună stabilirea unei dobânzi variabile, bazata pe un indice variabil (Libor- in speța). Astfel, solicitarea de stabilire a marjei băncii prin raportare ia dobânda aplicabila creditul la data acordării, este inadmisibila, modificările legislative apărute ulterior, neavând aplicabilitate retroactiva.
In context reiteram faptul ca încercarea de stabilire a unui anumit preț al contractului (altul decât cel stabilit prin voința porților) înfrânge grav principiul autonomiei de voința a subscrisei in contextual in care nu ne-am exprimat acordul cu privire la cuantumul acestuia. Dincolo de aceste aspect, va rugam sa rețineți faptul ca acesta este total lipsit de orice motivație economica, in condițiile in care subscrisa am practicat in primul an de creditare o dobânda promoționala, in jurul costurilor de finanțare pe care banca le avea la acel moment.
Faptul că este legal ca băncile să perceapă o dobândă variabilă pentru creditele acordate este:
- pe de o parte notoriu (atât la nivel intern, cât și internațional, toate băncile percep o dobândă variabilă pentru creditele acordate);
- pe de altă parte, consacrat expres la nivel legislativ în chiar legislația privitoare la protecția consumatorului (în art. 93 lit. e) din OUG 174/2008 Pentru modificarea și completarea unor acte normative privind protecția consumatorului se prevede faptul că, Iară a afecta dreptul băncii de a modifica rata dobânzii, este interzisa majorarea comisioanelor și taxelor bancare sau perceperea de taxe și comisioane noi.
Ca atare, in ceea ce privește condiția dezechilibrului semnificativ invocata de reclamant si cu privire la dobânda, arătam ca aceasta nu exista deoarece diferența de dobânda pentru primul an comparativ cu cea stabilita pentru cel de-al doilea an de creditare este mica. Prin urmare, diferența nu poate fi apreciata ca fiind in măsura sa creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile pârtilor, datorita cuantumului mic care este insignifiant raportat la obligația de plata asumata. Astfel, potrivit Dicționarului Explicativ R. (DEXJjarin "DEZECHILIBRU" se înțelege " lipsă de echilibru", iar termenul "SEMNIFICATIV, -A" este definit ca fiind "care scoate ceva în evidență, cu un înțeles precis. 2. care are o semnificație, plin de înțeles, cu tâlc; expresiv. -3. însemnat, și important.
De altfel, reclamanții nu fac dovada unui astfel de dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor, cerința esențiala a art. 4 din Legea nr. 193/2000 pentru ca o clauza contractuala sa poată fi declarata de instanța ca fiind abuziva.
Referitor la dobânda penalizatoare prevăzuta in art. 3.4 facem următoarele precizări: Potrivit art. 7 "Cazuri de culpa" lit. a) sunt considerate cazuri de culpa neachitarea de către împrumutat a sumelor datorate, Io termenele, in condițiile si cuantumurile stabilite in contract. învederam onoratei instanțe faptul ca aceasta clauza este o transpunere in practica a prevederilor vechiului Cod Civil si ole vechiului Cod de procedura civila, de vreme ce chior acestea prevăd sancțiuni energice in cazul in care debitorul "nedestoinic" nu isi îndeplinește în mod corespunzător obligațiile contractuale, fiind decăzut din beneficiul termenului suspensiv acordat in materie contractuala (Art. 1025 C.civ.) sau al termenului de gratie in vederea punerii in executare a unei hotărâri judecătorești (Art. 263 si Art. 382 C. proc. civ.).
In primul rând, reclamantul nu a motivat in fapt cererea, astfel ca instanța nu poate efectua cercetarea judecătoreasca, neavând la ce motive sa se raporteze. Solicitam, pentru aceste argumente, respingerea cererii ca inadmisibila.
Oricum, clauza nu are caracter abuziv, fiind o transpunere, la nivelul contractului, a prevederilor art. 1066 si art. 1069 din vechiul Cod civil, in vigoare la data actului:
"Clauza penala este aceea prin care o persoana, spre a da asigurare pentru executarea unei obligații, se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din parte-i". - ari. 1066;
„ Clauza penala este o compensație a daunelor interese, ce creditorul suferă din neexecutarea obligației principale." - ari. 1069.
Așadar, dobânda majorata este sancțiune contractuala pentru neexecutarea la termen a obligațiilor de plata ale împrumutatului si transpune prevederile art. 1066 si ale art. 1069 din vechiul Cod civil.
Legislația in materie bancara si cea in materie de protecția consumatorului, atât cea in vigoare la momentul încheierii raportului juridic cat si cea prezenta, nu interzice perceperea unor dobânzi penalizatoare/majorate pentru sumele restante datorate de împrumutați. Conform contractului de credit in cauza, exista consimțământul ambelor părți in sensul aplicării unei dobânzi majorate pentru sumele restante (sume ce reprezintă credit restant). Dobânda penalizatoare/majorata, are formula prevăzuta in contract: rata anuala a dobânzii curente + 7,5% puncte procentuale si se calculează prin aplicarea procentului rezultat Io "suma restanta", cumulându-se pentru fiecare zi de întârziere. Clauza nu prezintă caracter abuziv întrucât este clar precizata modalitatea de calcul a dobânzii penalizatoare/majorate, . permite înțelegerea acesteia de către orice persoana.
Fiind un element ce tine de prețul contractului, clauzele contractuale privitoare la – dobânda – majorata / penalizatoare sunt - exceptate-de—la-controlul –caracterului – abuziv - reglementat de art. 1 alin. 3 si art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000, după cum dispune art. 4 (6) din Legea 193/2000 si art. 4 (2) din Directiva nr. 93/13/CEE.
C. legislativ aplicabil in prezent este art. 36 (1) din OUG 50/2010: "Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor si, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de ferii, precum si un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor."
Prin urmare, OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, confirma legalitatea perceperii de dobânzi penalizatoare clienților băncii, care nu își achita la termen ratele de credit restante.
De altfel, învederam instanței faptul ca subscrisa am transpus in practica prevederile OUG 50/2010, privind protecția consumatorului aflat in situații speciale si (la cererea clientului), am redus cuantumul dobânzii penalizatoare de la valoarea de 7,5% la valoarea 0,1%.
Mai mult, apreciem ca reclamanții nu pot invoca niciun abuz, deoarece eventuala aplicare a dobânzii majorate/penalizatoare s-ar datora culpei lor (neexecutarea obligației de plata). Or, nemo aud/furpropriam turpitudinem allegans."
Referitor la petitul prin care se solicita constatarea nulității absolute a clauzei prevăzute la art. 3 Costuri - punctul 3.5. din contract referitoare la „comisionul de administrare", va solicitam sa îl respingeți ca neîntemeiat:
Facem de la bun început precizarea ca acest comision a fost perceput pana la data primei restructurări, respectiv data de 15.10.2009.
Astfel art. 3 din Actul adițional de restructurare, încheiat la data de 15.09.2010, prevede ca:
Art.3. începând cu data încheierii prezentului aci adițional Banca renunța Io încasarea comisionul de administrare datorat de împrumutat conform Contractului"
Consideram ca are o importanta deosebita faptul ca, la data semnării contractului de credit si a actului adițional, reclamantul nu a formulat obiecții cu privire la comisionul de administrare, acceptând produsul băncii in forma in care i-a fost prezentat - costurile si clauzele contractuale, apreciindu-l ca si corespunzător cerințelor sale, in condițiile in care pe piața existau si alte oferte.
F. de acestea, învederam in primul rând ca Legea 193/2000, invocata de reclamant nu interzice comisionul de administrare. Ba, mai mult, din prevederile OUG 50/2010 art. 36 alin. 3 rezulta ca legiuitorul a apreciat ca acest comision nu este abuziv si poate fi perceput: „Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor."
Prin urmare, însuși legiuitorul justifica perceperea acestui comision cu aceleași argumente cu cele invocate de subscrisa.
Or, daca un act normativ (OUG 50/2010) prin care s-au edictat norme mai aspre, pentru a veni in sprijinul consumatorului, stabilește ca acest comision este unul legal, in lumina dispozițiilor legale anterioare care erau în vigoare la data contractului in speța si care erau mult mai relaxate pentru finanțator, este evident ca acest comision nu poate apărea ca fiind unul abuziv.
Prin urmare, acest act normativ nu atrage nulitatea comisionului de administrare ci confirma legalitatea lui.
Potrivit art. 4 alin. 1 din legea nr. 193/2000 "O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților."
Învederam onoratei instanțe faptul ca cele invocate de reclamant nu se circumscriu textului de lege citat întrucât norma juridica nu interzice comercianților utilizarea clauzelor preformulate si implicit nu obliga la negocierea clauzelor preformulate ci impune doar redactarea clauzelor care nu fac obiectul negocierii de o maniera care sa nu creeze „in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor".
Clauza referitoare la comisionul de administrare credit stabilește un drept contractual al băncii: de a percepe comisionul de administrare credit in toata perioada contractuala, determinat ca procent raportat la soldul creditului (0,39%). Clauza este expresa, fără echivoc si angajează răspunderea contractuala a împrumutatului de a plați la data scadentei fiecărei rate lunare comisionul de administrare pe toata perioada de derulare a contractului.
Activitatea de administrare a unui credit este o activitate complexa ce include o . operațiuni ce se derulează pe întreaga durata a creditului (de ex: calcul dobânzi, verificarea îndeplinirii obligațiilor de plata lunare, verificarea garanțiilor, etc. J, indiferent daca clientul este bun platnic sau are dificultăți financiare la plata (majoritatea sunt impuse prin acte normative - ex. raportările periodice către BNR si Biroul de Credite), implicând mijloace tehnice si umane care generează costuri. Aceste activități au fost rezumate generic de Banca in clauza prin sintagma „monitorizarea de către Banca a utilizării/rambursării creditului, precum si a îndeplinirii oricăror altor obligații asumate de acesta (n.n.imprumutat)in baza contractului de credit."
Departamentele implicate/costurile asociate reflectate in comisionul lunar de administrare sunt: Departament colectare retail (cheltuieli de resurse umane, logistica, utilizare aplicații informatice, contactare telefonica, interogare baza de date, cheltuieli executare), -Departament-garantii-(cheltuieli-de-resurse-umane,-logistiGar utilizare - aplicații – informație - contactare telefonica, cheltuieli deplasare), Agenția băncii (cheltuieli de resurse umane, logistica asociata funcționarii agenției bancare, utilizare aplicații informatice, printare formulare, costuri aferente reînnoirii ipotecii). Exista si alte operațiuni postacordare: primirea si procesarea solicitărilor clientului referitoare Io: retragere din credit, rambursări în avans, modificare data scadenta, modificare conturi rambursare, vacanta 3 rate, restructurare, consolidare etc.
Așadar, comisionul de administrare este unul perfect legal a cărui definiție este data chiar de legiuitor, iar pe de alta parte perceperea lui este pe deplin justificata după cum rezulta din „Anexa 1 la procedura legata de comisionul de administrare pentru creditele garantate", precum si „Anexa nr. 4 referitoare la comisioanele de procesare si administrare pentru creditele garantate si negarantate". Totodată anexam raportul de expertiza extrajudiciara întocmit pentru subscrisa de Deloitte, denumit «Raport de constatări efective" care confirma justificările date de subscrisa in anexele anterior menționate cu privire la comisionul de administrare.
