Plângere contravenţională. Sentința nr. 147/2016. Judecătoria SLATINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 147/2016 pronunțată de Judecătoria SLATINA la data de 11-01-2016 în dosarul nr. 147/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S L A T I N A
C I V I L
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 147
Ședința publică din data de 11.01.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. S.
GREFIER: E. T.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul Ș. G. cu domiciliul în loc. Pitești, ., ., . în contradictoriu cu intimata I. POLIȚIEI JUDEȚENE O. cu sediul în loc. Slatina, jud. O..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință, după care,
Instanța în temeiul art.131 Cod Procedură Civilă, verificându-și din oficiu competența, stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină având ca obiect plângere contravențională în temeiul art.94 pct. 2 raportat la art. 32 din OG. 2/2001.
Instanța, în temeiul art. 255-258 C.proc.civ, având în vedere probele solicitate, încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosarul cauzei, apreciindu-o ca fiind admisibilă și utilă pentru soluționarea cauzei.
În temeiul art. 244 Cpciv, instanța declară terminată cercetarea judecătorească.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și în temeiul art. 392 Cpciv acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
În temeiul art. 394 Cpciv, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANTA
Deliberând asupra prezentei acțiuni, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 06.08.2015 sub nr._, petentul Ș. G. în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean O., în baza art. 118, alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal . nr._/ 21.07.2015 întocmit de agentul constatator S. A. din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean O., prin care a solicitat: în principal, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 21.07.2015, exonerarea de la plata amenzii contravenționale și anularea măsurilor complementare; în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cea a avertismentului, având în vedere faptul că nu are abateri contravenționale și respectă normele legislative în vigoare, dar și pentru că fapta nu prezintă gravitate.
În motivare a arătat că, în fapt, în data de 21.07.2015 în jurul orelor 10.00, conducând autoturismul marca Mitsubishi cu nr. de înmatriculare_, la ieșire din Mun. Slatina, spre Pitești, a fost oprit de organul de poliție. Agentul constatator având o atitudine necorespunzătoare și fără a se legitima, i-a comunicat săvârșirea unei contravenții, și anume, faptul că a condus vorbind la telefon.
S-a arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția. Dispozițiile art. 16 din O.G. nr.2/2001 sunt imperative, legiuitorul folosind expresia „mențiuni obligatorii", ceea ce înseamnă ca organul constatator are obligația de a preciza în cuprinsul procesului-verbal pe care îl încheie toate mențiunile enumerate de acest text de lege. Totodată, încadrarea greșită a faptei reținute în sarcina petentului poate fi asimilată cu lipsa menționării în cuprinsul procesului-verbal a actului normativ care prevede și sancționează fapta contravențională. In cazul de față, pentru contravenția aplicată în procesul-verbal nu este art. 36 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, așa cum în mod eronat a menționat agentul constatator, care prevede că "Pe timpul deplasării pe drumurile publice, conducătorii motocicletelor, mopedelor și persoanele transportate pe acestea au obligația să poarte casca de protecție omologată." Apreciază că norma legală menționată prevede o altă contravenție, nicidecum cea menționată în descrierea faptei. Articolul care prevede contravenția descrisă în procesul-verbal este reglementată de art. 36 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 actualizată și completată: "Conducătorilor de vehicule le este interzisă folosirea telefoanelor mobile atunci când aceștia se află în timpul mersului, cu excepția celor prevăzute cu dispozitive de tip mâini libere";
Art. 16 alin. (1) al O.G. nr. 2/2001 reglementează și enumera cerințele care trebuie menționate în mod obligatoriu în procesul-verbal, printre care și calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, ocupația și locul de muncă ale contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea faptei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptelor. Învederează că această obligație a organului constatator nu a fost respectată, toate aceste cerințe lipsind cu desăvârșire. Trebuie reținut că toți cei care aplică amenzi sunt agenți constatatori, au această denumire generică. Ordonanța însă, are în vedere calitatea acestora, adică funcția pe care o dețin în cadrul organului de poliție, deci nu este suficient să menționeze doar "agent constatator", fiind necesară și menționarea funcției sale.
Subliniază faptul că descrierea faptei contravenționale este insuficientă și mult prea scurtă în raport cu ceea ce ar trebui să cuprindă o faptă descrisă amănunțit, astfel încât să se poată stabili concret fapta și gravitatea ei.
În ceea ce privește fapta contravențională pentru care a fost sancționat, în mod nelegal, menționează următoarele aspecte: telefonul era setat pe modulul "mâini libere".
Cât privește solicitarea sa adresată instanței de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, trebuie admis faptul că, având în vedere gradul redus de pericol social pe care îl presupune așa-numita abatere precum și atingerea minimă adusă normelor legale, dar și lipsa unor alte astfel de abateri contravenționale, a solicitat admiterea cererii sale și să se constate că sancțiunea avertismentului este suficientă și îndestulătoare față de împrejurările de fapt enunțate.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 118, alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, art. 36 din O.G. nr. 195/2002 modificată și completată, art. 16 din O.G. nr. 2/2001 actualizată și completată, sentința civilă nr. 8676/06.05.2011.
Plângerea a fost legal timbrată.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului O. a depus întâmpinare la data de 24.09.2015, la plângerea formulată de petentul Ș. G., cu privire la care a solicitat respingerea ca neîntemeiată.
A solicitat să se constatate faptul că actul de sancționare este temeinic și legal întocmit, iar acest act de constatare face dovada deplină a situației de fapt și de drept existente în cauză, până la proba contrară.
Procesul-verbal de contravenție respectă întocmai condițiile de fond și formă impuse de O.G. nr.2/2001, nu este afectat de nicio nulitate, iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.
În conformitate cu prevederile art. 270 alin. 1 Cod de procedură civilă „înscrisul autentic face deplina dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii".
