Anulare act. Sentința nr. 90/2015. Judecătoria SIGHIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 90/2015 pronunțată de Judecătoria SIGHIŞOARA la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 90/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3192
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIGHIȘOARA
CIVIL
SENTINȚA CIVILA Nr. 90/2015
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M.
Grefier M. H.
Pe rol pronunțarea în cauza civilă privind pe reclamantul V. M. și pe pârâta . prin reprezentant legal, având ca obiect anulare act clauze abuzive.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.01.2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru azi, 19.01.2015 în ședință publică.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele:
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighișoara, aleatoriu în sistem informatic, sub nr._, la data 5.06.2014, reclamantul V. M. a formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâtei S.C. V. R. S.A., solicitând ca instanța, în ceea ce privește Convenția de credit nr._/8.11.2007 să constate că pct. 5 lit. a) din Condițiile speciale și pct. 3.5 din Condițiile generale ale acestei Convenții de credit, constituie clauze abuzive în sensul art. 4 alin 1 din Legea nr. 193/2000, să constate că punctul 5.1, lit.a din Actul Adițional Convenției de credit nr._/8.11.2007 prin care s-a introdus comisionul de administrare aplicat soldului creditului, constituie o clauză abuzivă în sensul art.4 alin.1 din legea 193/2000, și să dispună anularea acestora; să dispună repunerea părților în situația anterioară și să oblige pârâta la restituirea, în integralitate, a sumelor de bani încasate cu titlu de comision de risc, redenumit comision de administrare, începând cu data încheierii contractului și până la data pronunțării hotărârii, să mai dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate conform art. 3 alin 1 din O.G. nr. 9/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru fiecare sumă în parte, plătită pârâtei cu titlu de comision de risc, redenumit comision de administrare, începând cu data plății și până la data restituirii efective de către pârâtă a acestor sume și să dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii ,reclamantul V. M. a arătat că la data de 08.11.2007, a încheiat cu . -Sucursala Sighișoara, Convenția de credit nr._, reclamantul având calitatea de împrumutat, pentru suma de 30.000 CHF, pe o perioada de 180 de luni, instituindu-se in favoarea băncii, pentru garantarea acestui împrumut, ipoteca de rangul I asupra imobilului, descris în pct. 7 din Convenția de credit.
Reclamantul a susținut că a încheiat convenția de credit și s-a împrumutat cu această sumă de bani pe fondul unor mari dificultăți financiare, pentru a refinanța un credit contractat la altă bancă. Nemaiputând să achite rata lunară pentru acest credit, în calitate de împrumutat a crezut că va primi un ajutor din partea Băncii, motiv pentru care a încheiat Convenția de credit nr._ din 08.11.2007.
În cursul anului 2010, reclamantul a primit din partea băncii o propunere de a semna un act adițional la Convenția de credit inițială, banca spunându-i că prin semnarea acestui act va fi doar redenumit comisionul de risc în comision de administrare. Reclamantul a refuzat expres semnarea acestui act adițional, aducând Ia cunoștința reprezentanților băncii acest aspect. Cu toate acestea, contrar manifestării sale exprese de voință, banca a considerat că a acceptat tacit implementarea actului adițional.
Reclamantul a învederat că banca a implementat unilateral și abuziv acest act adițional, fără a îl notifica în vreun fel cu privire la schimbarea intervenită.
S-a arătat că, odată cu notificarea, nu a primit o copie după actul adițional în forma propusă de către bancă, neavând așadar posibilitatea de a-1 studia efectiv și că a aflat despre schimbările intervenite, contrar manifestării sale de voință, doar odată cu solicitarea unui grafic de rambursare, ocazie cu care a observat că i se percepe un comision de administrare lunar.
S-a menționat faptul că la data de 29.08.2011, reclamantul a rambursat integral creditul aferent Convenției de credit nr._ din 08.11.2007 și cu toate acestea pârâta nu i-a rambursat vreo sumă percepută cu titlu de comision de risc, redenumit comision de administrare.
În prevederile contractuale ce sunt cuprinse în cadrul convenției de credit și a actului adițional, au fost stipulate în sarcina reclamantului împrumutat o . obligații contractuale ce au fost inserate cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 197/2000, a dispozițiilor legale de drept comun prevăzute în vechiul cod civil și a prevederilor O.U.G. nr. 50/2010.
Potrivit prevederilor art. 3.5. din Condițiile generale, banca consideră comisionul de risc drept compensație pentru riscul pe care banca și-1 asumă, ca urmare a încheierii convenției de credit, cu privire la posibila neîndeplinire de către reclamant a obligațiilor contractuale de restituire a sumei împrumutate, a dobânzilor și a tuturor celorlalte speze contractuale.