Prin urmare, solicitarea de restituire a sumelor încasate cu titlu de comision de administrare, precum si anularea clauzei contractuale care statuează acest comision, vine in contradicție cu înțelegerea pârtilor privind stabilirea prețului contractului.
- Referitor la clauza 3.6 a Contractului de Credit RF_/2007 privind pretinsul abuz al comisionului de rambursare anticipata in cuantum de 4,5%, subscrisa consideram ca nu îndeplinește condițiile prevăzute de Legea 193/2000, motivat de faptul ca acest tip de comision a fost expres menționat ca si existenta si întindere prin chiar clauzele contractului de credit analizat, fiind cuantificat încă de la data întocmirii si semnării contractului, iar ulterior banca a renunțat la perceperea comisionului de rambursare anticipata odată cu implementarea normativelor OUG nr. 50/2010, iar potrivit art. ll alin.(2) din Legea Nr.288 din 28 decembrie 2010 pentru aprobarea OUG Nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori:
„Adele adiționale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit pana la data intrării in vigoare a prezentei legi, își vor produce efectele in conformitate cu termenii in care au fost formulate, cu excepția cazului in care consumatorul sau creditorul notifica cealaltă parte in sens contrar, in termen de 60 de zile de la data intrării in vigoare a prezentei legi.";
Reclamanții nu au denunțat actul adițional in termenul legal reglementat prin alin.(2) al art. ll din Legea Nr.288/2010, adică in termen de 60 de zile calculate de la data de 02.01.2011 - data intrării in vigoare a actului normativ, rezultând implicit o acceptare tacita noilor condiții contractuale, acceptare concretizata renunțarea băncii la comisionul de rambursare anticipata.
Promovarea unei cereri de chemare in judecata presupune, potrivit art.33 din Codul de procedura civila, ca interesul de a acționa sa fíe inclusiv actual, iar daca nu mai este "act OalTlñteresuh trbuie sa fie justificate de scopul prevenirirüfiü1~drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara.
In speța, reclamanții nu au identificat un interes actual pentru a formula o cerere privind declararea abuziva a art.3, pct.3.6 din contractul de credit, menționat mai sus, si nici nu a precizat care este dreptul subiectiv pe care tinde sa i) ocrotească prin aceasta cerere si care este paguba iminenta si ireparabila pe care dorește sa o preîntâmpine.
In aceste condiții aceștia nu justifica un interes actual in promovarea unei acțiuni privind constatarea nulității absolute o clauzei prevăzute la art.3, pct.3.6 din contractul de credit nr. RF_/2007, atâta timp cat contractul de credit, așa cum a fost modificat prin actele adiționale ulterioare de restructurare precum si actul adițional de implementare a prevederilor OUG 50/2010, nu mai prevede un astfel de comision.
Sesizarea instanței cu o acțiune în constatarea existentei unor clauze abuzive . a fost modificat începând cu luna septembrie 2010 - este in mod evident lipsita de interes. Ori, una dintre condițiile obligatorii ale acțiunii civile este existenta unui interes legitim, născut si actual.
In speța de fata interesul nu este unul actual, ci unul de mult trecut. Cum s-a reținut si in doctrina „un interes eventual, ca si un interes care a trecut, a fost depășit nu poate fi luat in considerare".
Referitor la criticile privind comisionul de procesare.
Potrivit dispozițiilor contractuale „Pentru procesarea cererii de credit, împrumutatul datorează Băncii un comision de procesare de 3% calculat prin aplicarea procentului la valoarea creditului menționata la art. 1.1 lit. a."
Comisionul de procesare este perceput pentru procesarea cererii de credit, așa cum rezulta din contractul de credit, ceea ce presupune (cu titlu de exemplu): analizarea documentelor, scoaterea veniturilor, elaborarea aprobării si ulterior a contractului de credit acțiuni de notorietate si pentru un necunoscător al domeniului, fiind cu alte cuvinte un comision de analiza a dosarului. In ceea ce privește OUG 50/2010, acrul normativ admite existenta acestui comision prin art. 36 alin. (1} si (2), fără a impune criterii de cuantum si conținut in ceea ce privește acest cost.
A.. 36 - (1) Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor si, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terii, precum si un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.
Totuși, precizam faptul ca, la data încheierii contractului de credit, 19.08.2008, OUG 50/2010 nu era in vigoare si nicio lege nu interzicea stipularea acestui comision.
Banca-a-prezentat- în "oferta_sa— toat^costurile-împrumutului _afiate~ irr~să?d na-împrumutatului, incluzând acest comision de procesare credit. Astfel, din Cererea de credit si cont curent pentru persoane fizice nr._/15.08.2008, adresata de reclamant băncii, la pct. 5.2 - "Informații referitoare la împrumutul solicitat" apare valoarea comision de procesare (pentru finanțare) inclus in credit, in valoare de 186,03 Euro". Prin urmare, clientul a fost informat cu privire la existenta costurilor, încă de la primele discuții purtate cu reprezentanții băncii, reclamantul alegând astfel si modul de percepere, prin finanțarea de către banca a acestuia, in condițiile in care acesta putea fi achitat din surse proprii.
De altfel, niciun text de lege nu impune băncilor criterii de cuantum si conținut in stabilirea costurilor ce urmează a fi percepute consumatorilor pentru produsele de credit, ci doar obligația de a specifica toate costurile datorate pentru respectivul credit - obligație însușită si specificata de către banca.
Se poate observa cu ușurința ca, aceasta clauza din contractul de credit privind comisionul de procesare este clara, fora echivoc, ușor de ințeles (nu sunt necesare cunoștințe de specialitate), conține informații complete, respectând prevederile art. l (1) din Legea 193/2000.
In ceea ce privește activitățile si costurilor aferente procesului de acordare o creditului, atașam prezentei o anexa in care este detaliat fluxul de acordare a creditelor si costurile generate de aceasta activitate, costuri care au fost confirmate si printr-o expertiza extrajudiciara efectuata de compania Deloifte.
Precizam faptul ca fluxul de acordare a creditelor este unul complex si presupune mai multe etape, fiecare etape implicând anumite departamente si costuri, cum ar fi spre exemplu: etapa de informare client (Agenția băncii, call center - cheltuieli de marketing si promovare, cheltuieli de resurse umane, logistica asociate funcționarii unității bancare si Call Center-ului, utilizare aplicații informatice, printare formulare, interogare baze de date -Biroul de Credit), etapa de întocmire a dosarului de credit (Agenția băncii, call center, Call
Center - cheltuieli de resurse umane, logistica asociate funcționarii unității bancare si Call
Center-ului, utilizare aplicării informatice, printare formulare, interogare baze de date -
Biroul de Credit), etapa de analiza si decizie (Departamentul analiza credite PF,
Departamentul Aprobare credite PF, Colectivul Aprobare si strategii de colectare credite PF -cheltuieli de resurse umane, logistica - chirii si întreținere spațiu, cheltuieli telefonie, utilizare aplicații informatice, interogare baze de date), etapa de semnare a contractelor (logistica - chirii si întreținere spațiu, cheltuieli telefonie, utilizare aplicații informatice), etapa de acordare a creditului (Departamentul administrare credite PF - cheltuieli de resurse umane, logistica, utilizare aplicații informatice, Agenția băncii - cheltuieli de resurse umane, logistica
asociate funcționarii unității bancare, utilizare aplicații informatice, printare formulare), etc.
Atașam prezentei si o anexa in care este detaliat fluxul de acordare a creditelor si costurile generate de aceasta activitate, costuri care au fost confirmate si printr-o expertiza -extrajudiciara-efectuata-de-compania-Deloitte.
- Referitor la criticile privind Dobânda anuala efectiva D. la momentul încheierii contractului de credit.
Conform prevederilor legale in vigoare la momentul încheierii contractului de credit, calculul valorii D., avea in vedere toate costurile aferente contractului de credit, respectiv, comisioane (acordare, administrare), plus dobânda creditului. Așadar, dobânda anuala efectiva pentru creditul acordat, calculata conform normelor in vigoare, era de 19,67%.
Părțile de comun acord au stabilit costurile contractului de credit, iar aceasta clauza reprezintă valoarea determinata a tuturor acestor costuri ale creditului, neputând fi considerata o clauza abuziva.
De altfel, in acțiunea depusa, reclamantul nu motivează aceasta solicitare de declararea a clauzei ca si abuziva.
F. de aceasta, in condițiile in care reclamantul înțelege sa motiveze acțiunea, ne rezervam dreptul de a ne completa apărările.
- Cu privire la prevederile art. 4.3, 4.5, 4.6, din contractul de credit, acestea sunt enumerate, fără a justifica in fapt si in drept solicitarea de declarare a acestora ca fiind abuzive.
- Prin clauzele prevăzute la art. 4.3, din Contract, reclamantul susține ca „Clauzele conțin un mandat dat băncii de a executa soldul asupra oricăror sume deținute de împrumutat, chiar fara notificarea acestuia, fara acordul sau expres, la orice banca,
Așa cum rezulta din contractul de credit, banca a convenit cu clientul faptul ca in cazul nerambursarii ratelor, la scadenta, iar clientul deține sume disponibile, pentru evitarea achitării de dobânzi penalizatoare, sa autorizeze banca sa efectueze aceste operațiuni, in vederea stingerii/diminuării creanței. Nu se poate pune problema ca subscrisa sa aiba acces la conturile reclamanților din alte banei. Așadar si aceasta susținere este falsa.
Referitor la modul si ordinea in care se efectuează rambursarea creditului, prevăzuta in art. 4.5. din contract si asemenea contestata de reclamant ca fiind clauza
abuziva, arătam ca aceasta ordine nu a fost stabilita cu rea-credinta de către banca, aceasta fiind stabilita prin însăși prevederile vechiului Cod Civil (in vigoare la data încheierii contractului de credit), respectiv prevederile art. 1110-1113, privind Imputatia plații".
- In ceea ce privește clauza prevăzuta de art. 4.6, potrivit căreia „împrumutatul poate rambursa oricând creditul in avans, plătind comisionul aferent si minim contravaloarea a trei rate lunare de plata egale", arătam ca si acest articol a fost esențial modificat prin actul adițional întocmit si implementat in baza OUG 50/2010, fiind reglementat atât comisionul de rambursare anticipata, cat si valoarea minima obligatorie ce e necesara a fi rambursata.
- Referitor Io clauza prevăzuta la art. 5.1 din Contract, deoarece garanția pentru creditul in litigiu, o constituie „veniturile sale prezente si viitoare, provenite din orice sursa,..", arătam -ca-aceasta-este-nesustinuta.—Pentru-acest-controct-de-credit—nu-este -constituita- ipoteca imobiliara. In ceea ce privește exprimarea din contract, potrivit căreia creditul este garantat cu „veniturile sale prezente si viitoare, provenite din orice sursa, precum si ale sotului/sotiei,.", situația aceasta din urma parii a clauzei, este reglementată de art. 11.6, din contract, Alte clauze, care precizează ca „In situația in care o clauza sau o parte a unei clauze va deveni nula sau inaplicabila, celelalte clauze sau părțile neafectate ale respectivei clauze isi păstrează valabilitatea"
Referitor la prevederile art. 8.1, 8.2, 8.3 se refera la drepturile băncii de a "sancționa" clienții care nu dau curs obligațiilor stabilite prin contract. Așadar, ambele părți contractuale au drepturi si obligații, fiind vorba de un contract sinalagmatic.
