Plângere contravenţională. Sentința nr. 1017/2015. Judecătoria SIGHIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1017/2015 pronunțată de Judecătoria SIGHIŞOARA la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 1017/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIGHIȘOARA
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1017/2015
Ședința publică de la 24 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta B. D. A. și pe intimatul I.P.J. M. prin reprezentant legal, având ca obiect plângere contravențională (PV . NR._/01.06.2015 I. M.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 C. pr. civ. procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina conform disp.art.32 al.1 din OG 2/2001, având în vedere că locul săvârșirii presupusei contravenții este localitatea Saschiz care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sighișoara.
Văzând probele propuse în cauză, respectiv înscrisurile depuse de ambele părți, instanța le încuviințează.
Se constată că de către intimat s-au depus înscrisurile solicitate de către petent, mai puțin Ordinul de serviciu al agentului constatator și certificatul cinemometrului, pe care instanța le găsește ca fiind lipsite de utilitate.
În materialul probator, se către intimat s-a depus și CD-ul care conține înregistrarea video radar.
Instanța procedează la vizionarea CD și constată următoarele:
La ora 18:23:49 apare în imagine autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare_ , cu viteza de 47 km/h, viteză care apare ca fiind în descreștere.
În fața acestui autovehicul la distanță foarte mică apare în înregistrare un autovehicul de dimensiuni mai mari, cu remorcă, iar pe înregistrare apare atât viteza menționată, cât și simbolul „F”.
Viteza înregistrată scade până la 34 km/h, iar autovehiculul apare în înregistrare până la 18:23:58.
Nemaifiind probe de administrat în cauză, în temeiul disp.art.392 NCPC,instanța declară închisă faza cercetării procesului și deschide dezbaterile asupra fondului.
În baza art.394 NCPC instanța declară închise dezbaterile asupra fondului și reține cauza spre soluționare, urmând ca după deliberare să se pronunțe.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe, aleatoriu, în sistem informatic, sub nr. de dosar_, la data de 15.06.2015, petenta B. D. A., a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M.,anularea procesului verbal . nr._ încheiat la data de 1.06.2015, de către Poliția Sighișoara și exonerarea de la plata amenzii contravenționale de 390 de lei si a punctelor penalizatoare, iar în caz de opunere obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea plângerii, s-a învederat de către petentă că, prin procesul verbal de contravenție ,. nr._/ 01.06.2015, a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 390 lei și 3 puncte penalizare, reținându-se în cuprinsul procesului verbal că a depășit limita de viteză impusă de lege pentru circulația în localitate, respectiv 80 km/h și că, procesul verbal este nelegal și netemeinic, în conformitate cu dispozițiile art. 109 alin.2 din 0UG nr.195/2002 și a art. 181 alin. 1 din HG 1391/2006.
Petenta a mai învederat că a solicitat agentului constatator să-i prezinte legitimația și ordinul de serviciu, în care trebuia menționată locația unde acesta își exercita controlul asupra respectării normelor de circulație rutieră și de a aplica măsurile legale în cazul în care existau încălcări ale normelor privind circulația pe drumurile publice, însă agentul constatator a refuzat. De asemenea agentul de poliție a refuzat să-i prezinte înregistrarea video radar și buletinul de verificare metrologică a radarului. Prin urmare, petenta a susținut că procesul verbal a fost încheiat in mod abuziv și cu rea credință.
De către petentă s-au invocat disp.art. 108 alin.l lit. b) pct. 2 în conformitate cu care: "Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare... și disp.art.6 pct.20 din OUG 195 /2002 care definește mijlocul tehnic omologat și verificat metrologic ca fiind dispozitivul care stabilește concentrația de alcool în aerul expirat ori destinat măsurării vitezei”.
S-a susținut de către petentă că, potrivit disp.art.181 alin.1 din HG 1391 /2006 în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier, încheie un proces verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în Anexa 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul și că, în conformitate cu disp.alin.2 al aceluiași text de lege, datele de identificare ale contravenientului care se consemnează în procesul verbal, sunt cele comunicate în scris, sub semnătura proprietarului sau deținătorului legal al autovehiculului.