Prin urmare, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor reprezintă un înscris autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate până la declararea sa ca fals sau până la proba contrară ce revine celui care contestă înscrisul respectiv.
În conformitate cu dispozițiile art. 249 Codul de procedura Civilă „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege".
În susținerea întâmpinării, a solicitat să se admită ca probă procesul-verbal de contravenție, înscrisurile anexate, precum și orice altă probă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 21.07.2015 întocmit de reprezentanții intimatului Inspectoratul de Poliție Județean O., petentul Ș. G. a fost sancționat contravențional pentru că, în timp ce conducea auto marca Mitsubishi cu nr._ pe . Slatina vorbea la telefonul mobil și de asemenea, nu avea asupra sa stingătorul de incendiu.
Fapta contestată de petent este prevăzută de art.36 alin.3 din OUG 195/2002 potrivit căruia conducătorilor de vehicule le este interzisă folosirea telefoanelor mobile atunci când aceștia se află în timpul mersului, cu excepția celor prevăzute cu dispozitive tip «mâini libere», fiind sancționată de disp. art.99 din OUG 195/2002 corob. cu art.108 alin.1 lit.a pct.2 din același act normativ.
În temeiul art. 34 alin.1 din O.G.2/2001 instanța verifică legalitatea si temeinicia procesului-verbal.
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petentul a invocat ca prim motiv de nelegalitate menționarea greșită a actului normativ prin care se stabilește contravenția.
Din cuprinsul procesului-verbal de contravenție rezultă că agentul constatator a menționat că fapta este prevăzută de art.36 alin.2 iar nu art.36 alin.3 din OUG 195/2002.
În considerarea disp. art.175 alin. 1 C. potrivit căruia actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia, având în vedere că descrierea faptei permite încadrarea în dispozițiile legale ale art. 36 alin.3 din OUG 195/2002, în considerarea faptului că nu a fost dovedită o vătămare prin eroarea materială comisă, instanța va înlătura ca neîntemeiat motivul de nelegalitate invocat.
Cu aceeași motivare a lipsei vătămării, vor fi înlăturate și motivele de nelegalitate referitoare la lipsa mențiunilor privind ocupația și locul de muncă al petentului.
În privința calității, instituției din care face parte agentul constatator, a descrierii faptei, orei și locului în care au fost săvârșite presupusele fapte contravenționale, instanța constată că, prin simpla lecturare a procesului-verbal de contravenție, se constată că au fost respectate prevederile art.16 din OG 2/2001.
Totodată, se reține că procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține faptul că săvârșirea contravenției de utilizare a telefonului mobil în timpul circulației pe drumurile publice a fost constatată de agentul constatator personal, prin propriile simțuri, astfel că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Astfel, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Față de cele arătate, având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, în raport de probele administrate în cauză rezultă că fapta a fost descrisă în mod corect de către agentul constatator, reținându-se că în timp ce conducea auto marca Mitsubishi cu nr._ pe . Slatina vorbea la telefonul mobil fără a utiliza sistemul „mâini libere”.
Instanța are totodată în vedere că petentul a semnat procesul-verbal de contravenție menționând că nu are obiecțiuni.
Este evident că semnarea procesului verbal în atare mod nu conferă o prezumție irefragabilă de recunoaștere a faptei, însă persoana sancționată are obligația de a justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară a procesului verbal, în condițiile în care nu a avut nimic de obiectat cu prilejul întocmirii acestuia și aducerii la cunoștință a faptei imputate de agentul constatator, astfel că simpla negare a situației de fapt, nu poate conduce la înlăturarea prezumției de veridicitate a celor expuse în procesul verbal contestat.
Cu toate acestea, instanța reține că sancțiunea trebuie dozată în așa fel încât să se îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, urmând să aplice prevederile art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, potrivit cărora „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite) și art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 (prin care se prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune).
Având în vedere cele menționate mai sus, instanța apreciază că amenda de 210 lei aplicată pentru nerespectarea obligației prevăzute de art.36 alin.3 din OUG 195/2002 este nejustificată, fiind suficientă aplicarea sancțiunii cu avertisment pentru a-i atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce-i revin.
Astfel, având în vedere că fapta petentului de utiliza telefonul mobil în timpul conducerii unui vehicul pe drumurile publice nu poate fi apreciată ca având un grad de pericol social concret ridicat, neexistând indicii cu privire la existența și a altor fapte pentru care să fi fost sancționat petentul, din care să rezulte perseverența acestuia în săvârșirea unor astfel de fapte, formează convingerea instanței că scopul sancțiunii contravenționale care este unul esențialmente educativ și preventiv, poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii avertismentului, pentru a-i atrage atenția acestuia asupra obligațiilor ce îi revin și pentru a preveni săvârșirea unor astfel de fapte în viitor.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001 instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petent, urmând a dispune modificarea procesul-verbal de contravenție . nr._/21.07.2015 întocmit de reprezentanții intimatului, în sensul că va înlocui amenda contravențională aplicată în cuantum de 210 lei cu avertisment.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul Ș. G., C.N.P._, cu domiciliul în loc. Pitești, ., ., . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN O. cu sediul în mun. Slatina, .. 19, jud. O..
Modifică în parte procesul-verbal de contravenție . nr._/21.07.2015 întocmit de reprezentanții intimatului, în sensul că înlocuiește amenda contravențională aplicată în cuantum de 210 lei cu avertisment.
Menține celelalte dispoziții ale procesului – verbal.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare ce se va depune la Judecătoria Slatina.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.01.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. S. E. T.
Red. NS
Tehnored. NS/IM
4 ex./13.01.2016
| ← Încuviinţare executare silită. Încheierea nr. 1569/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 144/2016.... → |
|---|