Aceste drepturi, totodată constituie si obligații ale băncii, raportat la prevederile Normelor BNR, funcționarea instituțiilor financiar bancare fiind reglementata prin astfel de acte normative.
In ceea ce privește efectul declarării scadentei anticipate a creditului prevăzut la art. 8, acesta, este consecința nerespectării clauzelor contractuale.
In ceea ce privește "limitele de recuperare", invocate de reclamant, acestea sunt date de calculul valoric al acestora, iar nu - conform afirmațiilor reclamantului, ca fiind nelimitat. Cu privire la pct. 8.3, arătam ca aceasta clauza este inclusa in contractul de credit in virtutea principiului disponibilității, așadar dand dreptul si justificarea băncii de recuperare a creanței, dar neîmpiedicând clientul sa efectueze de buna voie ploți in contul creanței, pentru evitarea dobânzilor penalizatoare, Io care face trimitere prin acțiune.
Cu privire la art. 9, privind dreptul băncii de a solicita, in cazul înregistrării de "sume restante", creditorilor reclamantului de a efectua plați in contul datoriei fata de subscrisa; Acesta clauza reprezintă o înțelegere o pârtilor de o înlesni acțiunea de recuperare a creanței fata de subscrisa. Clauza transpusa in contractul de credit nu contravine prevederilor legale in vigoare la data încheierii contractului de credit.
In plus, aceasta prevedere a fost acceptata de reclamant la data semnării contractului de credit, fără obiecțiuni.
VI.3 In ceea ce privește clauzele contestate din Actul Adițional încheiat la data de 09.11.2010.
Se impune precizarea ca acest Act adițional a fost întocmit in conformitate cu prevederile OUG 50/2010, ceea ce reclamantul a si recunoscut prin actul adițional:
f I Banca mi-a oferit pe suport de hârtie, in limba romana si . informații complete corecte si precise privind acest Act Adițional la contractul de credit si toate costurile aferente lui. Am fost informat despre întreaga documentație necesara încheierii prezentului Act Adițional prin intermediul formularului "Informații standard la nivel european privind creditul pentru consumatori""-. Am fost informat despre termenul dc 15 zile pe care il um la dispoziție pentru n decide duca accept încheierea Actului Adițional. Ca urmare a faptului ca am citit, ani inielcs si sunt dc acord cu informațiile prealabile puse la dispoziție dc banca, irai «prim acordul expres cu privire la reducerea termenului dc 15 ale si doresc semnarea Actului Adiționat la Contract azi.
- Referitor la art. 1, prin care s-a constituit noul sold al creditului de 5.715,22 Eur, acesta se compunea din soldul curent 5.633,49 Eur, la care s-a adăugat suma de 81,73 Eur - suma ce reprezenta restante la credit si nu comisioane sau alte costuri noi introduse de subscrisa, asa cum afirma reclamantul, fara a exista un temei legal...
Cu privire la art. 2, pct. 2.1, 2.2, 2.3, 2.4, 2.5, clauzele au fost modificate avandu-se in vedere conservarea intereselor ambelor parti contractante. Nu se poate contesta faptul ca acest act adițional a fost întocmit in conformitate cu prevederile legale, in special OUG 50/2010. Astfel, toate aceste aceste clauze se refera la costul creditului, in special a
dobânzii.
In ceea ce privește clauzele prevăzute Ia pct. 2.9, 2.10, afirmațiile reclamantului sunt eronate, indicând prevederi legale - lit.j din Anexa Legii 193/2000, in condițiile in care actul adițional a fost întocmit avandu-se in vedere prevederile OUG 50/2010. De altfel, se citează prevederile contractuale, fara a se arata ce se contesta din conținutul acestora. F. de aceste prevederi, consideram ca se impune respingerea acestor solicitări motivat de lipsa precizării pretențiilor si a motivării acestora.
In continuare, se contesta pct. - ele 2.11, 2.12, 2.14, 2.15 din actul adițional încheiat la data de 09.11.2010, clauze pentru care reclamantul si-a exprimat acordul expres in vederea aplicării acestora. Astfel, atenționarea clientului in legătura cu posibilitatea de creștere a ratelor motivat de creșterea cursului, nu poate constituit o clauza abuziva in sensul prevederilor Legii 193/2000. De asemenea, stabilirea unui comision unic, a fost stabilit in vederea asigurării clientului posibilității solicitării unor servicii. Acesta a fost stabilit având in vedere aceleași prevederi legale, respectiv OUG 50/2010
In ceea ce privește art. 5 din actul adițional, se observa rea-intentie privind solicitarea: prevederile actului adițional sunt clare, arătând ca « ratele se pot modifica, in condițiile specifice in condițiile specifice actului adițional». Or, reclamantul solicita declararea ca si clauze abuzive a unor prevederi care sunt efectul aplicării prevederilor legale si contractuale. Actul adițional din 09.11.2010, la fel ca si cel din 2009, o fost încheiat la solicitarea reclamantului, aflat . de dificultate financiara si in imposibilitate de plata a ratelor de credit Acesta a solicitat reducerea pe o anumita perioada de timp a costurilor creditului, restructurarea creditului si modificarea costurilor si a perioadei de creditare, sens in care a convenit cu banca semnarea unui act adițional la contractul de credit, fără a manifesta vreo nemulțumire fata de costurile creditului, fără a arata ca nu înțelege sau nu accepta clauza ce reglementează dobânda, din contra, declarând expres ca "Banca mi-a oferit pe suport de hârtie, in limba romana si ., informații complete, corecte si precise privind acest act adițional la contractul de credit si toate costurile aferente lui, am fost informat despre "întreaga documentație necesara încheierii prezentului act adițional prin intermediul formularului Informații standard la nivel european pentru consumatori. Am fost informat despre termenul de 15 zile pe care ii am la dispoziție pentru a decide daca accept "încheierea actului adițional. Ca urmare a faptului ca am citit, am interes si sunt de acord cu informațiile prealabile puse la dispoziție de banca, imi exprim acordul expres-cu reducerea termenului de-15 zile-s/"d—
Contract azi".
- clientul nu a solicitat aplicarea unui alt cuantum de dobânda, nu a semnat actul adițional cu obiecțiuni, acrul nefiind impus de banca. Actul adițional de restructurare prin care părțile au convenit ca «Prin excepție de la pct. 2.2, începând cu data semnării prezentului Act si pana la data de 09.11.2011, împrumutatul beneficiază de o dobânda curenta redusa, Banca percepând o rata anuala a dobânzii curente fixa de 2%. După expirarea perioadei de reducere a dobânzii, banca va percepe o rata anuala de dobânda variabila calculata conform formulei de la pct. 2.2» este rezultatul unei negocieri cu clientul, care a dorit ca o anumita perioada de timp sa achite o rata de numai 65,74 Eur.
- prin semnarea actului adițional, clienta si-a exprimat acordul cu privire la clauza contractuala, conform cu voința sa proprie, fără a fi obligată sau constrânsa in vreun fel sa accepte. Reclamantul nu a fost si nu este pus sub interdicție, ci este persoana cu capacitatea de folosința si capacitatea de exercițiu nealterata, căruia nu i se poate interzice sau impune ce sa contracteze si in ce condiții
- facem precizarea ca prin restructurare se schimba structura de preț, iar aceste aspecte au fost înțelese si acceptate de reclamant. înlesnirea pe perioada de restructurare cu plata unor rate lunare mai mici este temporara, neputându-se perpetua pentru tot restul perioadei de creditare, sumele neachitate in perioada de restructurare compensându-se cu restul perioadei contractuale ramase. Restructurarea creditului implica practic o amânare a plații ratelor.
- amânarea la plata a dobânzii prin reesalonarea acesteia presupune, in fapt, creditarea împrumutatului cu valoarea datoriei respective (cuantumul dobânzilor restante); in acest sens facem mențiunea ca atât legislația in vigoare (OUG 50/2010), cat si cea anterioara intrării in vigoare a O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit si adecvarea capitalului permiteau/permit capitalizarea datoriilor neachitate, dobânda datorata transformandu-se in credit datorat de împrumutat.
- dupa expirarea perioadelor de restructurare in care clientul băncii a beneficiat de costuri mult reduse, chiar minime, acesta vine si reclama caracterul abuziv ai clauzei privind dobânda si o lipsa de negociere, desi nicioadata nu si-a manifestat nemulțumirea fata de costurile creditului si nu a solicitat vreodată o negociere a acestor costuri, a declarat ca i-au fost oferite informații corecte, complete si precise cu privire la clauze si la costurile creditului si, in consecința, a procedat, in deplina cunoștința de cauza, la semnarea ultimului act adițional.
- am prezentat roate aceste aspecte nu in ideea de a justifica perceperea costurilor creditului (costuri care sunt acceptate de partí si constituie legea panilor, neputand ti cenzurate/limitate de Instanța de judecata, întrucât niciun text de lege nu impune criterii de cuantum si conținut in stabilirea costurilor ce urmează a fi percepute consumatorilor pentru produsele de credit, ci doar obligația de a specifica toate costurile datorate pentru respectivul credit), ci pentru a reliefa buna-credinta a băncii care a dat curs cererii clientului sau ce înregistra restante (desi nu aveam o asemenea obligație, iar contractul putea fi _dewlatJn-continuare-in-vechile-conditii-contractuale/-iar_in-caz-de-imposibilitate-de-plata-a— ratelor sa se ajungă la scadenta anticipata a creditului si executare silita), a prezentat oferta de restructurare care a fost acceptata si a prezentat detaliat costurile creditului restructurat, reliefat expres si distinct in actul adițional, in clauza contestata si in graficul de rambursare, cu componenta dobânzii, periodicitatea de plata, si nivelul ratei lunare, respectând intru totul prevederile legale, atat ale OUG 50/5010, cat si ale Legii 193/2000.
- banca a luat in considerare interesele legitime ale împrumutatului, raportând cuantumul sumei si cuantumul ratelor lunare, Ia posibilitățile de rambursare (gradul de îndatorare).
- clienții au dreptul de a rezilia oricând contractul de credit, in mod gratuit, fara a mai achita dobânzile pana la sfârșitul perioadei de creditare, sau sa refinanteze creditul, banca neimpunand clienților sai menținerea contractului de credit.
- actul adițional la contractul de credit cuprinde o multitudine de modificări ale contractului de credit, precum si clauze cu privire la dobânda variabila aplicabila, iar reclamantul nu a solicitat un alt tip de dobânda, desi aveu aceasta posibilitate, astfel ca nu poate invoca o lipsa de negociere, pe care nu a dorit-o si nu si-a manifestat-o vreodată in acest sens. Reclamantul a încheiat atat contractul de credit cat si actele adiționale in cunoștința de cauza, astfel incat nu pot fi invocate prevederile Legii 193/2000.
