Plângere contravenţională. Sentința nr. 1013/2015. Judecătoria SIGHIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1013/2015 pronunțată de Judecătoria SIGHIŞOARA la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 1013/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIGHIȘOARA
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1013/2015
Ședința publică de la 24 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul M. D. I. și pe intimatul I.P.J. M., având ca obiect plângere contravențională. (PV . NR._/26.04.2015 I. M.)
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Procedând la verificarea competenței, conform prevederilor art. 131 C. pr. civilă, instanța constată că locul săvârșirii presupusei contravenții, așa cum reiese din cuprinsul procesului verbal contestat, este localitatea Acățari, care nu se află în competența teritorială a acestei instanțe.
Constatând că locul săvârșirii presupusei contravenții, așa cum s-a consemnat în procesul verbal, este localitatea Acățari, jud. M., care se găsește în raza de competență a Judecătoriei Tg. M., instanța, din oficiu, invocă excepția de necompetență teritorială cu judecata cauzei și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04 mai 2015, aleatoriu în sistem informatic, sub nr. de dosar_, petentul M. D. I., în contradictoriu cu intimatul I. M., a solicitat desființarea procesului verbal de constare a contravenției . nr._ încheiat la data de 26.04.2015 de către I.P.J. M. – Serviciul Rutier, ca fiind netemeinic și nelegal, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea „Avertisment”.
În motivarea plângerii s-a susținut de către petent că în baza art.121 pct.1 din HG nr.1391/2006, respectiv art.102 alin. 3, lit. e, art. 35 alin. 2, art. 101 alin.1 pct.18 din OUG 195/2002R, a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1462,50 lei și măsura complementară a reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile, reținându-se că, în data de 26.04.2015, ora 10,38 a circulat cu autoturismul marca Skoda, cu nr. de înmatriculare WN LD 1908, în localitatea Acățari, jud. M., cu viteza de 110 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar montat pe auto cu nr. de înmatriculare MAI-_, iar la controlul efectuat nu avea permisul de conducere asupra sa.
Petentul a arătat că procesul verbal este semnat de el, la comunicarea acestuia nu i-a fost anexată planșa fotografică care să-i demonstreze că autoturismul său a fost depistat în trafic cu depășirea vitezei legale, deși a solicitat agentului constatator această dovadă.
S-a mai susținut că nu sunt reale cele reținute de agentul constatator în cuprinsul procesului - verbal, că nu avea viteza menționată în acesta, iar procesul verbal l-a semnat având convingerea că îi va fi prezentată și dovada video-radar referitoare al depășirea vitezei legale.
De către petent, s-a solicitat în probațiune, să se pună în vedere intimatului să anexeze planșa fotografică din care să rezulte viteza și numărul de înmatriculare al autoturismului, să se dovedească depășirea vitezei legale în localitatea unde se susține că s-a săvârșit contravenția și locul unde s-a înregistrat depășirea și de asemenea intimatul să depună buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, cu care a fost înregistrat și care s-a susținut că a fost montat în data de 26.04.2015 pe auto MAI_, precum și certificatul de omologare al aparatului radar.
S-a mai solicitat de către petent a se pune în vedere intimatului să depună și ordinul de serviciu pentru echipajul din trafic de la data reținerii faptei precum și pentru autoturismul pe care a fost montat aparatul radar.
În concluzie, petentul a susținut că, dacă instanța nu va lua în considerare cele învederate, în subsidiar, să se dispună de către aceasta înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment, fapta având un grad redus de pericol social nefiind produs nici un prejudiciu.
În drept, petentul a invocat dispozițiile OG 2/2001.
De către petent s-a anexat, în probațiune procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/26.04.2015 al I.P.J. M. (f.4 din dosar).
La data de 9 iunie 2015, intimatul I.P.J. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună respingerea ca neîntemeiată a acțiunii promovate de petent.