De asemenea, potrivit art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 " Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”.
Petenta a arătat că, procesul verbal contestat, a fost încheiat cu eludarea dispozițiilor legale enumerate, în sensul că, agentul constatator, nu a folosit formularul prevăzut în Anexa 1D, nu a inserat în procesul verbal de contravenție datele de identificare ale aparatului radar cu care s-au efectuat măsurătorile și, cu atât mai puțin datele care să ateste faptul că, s-a folosit un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, menționând doar tipul aparatului radar.
Totodată, petenta a susținut că potrivit pct.3.4.1. din Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparatele pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)" componentele cinemomentrului amplasate în exterior trebuie să fie montate în conformitate cu prevederile manualului de utilizare, iar potrivit pct.5.2.2. din același act normativ, în buletinele de verificare metrologică, eliberate în urma verificărilor inițiale și a verificărilor periodice ale cinemometrelor fixe, montate pe un amplasament special amenajat, trebuie să se menționeze amplasamentul exact al cinemometrului, legalitatea cinemometrului fiind valabilă numai pe amplasamentul prevăzut în buletinul de verificare metrologică .
La momentul înregistrării vitezei, a susținut petenta, autoturismul politiei pe care era montat radarul (cinemometrul) era staționat pe o stradă perpendiculară cu direcția de mers, astfel aparatul radar nefiind montat pe bordul acestui autoturism, ci pe un amplasament amenajat in interiorul autoturismului.
În aceste condiții, legalitatea cinemometrului este valabilă dacă amplasamentul pe care era montat (altul decât bordul autoturismului) ar fi fost prevăzut în buletinul de verificare metrologică și dacă componentele cinemometrului amplasate în exterior au fost montate în conformitate cu prevederile manualului de utilizare atunci când acesta este montat pe un amplasament în interiorul autoturismului.
Astfel, că orice înscrisuri ce vor fi depuse la dosar de către intimat, a arătat petenta că trebuie apreciate ca și o chestiune extrinsecă procesului verbal contestat și care nu este de natură a înlătura dubiul privind exactitatea și corectitudinea măsurătorilor efectuate, dubiu care, potrivit principiului in dubio pro reo, profită petentei, iar art. 21 lit.b din OG 20/1992, care stabilește cadrul și mijloacele prin care se asigură exactitatea și uniformitatea măsurătorilor, prevede că, măsurătorile efectuate asupra unor mărimi cum sunt (...), viteza autovehiculelor, care afectează interesele cetățenilor,sunt supuse controlului metrologic legal.
Întrucât soluționarea plângerilor formulate împotriva proceselor verbale de constatare și sancționare a contravențiilor implică verificarea legalității și temeiniciei acestora, iar potrivit art. 22 alin.6 Cod procedură civilă, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, petenta învederează că, instanța nu poate suplini omisiunile și echivocul conținutului procesului verbal de contravenție, putând doar verifica exactitatea celor reținute prin acesta, o accepțiune contrară celor mai sus expuse, fiind de natură a crea premisele încheierii unor procese verbale de constatare a contravențiilor cu caracter discreționar și arbitrar.
În concluzie, petenta a solicitat admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată.
În drept s-au invocat de către petentă disp. OUG nr.195/2002, Ordinul nr. 301/2005, OG nr.20/1992, HG
nr.1391/2006.
Petenta a solicitat obligarea intimatului la prezentarea materialul probator ce a stat la baza sancționării sale.
În probațiune, petenta a anexat plângerii, în copie, procesul - verbal de contravenție . nr._ din data de 1.06.2015 și dovada achitării taxei judiciare de timbru(f.4-5 din dosar).
La data de 30.06.2015, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată .
În fapt s-a susținut de către intimat că a fost chemat în judecată de către petentă pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal . nr._ din 01.06.2015 încheiat de agent de poliție din cadrul Biroului Rutier - Poliția Sighișoara - I.P.J. M..