VII. Cu privire la solicitarea de restituire a sumelor încasate de banca, in baza clauzelor contestate,
Subscrisa nu considera ca se poate solicita restituirea sumelor încasate. Banca si-a îndeplinit obligația de informare a reclamanților cu privire la costurile creditului, cuantumul si valoarea comisionului de procesare sunt arătate in mod clar in contractul de credit si in graficul de rambursare, iar reclamanții cunoșteau, chiar anterior încheierii contractului, de la momentul depunerii cererii de credit, existenta acestor costuri - comisionul de procesare fiind determinat prin insasî Cererea de credit, fiind specificat si cuantificat. De asemenea evoluția dobânzii a fost notificata conform dispozițiilor contractuale, aceasta presupuns inclusiv alinierea acestuia la prevederile OUG 50/2010.
Pe de alta parte, in ceea ce privește petítele din cererea reclamantului de obligare a băncii la restituirea sumelor, reprezentând dobânzi, comisioane, va rugam sa aveți în vedere ca prestațiile executate de catre reclamanți, respectiv sumele încasate de banca cu titlu de dobânda, comisioane nu pot fi restituite, întrucât Contractul de credit reprezintă o varietate a împrumutului de consumație, act juridic ce este inclus în categoria contractelor cu executare succesiva.
Admiterea acestei acțiuni nu poate produce erectul restituirii ratelor deja achitate. Contractul de credit reprezintă un contract cu executare succesiva, iar în cazul împrumutului de consumație intervine rezilierea, specifica contractelor cu executare succesiva si nu rezolutiunea specifica contractelor cu executare dintr-o data, deoarece obligația împrumutatului se executa în timp, prin rate succesive, iar obligația împrumutătorului de a lasa la dispoziția celui dintâi suma de bani, se întinde pe toata durata contractuala. Astfel, -prestațiile—ambelor—parti^respectiv— atât— cele—ale—împrumutatului—cât—si—cele—ale— împrumutatorului se executa în timp, în mod succesiv.
Anularea unei clauze dintr-un contract cu executare succesiva, nu poate produce erecte retroactive. Acest rapt se explica prin imposibilitatea uneia dintre parti de a returna folosința asigurata de cealaltă parte.
Aceasta excepție de la principiul restitutio in integrum este pe deplin aplicabila si în cazul contractului de credit încheiat de banca. Astfel cum un chiriaș nu poate restitui folosința unui bun de care s-a bucurat, tot asa, nici debitorul nu poate restitui echivalentul folosinței sumelor de bani puse la dispoziție de catre creditor.
În situația în care numai banca ar fi obligata la restituirea dobânzilor si comisioanelor deja achitate, s-ar crea o situație neechitabila, caracterizata juridic de îmbogățirea rara justa cauza a clientului. Patrimoniul acestuia s-ar îmbogăți cu sumele de bani echivalente clauzelor eliminate, în timp ce patrimoniul băncii nu s-ar reîntregi cu echivalentul folosinței sumelor acordate prin contractul de credit.
Pentru motivele expuse solicitam respingerea cererii ca neîntemeiata si nefondata.
VIII. Considéretele pentru care susținem ca in contractul de tata nu sunt inserate clauze ce ar incalca prevederile Legii nr. 193/2000:
Potrivit pct. 1 lit a alin.l din Anexa la Legea nr. 193/2000:
„(1) Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:
a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătîbile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.*
Prin urmare, prin textul de lege învederat, legiuitorul a statutat cu titlu de excepție condițiile in care o clauza contractuala nu este abuziva chiar daca furnizorul de servicii isi rezerva dreptul de a modifica rata dobânzii.
Apreciem ca, in speța dedusa judecații, subscrisa ne încadram in aceasta excepție stabilita la pct. 1 lit. a din Anexa la Legea nr. 193/2000 întrucât:
- am statuat si modalitatea de notificare a clientului cu privire la noua dobânda si anume: potrivit art. 3.1 din contractul de credit se menționează ca noua rata a dobânzii va fi adusa la cunostiinta clientului în modalitățile menționate în „Condițiile Generale de Derulare a Operațiunilor Bancare", respectiv prin afișare in locuri special amenajate^dinincintabancii-si/sau-orice-alte mijloace de comunicare alese - de către banca in conformitate cu contractul de credit semnat. In acest sens, precizam ca dobânzile propuse tuturor clienților pentru tipul de produs in speța se afla afișat in oricare dintre unitățile noastre.
Potrivit contractului de credit, clientul are libertatea de a rezilia imediat contractul de credit sub forma dreptului de rambursare anticipata prevăzut la art. 4.8. din contract, situație in care clientul va rambursa capitalul fora dobânzile ce urmau a fi calculate pana la finele perioadei de creditare. Mai mult, textul menționat oferă furnizorului posibilitatea modificării fora notificare prealabila.
Ca atare, contractul de credit încheiat, cuprinde toate clauzele obligatorii stipulate de către legiuitor in sarcina furnizorului care îsi rezerva dreptul de a modifica dobânda.
In ceea ce privește condiția „motivației" la care face referire textul de lege suscitat, arătam ca si aceasta exista. Astfel, este evident ca o instituție a cărui scop este realizarea de profit înțelege sa-si asigure profitul prefigurat la încheierea tranzacției si, prin urmare, banca nu trebuie sa suporte costurile de finanțare a clientului, pentru ca, in caz contrar, nu ar mai realiza profit, deci nici scopul pentru care a fost înființata. Mergând cu raționamentul mai departe nu ar mai exista banei si nici împrumutați care sa aibă "posibilitatea" negocierii. Prin urmare „motivația" modificării dobânzii este data de însăși scopul pentru care a fost înființata banca si anume acela de a produce profit. Astfel, nu se poate accepta ideea ca nu pot fi transferate in sarcina consumatorului costurile finanțării, pentru ca daca am accepta aceasta motivație, atunci am oferi împrumuturi fora contra prestație din partea clientului, iar scopul pentru care a fost înființata societatea creditoare nu or mai exista.
Prin urmare, in contextul legal arătat, apreciem ca, clauzele referitoare la dobânda în contractul supus analizei nu sunt abuzive.
In speța dedusa judecații ne aflam in fata unui contract financiar in care, conform dispozițiilor susmenționate, furnizorul si-a rezervat dreptul de a modifica rata dobânzii plați bile de către consumator in funcție de evoluția pieței financiare - ori aceasta este o motivație întemeiata.
In aceste condiții, reclamantul avea posibilitatea rezilierii contractului de credit imediat după ce a luat Ia cunoștința modificarea dobânzii, in cazul in care nu ar fi fost de acord cu modificările de dobânda anunțate de banca.
Astfel, contractul i-a oferit consumatorului ocazia de a negocia aceste modificări de dobânda prin obținerea unui împrumut de la alta instituție financiara, daca ar fi existat una care sa-i ofere condiții de creditare mai favorabile.
IX. Referitor la negocierea clauzelor contractuale criticate de reclamant
Simplul caracter standărchăl unei clauze nu echivalează cu caracterul~ăbuziv al acesteia, reclamanții beneficiind de dobânda practicata de banca pentru toți clienții ei la acel produs de credit.
Contractele de credit bancar sunt calificate in doctrina si in practica drept contracte standardizate, dar acest caracter al lor nu poate fi interpretat ca fiind prin sine însuși abuziv si nici de natura a împiedica negocierea intre porțile contractante, împrumutații au la dispoziție o paletă larga de furnizori de servicii financiare, in România existând peste 40 de banei autorizate sa ofere produse de creditare, la care se adaugă instituțiile financiare non-bancare.
Referitor Io crearea in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei-credinte, a unui dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor (v. art. 4 al. 5 din Legea 193/2000)
Conform principiului bona fiaes semper praesumitur, nemo praesumitur malus n/si probetur, in acord cu dispozițiile art. 1169 Cod civil, buna credința este prezumata si reaua-credinta trebuie dovedita de cel care o invoca. Cu toate acestea, nu s-a adus nicio dovada care sa probeze reaua-credinta a subscrisei, fara de care clauza nu ar putea sa fie considerate abuziva.
Cu toate că beneficiind de prezumția legala, sarcina probei incumba reclamantului si nu subscrisa trebuie sa-si dovedească buna credința, va rugam sa observați ca atât la încheierea contractului cat si la executarea clauzelor acestuia, subscrisa am dat dovada de buna credința, rata dobânzii aferenta creditelor acordate nefiind lăsata la aprecierea discreționara a băncii, dimpotrivă ea fiind exclusiv determinata de evoluția pieței financiare - costurile de refinanțare de pe piața monetara si de capital, costurile furnizorilor de servicii, prima de risc - ori acestea sunt elemente obiective si independente de voința băncii.
Învederam Onoratei Instanțe ca in activitatea lor băncile sunt ținute si de politica monetara a Băncii Naționale a României.
In final, subliniem ca, in continuare, clientul are posibilitatea sa găsească o alta banca care sa-l împrumute, in condiții mai favorabile, neexistând un monopol al subscrisei asupra serviciilor financiare, si nici o obligativitate a menținerii contractului pana la expirarea termenului inițial.
Împrejurarea ca in cei peste șapte ani de zile de când contractul de credit este in derulare clientul nu s-a refinanțat in alta parte nu este decât o confirmare a faptului ca in continuare acesta considera oferta noastră de credit drept cea mai adecvata nevoilor lui si profilului sau de risc.
F. de contextul normativ mai sus reprodus, existent atat la momentul încheierii contractului de credit in discuție, cat si in prezent, apreciem ca:
Pentru a se stabilii ca o clauza contractuala este abuziva, este necesar si obligatoriu ca aceasta sa nu fi fost, pe de o parte, negociata cu consumatorul, acesta fiind cazul contractelor standard preformulate iar, pe de alta parte, aceasta sa creeze, in detrimentul consumatorului si contrar bunei-credinte un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor. De altfel, chiar Legea nr. 193/2000 permite furnizorului de servicii financiare sa isi rezerve dreptul de a modifica rata dobânzii platibila de consumatori.
F. de prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000, mai sus citat, concluzionam ca prin insasi legislația specifica protecției consumatorului, se permite existenta unor contracte standard, acestea nefiind apreciate ca având caracter abuziv al vreunei clauze contractuale, având in vedere existenta .unui dezechilibru" intre părțile contractante.
Or, acest fapt, elimină, ab initio, ideea de abuz, întrucât clauza privind stabilirea/modificarea dobânzii aplicabile contractelor de credit analizate a fost negociata direct cu clientul care daca ar fi fost constrâns in vreun mod, in mod evident, nu ar fi semnat respectivul contract de credit.
Astfel, devine incident principiului stabilit de art. 969 Cod civil conform căruia convenția dintre instituția financiara si consumator este legea pârtilor.
Astfel, R. B. poate dovedi in prezenta cauza faptul ca se pliază conform solicitărilor clienților, acționând transparent la negocierea si încheierea contractelor de credit. Ca atare, rugam instanța sa retina ca orice susținere a reclamanților legata de faptul ca R. B. ar fi acționat abuziv, impunând clientului clauzele contractuale si creând un dezechilibru contractual in defavoarea acesteia sunt făcute cu rea-credinta si lipsite de fundament pe planul probatoriului.
