Plângere contravenţională. Sentința nr. 385/2016. Judecătoria SLATINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 385/2016 pronunțată de Judecătoria SLATINA la data de 18-01-2016 în dosarul nr. 385/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SLATINA
DOSAR NR._ /2014
SENTINȚA CIVILĂ NR. 385
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.01.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: N. S.
GREFIER: E. T.
Pe rol se afla soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul P. M. cu domiciliul în . M., ., jud. O. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI O. cu sediul în loc. Slatina, .. 19, jud. O..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că petentul a depus, la data de 18.01.2016, prin serviciul registratură, o cerere de amânare în vederea angajării unui apărător, după care,
Instanța respinge cererea de amânare formulată de petent, în vederea angajării unui apărător, în temeiul dispozițiilor art. 222 C.proc.civ, având în vedere faptul că, acesta avea posibilitatea formulării unei cereri de ajutor public judiciar, în cazul în care din motive financiare, nu a făcut acest lucru, până la termenul de judecată.
Instanța în temeiul art.131 Cod Procedură Civilă, verificându-și din oficiu competența, stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină având ca obiect plângere contravențională în temeiul art.94 pct. 2 raportat la art. 32 din OG. 2/2001.
Instanța în temeiul art. 255-258 C.proc.civ, având în vedere probele solicitate va încuviința pentru părți proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind admisibilă și utilă pentru soluționarea procesului; respinge cererea formulată de petent, pentru ca intimată să transmită graficul de patrulare, ca nefiind util soluționării cauzei.
Instanța procedează la vizionarea cd-ului comunicat de intimată, în ședință publică.
În temeiul art 244 Cpciv, instanța declară terminată cercetarea judecătorească.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și în temeiul art 392 NCpciv acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
În temeiul art 394 Cpciv, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei acțiuni, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr._, petentul P. M. in contradictoriu cu IPJ O. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ emis la data de 17.09.2015, de Serviciul Politiei Rutiere O., solicitând anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea de plata a amenzii aplicate, iar pe cale de consecința anularea punctelor amenda si restituirea permisului de conducere.
In motivarea plângerii petentul a arătat că, prin procesul verbal . nr._, a fost amendat cu suma de 945 lei, i s-au aplicat 9 puncte amenda si i s-a reținut permisul de conducere, deoarece in data de 17.09.2015, a condus auto marca Audi A6, cu nr. de înmatriculare_ pe DN64, în localitatea Grădinari, depășind viteza legală cu 74 km/h., viteză înregistrată de aparatul radar Python, nr._, incalcand dispozițiile art.102, alin.3, din OUG195/2002 și sancționată de art. 102, alin. 3, lit. e din OUG 195/2002.
În momentul în care a fost oprit de organele de politie le-a solicitat sa îi prezinte fotografia privind viteza de circulație a automobilului, motivat de faptul ca deține detector pentru aparatul radar si a fost semnalizat anterior de alți conducători auto, astfel ca nu a circulat cu viteza de 124 km/h pe DN64.
Agenții SPR O. erau poziționați cu echipajul radar, în direcția
D. - Slatina, respectiv DN64, iar autoturismul condus nu se afla
în localitate în timpul filmării de către agenții rutieri, fapt pentru care a solicitat ca IPJ
O. să comunice graficul de patrulare din data de 17.09.2015, orele 09:35,
precum și celelalte documente impuse de lege.
In aceasta situație a solicitat ca IPJ O. sa inainteze planșa fotografica
radar, graficul de patrulare si verificarea metrologica a aparatului radar respectiv,
atestatul operatorului radar calificat, buletinul de calibrare al aparatului radar,
întrucât va face dovada că a circulat cu viteza mai mică respectiv in limitele
legale și a faptului că, autoturismul condus era poziționat în afara
localității, respectiv pe DN64.
In dovedirea motivelor invocate a atașat în copii conforme cu originalul procesul verbal de contravenție . nr._, CI și dovadă de circulație.
Intimata Inspectoratul de Poliție al Județului O. a depus întâmpinare la data de 30.10.2015, la plângerea formulată de petentul P. M., cu privire la care solicită respingerea ca neîntemeiată.
A solicitat să se constatate faptul că actul de sancționare este temeinic și legal întocmit, iar acest act de constatare face dovada deplină a situației de fapt și de drept existente în cauză, până la proba contrară.
Procesul-verbal de contravenție respectă întocmai condițiile de fond și formă impuse de O.G. nr.2/2001, nu este afectat de nicio nulitate, iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.
Potrivit art.269 alin. 1 codul de procedură civilă conform cărora, "înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma și condițiile stabilite de lege. Autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului" procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie un înscris autentic.
În conformitate cu prevederile art. 270 alin. 1 Cod de procedură civilă „înscrisul autentic face deplina dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii".
Prin urmare, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor reprezintă un înscris autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate până la declararea sa ca fals sau până la proba contrară ce revine celui care contestă înscrisul respectiv.
În conformitate cu dispozițiile art. 249 Codul de procedura Civilă „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege".
Prin urmare, petentul are obligația să dovedească cele sesizate în plângerea contravențională adresată instanței de judecată.
În susținerea întâmpinării, solicită să se admită ca probă procesul-verbal de contravenție, înscrisurile anexate, precum și orice altă probă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.
Au fost atașate, în copie, actele care au stat la baza încheierii procesului verbal (filele 16-22,28).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 17.09.2015 întocmit de reprezentanții intimatului Inspectoratul de Poliție Județean O., petentul P. M. a fost sancționat conform art. 102 alin.3 lit.e din O.U.G. nr. 195/2002 R, cu amendă contravențională în cuantum de 945 lei reținându-se că a condus autoturismul marca Audi cu nr._ pe DN 64 în localitatea Grădinari cu viteza de 124 km/h înregistrată de aparatul radar.