Față de susținerile petentei s-a arătat că procesul verbal atacat corespunde exigențelor art. 16 și 17 din OG 2/2001, nefiind afectat de vreo condiție ce ar putea atrage anularea acestuia, că, a fost întocmit de un agent al forței publice, se bucură de prezumția de veridicitate până la proba contrarie, și că petentul nu a propus niciun mijloc de probă care să dovedească o situație contrară celei reținute în procesul verbal. O aplicare absolută a prezumției de nevinovăție, în care întotdeauna sarcina probei să revină organelor statului, ar conduce la dificultăți foarte mari în sancționarea nerespectării unor reguli sociale destul de importante, printre care și cea privind circulația rutiera. A impune organelor statului ca în fiecare proces privind o plângere contravențională să facă dovada, ca într-un proces penal, că cele consemnate prin procesul verbal de contravenție corespund realității ar impune acestora o sarcină foarte grea care poate bloca tot sistemul. Atâta vreme cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție nu se încalcă.
Intimatul a mai învederat că, potrivit disp.art. 249 C.pr.civ., cel care face o susținere în cursul procesului, trebuie să o și dovedească, iar petenta nu a dovedit faptul că la data și ora menționate în procesul verbal nu a săvârșit contravenția pentru care a fost legal si temeinic sancționată. Susținerile sale în apărare nu sunt de natură să atragă anularea procesului verbal. Simpla nerecunoaștere a comiterii faptei necoroborată și cu alte mijloace de probă nu este de natură să atragă anularea procesului verbal.
S-a arătat că în conformitate cu prevederile Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumat nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolută, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având iî vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku v.Franța, Hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia, paragraph 113, 23 iulie 2002).
S-a mai susținut că forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v. Franța, Hotărârea din 7 septembrie 1999). Nu este admis ca acest gen de contravenție ( referitoare la circulația pe drumurile publice ), în lumina cauzei A. c. României să intre în sfera "acuzațiilor în materie penală", atâta timp cât la data săvârșirii faptei (care privea fondul acestei cauze) aceasta era sancționată cu închisoare contravențională. Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil ( art.31-36 din OG 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. v. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, intimatul a arătat că trebuie observat faptul că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Procesul verbal în sine reprezintă o probă în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-i acestuia obligația să răstoarne acest mijloc de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal.
De către intimat s-a solicitat să se constate că, întrucât procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada până la proba contrarie ( în acest sens Curtea Constituționala pronunțându-se prin Deciziile 197/2003, Decizia 259/2007 s. a.), iar petiționarul, prin susținerile sale, nu poate face dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată și, pe cale de consecință, procesul verbal contestat este temeinic și legal încheiat.
În concluzie, și având în vedere considerentele expuse, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
La data de 6 iulie 2015, intimatul a depus întreg materialul probator care a stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție (f.16-22 din dosar), constând din Exemplarul nr. 1 al procesului - verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 01.06.2015 de către agent de poliție, în copie, Buletinul de verificare metrologică pentru aparatul radar tip AUTOVISION . 298 instalat pe autospecializata de poliție marca Dacia L. MCV cu nr. de înmatriculare MAI_, în copie atestatul de operator radar al agentului șef principal de poliție, CD-ul conținând înregistrarea video și fotografii,certificat aprobare de model nr. 012/13.03.2009 pentru Aparatul de măsurare a vitezei de circulație a autovehiculelor tip R. Autovision și adresa privind termenul de valabilitate al acestuia.
La data de 16 iulie 2015 petenta B. D. A. a depus răspuns la întâmpinare (f.23-26 din dosar) prin care a solicitat instanței să admită plângerea contravențională astfel cum a fost formulată, iar în consecință să anuleze procesul verbal de contravenție . nr._/01.06.2015 și să o exonereze de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei și a punctelor de penalizare, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru în valoare de 20 de lei.
În motivarea răspunsului la întâmpinare, petenta a arătat că, intimatul I. M., a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, arătând că procesul verbal atacat corespunde exigențelor art.16 și art.17 din OG nr.2/2001, nefiind afectat de vreo condiție ce poate atrage anularea acestuia, că petenta nu a propus niciun mijloc de probă care să dovedească o situație contrară celei reținute în procesul-verbal, întrucât conform art. 249 C.pr.civ. cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, și atâta vreme cât i se oferă posibilitatea reală de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție nu se încalcă.