Reclamantul a susținut că prin convenția de credit a conferit băncii următoarele mijloace de garantare:
Potrivit dispozițiilor art. 7 lit, a) din Condițiile speciale raportate la art. 9.3. din Condițiile generale, a fost încheiat un contract garanție ipotecară prin care s-a instituit ipotecă de rangul I asupra unui imobil, în favoarea V. România SA. Mai mult, conform prevederilor art. 8, Diverse, din Condițiile speciale, valoarea creditului acordat nu poate depăși mai mult de 75% din valoarea de evaluare a imobilului adus în garanție;
În conformitate cu art. 7, lit. b, din Condițiile speciale, coroborate cu art. 7.1., lit. d) și e) din Condițiile generale, în sarcina reclamantului a fost stabilită obligația de încheiere a unui contract de asigurare a bunului ipotecat cu o societatea de asigurări parteneră, agreată de bancă și de menținere a asigurării până la rambursarea integrală a împrumutului și a celorlalte speze.
Totodată, potrivit art. 7.1. lit. e) teza a IlI-a din Condițiile generale, a fost instituit dreptul băncii de a debita orice cont de disponibilități sau depozit al reclamantului, cu sumele reprezentând polițele de asigurare, pentru a efectua plata lor, precum și de a reînnoi polița în numele și pentru reclamantul împrumutat. În acest sens, contractul prevedea în favoarea băncii inclusiv dreptul de a alege societatea de asigurare la care se va reasigura bunul.
Mai mult,reclamantul avea obligația de a permite reprezentanților băncii verificarea condițiilor scriptice și materiale ale bunurilor obiect al garanției (art. 7.1. lit. „1" din Condițiile generale). Forța majoră și cazul fortuit nu sting, conform acestor prevederi contractuale, obligația împrumutaților de a rambursa creditul și de a plăti dobânzile, comisioanele și oricare alte costuri datorate în baza Convenției.
Potrivit prevederilor art. 7.1., lit. j) din Condițiile generale, reclamantul avea obligația de a furniza orice informații considerate de către bancă a fi necesare și importante cu privire la situația económico-financiară a sa, precum și asumarea nemodificării naturii juridice a obligațiilor, în eventualitatea intervenirii unui divorț sau partaj (art. 7.1., lit. b), teza finală din Condițiile generale);
Suplimentarea garanțiilor din partea reclamantului a fost de asemenea impusă de către bancă în situația în care, ulterior intervenirii unor modificări pe piață, acestea ar putea fi considerate ca neîndestulătoare pentru oferirea garanției de rambursare;
În cadrul Secțiunii 1 a Condițiilor generale sunt definite riscul de dobândă și riscul valutar, care cad de asemenea în sarcina împrumutaților, nicidecum asupra instituției financiare, care nu este obligată să le suporte.
Prevederile art. 4.5. din Condițiile generale care impun ordinea în care vor fi stinse debitele împrumutaților, reprezintă de asemenea o garanție a rambursării creditului și a celorlalte costuri. Așadar, spre a servi la protejarea intereselor băncii, vor fi stinse prioritar debitele ce privesc comisioane, penalități, dobânzi restanțe etc., pe ultimul loc fiind stingerea părții din suma principală curentă. Astfel, plățile efectuate nu vor stinge partea din suma principală sau a dobânzii curente (în acest fel nemaiexistând posibilitatea de a acumula noi sume cu titlu de penalități, restanțe etc), ci dimpotrivă, a comisioanelor și a penalităților restante. Pe cale de consecință, suma principală curentă va genera în sarcina debitorului, în continuare, costuri suplimentare.
Conform pct. 4) „Penalizări" din cadrul Condițiilor speciale, l reclamantul este obligat, să suporte un „ Comision de penalizare " conform specificațiilor contractuale.
Potrivit pct. 5) „Comisioane", lit b) din Condițiile speciale, reclamantul a achitat băncii un „ Comision de analiză dosar de credit".
Conform pct. 5) „Comisioane", lit. c) din Condițiile speciale, reclamantului, i-a fost calculat și un „Comision de rambursare în avans", datorat băncii în situația în care ar intenționa să ramburseze anticipat o sumă semnificativă de bani;
Conform pct. 5) „Comisioane", lit. d) din Condițiile speciale, reclamantul a suportat și costurile „ Comisionului de administrare a garanțiilor ";
În conformitate cu prevederile art. 8.1., lit. a),! teza a III-a, banca avea dreptul potestativ de a declanșa scadența anticipată, în situația nerespectării de către reclamant a unor obligații, asumate prin alte contracte de împrumut, încheiate cu alte instituții de creditare.
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 88/2015.... | Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 6/2015. Judecătoria... → |
|---|