De altfel, legiuitorul a prevăzut in cuprinsul Anexei la Legea nr. 193/2000- mai sus reprodusa, faptul ca:
- În cazul in care, datorita unor factori determinanți prin chiar contractul de credit, pe parcursul derulării contractului, executarea contractului devine prea oneroasa pentru banca (aplicația teoriei impreviziunii), aceasta poate modifica dobânda cu informarea ulterioara a clientului;
- În cazul in care clientul este de acord cu modificarea propusa, acesta pocite agrea expres sau tacit modificarea respectiva;
- clientul poate denunța contractul in cazul in care nu este de acord cu noua dobânda.
De asemenea, referitor la aspectul bunei-credinte avut in vedere de legiuitor in cuprinsul alin. 2 al art. 4 din Legea nr. 193/2000, in aprecierea caracterului abuziv al unei clauze contractuale, subliniem instanței ca buna-credinta se prezuma "întotdeauna, reclamantului revenindu-i obligația de a dovedi reaua-credinta.
Conform art. 37 din O.U.G. nr. 50/2010, Banca a fost obligata sa prezinte clienților o formula de calcul a dobânzii, aceasta urmând a „fi raportata la fluctuațiile indicilor de referința EURIBOR/ROBOR/LIBOR/rata dobânzii de referința a BNR, in funcție de valuta creditului, la care creditorul poate adaugă o anumita marja, fixa pe toata perioada derulării creditului";
Ca urmare, fluctuațiile ratei dobânzii sunt in directa legătura cu variația indicilor de referința (EURIBOR /ROBOR /LIBOR ) la datele de actualizare ale acestora, respectiv rata LIBOR la 6 luni;
Banca respectând prevederile O.U.G. nr. 50/2010, a exprimat dobânda in funcție de un indice de referința verificabil si aplicând o marja fixa, stabilita ca diferența intre rata dobânzii deținuta de client si valoarea indicelui de referința la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 50/2010. Marja a fost stabilita astfel incat rata dobânzii sa nu fie modificata.
Învederam ca legiuitorul nu a impus prin O.U.G. nr.50/2010 obligativitatea scăderii dobânzilor din contractele de credit, ci a dorit impunerea unei mai mari transperante in exprimarea acestora.
Altfel spus, dupa apariția O.U.G. nr.50/2010, modalitatea de calcul a dobânzii este LIBOR la 6 luni + marja băncii (care este FIXA pe toata durata contractului). Astfel, aceasta formula se pliază pe dorința reclamantei, variația dobânzii fiind strict legata de variația LIBOR la 6 luni, indice pe deplin verificabil, si care nu poate fi influențat de către subscrisa.
Subliniem ca prevederile contractuale privitoare la stabilirea dobânzii nu sunt introduse de banca ulterior semnării contractului de către client, ca sa putem vorbi de stabilirea acestora unilateral, ci au fost agreate de la început de parti. Reclamanții nu pot ca prin acțiunea de fata sa nege aplicabilitatea art. 969 Cod civil si nu pot justifica in niciun mod vreo încălcare a art. 948 Cod civil.
F. de considerentele de mai sus, rugam instanța sa respingă ca neîntemeiat acest capăt al cererii introductive, menținând in tot prevederile contractului de credit.
In aceste condiții solicitam respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat.
X. Referitor (a solicitările reclamantului de la capătul III al cererii de chemare in judecata referitoare la dobânda legala,
In sistemul Codului Civil de la 1864 punerea in întârziere in ceea ce privește dobânda in materie civila curgea de la data cererii de chemare in judecata, deoarece art. 1088 Cod civil prevedea ca daunele-interese pentru neexecutarea obligațiilor care au ca obiect o suma oarecare nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare in judecata.
Astfel, « dobânda nu se datoreste decât din ziua cererii in judecata (...). Judecata care acorda dobânda de la un alt termen fara a motiva de ce a acordat-o astfel da o hotărâre nemotivata si deci casabila. »
In plus, același autor ne indica prin prezentarea altei spete ca « dupa art. 1088 si următoarele daunele-interese ce ar decurge din neindeplinirea unei obligații de a depune o suma de bani la un timp determinat nu poate sa consiste decât in plata unei dobânzi legale, -calculata-numai-deJa-intentarea-actiunii-»,
In reglementarea prezenta dreptul comun in materia obligațiilor bănești purtătoare de dobânzi este reprezentat de dispozițiile art. 1489 NCC si 1535 NCC. Dreptul creditorului de a percepe dobânda moratorie este instituit de la scadenta la momentul plații. Astfel, in cazurile incluse in aria de aplicabilitate a Noului Cod Civil legiuitorul a prevăzut faptul ca nu mai este necesara punerea in întârziere pentru curgerea dobânzilor, deoarece paguba se produce de indota ce termenul scadentei s-a împlinit.
In acest sens, data de la care ar putea incepe termenul de acordare a dobânzii legale nu poate fi altul decât cel la care o eventuala sentința nefavorabila băncii ar ramane definitiva si nicidecum data de la care au fost achitate de reclamanți sumele la care se solicita acordarea daunelor-interese.
XI. Referitor la Expertiza Contabila depusa ca si proba in dosar, prin care s-au efectuat calcule de dobânda aplicabila creditului ca fiind o dobânda variabila, prin raportarea la valoarea indicelui Euribor de la momentul contractării creditului, scăzut din valoarea dobânzii la data contractării creditului (august 2008), va solicitam sa o respingeți ca inadmisibila.
Asa cum am arătat mai sus, părțile, la art.3 pct. 3.1, din contractul de credit, au convenit ca dobânda sa fie „revizuibila". înțelegerea scrisa rezultata din Contractul de credit litigios, constituie „legea pârtilor".
Am arata in conținutul prezentei întâmpinări faptul ca subscrisa nu a avut in vedere, la încheierea prezentului contract de credit, indici de referința prevăzuți de OUG 50/2010, ci la stabilirea dobânzii, au existat si alti factori care influențau valoarea dobânzii (riscul de tara, dobânda acordata la depozitele atrase, etc.)
Raportat la dobânda practicata la aceasta data, asa cum am arătat, aceasta este compusa din EURIBOR la 6 luni + marja băncii (care este fixa pana la încetarea contractului). Având in vedere acestea, variabilitatea este clar definita si depinde doar de indicele EURIBO care nu poate fi influențat de subscrisa.
Modificările intervenite in cuantumul dobânzii, pana la . OUG 50/2010, au fost efectuate având in vedere modificările pieței financiare, așa cum a fost stabilit si agreat de părți la încheierea contractului de credit.
In ceea ce privește OG 21/1992, la care reclamantul face trimitere, forma actualizata din 2008, obiectam învederând Onoratei Instanțe in primul rând faptul ca reprezintă legislație ce nu era aplicabila la data semnării contractelor de credit intrând in vigoare ulterior acestor date, in 27 decembrie 2008, nefiind așadar aplicabila spetei.
In drept, ne întemeiem cererea pe prevederile legale menționate in cuprinsul întâmpinării si pe cele ale art.205-208 Cod procedura civila.
Anexam prezentei: Anexa 1 la procedura referitoare la rata dobânzii practicate de Banca, Anexa 1 la procedura legata de comisionul de administrare pentru creditele garantate, Anexa nr. 4 referitoare la comisioanele de procesare si administrare pentru creditele garantate si negarantate, Procedura de negociere, Rulajul contului, Raport expertiza extrajudiciara Deloitte, Notificarea prevăzuta de OUG 50/2010, cu dovada transmiterii, Cererea de credit, practica judiciara
In probațiune, înțelegem sa ne folosim de proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului P. C., precum si de orice alte probe ce se vor dovedi necesare ca urmare a dezbaterilor.
În răspunsul la întâmpinarea formulată de către pârâtă, reclamantul a solicitat ca prin sentința ce o veți pronunța, având în vedere argumentele de fapt și de drept expuse în continuare, să se respingă excepțiile și susținerile invocate în cadrul acesteia ca fiind nelegale și netemeinice, iar pe cale de consecință să se ADMITĂ integral acțiunea promovată .
Pentru următoarele considerente:
1. Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune referitor la restituirea sumelor achitate cu titlu de diferență de dobândă, comision de procesare, respectiv comision de administrare, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, solicităm respingerea acestei excepții ca nefondată.
În mod eronat apreciază banca pârâtă incidența prevederilor art. 3 din Decretul 167/1958, în condițiile în care constatarea clauzelor abuzive antrenează sancțiunea nulității absolute a acestora, care excede domeniului de aplicabilitate al textului legal invocat, iar restituirea sumelor nelegal încasate este o cerere accesorie.
În susținerea poziției noastre, prezentăm următoarea soluție de practică judiciară: „Consecința constatării caracterului abuziv al unor clauze din contractul de credit este echivalentă cu constatarea nulității absolute a acestora, nefiind aplicabilă sancțiunea existentă în cazul nulității relative, și anume anularea clauzei respective.
Prin urmare, neputând fi vorba de o nulitate relativă, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, nulitatea absolută putând fi invocată oricând, dreptul la acțiune al reclamanților neputând fi apreciat ca prescris. "- Î.C.C.J., Secția a Il-a civilă, Decizia 686 din 21 februarie 2013 .
În pofida susținerilor băncii, în sensul că data de la care curge termenul de prescripție pentru restituirea sumelor de bani încasate cu titlu de comision de risc este data producerii faptului prejudiciabil, trebuie remarcat că cererea de restituire a respectivelor sume de bani este accesorie cererii de anulare a clauzelor abuzive. în urma anulării clauzelor abuzive, subsemnata reclamantă am solicitat repunerea în situația anterioară, prin restituirea sumelor încasate de către pârâtă în temeiul clauzelor abuzive. Cu alte cuvinte, cererea de restituire a sumelor de bani este în strânsă legătură cu cererea privind anularea clauzelor abuzive, vizând un prejudiciu cauzat subsemnatei consumatoare printr-o faptă ilicită.1
2. Cu privire la apărările pârâtei referitoare la fondul acțiunii, învederate în cuprinsul întâmpinării solicită respingerea acestora ca fiind neîntemeiate, iar pe cale de consecință admiterea integrală a acțiunii, pentru următoarele considerente: în esență, prin întâmpinarea sa, pârâta arată că în speța de față nu sunt îndeplinite condițiile de aplicabilitate ale Legii 193/2000. în special cea referitoare la crearea unui dezechilibru semnificativ. Totodată, se susține că subsemnații reclamanți am face abstracție de elementele esențiale ale raportului juridic, în sensul că „prețul contractului" ar cuprinde în mod evident și dobânda majorată unilateral, respectiv comisioanele reclamante ca fiind abuzive. Ulterior, pârâta răspunde punctual, cu privire la fiecare clauză evidențiată de către subsemnații reclamanții ca fiind abuzivă. Pârâta a invocat nelegal excepția lipsei interesului în privința comisionului de rambursare anticipat pe motivul că acesta ar fi fost înlăturat prin actele adiționale, dar constatăm faptul că această susținere nu corespunde adevărului deoarece comisionul A FOST MENȚINUT în contract astfel că interesul nostru în constatarea caracterului abuziv al acestei clauze a contractului este legitim si actual.
Cu privire la celelalte clauze, susținerile expuse de pârâtă nu pot fi primite și sub nici o formă nu pot conduce la rezultatul solicitat de către pârâtă, motiv pentru care solicităm respingerea lor, iar pe cale de consecință admiterea integrală acțiunii promovate de către subsemnații.