Totodată, petentul a fost sancționat cu avertisment pentru că nu a avut asupra sa cartea de identitate, acesta necontestând sancțiunea aplicată.
Fapta contravențională reținută în sarcina petentului este prev. de art. 121 al.1 din H.G.1391/2006 și sancționată de art.102 al.3 lit.e din OUG 195/2002 rep. care prevede că reprezintă contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În temeiul art. 34 alin.1 din O.G.2/2001 instanța verifică legalitatea si temeinicia procesului-verbal.
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petentul nu a invocat niciun motiv de nelegalitate.
În privința temeiniciei actului atacat, trebuie subliniat că fapta sancționată contravențional potrivit legislației interne are caracter penal în sensul art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, instanța europeană statuând că distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art.6 acuzațiilor în materie penală (cauza Ozturk v. Germania).
Conform jurisprudenței Curții, cele trei criterii avute în vedere pentru stabilirea caracterului penal al unei acuzații sunt: calificarea faptei în dreptul intern; natura faptei incriminate; natura și gravitatea sancțiunii. Aceste trei criterii nu trebuie îndeplinite cumulativ, fiind suficient ca fapta să poată fi calificată ca penală potrivit unuia singur. Totuși, atunci când un singur criteriu nu este suficient pentru determinarea caracterului penal sau nepenal, se poate apela la analiza combinată a acestora.
În situația de față, în dreptul intern, domeniul contravențional este unul situat în afara sferei penalului, regimul juridic fiind unul diferit. În privința naturii faptei incriminate, aceasta, pentru a fi calificată ca penală, trebuie să se adreseze tuturor având o aplicabilitate generală și nu doar unui grup restrâns de persoane. Prin urmare, ori de câte ori o normă contravențională se adresează unui cerc larg de persoane și nu unui individ sau unui grup restrâns, format din indivizi cu o anumită calitate, acest al doilea criteriu este îndeplinit. În sfârșit, ultimul criteriu, al naturii și gravității sancțiunii, este satisfăcut atunci când sancțiunea are un caracter preventiv și sancționator, indiferent de faptul că este vorba despre o amendă într-un cuantum redus, atât timp cât aceasta nu servește la acoperirea unui prejudiciu, ci urmărește prevenirea săvârșirii de noi fapte și sancționarea contravenientului.
Potrivit OG nr.2/2001, amenda contravențională este distinctă de acoperirea eventualelor prejudicii cauzate de săvârșirea faptei contravenționale, având deci un caracter sancționator și preventiv. În consecință, rezultă cu certitudine că procedura contravențională reglementată de OG nr.2/2001 poate fi asimilată procedurii penale din perspectiva art.6 din Convenție, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar nu petentului. Așadar, în privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției acuzatului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În practica judiciară internă se reține de regulă că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art.249 C.p.civ. sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal. Această modalitate ar părea că încalcă din start cerința referitoare la sarcina probei, care în mod normal ar trebui să aparțină celui ce acuză, adică agentului constatator.
În realitate, fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr.195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului.
În baza aceluiași act normativ, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Față de cele arătate, având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, în raport de probele administrate în cauză, rezultă că fapta a fost descrisă în mod corect de către agentul constatator.
Astfel, din printurile foto depuse la dosarul cauzei, se observă autoturismul cu nr. de înmatriculare_ (f. 17, 18) circulând cu viteza de 124 km/h.
Totodată, din aceleași imagini rezultă că autoturismul se afla în interiorul localității, fiind vizibile semne de civilizație: garduri, stâlpi de iluminat, avutovehicule staționate.
Instanța are totodată în vedere că petentul a semnat procesul-verbal de contravenție menționând că nu are obiecțiuni.
Este evident că semnarea procesului verbal în atare mod nu conferă o prezumție irefragabilă de recunoaștere a faptei, însă persoana sancționată are obligația de a justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară a procesului verbal, în condițiile în care nu a avut nimic de obiectat cu prilejul întocmirii acestuia și aducerii la cunoștință a faptei imputate de agentul constatator, astfel că simpla negare a situației de fapt, nu poate conduce la înlăturarea prezumției de veridicitate a celor expuse în procesul verbal contestat.
În raport de cele menționate mai sus, având în vedere că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în procesul verbal de contravenție, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina acestuia încălcarea obligațiilor sus-arătate și sancționate de art.102 al.3 lit.e din OUG 195/2002.
Pe cale de consecință, este justificată aplicarea amenzii contravenționale în cuantum de 945, sancțiune ce corespunde gradului de pericol social al faptei și care respectă criteriile de individualizare prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001.
Raportat la sancțiunea aplicată, instanța constată că amenda a fost corect calculată, având cuantumul între limitele prevăzute de textul legal, sancțiunea aplicată petentului fiind orientată către minimul amenzii prevăzute de lege, astfel că instanța apreciază că sancțiunea estecorect individualizată în raport cu realizarea scopului aplicării sancțiunii.
Opinia instanței are la bazaprevederile art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 potrivit cărora sancțiunea contravențională se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Astfel, instanța reține că petentul a fost depistat în timp ce conducea în localitate un autovehicul cu viteza de 124 km/h, punând în pericol nu doar siguranța sa, ci și a celorlalți participanți la trafic.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul P. M. în contradictoriu cu I. JUDETEAN DE POLITIE O..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. M. CNP_, domiciliat în . M., ., jud. O., contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN O. cu sediul în Slatina, .. 19, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare ce se va depune la Judecătoria Slatina.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.01.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. S. E. T.
Red. NS
Tehnored. NS/IM
4 ex./25.01.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 549/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 605/2016.... → |
|---|
