Plângere contravenţională. Sentința nr. 9/2015. Judecătoria SIGHIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9/2015 pronunțată de Judecătoria SIGHIŞOARA la data de 07-01-2015 în dosarul nr. 9/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3192
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIGHIȘOARA
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9/2015
Ședința publică de la 07 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Grefier A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul S. Z. E. în contradictoriu cu intimatul I.P.J.M. P. REPREZENANT LEGAL, având ca obiect plângere contravenționala PV . NR._/03.08.2014 IPJ M..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul prin mandatar A. G. și martorul M. K., lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța procedează au audierea martorului M. K., sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Mandatarul petentului arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, și având în vedere că mandatarul petentului nu poate pune concluzii pe fondul cauzei, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
P. cererea de chemare în judecată pe rolul acestei instanțe la data de 13.08.2014, petentul S. Z.-E., în contradictoriu cu intimatul IPJ M., a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 03.08.3014 prin care a solicitat anularea acestuia ca netemeinic, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În motivarea plângerii petentul a arătat faptul că a fost acuzat că nu a oprit la semnalizarea agentului de poliție, fiind chemat la o săptămână de la producerea presupusului incident la sediul Poliției Sovata, fiind pus să dea o declarație despre acest fapt.
Petentul a susținut faptul că nu știe despre ce este vorba, nu știe când s-a întâmplat acest lucru și mai ales când a întrebat agentul la ce oră s-a întâmplat acestuia i s-a răspuns că fapta s-ar fi întâmplat pe o porțiune de drum unde nu se poate circula cu mai mult de 60 km pe oră.
În drept petentul a invocat dispozițiile OG2/2001.
În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorul M. T.-O..
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei.
Intimatul, legal citat, a depus la dosarul cauzei material probator.
Instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martorul M. T., iar pentru intimat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și cu planșele foto; din oficiu instanța a încuviințat proba testimonială cu martorul M. K..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situația de fapt:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ din 03.08.2014, petentul a fost sancționat contravențional, reținându-se că în data de 26.07.2014, ora 4:00 a condus autoturismul marca SEAT de culoare neagră cu nr. de înmatriculare_ pe . și la semnalul de oprire efectuat de polițistul rutier prin balansarea unei lumini de culoare albă în plan vertical nu a oprit, deși a avut inițial intenția, fiind necesară urmărirea acestuia.
P. urmare petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile conform art. 100 alin 3 lit. f din OUG 195/2002.
Petentul a semnat de luare la cunoștință procesul verbal, cu mențiunea „ am confundat semnalul de oprire al agentului de poliție, crezând că este pentru alt auto”.
În drept, conform art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, potrivit art. 100 alin. 3 lit.f din OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte:[…] f) nerespectarea semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Așadar, prin raportare la descrierea faptelor de către agentul constatator instanța apreciază că fapta a fost corect încadrată în dispozițiile legale menționate.
În legătură cu legalitatea sancțiunilor aplicate, instanța constată că acestea se încadrează în limitele prevăzute de textele incriminatoare, prin raportare la dispozițiile art.100 alin.3 lit f coroborat cu art.98 alin.4 lit.b. din OUG 195/2002.
În legătură cu temeinicia procesului verbal petentul a învederat instanței faptul nu știe despre ce este vorba și când s-a întâmplat acest lucru. Instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța reține că procesul-verbal analizat cuprinde constatări personale ale agentului constatator cu privire la situația de fapt descrisă, cu privire la care instanța apreciază că nu se ridică dubii de subiectivitate sau de comportament abuziv, iar simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul nu este una absolută, ci relativă. Or, în cauză, instanța apreciază drept credibile cele consemnate de agentul constatator. Nu există niciun indiciu că acesta, în calitate de agent al statului, ar fi acționat cu rea-credință, consemnând fapte nereale sau că ar fi avut vreun interes în sancționarea petentului.
Instanța are în vedere și jurisprudența Curții europene a drepturilor omului în materie; într-o decizie de inadmisibilitate (H. și alții contra României), Curtea reamintește că în materie de circulație rutieră art.6 par.2 nu se opune unui mecanism prin care procesul-verbal să beneficieze de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție față de care ar deveni aproape imposibilă reprimarea faptelor ce constituie contravenții la legislația rutieră (par.12). Prezumția este una evident relativă, putând fi răsturnată prin administrarea oricărei probe prevăzută de legislația națională, instanțele având însă rolul de a cerceta dacă nu cumva prin aplicarea acesteia s-ar depăși ceea ce Curtea numește „limite rezonabile” și ținând cont de miza litigiului.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
În ceea ce privește susținerile petentului conform cărora acesta nu știe despre ce este vorba, nu știe când s-a întâmplat presupusa contravenție, instanța constată că acestea sunt neîntemeiate.