După cum am evidențiat și în cuprinsul cererii de chemare în judecată, potrivit punctului 6 din Anexa Legii 296/2004 coroborat cu art. 4, alin. (1) din Legea 193/2000. pentru a fi considerată abuzivă, o clauză contractuală trebuie să îndeplinească cumulativ trei condiții: să nu fi fost negociată direct cu consumatorul; prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi să fie creat un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului; prin inserarea acesteia să se fi încălcat cerințele bunei-credințe.
În ceea ce privește caracterul negociat al contractului, se impune a se avea în vedere prevederile art. 4, alin. (2) din Legea 193/2000, potrivit cărora: „O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv."
În raport de dispoziția legală citată, și observând faptul că subsemnații reclamanți nu am avut posibilitatea reală să negociem direct cu pârâta clauzele inserate în contract, respectiv în actele adiționale și nici nu am putut influența natura acestora, Contractul ce face obiectul prezentului litigiu este un CONTRACT DE ADEZIUNE.- Pârâta, cu rea-credință a inserat în cuprinsul acestuia o . clauze de natură să rupă echilibrul contractual în defavoarea consumatorului.
În cuprinsul acțiunii introductive am expus detaliat considerentele de natură juridică pentru care fiecare dintre clauzele reclamate se încadrează în categoria clauzelor abuzive antrenând sancțiunea nulității absolute, pe care ni le menținem în întregime și pe care înțelegem să le reiterăm în prezentul context.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 19.08.2008 reclamantul P. C. a încheiat Contractul de credit nr. RF_/19.08.2008 cu pârâta . Agenția Sighișoara pentru suma de 6.387,03 euro, reprezentând credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă, cu obligația pentru reclamant, împrumutat să ramburseze în tranșe lunare cu o dobândă cu rentă pe an de 11% și obligația de a plăti comisioanele prevăzute de contract.
La 15.10.2009 și la 09.11.2010 reclamantul a semnat cu pârâta două acte adiționale la Contractul de credit nr. RF_/19.08.2008, fiind modificate clauzele la contractul de credit, precum: durata creditului s-a prelungit în loc de 19.08.2018, este de 09.09.2018, s-a modificat rata dobânzii prin majorarea marjei dobânzii la 24,96 puncte procentuale, se percepe o rată a dobânzii variabilă începând cu 09.11.2011; valoarea ratei dobânzii curente era de 25,96% și s-au stabilit obligații noi pentru reclamant. La data de 09.11.2010 soldul din creditul contractat era de 5.633,49 euro, la care s-a adăugat suma de 81.73 euro, cu titlu de comisioane, dobânzi, costuri, conf. art. 1 din actul adițional, rezultând suma totală de 5.715,22 euro. Potrivit art. 2 pct. 2.12 din actul adițional valoarea totală plătibilă de către reclamant la data încheierii actului adițional este de 11.586,64 euro, iar suma împrumutată de bancă în august 2008 era de 6.387,03 euro; Reclamantul contestă faptul că raportului contractual dintre el și pârâtă i se aplică și actul adițional implementat tacit ca urmare a apariției OUG nr. 50/2010 și invocă nulitatea absolută a clauzelor din actul adițional al contractului de credit, întrucât nu există acordul reclamantului în calitate de împrumutat. Pârâta susține că actul adițional comunicat reclamantului la 21.09.2010 conform OUG nr. 50/2010 a fost acceptat tacit de acesta, care nu a făcut nici un demers de neacceptare și neaplicare a OUG nr. 50/2010. Cu privire la aceasta, instanța reține că nesemnarea actelor adiționale întocmite de bănci în urma intrării în vigoare a OUG 50/2010 nu duce la recunoașterea/notificarea clauzelor abuzive pe care banca le-ar fi impus clienților. OUG nr. 50/2010 a urmărit eliminarea abuzurilor comise de bănci și nu a încurajat menținerea unor practici abuzive.
Asupra excepțiilor invocate de pârâtă, instanța constată următoarele: Pârâta a invocat excepția inadmisibilității cererii în principal și în subsidiar a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În materia contractelor de consum, instanța de judecată are posibilitatea să oblige la modificarea clauzelor unui contract sau să-l anuleze în măsura în care acesta conține clauzele abuzive. Această intervenție permisă de legiuitorul național și cel european nu este de natură să înfrângă principiul forței obligatorii a contractelor conf. art. 969 al. 1 C.civ., întrucât libertatea contractuală nu este una absolută și discreționară. Un contract are putere de lege între părțile contractante conf. art. 969 C.civ., fiind prezumat a fi dominat de buna credință a părților contractante, iar forța juridică a unei convenții nu trebuie să intre în conflict cu principiul constituțional al bunei credințe și cu bunele moravuri. Potrivit art. 970 al. 1 C.civ., obligațiile din contract se execută cu bună credință;
Prin Lg. nr. 193/2000 care a transpus conținutul Directivei Consiliului 93/13/CEE din 05.04.1993 s-a stabilit în mod expres competența instanței de judecată de a constata caracterul abuziv al unei clauze contractuale. În cauza Oceano Grupo Edițional SA versus Rocio Murciano Quitatero, CJCE a statuat că judecătorul național are posibilitatea de a aprecia caracterul abuziv al unei clauze contractuale în măsura în care este învestit cu formularea unei cereri întemeiate pe ea. Un asemenea examen presupune existența în prealabil a unui contract semnat de către cele două părți, care și-a produs integral sau parțial efectele, iar executarea pentru un anumit interval de timp a obligațiilor asumate de către consumator nu poate împiedica instanța să verifice conținutul unui asemenea contract. Astfel, este fără relevanță ceea ce susține pârâta, respectiv că reclamantul fiind titular și al altui credit contractat, încheiat în anul 2007 cu clauze asemănătoare celui din litigiul de față, pentru care a achitat atât comisioane de procesare cât și comisioane de administrare și cu toate acestea a revenit la pârâtă după un an și jumătate, în august 2008 și a încheiat un nou contract de credit, ceea ce înseamnă că revenind la pârâtă a fost mulțumit de condițiile contractuale, iar demersul său din dosarul de față este de neînțeles.
De fapt reclamantul, consumator s-a aflat într-o poziție de inferioritate în raport cu comerciantul bancă în ceea ce privește publicitatea de negociere cât și în ce privește nivelul de informare. Reclamantul a fost în postura de a adera la condițiile redactate în prealabil de către comerciant atât la încheierea contractului de credit în 19.08.2008, cât și cu prilejul încheierii actelor adiționale de restructurare din 15.10.2009 și din 09.11.2010, fără putere de a influența conținutul lor.
În concret nu există dovada că comerciantul a avut posibilitatea de a înțelege, negocia și accepta conținutul acestor acte în totalitatea lor.
Potrivit art. 4 al. 2 al Directivei 93/13 din 05.04.1993 Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de altă parte, față de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil. Considerentul 19 al directivei specifică: în sensul prezentei directive, aprecierea caracterului abuziv nu se efectuează asupra clauzelor care descriu obiectul principal al contractului nici asupra raportului calitate /preț al bunurilor sau serviciilor furnizate.
În art. 4 al. 6 din Lg. nr. 193/2000 se prevede că evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de altă parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil. Rezultă că norma juridică comunitară exclude de la evaluarea caracterului abuziv al proporționalității între calitatea bunului livrat ori serviciului prestat de către bancă, comerciant și prețul plătit de consumator.
Reclamantul a supus controlului judiciar posibilul caracter abuziv al unor clauze din contractul de credit și a actelor adiționale la acesta, care i-au impus reclamantului consumator, costuri ridicate și nelegitime ale creditului.
Clauzele indicate de reclamant ca fiind abuzive, în speță nu sunt dintre acelea ce definesc obiectul contractului și prin natura lor nu alcătuiesc conținutul noțiunii de raport calitate/preț al bunurilor și serviciilor prestate ori furnizate. Excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâtă se va respinge.
Pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune conf. art. 3 din Decretul lege nr. 167/1958 față de pretențiile reclamantului pentru sumele de bani pe care acesta le solicită ca fiind plătite cu titlu de comision procesare, ori cu titlu de diferență dobândă, acestea fiind achitate de reclamant la 19.08.2008 și în raport de data chemării în judecată sunt prescrise.
Dispozițiile legale în baza cărora se analizează excepția prescripției dreptului material de a cere, restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de acordare, dobândă asupra comisionului de acordare credit, dobânzi achitate în plus față de cele pe care trebuie să le achite în mod normal, și dobânda legală asupra acestei diferențe dintre dobânda efectivă și cea care trebuia plătită, sunt cele ale Decretului lege 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, întrucât art. 6 al. 4 C.civ., prevede că prescripțiile, decăderile uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-a instituit. A se vedea în art. 201 Lg. nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a C.civ. Contractul de credit nr. RF_/19.08.2008 a fost încheiat anterior 1.10.2011, iar actele adiționale de restructurare la fel, respectiv 15.10.2009 și, 09.11.2010, iar la aceea dată era în vigoare Decretul Lege nr. 167/1958. Conform art. 7 din decretul lege 167/1958, momentul la care începe să curgă termenul de prescripție de 3 ani pentru restituirea sumelor plătite de consumator și încasate de comerciant este acela la care s-a constatat caracterul abuziv al clauzelor care au servit temei al plății acestor sume și, nu de la momentul încheierii contractului 19.08. 2008, iar sancțiunea care intervine în cazul constatării clauzelor abuzive în contract este nulitatea. Conform art. 13 din legea 193/2000 pentru cazul în care instanța constată existența clauzelor abuzive în contract, obligația profesionistului este de a modifica și elimina acele clauze abuzive. Nulitatea duce la lipsirea de efecte a clauzei/clauzelor înserate în contract cu nesocotirea dispozițiilor legale imperative la momentul încheierii contractului. După natura interesului ocrotit prin Legea nr. 193/2000 nulitatea care intervine în cazul constatării clauzelor abuzive este nulitatea absolută, iar nulitatea absolută este imprescriptibilă.
Pe fondul pricinii:
Reclamantul a solicitat în temeiul Lg. nr. 193/2000 constatarea clauzelor abuzive în Contractul de credit nr. RF_/19.08.2008 și a actelor adiționale din 15.10.2009 și 09.11.2010, arătând că a fost încheiat între un consumator și un profesionist și sunt îndeplinite condițiile pentru declararea abuzivă a clauzelor (din acțiune) pentru lipsa negocierii și pentru dezechilibrul contractual produs.
Pentru ca o clauză să fie considerată abuzivă, potrivit Directivei 93/13 din 05.04.1993 și a actului normativ care a transpus în dreptul intern această directivă, legea nr. 193/2000 cu modificările și completările ulterioare (art. 1 al. 3, art. 4 al. 1, 2, 3) rezultă că aceasta să nu fi fost negociată direct cu consumatorul și să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorilor și contrar cerințelor bunei credințe.