Totodată, s-a arătat că a impune organelor statului să facă dovada, ca într-un proces penal, că cele consemnate prin procesul-verbal de contravenție corespund realității ar impune o sarcină foarte grea care poate bloca tot sistemul și că nu este admis ca acest gen de contravenție, în lumina cauzei A. c.României să intre în sfera acuzațiilor în materie penală, atâta timp cât la data săvârșirii contravenției aceasta era sancționată cu închisoare contravențională.
De asemenea,s-a susținut de către petentă că, intimatul consideră că procesul-verbal în sine reprezintă o probă în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază, revenindu-i ei sarcina să răstoarne acest mijloc de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul-verbal.
Referitor la forța probatorie a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, respectiv că acesta face dovada până la proba contrarie și că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal, este evident că o persoană care are calitatea de contravenient, nu beneficiază de o prezumție de nevinovăție așa cum s-ar fi întâmplat dacă fapta ar fi fost calificată ca fiind penală (când sarcina probei revine organului de cercetare penală).În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, analizând plângeri formulate de persoane sancționate contravențional care au sesizat Curtea cu privire la încălcarea de către instanțele naționale a art. 6 din Convenție, prin nerespectarea garanțiilor prevăzute în acest text cu privire la "acuzațiile în materie penală", a statuat că distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a art. 6 din Convenție (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50), că pentru a determina dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale, apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției(Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 29);
criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou Aebe contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56), că în ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, este vorba despre acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32)și că, natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Hotărârea pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003).Astfel, dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului sunt aplicabile acestui gen de fapte ilicite, tocmai datorită condițiilor fundamentale și anume, fapta antisocială ce prezintă pericol social săvârșită cu vinovăție și a funcțiilor sancțiunii, respectiv prevenție generală și specială și caracterul represiv ce caracterizează, atât contravenția, cât și infracțiunea.
În concluzie, s-a arătat că, contrar susținerilor intimatului, în lumina jurisprudenței CEDO (cauzele A. c. României, Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei si Kaubec c. Slovaciei), acest gen de contravenție (referitoare la circulația pe drumurile publice) intră în sfera „acuzațiilor în materie penală" la care se referă primul paragraf al articolului 6 din CEDO și că așa se explică aplicarea prezumției de nevinovăție ce profită contravenientului, nu agentului constatator, care trebuie să dovedească prin probe pertinente cele reținute în sarcina unei persoane prin procesul verbal de contravenție, prin mijloace tehnice de înregistrare.
Având în vedere fapta și sancțiunea aplicată prin procesul-verbal contestat prin prisma criteriilor stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, petenta a învederat că în speță norma juridică, pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor participanților la trafic, sancțiunea aplicată, scopul acesteia fiind de prevenire și pedepsire, fiind aplicabile prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cu toate garanțiile conferite de acesta, beneficiind de prezumția de nevinovăție (Cauza A. contra României), sarcina probei revenind organului constatator, cu respectarea în acest mod a principiului egalității armelor.
De altfel, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, impune respectarea principiului egalității armelor, nu numai în procedura penală, ci și în cea civilă (parag. 33 din Hotărârea Dombo Beheer B.V. contra Olandei din 27.10.1993), cu particularitatea că exigențele inerente conceptului de "proces echitabil" nu sunt în mod necesar similare în cauzele care vizează stabilirea drepturilor și obligațiunilor cu caracter civil cu cele care vizează stabilirea unei acuzații penale.
S-a mai arătat de către petentă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, urmând a se reține săvârșirea contravenției de către petent doar în prezența unor probe concludente de vinovăție și că în cazul în care s-ar răsturna sarcina probei,, ar însemna impunerea arbitrariului, ceea ce ar constitui un pericol grav pentru statul de drept.
Având în vedere că anexat întâmpinării nu s-a comunicat niciun înscris care să probeze cele consemnate în procesul-verbal, s-a susținut că acesta a acesta este întocmit în mod unilateral de către agentul constatator, fără a avea la bază probe concludente care să dovedească săvârșirea faptei .