Susținerile martorului propus de către petent și audiat în cauză (f 58) se contrazic cu cele susținute de către petent la momentul întocmirii procesului verbal. Astfel, audiat fiind în cauză de către instanță ,martorul M. T. a declarat faptul că în seara respectivă l-a chemat pe petent să îl ducă acasă, aflându-se deci pe bancheta din dreapta mașinii conduse de către petent, iar pe . a văzut pe partea dreaptă mașina poliției, din care era coborât un agent de poliție, agent care însă nu a făcut niciun semn petentului să oprească, nici înainte și nici când petentul se afla cu mașina sa în dreptul mașinii poliției, susțineri care sunt contrazise de cele consemnate în procesul verbal, petentul semnând de luare la cunoștință a conținutului acestuia, fiind consemnat la rubrica alte mențiuni următoarele: „ am confundat semnalul de oprire al agentului de poliție, crezând că este pentru alt auto”, acest semnal de poliție existând așadar, petentul observându-l din moment ce acesta și-a însușit prin semnătură procesul verbal în totalitate, cu aceste obiecțiuni.
De altfel, martorul M. K. audiat în cauză (f.75) a declarat în fața instanței faptul că în seara presupusei contravenții acesta fusese oprit pe . un echipaj de poliție, unul dintre cei doi agenți procedând la verificarea acestuia, pe când celălalt oprea mașinile ce veneau, și a văzut când agentul de poliție a făcut semn de oprire unei mașini marca SEAT de culoare neagră cu număr de Harghita, prin balansarea unei lumii albe, mașină care însă aceasta a accelerat și a intrat pe contrasens pentru a nu opri, astfel încât cei doi agenți au urcat în mașină și au pornit în urmărirea mașinii marca Seat. Instanța constată că cele declarate de către acest martor, audiat în fața instanței, corespund celor din referatul de la fila 24 prin care agentul constatator Cotîrnea I. a relatat cele petrecute în acea noapte, coroborându-se astfel și cu cele consemnate în procesul verbal.
Față de aceste considerente, instanța reține că observațiile personale al agentului constatator din procesul-verbal sunt lipsite de echivoc. Cu toate că prin plângerea formulată petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța constată că aceasta nu a dovedit netemeinicia mențiunilor din procesul verbal sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul-verbal este legal și temeinic.
În privința sancțiunii agentul constatator a aplicat petentului o amendă contravențională în cuantum de 360 lei ( 4 puncte amendă) minimul prevăzut de art. 98 alin. 4 lit.b din OUG. nr. 195/2002 republicată, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin 3 lit.f din OUG nr. 195/2002.
Având în vedere atitudinea procesuală a petentului, instanța apreciază că sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite, petentul încercând prin săvârșirea contravenției să se sustragă controlului legal ce urma a fi efectuat de către agentul de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Astfel, agentul constatator a procedat la o corectă individualizare a sancțiunii aplicate instanța apreciind că nu se impune înlocuirea amenzii cu avertisment, fiind necesar a se asigura scopul preventiv și scopul educativ al sancțiunii contravenționale.
Instanța consideră totodată că prin aplicarea sancțiunii complementare a interzicerii dreptului de circulație pe termen de 60 de zile se atinge scopul preponderent preventiv și educativ, ducând la preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege.
În consecință, constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, în temeiul art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul S. Z. E., domiciliat în Sovata, ., jud. M., CNP_, în contradictoriu cu intimatul I.P.J M., cu sediul în Tg.M., B.T., nr.16, județul M., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 03.08.2014, ca neîntemeiată
Menține procesul verbal de contravenție . nr._ din 03.08.2014 ca fiind legal și temeinic încheiat.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, care se va depune la Judecătoria Sighișoara.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.01.2015.
Președinte, A. D. | ||
Grefier, A. S. |
Red./tehnored.A.D.
5ex/27.01.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 842/2015.... | Anulare act. Sentința nr. 1276/2015. Judecătoria SIGHIŞOARA → |
|---|