Ori, în privința tuturor clauzelor menționate de reclamant ca fiind abuzive în Contractul de credit nr. RF_/19.08.2008 prima condiție este îndeplinită. Banca nu a produs probe prin care dovedească că a negociat clauzele contractuale în discuție, nici în contractul inițial nici în cele adiționale de restructurare unde i-a impus reclamantului consumator acceptarea integrală și fără negociere a tuturor clauzelor contractuale în discuție. Contractul de credit ca și actele adiționale la acesta i-au fost impuse reclamantului, ceea ce a negociat este suma împrumutată și termenul de restituire, restul a fost acceptat de către reclamant, fără însă ca acest lucru să însemne, că reclamantul nu are posibilitatea de a obține anularea în măsura în care contractul conține clauze abuzive și pârâta să se prevaleze de principiul forței obligatorii a contractului.
În continuare se va analiza în raport de fiecare clauză în parte îndeplinirea condiției privind crearea unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorilor și contrar cerințelor bunei credințe, astfel:
Clauzele cuprinse în art. 3 intitulat costuri pct. 3.1 împrumutatul datorează băncii o dobândă curentă variabilă ce se cumulează zilnic până la data rambursării integrale a sumelor și se calculează prin aplicarea ratei lunare a dobânzii curente la soldul creditului; pct. 3.2 la data încheierii contractului, rata dobânzii curente este de 11% pe an. Banca poate modifica rata dobânzii curente în funcție de evoluția pieței financiare; pct. 3.4 pentru sumele datorate și neplătite la scadență, denumite generic restante, împrumutatul datorează o dobândă majorată ce se cumulează zilnic până în ziua în care se acoperă suma restantă, prin aplicarea ratei dobânzii majorate la valoarea sumei restante.
Rezultă că potrivit art. 3.1 – 3.4 din contract dobânda curentă era variabilă de 11% pe an în momentul încheierii contractului, iar banca putea să modifice rata dobânzii curente în funcție de evoluția pieței financiare. Această clauză oferă băncii dreptul de a revizui rata dobânzii curente fără posibilitatea pentru consumator să negocieze noua rată. Conform art. 1 lit. a din anexă la legea nr. 193/2000 modificată sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile către consumator, ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
În contractul dintre părți ar putea fi întemeiat motivul prevăzut, acela al evoluției pieței financiare, dar prin acest motiv prevăzut în contract nu se înțelege o situație clar descrisă, despre care clientul să știe de la început că dacă se produce, dobânda va fi mărită. Mai mult, într-un litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze nu se poate verifica dacă această situație ce reprezintă cauză de mărire a ratei dobânzii chiar s-a produs, nefiind caracterizată prin previzibilitate.
Ori, un motiv întemeiat este obiectiv apreciat astfel de orice persoană, dar cel invocat de bancă nu îndeplinește acest criteriu, clientul fiind cel în poziție dezavantajată de a lua la cunoștință numai de modificarea ratei dobânzii, recunoscând dacă motivul care a stat la baza modificării s-a produs sau nu. Nefiind îndeplinită condiția motivului întemeiat, clauza analizată este abuzivă și mai mult nu există expres prevăzută în contract în legătură cu modificarea dobânzii, posibilitatea de reziliere imediată a contractului de către client, ci numai un drept general al acestuia dacă cealaltă parte nu-și respectă obligațiile contractuale, în baza art. 1020 – 1021 V.C.civ. În clauzele din actul adițional la contractul de credit din 09.11.2010, la art. 2 se prevede că pentru suma totală datorată la data prezentului act adițional în cuantum de 5715,22 euro, împrumutatul datorează dobândă băncii pe întreaga perioadă de creditare, dobânda curentă ce se calculează zilnic până la data rambursării integrale a sumelor datorate în baza contractului de credit calculate prin aplicarea ratei dobânzii curente la soldul sumei totale datorate de împrumutat.
Pct. 2.2. rata dobânzii curente este variabilă. Marja dobânzii este de 24,96 puncte procentuale.
Pct. 2.3 cu excepția perioadei de la data semnării actului adițional și până la data de 09.11.2011 când banca percepe o rată a dobânzii fixe de 2% se va percepe o rată a dobânzii variabilă.
Pct. 2.4 valoarea ratei dobânzii curente calculată la ultima dată de actualizare este de 25,96 %.
Pct. 2.5 nivelul ratei dobânzii variabile rezultat din aplicarea formulei după care se calculează variația dobânzii se aplică zilnic pe întreaga perioadă de creditare, banca urmând să modifice nivelul dobânzii și să aplice noua valoare a dobânzii curente la data de actualizare și în conformitate cu prevederile actului adițional.
Clauza prev. de art. 5 din actul adițional la contract: valoarea ratelor se poate modifica ca urmare a modificării ratei dobânzii curente în condițiile specifice, în prezentul act adițional, precum și a rambursărilor parțiale efectuate în avans conf. prevederilor din contract.
Reiese că prin acest act adițional, situația celui împrumutat s-a modificat și împovărat și mai mult, fiind majorate în sarcina sa costurile astfel la clauza art. 1 din actul adițional la soldul creditului acordat de 5633,49 euro, s-a adăugat fără nici un temei legal ori contractual suma de 81,73 euro, „care ar reprezenta valoarea dobânzilor, comisioanelor și altor costuri” nenominalizate. Prin aceste clauze s-au majorat în sarcina reclamantului dobânzile, noua valoare a dobânzii curente la data de actualizare, era de 25,96 %, iar valoarea dobânzii curente la restructurarea împrumutului din 15.10.2009 era de 20,69% pe an mult crescut față de dobânda de 11% pe an variabilă la data acordării creditului. Nu este justificată și creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților perceperea după perioada de restructurare a unei dobânzi mai mare decât cea pe care ar fi plătit-o dacă nu s-ar fi restructurat niciodată. Costul inițial total al creditului era de 10.557,76 euro, iar după restructurare conform pct. 2.12. valoarea totală plătibilă de către împrumutat la data încheierii actului adițional din 09.11.2010 este de 11.586,64 euro.
Despre această valoare se arată că este determinată prin însumarea sumei totale la reeșalonarea la plată prin prezentul act adițional cu costul total al creditului.
Conform contractului de credit ipotecar nr. RF_ din 19.08.2008 rata anuală a dobânzii este de 11% pe an, iar valoarea indicelui euribor la 6 luni în data de 19.08.2008 era de 5,1570%, rezultă conform raportului de expertiză extrajudiciară fila 13, că valoarea marjei fixe este de 5,8430%.
În actul adițional nr. 2 din 9.11.2010 pct. 2.2 se prevede că rata dobânzii curente este variabilă, valoarea ei fiind calculată după formula: rata dobânzii anuală egal cu euribor 6 M + marja fixă de 5,8430%. Din raportul de expertiză rezultă că reclamantul a achitat în plus, cu titlu de dobânzi, în perioada 19.08.2008 – 31.12.2014 în baza clauzelor enumerate mai sus, suma de 2.562, 23 euro întrucât banca abuziv a majorat unilateral dobânda. Instanța constată că aceste clauze enumerate și prevăzute în contractul de credit încheiat între părți privind posibilitatea băncii de modificare unilaterală a nivelului dobânzii, inclusiv din actele adiționale în care s-a prevăzut posibilitatea băncii să modifice nivelul dobânzii (pct. 2.5) sunt abuzive și va dispune anularea acestora. Prin aplicarea principiilor care decurg din constatarea nulității absolute a clauzelor declarate abuzive, instanța dispune repunerea părților în situația anterioară și obligă pe pârâtă să-i restituie reclamantului sumele de bani constând în diferența dintre dobânda inițială care trebuia percepută și calculată de expert H. Sotan B. prin formula de calcul marjă fixă+ valoare indice și dobânda majorată unilateral de la încheierea contractului de credit până la data de 31.12.2014 suma de 2562,23 euro, precum și la plata dobânzii aferente de la 19.08.2008 – 28.02.2015 rezultând suma de 214,17 euro, la care se vor plăti în continuare dobânzi de la data chemării în judecată 12.03.2015, până la data restituirii efective a acestor sume. Calcularea acestor sume s-a făcut de către expert H. Sotan I. B., pârâta a luat cunoștință despre modul de efectuare a acestui calcul. Pe de altă parte marja băncii este fixă pe toată durata Contractului, iar euribor la 6M este pe deplin verificabil astfel că concluziile expertului nu sunt greșite fiind formulate pe seama situației cu plățile efectuate în contul creditului nr. RF_/19.08.2008 și după stabilirea marjei fixe cuprinsă în dobânda de la data încheierii contractului de credit.
Clauza prevăzută la pct. 3.5 din contractul de credit: pentru monitorizarea de către bancă a utilizării/rambursării creditului, precum și a îndeplinirii oricăror alte obligații asumate de acesta în baza contractului de credit, împrumutatul datorează lunar băncii un comision de administrare de 0,39% ce se calculează prin aplicarea procentului la valoarea inițială a creditului.
Rezultă că banca percepe în plus și un comision de administrare care se raportează la valoarea inițială a creditului și nu pentru sumele încă neplătite. Împunerea acestui comision litigios este nejustificat în condițiile în care nu există o dovadă că a efectuat vreo cheltuială cu împrumutul său, în îndeplinirea sarcinilor sale, de către bancă. Constată ca fiind abuzivă și înșelătoare această clauză de la art. 3 pct. 3.5 din contractul de credit.
Clauza prevăzută la art. 3 pct. 3.6 din contractul de credit, prevede că la data efectuării rambursării integrale/ parțiale, în avans a creditului acordat, împrumutatul va plătii băncii integral un comision de plată anticipată de 4,5% calculat prin aplicarea procentului la valoarea sumei rambursate.
Art. 1 pct. 2.10 din actul adițional; împrumutatul poate să ramburseze parțial/integral creditul în avans. Banca va putea da curs cererii de rambursare anticipată numai dacă în contul împrumutatului va exista o sumă de bani cel puțin egală cu suma precizată în cerere la care se adaugă valoarea comisionului de rambursare anticipată, dacă este cazul. Comisionul de plată anticipată va fi calculat astfel: de 1% dacă perioada de timp dintre rambursarea anticipată și scadența finală a creditului este mai mare de 1 an, 0,5% dacă perioada de timp dintre rambursarea anticipată și scadența finală a creditului este mai mică de 1 an.
Ori, este dreptul persoanei împrumutate să ramburseze când și cât poate din creditul acordat, și nu există nicio justificare legitimă pentru a percepe pentru aceasta un comision și pe care nici să nu-l fi putut negocia. Îl împiedică și forțează pe cel împrumutat să se elibereze de credit, ori această clauză este abuzivă și creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, conform art. 4 al. 2 din lg. 193/2000.
Cauza prevăzută de art. 3 pct. 3.7 din contractul de credit, pentru procesarea cererii de credit, împrumutatul datorează băncii un comision de procesare de 3% calculat prin aplicarea procentului la valoarea creditului menționată la art. 1.1. lit. a. Comisionul va fi plătit integral la data tragerii creditului, împrumutatul autorizând banca să rețină automat contravaloarea comisionului de procesare.