Pentru considerentele enumerate petenta a solicitat respingerea apărărilor formulate prin întâmpinare și admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată.
La data de 23 septembrie 2015, petenta a depus la dosar Note scrise de ședință prin care a învederat, raportat la materialul probator depus în cauză de către intimat, că acesta a depus la dosar înregistrarea video radar și 7 fotocopii a imaginilor surprinse de aparatul radar care au stat la baza sancționării subsemnatei, buletin de verificare metrologică, atestatul operatorului radar, adresă prin care se menționează că aparatele radar se verifică metrologic la un interval de 1 an, certificat de aprobare model și descrierea modelului aparat pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor tip radar Autovision.
De către petentă s-a arătat că din buletinul de verificare metrologică rezultă că tipul aparatului radar este Autovision tip RCU-231, iar nu Rom 298 așa cum s-a reținut în cuprinsul procesului-verbal contestat, care este tipul camerei video a aparatului radar. Astfel, procesul verbal contestat a fost încheiat cu eludarea dispozițiilor legale prevăzute în art.181 alin.l din HG nr.l 391/2006, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului Rutier, în sensul că, agentul constatator, nu a folosit formularul prevăzut în Anexa 1D, astfel ca, nu a înserat în procesul verbal de contravenție, datele de identificare ale aparatului radar cu care s-au efectuat măsurătorile, respectiv tipul acestuia și, cu atât mai puțin datele care să ateste faptul că, s-a folosit un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, ci a înserat tipul camerei video a acestuia.
În ce privește înregistrarea video și fotocopiile depuse, pe acestea apare data, ora și viteza autoturismului țintă în dreptul literei T, autoturismul ținta fiind autoturismul vizat. Ori, în singura poză în care apare viteza de 81 km/h nu apare autoturismul petentei, ci un șir de 4 mașini care nu pot fi identificate. De asemenea, în fotocopiile care apare autoturismul subsemnatei singur și nr. de înmatriculare după care poate fi
identificat apare în dreptul literei T viteza de 40km/h, respectiv, viteza de 38 km/h.
Astfel, dintr-un șir de 4 mașini care nu pot fi identificate după nr. de înmatriculare, primul autoturism nefiind al său, petenta a arătat că, nu se poate stabili cu exactitate și fără nicio îndoială care autoturism din cele 4 a avut viteza de 80 km/h pentru care a fost sancționată.
De asemenea, singurele poze care au putut sta la baza sancționării legale a petentei, aceasta a susținut că sunt cele în care se poate identifica autoturismul cu nr. de înmatriculare vizibil, acestea fiind cele în care apare viteza de 40 Km/h, respectiv 38 km/h și nicidecum 80km/h așa cum s-a reținut în procesul-verbal de contravenție atacat.
Având în vedere cele de mai sus, petenta a susținut că înregistrările video nu sunt de natura a înlătura dubiul privind exactitatea și corectitudinea măsurătorilor efectuate, dubiu care, potrivit principiului in dubio pro reo, îi profită și nici nu fac dovada celor reținute în procesul-verbal contestat, acesta fiind întocmit cu rea-credință de către agentul constatator.
Astfel, în urma analizei temeiniciei procesului-verbal contestat, s-a solicitat de către petentă să se constate că starea de fapt reținută nu corespunde realității, din probele depuse la dosar de către intimat nu rezultă că autoturismul pe care îl conducea ar fi circulat cu viteza de 80 km/h, ci cu viteza legală de 40 km/h, respectiv 38 km/h.
În consecință, petenta a solicitat admiterea plângerii astfel cum a fost formulată, și să se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._/01.06.2015 și exonerarea sa de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei și a punctelor de penalizare aplicate.
Pe baza probelor administrate în cauză, se constată și se rețin următoarele de către instanță:
Prin procesul verbal . nr._/01.06.2015, întocmit de către agent constatator din cadrul Serviciului Rutier M., petenta B. D. A. fost sancționată cu amendă contravențională de 360 lei, conform prevederilor art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002 R pentru încălcarea dispozițiilor art. 121 al.1 din HG 1391/2006 constând în aceea că la data de 01.06.2015, ora 18,23 petenta a condus autoturismul marca VW cu nr.de înmatriculare_, pe DN 13 E.60, prin localitatea Saschiz la Km 56 ,cu viteza de 80 km/h, înregistrat cu aparatul radar ROM 298 hard.6000 + 3121, instalat pe autospecială Dacia MAI_, limita fiind 50 km/h.