În motivarea întâmpinării s-a susținut de către intimatul I.P.J. M. că, procesul verbal atacat corespunde exigențelor art. 16 și art. 17 din OG 2/2001, nefiind afectat de vreo condiție ce ar putea atrage nulitatea acestuia, că acesta, fiind întocmit de un agent al forței publice, de bucură de prezumția de veridicitate până la proba contrarie, în cauză petentul nepropunând nici un mijloc de probă care să dovedească o situație contrară celor reținute în cuprinsul procesului verbal, iar aplicarea absolută a prezumției de nevinovăție, în care proba revine întotdeauna organelor statului, ar conduce la dificultăți foarte mari în sancționarea nerespectării unor reguli sociale importante, cum este și cea privind circulația rutieră.
Intimatul a mai arătat că, potrivit art. 249 C. pr. civilă, cel care face o susținere în cursul procesului, trebuie să o dovedească, iar petentul nu a dovedit că la data și ora menționată nu a săvârșit contravenția pentru care a fost legal și temeinic sancționat, iar în conformitate cu prevederile CEDO, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolută și în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare, fiind date ca exemplu cauzele: Salabiaku c/a Franța și cauza Vasberga taxi Aktiebolag și Vulic c/a Suedia.
S-a mai arătat că procesul verbal în sine reprezintă o probă în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, acestuia revenindu-i sarcina să răstoarne acest mijloc de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare cele reținute în procesul verbal, concluzionându-se că, din considerentele expuse în cuprinsul întâmpinării, se solicită respingerea acțiunii petentului ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată în sarcina acestuia.
În drept s-au invocat dispozițiile art. art.223 și art. 411 C. pr. civilă.
La data de 23 iunie 2015, de către intimat s-a remis la dosarul cauzei și material probatoriu, inclusiv CD cu înregistrarea video-radar.
Analizând excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sighișoara, invocată din oficiu, instanța consideră că aceasta este întemeiată pentru următoarele motive:
Potrivit art. 248 Cod procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Excepția necompetenței teritoriale este o excepție de procedură, întrucât prin intermediul acesteia se invocă neregularități procedurale, respectiv încălcarea normelor referitoare la aptitudinea unei instanțe de a judeca un anumit litigiu și dilatorie deoarece admiterea acesteia duce la întârzierea judecării cauzei pe fond prin declinarea acesteia în favoarea instanței competente. De asemenea, instanța reține că potrivit art. 129 alin.2 pct.3 Cod procedură civilă, necompetența teritorială este de ordine publică atunci când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.
Potrivit art. 32 alin. 2 din OG 2/2001 „plângerea contravențională împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția”. Astfel, instanța reține că în materia plângerii contravenționale este consacrată o competență teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în raza căreia contravenientul a săvârșit fapta, ceea ce presupune că excepția necompetenței teritoriale are un caracter absolut, putând fi invocată de oricare dintre părți, de către procuror sau de instanță din oficiu.
Având în vedere că locul săvârșirii și constatării presupusei contravenții este localitatea Acățari, care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Tg. M., instanța competentă pentru a soluționa prezenta plângere contravențională îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . NR._/26.04.2015 al I.P.J. M. – Serviciul Rutier, este Judecătoria Tg. M..
Pentru considerentele expuse anterior, instanța urmează să admită excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sighișoara, și, pe cale de consecință, să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tg. M., jud. M., și să dispună trimiterea dosarului la această instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și în consecință:
Declină competența de soluționare a plângerii formulate de către petentul M. D. - I. – domiciliat în Sighișoara, ., jud. M. – CNP_, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M. – cu sediul în Tg. M., .. 16, jud. M., cu privire la procesul - verbal . nr._ din 26.04.2015 al SR, în favoarea JUDECĂTORIEI TG. M., JUD. M..
Prezenta nu este supusă căilor de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.09.2015.
Președinte, L. M. | ||
Grefier, M. H. |
Red. L.M./tehnored.M.H.
6 exemplare/ 01 Octombrie 2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1017/2015.... → |
|---|