Ori acest comision de procesare în procent de 3% din suma împrumutată, plătit de reclamant în cuantum de 186,03 euro, este considerabil, nu a fost supus negocierii, a fost perceput automat și integral de către bancă. Acest comision de procesare de 3% este cuprins în clauza prev. de art. 3 pct. 3.7, această clauză este abuzivă pentru că nu a fost negociată) ci impusă consumatorului, nu este explicată și justificată perceperea lui și creează un dezechilibru vădit în dezavantajul reclamantului, banca a reținut din împrumutul acordat 3% fără să acorde reclamantului o contraprestație în condițiile în care pentru împrumutul acordat banca a perceput și încasat de la reclamant dobândă curentă, dobândă majorată potrivit art. 3 pct. 3.4, art. 3 pct. 3.8 potrivit cu care dobânda anuală efectivă D. valabilă la momentul încheierii contractului de credit este de 19,67% se poate modifica în condițiile modificării ratei dobânzii curente.
La această sumă de 186 euro luată de bancă din suma împrumutată reclamantul, deși n-a beneficiat de ea, fiindu-i luată abuziv a achitat și dobândă de 74,05 euro, pentru perioada 19.08.2008 – 28.02.2015 conform raportului de expertiză.
Prin impunerea acestui comision, alături de alte comisioane, ca cel de administrare, dobânda majorată, modificarea ratei dobânzii curente, modificarea dobânzii anuale efective pct. 3.8; rambursarea anticipată conf. clauzei de la art. 4 pct. 4.3. cu privire la debitarea automată la scadențe a contului curent sau al oricărui alt cont să efectueze schimbul valutar, completând documentele necesare operațiunii reprezentând un mandat dat băncii pentru a executa soldul asupra oricăror sume deținute de reclamant, fără încunoștințarea acestuia, precum și clauzei de la art. 4.5 cu privire la ordinea de rambursare mai întâi a comisioanelor, dobânda majorată, dobânda curentă și la final creditul efectiv, fiind exclusă astfel o negociere a ordinii stingerii debitelor sale, ca și clauza de la art. 4 pct. 4.6 privind rambursarea anticipată și plata unui comision aferent și efectuarea plății a cel puțin trei rate lunare de plată egale. Banca a transferat toate riscurile în sarcina împrumutatului i-a impus și perceput sume considerabile în momentul încheierii contractului și în continuare în derularea contractului, urmărind în esență să-și maximizeze profitul, iar clauzele menționate mai sus sunt clauze impuse și în dezavantajul evident al împrumutatului, fiind clauze abuzive, pentru care se dispune nulitatea absolută.
Instanța repune pe reclamant în situația anterioară sens în care o obligă pe pârâtă să-i restituie reclamantului suma achitată cu titlu de comision de procesare de 186,03 euro inclusă în totalul de 3.036, 48 euro precum și la suma de 74,05 euro reprezentând dobândă legală asupra acestui comision calculată din 19.08.2008, data încheierii contractului și până la 28.02.2015 și în continuare de la data chemării în judecată până la data plății efective.
Instanța va respinge cererea reclamantului de plată a dobânzii legale calculată la suma de 3.036, 48 euro începând cu data încheierii contractului, întrucât titlu de dobândă legală, începând cu data încheierii contractului din 19.08.2008 deja s-au calculat sumele și au fost incluse în totalul cu privire la care instanța a stabilit că pârâta este obligată la restituire, sumele achitate în plus :(diferența dintre dobânda efectiv plătită și dobânda stabilită de expert în cuantum de 2.562,23 euro, comisionul de acordare credit achitat o singură dată în momentul tragerii creditului în cuantum de 186,03 euro, dobânda legală asupra comisionului de acordare credit de la data acordării creditului până în prezent în cuantum de 74,05 euro și dobânda legală asupra diferenței dintre dobânda efectiv plătită și dobânda calculată de expert în cuantum de 214,17 euro.
Sunt, de asemenea, și constituie clauze abuzive în sensul legii 193/2000, întrucât încalcă prevederile art. 4 al. 1 din această lege, clauzele din litigiu referitoare la:art. 5 intitulat garanții pct. 5.1 împrumutatul se obligă să garanteze rambursarea creditului acordat și plata oricăror sume datorate în baza contractului de credit cu veniturile sale prezente și viitoare, provenite din orice sursă, precum și ale soțului ori soției.
Contractul de credit este unul ipotecar, iar banca și-a luat garanția asupra executării lui prin înscrierea ipotecii imobiliare, astfel nu se justifică extinderea garanției și asupra altor venituri, inclusiv ale soției, fiind primejduite prin aceasta interesele familiei, soția reclamantului nu este coplătitor și atunci nici garant la rambursarea sumelor.
Clauzele privind scadența anticipată, art. 8 pct. 8.1. la apariția oricărui caz de culpă precum și pentru încălcarea oricăror obligații contractuale, banca este îndreptățită să declare scadența anticipată a creditului notificând aceasta împrumutatului în prealabil în scris. Art. 8 pct. 8.2. De la data scadenței anticipate, se pierde beneficiul rambursării creditului în rate, soldul creditului, dobânzile și comisioanele calculate și neachitate devenind sumă restantă, pentru care împrumutatul datorează dobândă majorată prev. la art. 3.4.
În caz de neplată împrumutatul recunoscând băncii dreptul de a alege modalitatea și ordinea de urmărire a garanțiilor.
Art. 8 pct. 8.3. Începând cu data scadenței anticipate banca are dreptul, dar nu și obligația de a reține din conturile împrumutatului, fără a fi necesar acordul prealabil al acestuia, toate cele datorate în virtutea contractului de credit cu prioritate față de alte datorii ale împrumutatului cu respectarea excepțiilor prev. de lege.
Aceste clauze nu au fost negociate cu consumatorul și tind la aplicarea dobânzii majorate de la art. 3.4, reclamantul fiind într-un dezavantaj vădit.
Art. 1 pct. 2.14 din actul adițional împrumutatul declară că a fost informat că suma lunară de plată echivalentul în RON, poate să crească pe viitor ca urmare a posibilității creșterii cursului de schimb valutar și/sau a creșterii ratei dobânzii creditului ca efect al variației indicelui de referință. În condițiile în care suma a fost împrumutată prin remiterea contravalorii monedei euro în lei, este abuzivă perceperea ratelor în monedă euro la cursul plății, deoarece banca își creează un avantaj, alături d încasarea dobânzilor, comisioanelor etc.
Este clauză abuzivă, banca considerând necesar să-l informeze asupra ceea ce putea deja să știe, abuzivă este măsura de percepere a ratei în moneda euro la cursul plății, deoarece banca nu suportă nicio pierdere, ci dimpotrivă avantaj spre deosebire de reclamant.
Art. 1 pct. 2.15 din actul adițional. conform căruia, pe parcursul derulării contractului, pentru orice serviciu prestat de bancă la cererea împrumutatului, în legătură cu contractul de credit și în legătură cu garanțiile, împrumutatul datorează băncii un comision de 20 EURO ( sau echivalentul în lei la cursul BNR de la data plății), serviciu. Comisionul unic se plătește, la cererea Băncii, anterior prestării de către bancă a serviciului cerut.
Este abuziv acest comision impus fără negociere reclamantului pentru orice serviciu cerut de împrumutat în legătură cu contractul de credit și cu garanțiile în condițiile în care și banca urmărește să-și încaseze creditul de ce să-l împovăreze cu orice pe client, când îi cere un serviciu pe care nu-l poate cere decât băncii fiind în legătura cu contractul de credit. Rezultă că este impus și în situația în care avea nevoie de orice serviciu acest comision este obligatoriu în cuantum mare de 20 euro și nejustificat.
Prin înserarea clauzelor menționate mai sus în Contractul de credit nr. RF_/19.08.2008 și în actele adiționale la acesta, consumatorul reclamant a acționat de pe o poziție inegală față de bancă. Contractul de credit încheiat în anul 2008, modificat în anul 2009 și 2010 conține clauze prestabilite de către împrumutător fără posibilitatea pentru reclamant de a modifica sau înlătura vreo una dintre ele. Întreg contractul încheiat în 2008 și astfel cum a fost modificat în 2009, 2010, după restructurare i-a fost impus reclamantului în această formă, fără posibilitatea pentru acesta să negocieze vreo prevedere din contract. Banca, care avea obligația potrivit art. 4 din Lg. nr. 193/2000 să facă dovada că a negociat direct fiecare clauză cu reclamantul, nu a probat acest lucru, iar faptul că a semnat contractul nu înseamnă că implicit se consideră că între părți s-au făcut și concesii reciproce în cadrul acestui contract. Aceste clauze înserate în contract și menționate mai sus, au creat în detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților și contrar bunei credințe.
În ansamblul lor clauzele contractuale analizate și scrise detailat fiecare sunt concepute într-o manieră în care acest dezechilibru este evident, întrucât lipsește reciprocitatea și interdependența obligațiilor și este evident că pârâta a acționat incorect față de consumator, depănând o practică abuzivă în raport de acesta.
Instanța va admite cererea reclamantei cu excepția solicitării privind plata dobânzii calculate la suma totală de 3036,48 euro începând cu data încheierii contractului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocate de pârâta R. B. SA, privind restituirea sumelor plătite cu titlu de diferența dobânda, cea privind restituirea sumelor plătite cu titlu de comision de procesare și cu privire la sumele plătite de reclamant cu titlu de comision de administrare.
Admite in parte acțiunea reclamantului P. C., cu domiciliul procesual ales la cabinet avocațial Tg. M., .. 1A/1, jud. M. – avocat B. Lacrima R., formulată în contradictoriu cu pârâta R. B. SA cu sediul în București, Piața Charles de Gaulle, nr. 15, sector 1și, în consecință:
Constată ca fiind abuzive clauzele din Contractul de credit nr. RF_ din 19.08.2008 după cum urmează:
Clauzele de la art. 3 întitulat costuri, pct.3.1, pct.3.2 ,pct.3.4 pct.3.5, pct.3.6, pct.3.7, pct.3.8.
Clauzele de la art. 4 întitulat rambursarea, punctele 4.3, 4.5, 4.6
Clauzele de la art.5 întitulat garanții, punct 5.1
Clauzele de la art.8 întitulat Scadenta anticipate, punctele 8.1, 8.2, 8.3
Clauzele de la art. 9 întitulat împuternicire, punct 9.
Constată ca fiind abuzive clauzele din Actul adițional din 9.11.2010 la Contractul de credit nr. RF_ din 19.08.2008 după cum urmează:
Clauzele de la art. 1
Clauzele de la art. 2, punctele 2.1, 2.2, 2.3, 2.4, 2.5, 2.7, 2.8, 2.9, 2.10, 2.11, 2.12, 2.14, 2.15
Clauzele de la art. 5
Declara nulitatea absoluta a clauzelor menționate mai sus.
Obligă pe pârâtă să restituie reclamantului sumele încasate ca urmare a aplicării clauzelor abuzive, de 3036,48 euro la care se adaugă dobânzile legale aferente, de la data chemării in judecata 12 martie 2015 și până la data plății efective.
Respinge cererea privind plata dobânzii legale aferente pentru sumele încasate ca urmare a aplicării clauzelor abuzive începând cu data încasării lor .
Cu drept de apel în termen de 30 de zile, care se depune la Judecătoria Sighișoara.
Pronunțată azi 2.11.2015 în ședință public.
Președinte
B. G.
Grefier
B. A.
Red. BG/tehnored. AB
5 exemplare-02.12.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9/2015. Judecătoria... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1331/2015.... → |
|---|