Petenta a luat la cunoștință de conținutul procesului verbal de constatare a contravenției, pe care l-a semnat fără obiecțiuni.
Plângerea a fost depusă în termenul legal de 15 zile prev. de art.31 din O.G.nr.2/2001 rap. la art.118 al.1 din OUG nr.195/2002, instanța având obligația, conform art.34 din O.G. nr.2/2001 să verifice mai întâi acest aspect.
Analizând sub aspectul formei procesul verbal contestat, prin prisma disp. art.16, 17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor instanța constată că procesul verbal contestat cuprinde elementele esențiale prev. de lege și nu sunt cauze de nulitate absolută printre cele prevăzute în mod limitativ la art.17 .
Din punct de vedere al temeiniciei, instanța va analiza procesul verbal prin prisma probelor administrate în cauză și a practicii CEDO, ca și a instanțelor interne.
In practica CEDO, începând cu cauza Ozturk contra Germaniei din 1984, Curtea s-a pronunțat în mod constant în sensul că acuzația adusă contravenientului este similară celei de natură penală, indiferent de modul de reglementare internă a contravenției și, ca atare, sarcina probei vinovăției contravenientului revine organului din care face parte agentul constatator, contravenientul bucurându-se de prezumția de nevinovăție.
În cauza dedusă judecății intimatul nu a făcut dovada stării de fapt consemnată în procesul verbal contestat.
Din punct de vedere formal, procedural nu sunt îndeplinite cerințele art. 121 din HG 1391/2006, întrucât din chiar înregistrarea pe suport informatic (CD) depusă de către intimat rezultă că în raza de acțiune a aparatului video radar cu care s-a efectuat înregistrarea nu s-a regăsit pe toată durata înregistrării prezentate viteza de 80 km/h, așa cum s-a reținut în procesul verbal de contravenție.
În cauză, la data de 24.09.2015, s-a procedat la vizionarea CD-lui, depus în probațiune de către intimatul I. M. constatându-se că înregistrarea începe la ora 18:23:49 și privește autoturismul VW cu nr.de înmatriculare_ care circula în interiorul unei localități, cu viteza de 47 km/h, viteză care apare ca fiind în descreștere.
În fața acestui autovehicul, la distanță foarte mică de acesta apare în înregistrare un autovehicul de dimensiuni mai mari, cu remorcă, iar pe înregistrare apar atât viteza menționată, cât și simbolul „F”.
Viteza înregistrată scade până la 34 km/h, iar autovehiculul apare în înregistrare până la ora 18:23:58.
În imaginea nr.5 aflată la f.19 din dosar apare autovehiculul interpus, cu viteza de 81 km/h.
În nici una dintre imagini nu apare viteza de 85 km/h trecută în procesul verbal de contravenție.
Intimatul nu a îndeplinit obligația de probațiune în proces, față de înregistrările efectuate, realitatea consemnărilor din procesul verbal referitoare la fapta reținută în sarcina petentei fiind dubitabilă., iar acest dubiu profită petentei apărată de prezumția de nevinovăție.
Pentru motivele de fapt și de drept ce preced, cu observarea dispozițiilor art. 31 și următoarele din OG nr. 2/2001, cu modificările la zi, instanța va admite în plângerea petentei, în sensul anulării procesului verbal . nr._/ 01.06.2015 emis de către Poliția Mun. Sighișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea petentei B. D. A. domiciliată în Cluj N., P-ța M. Viteazul nr.11, . în contradictoriu cu intimatul I. M. și în consecință:
Dispune anularea procesului verbal . nr._/ 01.06.2015 emis de către Poliția Mun. Sighișoara.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată azi, 24. 09. 2015, în ședință publică.
Președinte, L. M. | ||
Grefier, M. H. |
L.M/M.H. 13 Octombrie 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1013/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1116/2015.... → |
|---|
